Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru octombrie, 2018

  209 vizite

Iubitul meu mereu se masturbează în fiecare seara, iar când ne vedem nu mai are chef de mine. Se uita foarte mult la filme pentru adulți. Mi-a spus ca face asta ca să nu mă însele.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Bună! Am 23 de ani și o relație de 3 ani cu un băiat de 29 de ani. De aproximativ 2 3 luni nu mai este sexul bun. Nu ma mai simt plăcută, nu mai simt ce simțeam înainte. Iubitul meu mereu se masturbează, o face în fiecare seara. Iar când ne vedem nu mai are chef de mine. Simt ca nu sunt ce vrea el simt ca nu îl atrag cu nimic. Am discutat asta cu el dar a negat ca nu e asa, le-am ruga sa nu se mai masturbeze dar eu am vorbit eu am auzit. Când rămân la el peste noapte doarme, când e singur se masturbează se uita foarte mult la filme pentru adulți… De mine nu mai are chef iar el neaga asta spune ca nu mai e bun sexul din cauza sexului. Dacă va întrebați de unde știu ca se uita la filme pentru adulți când nu este cu mine, iam verificat istoricul și asa am văzut, după ce îmi trimite mesaj de noapte bună întra pe site-uri de adulți.. Am discutat asta cu el și mi-a spus ca face asta ca să nu mă însele. Nu știu ce mai e de făcut în privința asta.
Credeți că mai are rost sa continui relația? Eu una ma simt nasoala ma simt urata ma face sa cred ca nu sunt ce vrea el. Înainte ne plăcea foarte mult la amândoi mereu încercăm ceva nou. Acum nu mai este la fel putem sa încercăm o mii de chestii noi ca tot prost este sexul… Dar când nu se masturbează e ok atunci îmi place și mie și lui. Oare a devenit dependent de asta? Îl pot ajuta într-un fel? Ce pot face în privința asta? Am atâta întrebări și nici un răspuns… Nu știu dacă este din cauza mea ca nu îl mai atrag, nu știu dacă este o dependenta. Ce as putea sa fac? Ne înțelegem foarte bine, altceva nu am ce sa ii reproșez este un băiat de nota 1000. De despărțit nu vrea sa ne despărțim. 2 zile suntem împreună non stop 2 zile nu din cauza programului de munca. Urmează sa ne mutam împreună

Carmen Sorici
Carmen Sorici Ultimele studii au aratat ca pornografia poate crea dependență, fiind o adicție asemănătoare alcoolului, jocuri de orice fel, consumul de pornografie fiind legat de centrii de placere ai creierului poate determina schimbarea comportamentului în special față de partener, odată cu satisfacția generată de film scade interesul pentru partener. cu alte cuvinte este necesară o vizită la psihoterapeut pentru a stabili un program necesar depășirii acestei dependențe.
Alexandru Voinea
Alexandru Voinea Pornografia (cu limita) este buna .
Dar eu cred ca prietenul tau a inceput sa te compare cu starurile porno. Daca nu reusesti sa il faci sa inteleaga ca realitatea este mai buna ,vorbeste cu parinti lui

Sotul meu imi spune ca nu are ce-mi face dacă m-am nascut femeie, ca asta este menirea mea, sa fac mâncare si curat si copii. El pleaca la vanatoare, unde cheltuieste si cate 3 milioane, acasa avand frigiderul gol. Ma imbranceste si ma face in toate felurile de fata cu copiii.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/

Buna ziua!
Ma numesc Amelia, am 30 de ani,sunt căsătorită de 7 ani si sunt mama a doi îngerasi, un băiat de 6 ani si o fetiță de 2 ani. Problema mea e neînțelegerea între mine și soțul meu. Ca sa fiu mai explicita am sa incep cu inceputul.ne-am cunoscut acum 14 ani, încă de la începutul relației el avea un comportament mai agresiv( in vorbe) însă nu si față de mine, cu mine era atent, grijuliu, ma simteam protejată si iubita( el fiind primul exclamand “te iubesc”). Chiar dacă eram din același cartier ne-am cunoscut pe messenger, discuția fiind destul de aprinsă, cerandu-mi nr meu de telefon (“dacă nu-mi dai nr tau de telefon am sa sun pe fix si iti fac probleme cu ai tai parinti”)…Si astfel am avut prima întâlnire..forțată..iar celelalte au decurs de la sine. Imediat după căsătorie am ramas însărcinată asa ca la nici un an de la nunta a venit pe lume băiețelul. Locuiam cu părinții mei si chiar daca apartamentul era cu 3 camere si aveam camera noastră,
ne-am dorit un loc al nostru. Amândoi eram setați pe casă, asa Ca, ne-am mutat în căsuța noastră exact cand i-am tăiat motul fetiței. A fost un vis devenit realitate, credeam ca totul avea sa fie perfect, însă, de cand ne am mutat certurile nu s au mai oprit. Aveam musafiri weekend de weekend, băutura nu lipsea si de acolo certurile…certuri de fata cu toti, ma injosea, nu sunt bună de nimic, mai nou începe să sară la bataie( doar împins, imbrancit). Cea mai recentă m a dat peste cap efectiv,chiar dacă s a dus unde a vrut cand a vrut, gen fotbal sau pește( eu trebuie sa stau acasa sa am grija de copii, ca nu are ce mi face dacă m am nascut femeie, asta este menirea mea, sa fac mâncare si curat si copii)eu am renuntat la munca, neavând cu cine lasa copii. S a hotărât să plece la vânătoare(se cheltuie in medie 3 mil pe o iesire de genul, eu având frigiderul gol),cu toate că nu mi convenea, mai si vb urat cu mine(vezi poate ai treaba, nu te baga in
treburile mele, s.a.) tachinandu-l la cap a sărit la mn, m a tras re haina până s a rupt(erau si copii in casă, l am avertizat că văd copii, astfel mi a dat drumul). El vb foarte urat si fata de copii, ma face in toate felurile de fata cu ei.Simt ca nu mai pot, orice ii zic nu e bun, nu sunt in stare sa cresc copii, ca nu ma mai tine mult(adica se duce si isi cauta alta). La ultima cearta el ma asigură că statul ii da lui copii si nu mie, pt ca nu am nici un venit. Mentionez ca tatăl meu a facut credit pe el ca sa putem termina casa. Un sfat va rog, nu vreau sa mi pierd copii!!

Cristescu Irina Alexandra
Cristescu Irina Alexandra Mutat de acolo. Dovezi ale abuzului. Mai ales ca se comporta asa in fata altor oameni. Copiii nj sunt dati tatalii decat in caz de forta majora, el oricum trebuind sa plateasca pensie alimentara. Si abia apoi vedeti cu casa cum faveti. Dar plecati urgent fe acolo impreuna cu copiii. Este clar un om agresiv prin natura. Pana la prima palma mai e un pic. Mult succes!
Carmen Sorici
Carmen Sorici Cu atatea argumente pe care ni le-ai dat, daca nu ar fi cazul tau ci al unei prietene, ce sfat i-ai da? Sfaturile nu sunt usor de dat, poate unele indrumari, iar indrumarea mea ar fi o consiliere de cuplu, daca el ar fi dispus si te poti consulta si cu un avocat.

Dupa nastere, sotia mea s-a schimbat complet. Este tot timpul trista, necomunicativa, iar in ultimul timp vrea sa le faca pe toate. Mananca foarte putin si se odihneste foarte putin.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/

Buna ziua

Ma numesc Victor, am 40 de ani, sunt casatorit si avem o fetita de 6luni. Mentionez ca am mai fost casatorit in trecut, casatorie din care a rezultat o fetita care acum are 12 ani
Lucrez im Malta impreuna cu sotia in aceeasi companie. ne-am cumoscut la munca acum 10 ani si de atunci suntem impreuna. ne-am casatorit in 2014.

Acum avem o problema, sau asa cred eu.

Dupa nastere sotia mea s-a schimbat complet. Este tot timpul trista, necomunicativa, iar in u;ltimul timp vrea sa le faca pe toate. Mananca foarte putin si se odihneste foarte putin.

Ma ofer tot timpul sa o ajut iar ea refuza.

Nu am avut nicio data probleme de infidelitate sau certuri violente.

As dori sa stiu ce as putea face pentru a o ajuta sa iasa din aceasta stare

Va multumesc

 

Elena Porea Psihoterapeut
Elena Porea Psihoterapeut O evaluare psihiatrica este indicata, cat mai urgent. Probabil are depresie postnatala. Medicul psihiatru e in masura sa puna un diagnostic corect sa recomande medicatia si psihoterapia.
Lupu Andreea
Lupu Andreea E vb de depresie postnatala… :-( trebuie sa o sprijini cat de mult poti atat in treburile gospodaresti cat si cu copilul ( incearca sa iasi singur cu cel mic si sa ii lasi ei o ora doua de ragaz, regasire) … incearca sa o convingi sa iesiti in oras la cumparaturi, la plimbare … spune-i ca e frumoasa si o mama buna… incurajeaz-o sa se aranjeze cand iesiti si ofera-te sa stai tu cu copilul in acel timp … nu fi prea insistent nici dpdv sexual… intelege ca e vb de o perioada cu dezechilibre hormonale si ea incearca sa se adapteze si sa se regaseasca… eu am trecut ai inca trec prin asemenea stari… ma uit in oglinda si ma apuca plansul cate odata… dar tot eu ma gandesc si ma incurajez vazand ca am doi copii frumosi si sanatosi… iar eu sunt sanatoasa chiar daca nu mai arat ca inainte… alte femei nu mai au par si sani fiind rapuse de cancer dar sunt fericite ca sunt in viata… trebuie mereu sa vezi partea buna si sa te incurajezi ca odata cu trecerea timpului lucrurile se vor rezolva….
Monica Enescu
Monica Enescu Consult psihiatric și psihoterapie. Încercați sa discutați cu ea și sa o convingeți ca e necesar, chiar este! Deoarece și copilul simte și e afectat de starea ei afectiva. Este de apreciat grija dvs și dorința de a o ajuta pe soție. Sunt soluții, trebuie doar sa apelați la ele. Numai bine!
Soare Fericire
Soare Fericire In primul rand va felicit ca sunteti preocupat in a rezolva o situatie care a aparut in viata dvs. de cuplu, ca va preocupa starea de bine a sotiei, sunteti de apreciat..Cu rabdare, iubire si intelegere, cu siguranta ca veti reusi sa o ajutati si in acelasi timp, sa va ajutati . Chiar daca nu accepta momentan ajutorul Dvs. , spuneti-i cat mai des posibil despre cat o apreciati pentru ca se dedica copilului si treburilor casnice si cat de mult o iubiti, Multumiti-i si apreciati-o pentru tot ce face, chiar si pentru cele mai simple lucruri pe care le face. Daruiti-i din puterea Dvs a ii oferi iubire neconditionata. Daca sotia nu reuseste sa fie deschisa comunicarii, explicandu-va starile prin care trece, si cauzele acestora, prin comportamentul Dvs de iubire si rabdare, poate sa o faca sa se relaxeze si sa isi doresca sa comunice pe aceasta tema, la un moment dat. Va las aici niste inregistrari video (in care si alte mamici de bebe isi impartasesc experientele lor) pe care sa le vizionati intai singur, dupa care daca considerati, sa le vizionati impreuna cu sotia.https://www.youtube.com/watch?v=f4w6DGlx6Ss, https://www.youtube.com/watch?v=btR9LbnMTf4 , https://www.youtube.com/watch?v=1bq12ZuIcV4
Alina Mihoc
Alina Mihoc Cred ca sotia e pur si simplu epuizata. Si eu sunt mamica,am avut momente cand pur si simplu am plans de oboseala. Probabil ca nu are pe nimeni sa o ajute (mama, soacra). Incearca sa iei tu fata la plimbare cate o ora pe zi si spune-i sa se odihneasca. Toate cele bune!!

Iubitul meu consuma droguri în exces. Mi-a spus ca ii este frica de sevraj, de asta ii este foarte greu sa se lase, transpira foarte tare, vomita, îl doare stomacul, e agitat, nervos, are insomnii, nu mananca…

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Bună ziua, am 26 ani, necăsătorita.. Am o problema cu iubitul meu care de ceva vreme consuma droguri în exces.. Si nu îl pot convinge sa meargă la psihoterapeut, ar vrea sa meargă dar parca îl oprește ceva.. De doua trei săptămâni parca a luat o puțin razna, nu își da seama ce vorbește cum vorbește și are numai gânduri rele.. Și astea doar când nu fumează mi a spus ca ii este frica de sevraj de asta ii este foarte greu sa se lase, transpira foarte tare, vomita, îl doare stomacul, e agitat, nervos, insomnii, nu mananca, ma repet doar când nu fumează se întâmplă aceste lucruri.. Am ajuns în punctul în care nici eu nu știu ce sa mai fac… Hepl pls. Vreau doar sa îl conving sa meargă la medic… Mulțumesc

 

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu daca nu vrea de buna voie sa mearga la un centru de dezintoxicare, atunci cel mai probabil este ca o sa ajunga la urgenta intr-una din zilele in care ii este foarte rau. Nu vreau sa par insensibil fata de adictie insa este nevoie de o reactie mai dura/puternica tocmai pt a compensa extrema aceasta. Trebuie sa inteleaga faptul ca daca nu isi invinge acea teama de sevraj (care este reala si justificata) urmatorul drum poate sa fie ‘oriunde”. Aceasta hotarare ferma de a se ajuta pe sine trebuie sa se trezeasca in el si sa il motiveze sa faca tot ce este nevoie pt a se vindeca. Detoxul este doar primul pas… munca adevarata incepe dupa. Succes!
Arina Anghel
Arina Anghel Bună dimineața! Eu aud că ai iubitul tău are această problemă. Ca să clarificăm: nu există “droguri în exces”, consumul de droguri în sine este o dependenţă care ascunde lucruri dureroase, abuz din copilărie, traume. Asta este realitatea lui, poţi fi de partea lui susţinându-l în ritmul lui sau poţi alege să nu accepţi această realitate şi să închei relaţia. Ceea ce nu poţi face este să-l schimbi, să-l salvezi. El chiar are această problemă, chit că nu e în locul în care să fie conştient pe de-a-ntregul de ea. Şi aud că tu te-ai exprimat: “Am o problemă cu iubitul meu.” Care este problema ta? Cum te simţi în această relație cu o persoană dependentă? Ce simţi că primeşti de la el? Care sunt beneficiile tale?
Soare Fericire
Soare Fericire Parerea mea este sa ii prezentati situatia de a merge la un medic specializat pe narcotice, , nu in sensul de a se lasa de aceasta dependenta, ci de a i se aduce la cunostinta de catre un specialist, in functie de drogul consumat, , care sunt reactiile atat in timpul consumului, cat si in cazul in care doreste sa renunte. Frica pe care o are, poate veni si din o lipsa a informatiilor despre reactiile drogul consumat. . Va las si un link cu un video pe care sa il ascultati si care sa va fie de folos https://www.youtube.com/watch?v=QQiTAGZA6_0

Am divortat de primul sot. Din prima casatorie am o fiica de 22 de ani, iar din a doua casatorie o fetita de 2 ani. Problema este ca fiica cea mare nu a acceptat sa imi refac viata. A incercat prin fel si fel de metode sa ne desparta: furand din casa actualului sot, comportandu-se urat cu el. Il uraste.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Sunt femeie. Am 41 de ani. Lucrez in domeniu public. Am divortat dupa 18 ani de primul sot. Din prima casatorie am o fiica care are acum 22 de ani. Dupa 2 ani de la divort mi am refacut viata si din a doua casatorie am o fetita de 2 ani. Problema este ca fiica cea mare nu a acceptat sa imi refac viata . A incercat prin fel si fel de metode( furand din casa actualului sot, comportandu se urat cu el) sa ne desparta. Il uraste . Spunandu i sa inceteze , sa putem sa fim o familie toti 4 , s a mutat impreuna cu un baiat si acum nu mai vorbeste nici cu mine. Intrebarea mea este…oare unde am gresit si prin ce modalitate as putea remedia situatia? Multumesc. Pentru mine ca mama e foarte dureros ca propria fiica sa nu vorbeasca cu mine.

Dutu Alexandra-Elena
Dutu Alexandra-Elena Din cate spuneti, e posibil ca fiica dvs sa aiba resentimente fata de dvs din cauza ca ati decis sa va separati de tatal ei si sa va construiti o alta familie. Poate ar trebui sa incercati sa aveti o discutie cu ea in care sa o ascultati, sa o intrebati ce o supara cu adevarat si ce ati putea face sa remediati relatia. Mai ales acum ca este femeie si iubeste si ea la randul ei, ar trebui sa va inteleaga. Ati putea explora si relatia pe care o are cu tatal ei, incercand sa nu il mai puneti pe acesta in lumina negativa. Chiar daca dvs si tatal ei v-ati despartit, asta nu inseamna ca nu mai sunteti parintii ei.
Carmen Potyesz
Carmen Potyesz Buna ziua! Imi pare rau pentru suferinta dumneavoastra. Pe de o parte ati reusit sa va refaceti viata, pe de alta parte fiica dumneavoastra nu mai vorbeste cu dumneavoastra. Este intr-adevar dureros. In primul rand nu o obligati sa-l accepte, o sa se retraga si mai mult. Tatal ei este tot tatal biologic. Incercati sa intelegeti ca si ea sufera pentru ca familia ei s-a destramat. Pentru ea familia este cea in care a crescut, chiar daca dumneavoastra v-ati recasatorit. Nu cunosc toata povestea, s-ar putea ca ea sa va vada responsabila de destramarea familiei asa cum si-o dorea ea, mai ales daca tatal ei nu are pe altcineva. Va ajuta ca ea este totusi mare si ar putea intelege motivele dumneavoastra daca aveti o discutie deschisa cu ea. Abordati-o ca pe un om mare si discutati ca de la femeie la femeie. Stiu ca va este greu ca aveti si un copil mic insa nu uitati de fiica dumneavoastra. Spuneti-i ca o iubiti si este in continuare copilul dumneavostra iubit. Faptul ca acum aveti o alta familie nu trebuie sa schimbe iubirea fata de ea. Ea va ramane mereu copilul dumneavoastra. Cred ca aveti sanse mari sa va impacati. Acceptati ca si ei ii este greu, lasati portita deschisa pentru ea si cu timpul ea va veni catre dumneavoastra. In felul ei, ea incearca sa-si refaca si ea viata. Conteaza mult felul in care sotul dumneavoastra se poarta cu ea. Sa nu incerce sa devina tatal ei, asta o indeparteaza. Ce stiti despre iubitul ei? Nu-l criticati chiar daca nu va place. Invitati-l si pe el cand o chemati pe ea la dumneavoastra daca este posibil. Orice critica o faceti iubitului ei sau tatalui ei o poate intoarce impotriva dumneavoastra in aceste momente. Ar fi multe de zis, poate v-ar prinde bine sa abordati problema cu un psihoterapeut cu care ati putea discuta mai pe larg si v-ar putea oferi si suportul emotional de care aveti nevoie. Va salut cu caldura!
Monica Enescu
Monica Enescu Ma intreb cum era relatia cu fiica dvs inainte de a divorta de fostul sot? Din punctul meu de vedere, comportamentul ei si chiar resentimentele fata de dvs putin probabil sa fi aparut doar in urma divortului, mai ales avand in vedere varsta ei…nu este tocmai un copil. Va incurajez sa explorati dvs in terapie relatia cu fiica dvs, pe langa sfaturile primite mai sus. Numai bine!

Sunt o fosta profesoara de matematica si de ceva vreme ma bate gandul sa fac un canal pe Youtube in care sa postez si sa rezolv exercitii de matematica. Vreau sa ajut copiii care nu au bani de meditatii, insa nu am curaj, am emotii, am mereu ganduri: “ma fac de rusine, daca nu va iesi bine, ce pot eu oferi?”…

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Sunt o fosta profesoara de matematica si de ceva vreme ma bate gandul sa fac un canal pe youtube in care sa postez si sa rezolv exercitii de matematica. La anul voi termina a doua facultate si voi profesa in alt domeniu dorit de mine…insa matematica e una din pasiunile mele….Cum nu mai predau la scoala…mie dor de ea. Vreau sa ajut copiii in dificultate care nu au bani de meditatii…si prin acest lucru sa fac voluntariat. Insa momentan nu stiu cum sa incep, nu am curaj,am emotii, nu am nici camera. Acesta idee mi-a venit pentru ca descoperind pe youtube un canal ” italiano automatico” ma ajutat mult psihic si mi-a schimbat de fapt viata, mentalitatea, totul. Deci mi-am dat seama ca eu daca am ceva de oferit de ce sa nu o fac ? Dar mereu ganduri “ma fac de rusine, daca nu va iesi bine, ce pot eu oferi?” Mentionez ca sunt o persoana negativista.

Ani Mierla
Ani Mierla Dumnezeu sa va ajute,faceți un lucru minunat..De ce va temeți? Felicitari
Elena Elena
Elena Elena Daca vei crede in proiectul tau, vei reusi sa ajuti copii, asa cum o fac deja si alti profesori, implicati in proiecte similare. Succes! Pe parcurs, vei creste si tu si vei prinde curaj!
Adrian George Ion
Adrian George Ion O inițiativa buna.. Mult succes.. Trebuie doar sa crezi
Monica Enescu
Monica Enescu Este o idee frumoasa si va felicit pentru initiativa! E normal sa aveti emotii, pana la urma este o iesire din zona de confort. Puteti pentru inceput sa faceti niste filmulete si sa cereti feedback din partea persoanelor apropiate, cum li se pare, ce ar adauga? Ce ati putea schimba ca sa fie cat mai usor de inteles, etc. Si dupa ce capatati putina incredere facand si apoi primind feedback de la cunoscuti, puteti sa faceti pasul urmator si sa le puneti pe internet. Cu siguranta ca cei care ar ajunge sa se uite la canalul dvs de youtube ar fi persoane interesate caci altfel nu cred ca ar ajunge sa dea de ele. Deci, incepeti de undeva, pe parcurs va creste si increderea, primul pas e mai greu. Succes!
Tatiana Botnari
Tatiana Botnari O idee buna. Succes
Liviu Liv
Liviu Liv O idee foarte bună. Mult succes.
Brindusa Ilinca Rădoancă
Brindusa Ilinca Rădoancă Ceea ce doriti sa faceti este ca o revnire la rolul de profesor. Deosebirea este ca acum vor intra in clasa doar cei care doresc sa va asculte si dvs nu ii veti vedea atunci cand predati, doar veti atii ca au fost acolo si poate veti primi si feedback-uri negative sau pozitive, insa acestea va pot fi de folos pentru a creste calitatea materialului predat. Poate ar fi de ajutor sa va amintiti cum treceati peste emotii pe vremea cand erati profesoara? Ce aveati atunci de oferit si nu mai aveti acum? Este o idee minunata si cred ca dorinta de a darui poate fi uneori mai puternica decat teama de critica. Succes!
Liliana Balanescu
Liliana Balanescu Și pentru scoala primara !Metode ,,normale “care sa ajute părinții sa-i facă pe pitici sa înțeleagă aceasta informație care vine ăla-n -dala!
Carmen Sorici
Carmen Sorici Inteleg ca oferiti un mod facil de intelegere a teoriei si modele de rezolvare a problemelor de matematica, nu tineti un show, probabil este la fel ca in clasa cand le predati elevilor, cu mentiunea ca nu puteti vedea in ochii lor daca au inteles sau nu, dar pot face comentarii. Ati dori ca totul sa fie un succes de la inceput ca si cum nu ar mai fi nimic de invatat despre cum se face un video pentru predare? Va intreb, se poate face ceva perfect din prima? Ce este mai important? Ajutorul oferit copiilor sau lezarea imaginii proprii cauzate de stangacii inerente? Proiectul dumneavoastra necesita timp si daruire, incercari, perseverenta, daca sunteti dispusa sa faceti aceste lucruri nu veti mai lua in considerare ,, facutul de rusine” , de rusine in fata cui? a cuiva care nu a facut acest lucru? Va urez succes, copii au nevoie de o varietate de moduri de predare pentru ca nu toti sunt receptivi la acelasi canale de intelegere si in special la predatul clasic, uneori au nevoie de o expunere creativa, de motivatie pe masura varstei lor. Curaj!
Cristina Adel
Cristina Adel O ideie foarte buna mult succes Doamne ajuta
Ioana-Diana Zaharia
Ioana-Diana Zaharia Eu stiu despre un program de voluntariat legat de matematică.Daca doriti, putem discuta in privat si va pot pune in legatura cu persoana care se ocupă cu așa ceva .Se tine in Bucuresti si au nevoie de voluntari.
Ioana-Diana Zaharia
Ioana-Diana Zaharia De fapt,ca sa păstrați până la capăt identitatea anonimă, va pot pune un link aici.Succes https://hartavoluntariatului.ro/proiect/invatam-impreuna

hartavoluntariatului.ro

Strimbei Cornelia
Strimbei Cornelia O idee excelenta.
Ioana Despina Camino
Ioana Despina Camino Eu după acest anunț vreau nr dvs de telefon :) E o idee f bună și atâta timp cât sunteți bună pe ceea ce faceți de ce nu aveți încredere? De ce să fiți negativista? E ceva ce elevii vor căuta, cu cât e mai legat de ce le place lor (mediul online, YouTube) sigur va merge. Profii câștigă bani grei din meditatii. Un canal v-ar aduce popularitate. Am niste amici care au lansat chiar o aplicație pe telefon/tabletă pt a învăța pt bac. Se numește Izibac. Succes!
Clau Anki
Clau Anki Va felicit pentru ideea luminata. Ati auzit de terapie prin daruire? De fapt, asta faceti prin derularea acestui voluntariat. Daca va stiti negativista, aceasta terapie va pune pe un sens al vieții iar negativismul va disparea picătură cu picătură. De fapt este vorba despre anxietate de performanta care se remite si prin expunere. Va doresc mult succes si va felicit inca o dată.
Monica Gabi Farcas
Monica Gabi Farcas Mult succes!
Cristina Florentina Barbu
Cristina Florentina Barbu Este o idee excelenta.Cred ca veti face un bine copiilor.Avem nevoie de ceea ce d-voastra stiti si de experienta d-voastra.Felicitari, sa nu va fie frica iar la final multumirile si aprecierile vor fi inmiite.Apreciez acest gest pe care doriti sa il faceti fata de alti profesori care isi predau cunostiintele doar pentru bani,pentru a se imbogatii.
Avram Liliana
Avram Liliana O idee excelenta! Curaj!
Dorina Stanescu
Dorina Stanescu E o idee foarte bună, le veniți în ajutor atât pariintilor cât și elevilor
Psiholog Iuliana Doroftei
Psiholog Iuliana Doroftei Ce frumos! Desigur, ca orice lucru nou, vine cu puțină teamă. Cât despre ce aveți de oferit, observ că aveți resurse.
Ca orice alt serviciu și video, este bine să aveți în vedere că va exista un anumit public, cu viețile și preferințele lor și să nu vă lăsați indusă în eroare cum că alegerile lor ar fi despre ceva ce dvs nu faceți bine. Și eu m-am gândit adesea la o astfel se activitate și pot înțelege unde apar dificultăți. Vă admir pentru inițiativă!
Clara-Mihaela Cioc
Clara-Mihaela Cioc Dacă aveți încredere în munca dvs. ,cu siguranță veți vedea că toate temerile nu sunt fondate!

Am 19 ani și mă simt rau când aud despre degradarea planetei, despre sfârșitul lumii. Am impresia ca nu mai are rost sa traiesc pentru ca oricum o să mor…

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

19 , studentă, locuiesc cu părinții cu care mă înțeleg foarte bine , nu am consultat un psiholog dar este ceva ce mă macină din 2012 mă simt rau când aud despre moarte despre degradarea planetei despre sfârșitul lumii …Nu mă pot împăca cu ideea, am impresia ca nu mai are rost sa traiesc ptr ca oricum o să mor…citesc totul despre această problemă ,tot ce apare pe fb si site uri de socializare apoi brusc mi se face rau si simt ca nu vreau sa mai comunic cu nimeni ,sa mi astept sfârșitul , nu mă pot concentra …nu mă pot gândi la nimic …nimeni nu mă înțelege…este posibil sa fac o depresie din cauza asta ? Televizorul si calculatorul îmi fac rau ?
..urăsc știrile…

Monica Enescu
Monica Enescu Ma gandesc ca toate astea iti fac rau pentru ca iti amintesc de anumite temeri pe care nu le-ai depasit inca: teama de moarte, teama de sfarsit. Si se poate ajunge si la depresie, pentru ca depresia este o stare de neputinta in fata unui inamic pe care il percepem ca fiind invincibil. Te incurajez sa discuti cu cineva despre ceea ce te framanta, sa mergi la psiholog. Ceea ce descrii tu este o teama existentiala, cu care multi ne-am confruntat sau ne confruntam si unii aleg sa o ignore, altii sa gaseasca un raspuns la aceasta dilema sau o impacare si acceptare a ideii de moarte. Pe langa psihoterapie, iti recomand si urmatoarea carte, pe care eu am gasit-o folositoare:http://www.elefant.ro/…/privind-soarele-in-fata-113696…

Irvin Yalom – Privind soarele in fata – - elefant.ro

Carmen Sorici
Carmen Sorici Ar fi bine sa consulti un psiholog, probabil exista ceva care te-a marcat in mod deosebit. Curaj!

Copilul meu de aproape 5 ani este in mare parte nemulțumit, trântește și tipa. Nu mă lăsa să gesticulez când vorbesc, daca ii spun să tragă pilota pe el incepe sa plângă că aceea nu este o pilota este o pătură. Inteleg că nu își poate controla furia și frustrările însă nu pricep de unde are atâtea.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Mă aflu Intr o situație din care nu mai știu să ies și am nevoie de câteva sfaturi / păreri / idei . Am 2 copii minunați însă că orice părinte trec prin câteva momente mai dificile care mă depășesc . De ceva vreme , vreo 3 luni mai exact , piticul în vârstă de 4 a 6l trece printr o perioada mai de dificila as zice la modul că de multe ori nu cred că știe ce vrea. Am pus pe seama dezvoltării , testării limitelor dar deja nu știu ce să mai cred . Parcă nu tine neapărat de asta. Este in mare parte nemulțumit, trântește și tipa . Îți cere să îl lași și dacă ii spui ceva banal , are impresia că este certat deși îi se explică pe un ton calm ce are de făcut ( lui îi se pare că îl cert ) , greu lasă loc de negociere vrea doar că el sa fie , îmi spune că nu vorbesc corect :dacă îmi spune “m a ciupit in țânțar” iar eu am răspuns :” am văzut că te a ciupit” , mi a atras atenția (a se citii a face o criza) că nu am vorbit corect și trebuia să spun doar : “te a ciupit ! “. In felul asta ne petrecem toată ziua . Simt că suntem Intr un război continuu și vreau doar sa se termine. Nu mă lăsa să gesticulez când vorbesc , îl deranjeaza foarte tare treaba asta . Daca ii spun să tragă pilota pe el incepe sa plângă că aceea nu este o pilota este o pătură . Nu încetează imediat și o tine Intr una repetandu mi mereu că este o pătură , punandu mă sa repet . As fi pus pe seama grădiniței , însă face așa cu ceva vreme înainte plus de asta merge de ceva timp acolo. Oricum dintotdeauna a încercat să se impună mai mult decât ar fi cazul și are o personalitate destul de puternica . Am incercat sa ii citesc povesti terapeutice , încă citim , diverse jocuri . Uneori respinge ideea de a accepta sa ne jucam spunandu mi : lasă mă !
Întrebările mele sunt : e ok sa repet cuvinte , sa spun totul așa cum vrea el ? Ce atitudine sa am ? V ați confruntat cu așa ceva la vârsta asta ? Mai nou au început să îl deranjeze și hainele . Daca reușesc să il deturnez de la o criza găsește alt motiv că sa facă alta criza . Este veșnic în căutare de motive. L am imitat spunandu i că nu vorbește corect si purtandu mă la fel dar degeaba . Orice se întâmplă e din vina mea . Îmi spune că sunt rea deși eu nu ii zic lui că este rău . Am impresia că mă pedepsește și nu pricep de ce . In schimb ma vrea pe mine la orice.
Am incercat sa îl iau în brațe când este nervos și mă refuza. Nu știu ce atitudine sa am și cum sa mai ii vorbesc. Plecam in urlete și venim in urlete .
Inteleg că nu își poate controla furia și frustrările însă nu pricep de unde are atâtea la doar 4 ani .
Mulțumesc!

Ana Maria
Ana Maria Nu ati precizat nimic de sot. El unde e in aceasta ecuatie?
Monica Enescu
Monica Enescu Din comportamentul descris de dvs eu cred ca el vrea sa aiba control asupra lucrurilor. Si ma intreb pe de o parte, ce s-a intamplat inainte de inceperea acestui comportament si care au fost motivele/ evenimentele care l-au facut pe el sa simta ca nu detine controlul. De obicei aceasta frica de pierdere a controlului poate duce la un comportament de acest gen, tiranic as spune: faci doar ce zic eu, doar ce zic eu este bine, doar eu am dreptate, impunerea in fata altora, lipsa de intelegere si empatie si acuzatii la adresa altora “tu esti rau/ nu ma iubesti” etc.

In primul rand trebuie inteles de ce aceasta nevoie puternica de control. Apoi vazut daca in vreo alta relatie el pierde controlul si ca reactie, face acelasi lucru cu altii. Urmariti care este relatia cu fratele/ sora (ati spus ca aveti doi copii), cu tatal, cu copiii cu care se joaca, la gradinita, cu educatoarea. Pentru ca un copil care are un comportament tiranic, in interior se simte slab. In al doilea rand, eu nu va recomand sa-i cedati cerintelor deoarece acest lucru nu face decat sa intareasca un comportament care desi este o aparare, nu cred ca doriti sa-l accentuati. Eu ca reactie la un astfel de comportament, l-as intreba despre ce simte, daca l-a suparat cineva, i-as spune ca se vede ca e suparat, ca as vrea sa inteleg de ce, daca imi spune sa il las in pace, l-as lasa in pace, daca ar face o criza i-as spune ca astept sa discutam impreuna in momentul in care se calmeaza si apoi as ignora comportamentul. Desigur cu calm, cu rabdare, fara sa tipati la el sau sa va enervati, pur si simplu nu ii acordati atentie si nu incurajati comportamentul. Incurajand comportamentul, incurajati apararea, dar problema de fond nu va iesi astfel la suprafata. Scopul ar fi in principiu, ca copilul sa vorbeasca despre ceea ce simte, nu sa puna in act (acting-out). Cheia este sa preluati dvs controlul, dar nu in sens tiranic, ci cu intelepciune.

Roxana Nourescu
Roxana Nourescu Buna ziua! Cred că situatia aceasta are legatura cu mai multe aspecte: diferența dintre temperamentul copilului si al dvs, asteptarile pe care le aveti in legatura cu educatia si cresterea lui si altele. Desigur are de-a face si cu etapa de dezvoltare psihologica in care se afla copilul. La 4 ani nu stie cum sa explice ce simte si nici nu isi poate controla comportamentul. Faptul ca el este iritat tot timpul, mutand de la o situatie la alta aceasta stare, arata ca pe undeva nu primeste ceea ce are nevoie, in sensul de intelegere, acceptare, limite. Cum se poarta oare cand este si tatal? Este fratele mai mare sau cel mic si ce diferenta e intre copii? El are nevoie de dvs, de aceea chiar daca se supara, tot va cauta. In spatele fiecarei “crize” de furie este o nevoie care nu a fost vazuta. Va recomand sa discutati cu un psiholog in legatura cu ce puteti face in asa fel incat sa va fie cat mai bine amandurora. De asemenea, ma gandesc ca puteti gasi multe idei bune în cartile practice de psihologia relației dintre parinti si copii. Ganduri bune!
Carmen Sorici
Carmen Sorici Dupa parerea se pare ca descri crize de tantrum tardiv, de obicei aceste crize debuteaza in jurul varstei de 2 ani, dar nu este o regula, ele dureaza pana la 4-5 ani. Crizele de tantrum apar datorita nevoi copiilor de autonomie combinata cu imaturitatea emotionala cand nu stiu cum sa faca fata refuzurilor si interdictiilor. Aceste crize sunt favorizate de oboseala, foame, supra-stimulare, consum mare de zahar si atunci cand sunt luati pe nepregatite, cand nu li se spune programul mai-nainte . Avand in vedere ca aceste manifestari au loc doar in prezenta parintilor, paradoxal arata ca au o buna legatura cu parintii. In asemena situatii se recomnda calm si fermitate, ii spune-ti copilului ca-l intelegeti dar ca asteptati sa se linisteasca singur, fara luat in brate, fara amenintari sau pedepse, fara multe comentarii de orice fel, fara sa va enervati, asteptati sa-si revina singur. nu este nici o rusine daca o face in public, se mai intampla si nu o luati personal, pot fi prevenite daca urmarim copilul si observam situatiile cand se intampla mai des, in curand se vor diminua si vor dispare. Va urez calm si rabdare!
Carmen Potyesz
Carmen Potyesz Buna ziua! Incercati sa nu ii mai acordati atata atentie cand “face crize”, in schimb acordati-i atentie si laudati-l cand face lucruri bune. Referitor la intrebarile dumneavoastra eu cred ca nu este bine sa repetati dupa el asa cum va zice. In acest mod o sa faca din ce in ce mai mult. Dumneavoastra sunteti adultul si trebuie sa impuneti niste limite. Cand spuneti ca faceti ceva tineti-va de cuvant oricat de greu vi se pare. El trebuie sa vada o coerenta in ceea ce faceti. Nu-l santajati (daca faci aia, mergem sau primesti aia) in schimb atunci cand face un lucru bun recompensati-l ( dar doar dupa ce a facut fara sa-i spuneti inainte ca va primi ceva daca face). Cand se loveste sau a patit ceva si plange este normal sa-l luati in brate si sa-l consolati insa daca a facut ceva nepotrivit nu-l luati in brate. Nu-i aratati ca va suparati pe el, trebuie sa fiti calma indiferent de cum se manifesta. Va vrea doar pe dumneavoastra pentru ca probabil cu dumneavoastra “ii merge”, incercati mereu sa-l consolati, sa-i faceti pe plac ca sa nu tipe. El din asta intelege ca prin tipat va poate manipula sa faceti cum vrea el. Afectiunea, iubirea sunt neconditionate, nu-i spuneti ( nu te mai pupa mama daca…). El trebuie sa inteleaga ca e iubit insa exista niste reguli. Cu timpul si aratandu-i calm si fermitate se va linisti. E importanta starea dumneavoastra de spirit. Sa va simtiti calma si in control. Asta il ajuta si pe el sa dobandeasca un control al acestor stari emotionale, sa intelege ca nu e sfarsitul lumii, ca uneori se mai intampla lucruri insa ne putem linisti. Curaj si rabdare!
Olga Gâdea
Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA (pentru Monica Enescu, Roxana Nourescu, Carmen Sorici, Carmen Potyesz ): “Buna ziua
Mulțumesc tuturor pt răspunsuri.

Monica Enescu
Da,așa este doreste să dețină el controlul , dintotdeauna a dorit lucrul acesta . Nu evidențiez nimic înainte de perioada asta, nu au avut loc evenimente sau alte întâmplări . Cum spuneam el mai tot timpul a avut un comportament de genul nu e că și cum până acum a fost altfel și dintr-o dată s a schimbat .
Acum îl simt mai înverșunat pe mine și vreau să înțeleg de ce . Referitor la pierderea controlului, poate fratele lui mai mare să fie una din cauze ,deși de foarte multe ori frate su cedează în jocul lor și i face pe plac doar că jocul să poată continua . Am fost atenta la jocul lor ,piticul se supără des iar cel mare încearcă să aplaneze situația și să îl lase pe cel mic să conducă jocul. La grădiniță nu pot observa ce se întâmplă pt că nu stau acolo . Mai sunt dați în care îmi spune că X sau Y l a lovit și el s a supărat . In schimb am observat că a copiat cate ceva din comportamentul altor copii . Nu cedez cerințelor de genul vreau ciocolata,suc ,etc daca am hotărât deja ce am de făcut chiar daca plânge sau tipa. Niciodată nu am incercat sa ii opresc din plâns atunci când acesta excludea alte cauze decât cele prezentate mai sus ,și cu toate astea continua sa plângă și să tipe . L am întrebat ce îl supără și mi-a spus că eu sunt cea care îl supără , că nu vorbesc corect ,tip și îl cert . A tipa a se înțelege că ridic tonul,dar nu neg faptul că atunci când continua sa tipa și sa plângă repetând continuu sa spun ce vrea el , am tipat să mă fac auzită . Daca ii explic ceva îmi spune că îl cert . Ex : nu mai sari pe scări ( 2 trepte ) pt că te poți rani . Bineînțeles că nu îi convine și îmi Zice : lasă -ma ! Uite vezi ? ,M ai certat !
Tonul meu este calm și cu toate astea nu ii convine sa ii spun nimic .
Eu sunt f expresivă și automat fata își schimbă mimica . Odată m a întrebat de ce îl cert ? Doar că an ridicat din sprâncene a început să tipe că îl cert . Daca îmi cere să îl las așa fac insa el insista cu aceleași chestii din care a început criză și ulterior caută alte motive de criza . Recunosc că nu prea mai am răbdare și normal că încep să mă enervez in momentul in care explic și discut cu el și continuă să tipe sau să mă întrebe același lucru de 20 ori .

Dna Roxana Nourescu ,este fratele mai mic iar diferența între ei este de 3 ani și jumătate . Cu tatăl se poarta la fel ,doar că el petrece mai puțin timp cu el fata de mine. Se supără la fel de rapid și îi spune sa îl lase sau că nu mai vorbeste cu el pt ca l a supărat . Va mulțumesc pt recomandări . Carmen Sorici _ discutăm mereu ce urmează să facem și cu toate astea uneori nu ii convine. Exclus perioadele care le ați precizat pt că de multe ori nu tine de ele . Dimineața de ex nu dorește să se dea jos din pat pt a se pregăti să plecam la grădiniță și în fiecare dimineață îmi ia cel puțin. 30 min să îl cobor din pat. Am incercat diverse variante și nu funcționează nimic. Am avut reușite de 2-3 ori . De obicei ii vorbesc calm , îl gâdil, mă joc cu el , îl iau în brațe și cu toate astea îmi spune că nu vrea sa se trezească că îi este somn și să îl las să doarmă. Bineînțeles că urmează replica ” ești rău ” . Îl asigur că îl iubesc mereu însă nu sunt de acord cu comportamentul pe care îl adoptă . Legat de luat în brațe , in multe crize îmi cere sa îl iau ,nu știu cum să mai procedez. De obicei nu îl iau însă au fost momente când l am luat și criza s a diminuat .
Carmen Potyesz -am încearcat sa nu ii mai acord atenție când are crize însă uneori este imposibil pt că sunt situații în care tb sa intervin din diverse motive . Nu vă imaginați că mă rog de el să înceteze să mai plângă sau să tipe. Dintotdeauna l am lăsat să plângă și să tipe și deși a văzut că nu obține nimic tot continua. In unele chestii tv asta a dat roade . Când am spus că fac ceva m am ținut de cuvânt . Nu apelez la șantaj ,deși au fost situații când s a apelat și la treabă asta , de ex mami primesc ceva dulce ? Da , după ce mănânci tot.! Se consideră șantaj?
Frate și îi mai zice ,daca te joci îți dau ceva .
Știu că nu ar tb sa ii arat ca sunt supărată însă e foarte greu . “.

Roxana Nourescu
Roxana Nourescu Din ce spuneti, va straduiti sa faceti tot ceea ce se poate. Comportamentul copilului ar putea fi legat si de faptul ca e fratele mai mic; uneori mezinii sunt nevoiti sa se “zbata” pentru atentie, deoarece se percep a fi “mai prejos” decat fratii mai mari sau fac pe dos decat li se cere, tocmai pentru a se simti diferiti. Aveti incredere ca atunci cand sunteti consecventa ( asa cum spuneti: nu santajati, il luati in brate cand are nevoie, va tineti de cuvant atunci cand promiteti) rezultatele se vor vedea in timp, pe masura ce se maturizeaza. Imi imaginez ca nu e usor pentru dvs, stiu ca avem nevoie de rezerve infinite de rabdare in cresterea copiilor si uneori pur si simplu este epuizant; cand simtiti ca nu mai puteti, incercati dvs sa va “asezati” , sa va linistiti si apoi sa abordati problemele care apar in relatia cu el. Toate cele bune!

Olimpia Ciocea
Olimpia Ciocea Va recomand cartea,, Cum sa crești copii fericiti “de Rudolf Dreikurs
Soare Fericire
Soare Fericire Daca acest comportament al baietelului a aparut ca o schimbare brusca, parerea mea este ca ceva anume, o intamplare sau chiar ceva care a vizionat la tv sau poate chiar o discutie/dialog intre persoane la care a asistat, oricum un factor declansator in care nu este obligatoriu ca el sa fi fost implicat, putea fi ca un observator ce a preluat informatia la nivelul lui de perceptie, a existat. Este foarte importat sa aflati acum, ce simte, ce s-a intamplat, ce anume il face sa fie asa. Ajutati-l si ajutati-va, mergand la psihoterapie pentru copii! Este foarte important ! Succes!

Am o fetița de 6 ani, sunt căsătorită si nu am ocupatie. Sunt mereu trista, nervoasa, acum îmi vine sa rad, imediat îmi vine sa plâng. Copilul este la școala, iar soțul la munca, iar eu stau singura in casa si îmi petrec timpul dormind.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Sex feminin, vârsta 27 ani,ocupație nu am stau acasă. Am o fetița de 6 ani și sunt căsătorită de 7 ani! Problema prin. Are trec acum este una care ma sperie. Sunt mereu trista , nervoasa, acum îmi vine sa rad fără niciun motiv, imediat îmi vine sa plâng când ma aud râzând și dupaia iar încep sa rad, toate astea se întâmpla când A-T singura acasă. Copilul este la școala iar soțul la munca aproape toată ziua im tot acest timp eu stau singura in casa si de cele mai multe ori îmi petrec timpul dormind. Cu soțul n prea mai am nimic in comun el vine de la munca își petrece timpul pe telefon mănâncă își face dus și doarme, asta este relația aproape mereu între noi! Eu simt ca am intrat intr-o mare problema de nu știu cum sa ies. M-am învățat sa stau singura nu îmi place sa ies nu îmi place sa răspund la telefon, nu îmi place sa răspund la Interfon sa nu cumva sa îmi întrerupă cineva liniștea! Toată starea asta o am de aproximativ 1 an!

Lucia Alina
Lucia Alina Sunteți tânără! Băiatul meu are vârsta dvs. Eu cred că starea psihică scăzută, provine din singurătate. Izolare. Aveți încredere în dvs! Ieșiți cu fata, implicați-va în situația ei școlară. Vorbiți cu soțul. Spuneți ce vă nemulțumește. Nu în ultimul rând, găsiți un domeniu care vă place. Faceți un curs, o școală. Ceva care să vă capteze atenția. Și veți vedea că viața este frumoasă! E doar o părere! Vă doresc tot binele din lume!!
Ana Maria
Ana Maria La 27 de ani nu e normal sa ai starile astea pt ca esti tanara! Eu am 28 de ani, am o fetita de varsta fetitei tale, are 6 ani. Eu ma duc la munca, fac si acasa cate ceva dupa munca. Ies cu iubitul meu in oras doar in weekend atunci ne permite timpul. Dar cred ca toate astea se intampla pt ca nu ai o ocupatie. Daca dormi toata ziua, de fetita cine se ocupa cand vine de la scoala? Sfatul meu ar fi sa te implici in ce face fetita ta, sa o ajuti la teme, la tot ce are ea de facut. Studiaza ceva in timpul cat ea e la scoala , te va ajuta sa treci peste starile astea. Fa prin casa ordine, curatenie, muta, amenjeaza, decoreaza casa cumva sa fie mai primitoare. Nu stiu ce relatie ai cu parintii tai sau socrii tai dar ar fi bine sa discuti cu ei, daca relatia voastra este buna. Sa iesi cu mama ta sau soacra ta la plimbare, in oras, vorbeste cu sotul, spune-i ce ti se intampla pt ca o poti da intr-o depresie urata din care cu greu mai poti iesi
Stefan Marin
Stefan Marin Ana Maria cam judgemental ce spui. Asta cu ‘nu e normal ce simti’ e cam cel mai rau lucru pe care i-l poti spune unei persoane deprimate, sau care trece printr-un impas de genul. Total de acord cu ce spuneti doamna Lucia Alina, cautati un curs, ceva care va place, dans, actorie, sunt si grupuri de sprijin pentru persoanele care au stari depresive, se simt singure. E perfect normal ce simtiti si e bine sa incepeti cu ceva usor, care va si place, cum ar fi un curs.
Bineinteles e ok si utip sa cautati si ceva de lucru, dar dupa parerea mea dupa ce va simtiti deja mai bine. Un psihoterapeut va poate ajuta, daca va puteti permita, va poate clarifica care sunt cauzele pebtru care va simtiti asa si sa va insoteasca in a gasi solutii
Carmen Potyesz
Carmen Potyesz Buna ziua! Faceti un mic efort si programati sa faceti cate ceva in fiecare zi. E foarte important sa iesiti din casa chiar daca, poate, vi se pare obositor. Daca nu vreti sa va intalniti cu prieteni, macar iesiti din casa sa va plimbati jumatate de ora. Ganditi-va ce s-a schimbat, cum erati inainte, ce activitati aveati. Cumva faptul ca fetita merge la scoala a lasat un spatiu liber pe care acum nu stiti cum sa-l umpleti? Cu siguranta exista lucruri care va fac placere. Daca in acest moment simtiti ca nu va place nimic asta nu inseamna ca nu exista acele lucruri care va pot motiva, va pot bucura si va pot da mai mult sens in viata. Un psihoterapeut va poate fi de folos. Cu bine!
Cristina Tacaciu
Cristina Tacaciu In primul rand, vorbeste cu o prietena apropiata, cu mama, sora, verisoara etc. Spune-i cuiva cum te simti , daca sotului tau nu ii pot spune. Frica, panica sunt emotii pe care le simte toata lumea insa nu este sanatos sa stai toata ziua singura inchisa in casa, dormind. Cred ca o serie de sedinte de psihoterapie te-ar jauta ft mult. Daca simti ca situatia e ft grea pt tine si starile sunt puternice si se schimba ft des, vorbeste cu medicul de familie, sa iti dea trimitere la un medic psihiatru. Nu e ceva rusinos sa mergi la psihiatru, este spre binele tau si al fetitei tale. Dar mai bine discuti prima data cu medicul de familie, s-ar putea sa poti face cateva sedinte de psihoterapie decontate de Casa de asigurari
Cosmina Brascauceanu
Cosmina Brascauceanu Pare că e tare greu să te mai regasesti in contextul acesta. Poate ai nevoie sa te uiti putin la ce anume te face să te simti nervoasă și trista și ce ar însemna pentru tine sa-ți intrerupa ceva sau cineva linistea. Este posibil să treci printr-o perioadă de depresie si sa ai nevoie de ajutor pentru a intelege ce ti se intampla. Cum ar fi pentru tine să vezi un terapeut si sa vorbesti despre cum se simt la tine lucrurile acestea care te preocupa si pe care ni le-ai impartasit noua
Carmen Potyesz
Carmen Potyesz Si vorbiti neaparat cu sotul dumneavoastra despre ceea ce se intampla, despre faptul ca va doriti un timp pe care sa-l petreceti impreuna. Incercati sa vorbiti cu el fara sa-l criticati. Puteti gasi impreuna o solutie. Cu siguranta si el are nevoie sa se relaxeze in felul lui dupa munca, insa puteti gasi o cale de mijloc ca sa va fie si dumneavoastra bine. E important cum il abordati si cum ii spuneti. Cautati un moment potrivit si nu-i faceti reprosuri. Cu bine!
Mihaela Miki
Mihaela Miki Ba da, toate cele de la sfarsitul postarii iti plac insa esti tu intr-un moment mai greu si nu iti dai seama. Cel mai bine ar fi sa vb cu un psihoterapeut, nu e nici o rusine si te-ar ajuta foarte mult. Incearca sa vb si cu sotul insa daca aicajuns la concluzia ca nici sa iesi din casa nu iti place eu cred ca e nevoie sa vb cu un psihoterapeut. Apropo, inainte sa nasti tot asa nu iti placea sa iesi din casa? De ex sa mergi la un film, in parc, in natura, sa te intalnesti cu prieteni?
Carmen Sorici
Carmen Sorici Ar fi oportuna o vizita la psiholog/psihoterapeut.
Monica Enescu

Monica Enescu Va incurajez sa consultati un psihiatru pentru inceput deoarece ceea ce descrieti se aseamana cu simptomele unei tulburari depresive: izolare sociala, somn in exces, iritabilitate, sensibilitate la zgomote, tristete, schimbari ale dispozitiei si probabil agorafobie.

Faptul ca ati constientizat ca ceva este in neregula este primul pas spre vindecare. E necesar sa mergeti la medicul de familie pentru o trimitere catre un psihiatru, sau sa mergeti la o clinica particulara, daca puteti. Exista tratament, exista si psihoterapie, dar avand in vedere ca ati stat un an asa, va sugerez sa incepeti cu vizita la psihiatru. Cat despre sedintele de psihoterapie, se pot face si online, desi cel mai bine este sa iesiti din casa. Aveti toata viata inainte, merita sa va bucurati de ea!

Strategii de apărare în fața traumei. Terapia transformațională rapidă

Strategii de apărare în fața traumei. Terapia transformațională rapidă

Efectele traumei  sunt de anvergură și au impact profund asupra imaginii de sine și asupra modului în care percepem viața și lumea înconjurătoare.

Toate evenimentele traumatice contează – indiferent dacă s-au întâmplat în copilărie sau în viața adultă. Nu există o unitate de măsură, trauma este traumă. Pot fi diferite niveluri de impact, dar fiecare eveniment produce efecte asupra minții și corpului.

Ce este trauma?

Trauma este orice eveniment care depășește capacitatea organismului de a funcționa optim în momentul în care se întâmplă. Este, de asemenea, orice eveniment sau experiență pe care o găsești profund tulburătoare sau deranjantă. Trauma nu este definită de evenimentul în sine, ci de reacția pe care organismul o are în fața unui pericol real sau imaginar.

Dacă aceste experiențe, efectele și impactul lor, sunt lăsate netratate, vă pot afecta întreaga viață și pot duce, printre altele, la dezvoltarea de adicții (alcool, zahăr, droguri etc.) la depresie, anxietate, atacuri de panică, boli cardiace etc.

Trauma nevindecată  se transmite din generație în generație – studii recente au demostrat că trauma poate modifica structura genetică, iar aceste modificări sunt transmise generației următoare până la 6-7 generații. Exemple includ: supraviețuitori ai dezastrelor naturale, prizonieri de război, trafic de persoane, violență domestică, abuz fizic, emoțional/sexual, scalvie, imigrare, supraviețuitori ai holocaustului etc

Strategii de apărare

În esență sunt 4 tipuri de răspuns la un eveniment traumatic, toate se întâmplă pe pilot automat (în afara controlului rațional) și au  drept scop supraviețuirea.

  1. Lupta (apărarea narcisistă). Rulează pe credința inconștientă ca puterea și controlul te țin în siguranță, îți oferă iubire și vindecă rănile provocate de abandon. Copiii își imită părinții narcisiști învațând să-și exprime furia și dezgustul prin intimidarea celorlalți (comportament de tip bully)
  2. Fuga (tiparul obsesiv- compulsiv) Identitatea de sine are la bază mesaje vechi despre ce ai făcut sau despre ce ți s-a făcut ție. Afectează profund modul în care te percepi pe tine (ceea ce crezi tu despre tine) și modul în care te comporți cu tine (devolarizarea propriei persoane, credința că “nu  merit să mi se întâmple nimic bun în viață”)
  3. Îngheț (freeze) (răspunsul disociativ). Disocierea este separarea sau deconectarea gândurilor, sentimentelor și comportamentelor. Rulează pe tiparul metal că lumea este un loc periculos și trebuie să fii tot timpul în alertă. Dezvoltă, printe altele, dorința de a fi invizibil, incapacitatea de a se conecta cu alte persoane.
  4. Servil (co-dependență). Aceste persoane cred că singurul mod de a fi în siguranță este să se plieze pe dorințele și cerințele altora (people pleasing).  Rulează pe credința inconștientă că prețul admiterii într-o relație este renunțarea la propriile lor drepturi, dorințe, preferințe. De regulă, au un părinte narcisist.

Cum ne afectează trauma

Până la vârsta de 6-7 ani, cele 2 emisfere cerebrale (dreaptă și stângă) nici nu știu una de existența celeilalte. Asta înseamnă că modul în care interpretăm lumea și toate experiențele pe care le avem o facem dintr-o perspectivă emoțională, nu una cognitivă. Asta mai înseamnă că semnificația pe care o atașam experiențelor noastre este una eronată, neputând înțelege că adulții sunt responsabili. (ex: “Sunt un copil rău, de aceea mami și tati divorțează, Nu sunt sufficient de bun, de aceea au mai făcut un frățior/surioară”, etc).

Sentimente precum, “sunt blestemat, sunt marcat pe viață, nu sunt suficient de bun/deștept/talentat, merit să fiu pedepsit, sunt ghinionist” etc., duc la o creștere a efectelor traumei. Printe efectele traumei se numără: pierderea sentimentului de siguranță, a încrederii (de sine si în ceilalți), devolarizarea propriei persoane, rușine, vinovăție, frică de a fi abonadonat, frica de a fi respins, acțiuni repetitive, coșmaruri, învățarea că nu putem face nimic (auto victimizare) etc.

Cum putem vindeca trauma

Pentru că trauma afectează practic fiecare aspect al vieții, vindecarea se produce la nivel holistic și va include identificarea și corectarea programelor limitative (aflate în mintea subconsțientă), vindecarea sentimentelor de rușine, vinovăție, pierdere, abandon, schimbarea convingerilor despre noi înșine care nu ne mai folosesc. Vindecarea presupune restabilirea sentimentului de siguranță și de încredere (Mă simt în siguranță să am încredere în mine, să ofer și să primesc iubire, etc).

Vincecarea traumei este posibilă prin restabilirea legăturii dintre trup și minte și dintre minte și suflet. Omul este o treime – minte, trup și suflet. Mintea nu a fost făcută să funcționeze singură. Mintea (subconșientă) este un mecanism briliant, iar sufletul furnizează combustibulul necesar funcționării optime acestui mecanism. Cu cât folosim mai mult combustibil, cu atât mai eficient va funcționa mecanismul. Vindecarea traumei deschide ușa recunoașterii  (a cunoașterii din nou) a cine ești cu adevărat. În momentul în care ți-ai amintit cine ești, poți să decizi cine vrei să fii.

Autor articol:ianlp-zegel

Nicoleta Drăghici, terapeut certificat în terapia transformațională rapidă (TTR), o terapie distinctă, de pionierat, bazată pe neuroștiință, care produce rezultate rapide, sigure și permanente. Această metodă combină principiile cele mai eficiente ale hipnoterapiei, psihoterapiei, programării neuro-lingvistice (NLP) și ale terapiei cognitiv-comportamentale (CBT). Este o terapie extrem de dinamică și eficientă, capabilă să descopere și să vindece cauza primară a situațiilor dificile din viața noastră. Terapia Transformațională Rapidă produce rezultate extraordinare și determină schimbări cu efect permanent la nivel emoțional, psihologic și fizic pentru că accesează direct programele  aflate în subconștient.

 www.nicoletadraghici.com

E-mail nico.draghici@gmail.com

Tel.:  0787.674.441

Imagine: 

JeeYoung LeeBlack Birds, 2011

www.artsy.net/artwork/jeeyoung-lee-black-birds


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita