Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru martie, 2018

  168 vizite

Sunt un tanar de 20 de ani. Sufar de atacuri de panica, sunt baiat timid, introvertit. Problema cea mare este ca n-am prieteni. Nu imi place nici sa merg in locuri unde sunt multe persoane, imi provoaca stari de rau. Nici viata sexuala nu am inceput-o.

Olga Gâdea 7:19am May 25
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna Ziua! Sunt un tanar de 20 de ani. Sufar de atacuri de panica, sunt baiat timid, introvertit. Am terminat liceul si o scoala postliceala. Dar pana acum n-am reusit sa-mi gasesc un loc de munca. Problema cea mare este ca n-am prieteni, Am avut diverse conversatii pe intenet cu fete. M-am si intalnit cu ele, dar nu au mers relatiile, au fost si care au durat ceva timp, altele deloc. Din cauza acestor mici probleme pe care vi le-am relatat, nu ma simt bine.Mentionez ca sunt sub tratament. Cel mai mult ma deranjeaza ca n-am pe nimeni, si nu am unde sa merg deocamdata sa cunosc persoane noi. Nu imi place nici sa merg in locuri unde sunt multe persoane, imi provoaca stari de rau. Si nu mai stiu cum sa abordez fetele, sunt intr-o situatie delicata. Nu stiu daca este o problema grava dar nici viata sexuala nu am inceput-o. Sincer, ma simt complexat de acest fapt. Am fost la psiholog si in scoala generala pentru ca eram prea tacut, retras, Si am mai fost la psiholog si psihiatru cand
am inceput sa am atacuri de panica. Fizic m-au ajutat, Dar aspectele pe care vi le-am spus prea putin le-am pus in discutie. As dori sa-mi dati un sfat daca se poate.


Ali Ade 7:48am May 25
cauta grupuri cu activitati in aer liber pentru a socializa, gen voluntari pentru diverse cauze sau grupuri care fac excursii pe munte, sunt cei mai faini oameni.Sunt si grupuri de facebook pentru aceste activitati. Observ tendinta ta de a vrea sa te aliniezi la cum sunt ceilalti de varsta ta si eu cred ca asta e problema, nu faptul ca esti timid si retras. Sunt mai fermecatori oamenii introvertiti. Stiu ca pentru unii baieti e important sa isi inceapa viata sexuala si probabil vrei pentru ca cei de varsta ta vorbesc despre asta, dar acest lucru nu trebuie fortat, cautat, se va intampla cand vei gasi pe cineva la care sa tii. Succes

Vanessa Laicu 10:05am May 25
Am trecut printr-o fază asemănătoare în liceu. Gândește-te că din 7,5 miliarde de oameni cati suntem in prezent pe pamant, nu exista nici macar unul care sa nu se fi confruntat cu anumite temeri la un moment dat in viața lui, ca sa nu punem la socoteala oamenii care mor chiar acum, cei care sunt bolnavi, rapiti, terorizati s.a. Iar tu esti doar unul din miliardele de oameni care se afla acum într-un moment de impas. Frumusețea acestui moment stă în soluția pe care o vei găsi. Cunoaște-te! Eu am reusit sa traversez aceste frustrări agatandu-ma de hobby-uri care imi fac placere si de familia mea. Tu vei gasi propria ta cale de a atinge fericirea!

Mihaela Roxana 11:35am May 25
Cauta sa vorbesti cu un psihoterapeut sau macar cu un consilier psihologic si sa te deschizi privind temerile tale, dorintele s.a.m.d. Asa cum ai spus si tu, daca esti o persoana introverta si asa ai fost dintotdeauna, nu inseamna ca este ceva rau. Trebuie sa te accepti asa cum iti place tie sa fii si cum te simti mai confortabil. Insa, daca vrei din cand in cand sa fii mai deschis, mai sociabil, mai aproape de alti oameni, va trebui sa capeti putin curaj si sa intri in discutie. La capitolul acesta ai avea nevoie de suport psihologic. Starile tale (atacurile de panica, agorafobia) exprima cumva corporal, sentimentele tale si gandurile mai putin accesibile tie sau exprimate altora. Cand apar va trebui sa capeti putina stapanire de sine si sa iti explici ca sunt doar manifestari pasagere, care vin si apoi pleaca. Un consilier centrat pe ajutor cognitiv-comportamental ti-ar putea da cateva sfaturi/trucuri cum sa te ajuti singur in momente de panica. Mult succes!

Tiberiu Seeberger 1:11pm May 25
Bună ziua. Începeți o psihoterapie și abordați aceste subiecte. Veți vedea că în timp atât atacurile de panică, dar și problema timiditatii se vor rezolva.
Cu stimă, Psih. Tiberiu Seeberger

Laura Rauta 1:28pm May 25
Băiatul nu are loc de muncă, iar psihoterapia costa. Poate un loc de muncă îl va ajuta.

Pascu Viorica 2:01pm May 25
curaj! Cauta-ti un loc de munca; este necesar sa te implici intr-o activitate! Asa cum s-a scris mai sus psihoterapia costa! Incearca sa te implici in diverse grupuri, sau la ONG-uri sa ceri ajutor; s-au unde ai putea socializa; cu "pasi mici"! Poti sa te implici si in grupuri confesionale, important este sa socializezi si sa-ti faci prieteni! Probabil medicul psihiatru ti-a prescris anxiolitice! Timiditatea in exces are denumirea de – anxietate sociala si trebuie depasita! Mai scrie-ne!

Pascu Viorica 2:05pm May 25
Desigur,psihologul- psihoterapeut te poate ajuta mult mai mult; in special cu atacurile de panica! Pot fi depasite/ ameliorate, reduse problemele tale! Curaj!

Mihai Rogoza 3:01pm May 25
Chiar mi a placut sa citesc mesajul tau,ma pot regasi in cateva situatii.Sincer iti spun ca esti tanar si poti in acest moment sa iti schimbi viata.Cautati un loc de munca, punete pe picioare,invata sa fi propiul stapan si trage pt tine ! Continuati studiile,dobandesteti independenta,formeazati relatii de prietenie cu oamenii din jur.Acum este momentul ! Dupa ce iti gasesti un loc de munca poti sa faci sedinte de terapie ptc sa afli cauzele problemelor tale si cum sa le rezolvi.Pana atunci informeazate si mobilizeazate singur ! Eu mi asi dori mult sa am acum 20 de ani ca sa schimb multe lucruri din trecut care ma afecteaza chiar si astazi.Lupta pt viata ta !

Florea Elena Roxana 4:04pm May 25
cat ma regasesc eu in aceasta postare a ta. Ghici ce la 20 de ani si eu eram asa… si am depasit momentul. Da inca am retineri si emotii foarte mari cand sunt intr-un grup mare de oameni..nu ma simt eu in regula dar reusesc sa controlez si vad doar aspectele pozitive din asta. Si ma centrez doar pe ce e bine pt mine si las ce e neplacut la usa. Da inca sunt timida da inca mi-e greu sa spun ce am de zis dar acum e mai usor dar poti. SI da un job te-ar ajuta voluntariatl la fel ca acolo sunt niste oameni minunati caci fac din pasiune voluntariat. SI da ajuta si socializarea pe net dar incearca si real sa vb cu oamenii. SI stai linistit viata sexuala se incepe cand simti tu, cine zice ca daca ai 20 de ani e anormal sa nu faci sex? asta e societatea asta tampita in care traim dar daca ai stii tu cati oameni se afala in aceasi situatie ca si tine. Si femei si barbati doar ca poate nu vb despre asta si faptul ca tu ai avut curaj e un mare pas. Capul sus ca se poate

Shadow pentru copil la gradinita – Bucuresti (zona Berceni-Brancoveanu)

Caut shadow pentru copil de 2 ani si 9 luni cu usoara tulburare de dezvoltare si de vorbire, pentru a-l insoti la gradinita 4 ore pe zi dimineata (zona Berceni-Brancoveanu).

Contact: Andreea Hurmuzache, 0764.486.069, andreea.curculescu@hotmail.com

La vârsta de 8 ani, mama m-a imbracat provocator si mi-a facut cunostinta cu un bărbat. Acel barbat m-a obligat sa ma sarut cu el si m-a atins de mai multe ori in anumite părți ale corpului. Cand refuzam, mama mă certa. La 12 sau 13 ani, unul dintre fratii tatalui meu vitreg, m-a abuzat sexual.

Olga Gâdea 8:21am May 19
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Va rog cititi-mi povestea,am nevoie de un sfat. La vârsta de 8 ani, mama mi-a facut cunostinta acasa cu un bărbat de 30 de ani. Mama mea m-a obligat sa imbrac provocator. Mama mea l-a mintit pe acel barbat ca aveam 13 ani.Acel barbat m-a obligat sa ma sarut cu el si m-a atins de mai multe ori in anumite părți ale corpului. I-am spus că nu vreau sa ma sarute,nici sa ma atinga,i-am spus ca nu-mi place.Toate acestea s-au întâmplat în prezența mamei mele și de fiecare data cand refuzam,ea mă certa. Mama mea i-a sugerat acestui barbat sa faca sex cu mine, dar din fericire nu s-a intamplat. Intotdeauna mi-a fost frica de ea pentru ca mereu obisnuia sa ma bata, sa ma dea cu capul de pereti. Mă simt foarte vinovata pentru aceste lucruri, mă simt vinovata pentru că am acceptat. Ea imi spunea mereu că eu eram cea vinovata pentru că am acceptat. Aceste lucruri s-au întâmplat până la vârsta de 12 ani. Aveam nevoie de dragostea și atenția ei, nu a altcuiva. Aș vrea să înțeleg de ce a făcut toate astea, de ce a acceptat aceste lucruri pentru fata ei. Am vrut ca tatăl meu să fie acolo, să mă protejeze, dar erau separați și nu am fost niciodată aproape de tatăl meu pentru că nu locuia cu noi in casa și l-am văzut de foarte putine ori. Nu m-a vrut niciodată și am aflat de la bunica că la nașterea mea mi-a spus că sunt urata și nu mă vrea. Apoi, la vârsta de 12 ani mama m-a luat cu ea și ne-am mutat la un alt bărbat într-un alt judet. Tatăl meu vitreg obișnuia să mă bată foarte de rău, m-a lovit cu picioarele, m-a scuipat, nu mi-a permis să vorbesc cu vecinii sau alti oameni de acolo,amenintandu-ma ca altfel mă vor bate. Aceste lucruri s-au întâmplat în prezența mamei mele. Nu a facut nimic, nu m-a aparat niciodata, nu m-a protejat niciodata. Am locuit in casa cu mama,cu tatal meu vitreg cu alti doi frati ai lui. Unul dintre fratilor lui m-a abuzat sexual la 12 sau 13 ani, nu-mi amintesc exact. I-am spus mamei mele ca am fost abuzata sexual. Nu m-a crezut niciodată. I-am spus tatălui meu vitreg, în schimb m-a bătut deoarece credea că mint. Toate aceste lucruri au durat până la vârsta de 16 ani când am fost data afară din casă. Apoi am luat legătura cu tatăl meu. Întotdeauna am avut numărul lui chiar dacă nu am vorbit niciodată cu el cand am locuit la tatăl meu vitreg. Mi-a fost rușine să-i spun ce s-a întâmplat.Am luat legatura cu el, ne-am intalnit, i-am spus ca am fost batuta, dar niciodata nu i-am spus ca am fost abuzata sexual timp de 3 ani. Acum am 20 de ani, dar nu pot trece peste ceea ce s-a întâmplat. Sunt în depresie, mi-am pierdut încrederea în toată lumea, simt ca oricine care vrea să vorbească cu mine vrea să mă rănească. Am început să mă tai și în fiecare zi vreau să mă sinucid. Este prea multă durere de suportat. Nu am un viitor, am doar un trecut oribil. Cu părinții mei nu vorbesc, nu mă suna niciodată. Câteodată simt nevoia să mă sune sau să mă vadă, dar apoi îmi amintesc ce s-a întâmplat și nu mai vreau să vorbesc cu ei. Nu am prieteni, nimanui nu-i pasa de mine. Ce ar trebui să fac ? Vreau să uit totul, să trec peste tot ce s-a întâmplat.


Nicol Nicol 8:34am May 19
Tragică situația ta. Mi s.a făcut pielea de găină de ce am citit. Curaj v.a veni curcubeul și în viața ta. Fa.ti prieteni și comunică foarte mult și încearcă sa uiți trecutul. Uite cauta.ma pe fb.Nicol Nicol și vb.cand vrei tu.

Catalin Grigoras 8:46am May 19
trecutul nu se uita niciodata, invata sa traiesti cu el si priveste spre viitor

Marilena Popa 8:54am May 19
Ai nevoie de terapie. Daca nu iti permiti sa o platesti, rog colegii sa recomande asociatii care ofera asistenta psihologică gratuit victimelor abuzului sexual.

Vuta Mirela 8:55am May 19
Buna,imi pare rau ca ai trecut prin atâtea evenimente negative care ți-au adus numai suferință.Este important sa nu renunți la tine ,la ceea ce visezi sa devi si sa lupți pentru a izbuti,înconjoare te de oameni care te incurazeaja si te ajuta sa te autodescoperi. Si eu te susțin in acest demers..fb. Vuta Mirela!

Marilena Popa 8:56am May 19
Nu esti vinovata pentru nimic din ceea ce ti s-a intamplat, usor de zis, greu de elaborat si simtit. Nu trece de la sine, timpul nu rezolvă nimic.

Alexandra Rusu 8:56am May 19
Din pacate catalin are dreptate..nu vei uita niciodata ce ai patit…insa depinde doar de tine sa iti faci curaj sa mergi mai departe…nu iti vii spune ca estu tanara si va trece pt ca peste traumele copilariei treci foarte greu sau niciodata…insa incearca sa te gandesti la viitor..poti avea unul foarte frumos dar depinde de tine cum il construiesti..curaj

Emilia-Raluca Gröbel 9:09am May 19
Of, copilule, tu nu ai nici o vina. Lasa trecutul in urma, comunica, striga daca e nevoie, nu te mai taia, nu este o solutie. Ai acelasi drept la fericire ca oricare altul.

Pascu Maria 9:10am May 19
Netul e un mijloc de comunicare bun, incearca sa iti faci prieteni macar virtuali si incet incet sa o iei de la capat, toti in viata asta trecem prin tot felul de situatii chiar dc avem parinti buni sau frati, sau prieteni, sunt mom in care zici ca esti sigur, cauta ti o ocupatie si incet incepi sa poti trece peste, ajuta mult consilierea psihologica, iti spun ca si eu am apelat.

Psiholog Monica Enescu 9:31am May 19
Ai trecut prin toate aceste lucruri si totusi traiesti! Si ai curajul sa iti privesti trecutul si sa scrii despre el? Esti minunata! Nu este vina ta pentru ce ti s-a intamplat dar e posibil ca tu sa nu crezi asta, chiar daca ti-o spun altii…Nu-mi pot imagina cat de grea a fost copilaria ta si adolescenta. Tot ce pot sa-ti spun este sa nu faci acelasi lucru pe care l-au facut parintii tai, te rog da-ti tie o sansa sa fii fericita. Apeleaza la ajutor, aici ai un link catre Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei, ofera si consiliere psihologica gratuita daca le trimiti un mail prin care sa iti descrii situatia. Sunt si oameni buni pe lumea asta, poate acum nu ii vezi in jurul tau dar daca crezi ca exista, vor aparea. Ai incredere! Ma poti gasi pe fb daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva. http://www.psihotrauma.ro/index.php/pentru-tine/ghid-pentru-solicitarea-serviciilor-de-asistare-psihologica

Laura Anca Bungiac 11:02am May 19
Ești un înger …
Ceea ce te sfătuiesc e sa nu îți iei viața și sa nu te autopedepsesti.
Faptul ca ai putut trece prin toată oaza ăsta neagra ..denota ca ești o femeie puternica chiar dacă nu crezi .
Ai nevoie de terapie pentru ca noi Îți putem da sfaturi .Îți putem lumina chipul pentru moment ,dar doar un doctor te poate vindeca de coșmarurile avute .
Doar un doctor te poate învăța ce ființă minunată ești și câte ai de oferit în viața asta.
Nu zic ca nu o sa mai fii rănită ..as minți .ești la începutul drumului în viața și vor mai fii persoane care voluntar sau involuntar Îți vor face rău ..
Dar tu mergi înainte cu capul sus mandra ..
Fixează ți telul în viața și urmeazăl..
De multe ori nu primim părinți care I vrem dar asta e viața .
Tu nu trebuie sa te rușinezi de nimic .. tu ești un înger coborât pe pământ și ai încă multe de făcut …
Iartă i … in primul rand …
Ca de uitat nu ai sa uiți niciodată ..
Dar iartă i ca au uitat rolul părintelui ..
Au uitat ca dumnezeu ia binecuvântat cu un suflet ce sa le lumineze viața …
Îți doresc din tot sufletul numai bine ..
Ca și restul dacă ai nevoie vreodată sa vb cu cineva indiferent de ora sunt aici .te pup
Cu stima și tot respectul meu Laura

Mandita Gutanu 11:28am May 19
lasa trecutul,el nu se mai intoarce ,nu te mai atinge,fa-ti viitorul care ti place ,ai puterea asta; nu ai nici o vina pentru nimic,ai fost o victima dar acum poti fi propriul stapin;dezleaga trecutul si lasa l sa plece poti fi fericita viata ne ia si ne da cu aceeasi masura;te asteapta un viitor frumos! te iubesc si te respect!

Avram Vlad Luisa Erika 1:06pm May 19
Doamne sunt toata ingrozita, plina de lacrimi si gust amar.trecul e trecut.trebuie sa crezi in tine.esti frumoasa esti desteapta si cred ca trecutul nu a facut decat sa te pregateasca pentru viitor.nu te mai maltrata.esti un suflet minunat.roaga te mult in tot ceea ce ti doresti sa faci.poti oricand sa incepi o viata noua, sa gasesti persoane de incredere.e adevarat ca suntem putine.mergi la un preot si descarcate de toate gandurile.suntem aici si te sustinem cu ganduri frumoase.poti apela la noi oricand!D zeu sa te ocroteasca la fiecare pas si sa aduca numai soare si oameni de incredere in viata ta!

Colaborare cu psihoterapeut/psihopedagog, pentru videoclipuri dedicate parintilor

Sunt administratorul unei firme de webdesign, marketing si publicitate si doresc sa dezvolt pentru un site de jucarii educative etc., un blog/vlog cu sfaturi pentru parinti (de exemplu, despre dezvoltarea gandirii critice a copiilor). Doresc colaborare cu un psihoterapeut/psihopedagog etc. pentru realizarea acestor videoclipuri.

Colaborarea va fi contra cost sau sub diverse alte forme agreate de comun acord, “win-win”.
In videoclipuri nu se vor promova jucarii sau alte produse.

Multumesc!

Marian Caloianu

  • 0764.728.782
  • caloianumarian@gmail.com
  • www.energy-web.ro

Sunt o adolescenta de 14 ani și locuiesc cu mama în Austria, părinții mei fiind divorțați. De când sunt aici m-am închis în mine, nu am niciun prieten și stau toată ziua închisă în casa. Vreau foarte mult sa mă întorc în România, dar mama zice ca trebuie sa stau cu ea pana termin școala.

Olga Gâdea 7:40am May 15
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua! Sunt o adolescenta de 14 ani și locuiesc cu mama de 2 ani în Austria,părinții mei fiind divorțați. Problema mea e ca de când sunt aici m-am închis în mine, nu am niciun prieten și stau toată ziua închisă în casa. La școală sunt tot singura și vreau foarte mult sa mă întorc în România. Îmi e frica sa vorbesc cu mama despre ăsta pentru ca am mai încercat sa port discuția asta cu ea în trecut dar nu a cooperat deloc. Zicea ca trebuie sa stau cu ea pana îmi termin școala, dar eu simt ca nu mai rezist. Ce ar trebui sa fac?


Botezat-Antonescu Radu 7:51am May 15
chiar daca parintii tai sunt divortati, tatal tau poate sa lupte in continuare pt binele tau, mai ales din punct de vedere legal. Contacteaza-l si discutati despre ce se intampla cu tine, preferabil toti 3. Curaj!

Cristina Anghel 6:49pm May 15
Cum stai cu limba germana? Si necunoasterea limbii izoleaza. Daca deja vb germana, incearca sa te alaturi unui grup (sportiv, de cercetasi, dans etc.), orice te pasioneaza pe tine. Acolo sunt multe optiuni in scoli. Multe sunt gratuite. Asa iti vei putea face prieteni, cu care sa imparti aceleasi hobbyuri. Daca ai dificultati cu limba, inscrie-te la un curs. Izolarea si renuntarea nu sunt o solutie. Pana reusesti sa il convingi pe tatal tau sa te ia inapoi (daca asta este chiar ceea ce iti doresti) incearca sa faci ce e mai bun din situatia actuala. Poate se va imbunatati si comunicarea cu mama. Daca nu, exista si acolo psihologi (si psihologi scolari) si poti/puteti discuta cu cineva. Iti tin pumnii!

Soare Fericire 12:29pm May 16
Poate fi doar un moment specific adolescentei – cautarea sinelui, la fel cum se poate sa nu identifici problema adevarata care te face sa te izolzi si sa doresti sa revi in Romania, nefiind doar faptul ca esti in o tara straina, ci si faptul ca nu ai relatia deschisa cu mama ta, in care sa te simti iubita, inteleasa,apreciata etc. Uneori parintii se comporta asa cum ei cred ca este mai bine pentru copilul lor. desi ceea ce cred ei la un momend dat se verifica in timp ca nu intodeauna au stiu sa actioneze asa cum ar fi fost mai bine, si deaceea este bine sa ne informam ca si parinti cat mai mult despre cum sa fim niste parinti cu copii fericiti cu sine. Iti las un link cu recomandarea unei carti, si un video pe tema cartii, carte si video pe care ar fi bine sa le cititi si vizionati impreuna. http://www.eusunt.ro/carte-Sustine-constient-adolescenta~3962/

Robert Giuliano Denes 2:37pm May 16
Incearca sa iti faci prieteni la scoala sa comunici sa iesi cu colegi la un suc sa conversezi

Cum imi pot ajuta fetita de 13 ani sa scape din capcana unui orgoliu exagerat, care a devenit deja distructiv pentru ea. Este foarte incapatanata, “stie tot”, nu accepta niciodata ca greseste, este foarte dominatoare si ajunge sa fie izolata de ceilalti.

Olga Gâdea 8:17am May 19
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am nevoie de sfaturi despre cum imi pot ajuta copilul (fata, 13 ani) sa scape din capcana unui orgoliu exagerat care a devenit deja distructiv pentru ea. Este foarte incapatanata, "stie tot", nu accepta ca greseste niciodata, daca este fortata de imprejurari sa accepte izbucneste in plans, ii afecteaza relatiile pentru ca este foarte dominatoare si ajunge sa fie izolata de ceilalti. Nu renunta niciodata atunci cand vine vorba sa demonstreze ca ea are dreptate, chiar daca nu reuseste din prima, cauta noi si noi cai de a-si dovedi punctul de vedere. Sanctioneza verbal de fiecare data greseala oricui. Orgoliul ii impiedica deja dezvoltarea pentru ca isi consuma energia in conflicte.

Va rog frumos, un sfat, o indrumare despre cum pot eu sa o ajut.

Multumesc anticipat, Anca


Psiholog Monica Enescu 8:36am May 19
Buna ziua! Ceea ce apare in exterior ca fiind un orgoliu exagerat este un mecanism de aparare. Rigiditatea si persistenta acestui mecanism arata faptul ca ascunde o mare vulnerabilitate, motiv pentru care atunci cand acest mecanism nu functioneaza in aparare, incepe sa planga. Aceea este fata dvs, cea care plange. Faptul ca sanctioneaza gresala oricui este de asemenea un comportament nevrotic ce trebuie inteles. Care este motivul acestor aparari este greu de spus fara o evaluare mai detaliata. In primul rand trebuie inteles ca aceasta atitudine care pe dvs ca parinte va deranjeaza si creaza situatii conflictuale, ascunde ceva (o teama, o rana) si ca ii aduce copilului un beneficiu, de aceea cu cat luptati mai mult impotriva acestei atitudinii, ea va opune rezistenta. Va recomand sa apelati la terapie, puteti merge dvs si apoi impreuna cu ea sau chiar toata familia. Daca se rezolva cauzele acestui comportament, conflictele si mecanismul ei de aparare se vor reduce treptat pana cand nu mai este nevoie de ele. Numai bine!

Doina Zamfirescu 4:20pm May 22
Fata dvs. a intrat in adolescenta- o perioada foarte provocatoare pentru majoritatea parintilor. Apelati la un terapeut impreuna cu care sa descoperiti cum sa interactionati eficient cu ea.

Am 15 ani si am inceput sa simt ca viata nu mai are rost pe la 13. Stiu ca toate visele mele care vreau sa fie indeplinite nu se vor indeplini. Mereu in scoala generala eram hartuit de colegi. Am crezut ca am scapat de ei la liceu, dar si acolo sunt. Mi-e frica sa le spun toate astea parintilor, ma simt mai bine cand iau pastile in loc sa le spun…

Olga Gâdea 8:15am May 18
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Chiar daca am 15 ani am inceput sa simt ca viata nu mai are rost pe la 13 ani
Stiu ca toate visele mele care vreau sa fie indeplinite nu se vor indeplini de exemplu o cariera buna
Mereu in scoala generala eram hartuit de colegi . Am crezut ca am scapat de ei la liceu dar si acolo sunt dar in clase diferite . Imi e frica sa merg in curtea scolii fara sa fiu hartuit , m-am saturat sa ajung la ora 07:15 la scoala doar ca sa nu ma intalnesc cu ei
Mi-e frica sa le spun toate astea parintilor dar nu stiu de ce ma simt mai bine cand iau pastile in loc sa le spun
Si sa revin ca de ce viata nu are rost . Pai de ce ar avea cand lumea e asa de rea , e atat de mult rasism , razboaie etc. Mereu am esuat in toate si nu cred ca se v-a schimba asta vreodata


Cristina Anghel 8:51am May 18
Ma bucur ca ai avut curajul de a scrie aici. Inseamna ca totusi, o parte din tine stie ca viata merita traita, dar poate nu stie exact cum. In cadrul unei aliante cu un terapeut/o terapeuta vei putea redescoperi frumusetea si placerea de a trai. Exista si bine si rau. Depinde pe ce ne concentram. Ca o "recomandare" de urgenta: Fa o saptamana doar ce iti place.

Dorin-Mihail Agapie 11:36am May 18
Salut. Este important să poți discuta cu cineva, iar o prima persoană calificată în acest sens poate fi consilierul/psihologul din cadrul liceului. Ești încă tânăr și deși viața uneori este plina de răutate cum descrii tu, se găsesc oameni să facă bine… Poate tu vei fi unul dintre ei, care sa ajute omenirea și să lupte împotriva multor răutăți care au loc pretutindeni.

Psiholog Monica Enescu 11:58am May 18
Salut! Daca vei studia istoria de viata a unor oameni importanti o sa vezi ca multi dintre ei nu au avut existente usoare, multi artisti, oameni de stiinta, scriitori, inventatori pe care noi acum ii studiem au fost marginalizati, hartuiti, neintelesi si chiar si academic nu erau considerati a fi deloc straluciti. Dar poate ca in interiorul lor se afla ceva pretios, chiar daca era atat de bine ascuns ca nimeni n-a stiut sa vada. Incearca sa discuti cu cineva, asa cum te-au indrumat si colegii mei, apeleaza la psihologul scolii, incearca sa discuti cu parintii tai si poate impreuna gasiti o solutie. Fa-ti un jurnal in care sa scrii ce te framanta si citeste carti de dezvoltare personala, vei gasi si carti destinate adolescentilor. Intr-adevar lumea asta nu e un loc prea frumos dar cum ai putea aprecia ceva bun daca nu in mijlocul unei lumi ambivalente? Cum intelegi viata daca nu vezi si bunele si relele? Cum inveti sa iubesti omul daca nu ai cunoscut suferinta? Eu cred ca viata asa cum este ea, are un rost, de noi depinde rostul pe care i-l dam. Nu cauta sensul in exteriorul tau, toate raspunsurile se afla in tine! Succes!

Dan Durau 6:50pm May 18
Apuca te de sport

Nicol Nicol 7:22pm May 18
Copile, nu sunt terapeut sau psiholog, sunt doar mamă, sunt f.multe soluții :spune.le părinților despre ce este vb, te vor transfera la o altă școală, consultă consilierul scolii .Viața este frumoasă și merită trăită. În mare parte adolescenții trec prin astfel de perioade și băiatul meu de 19 ani a fost intr.o depresive foarte urâtă care a durat cam 6 luni am încercat cu medicamente recomandate de psiholog dar mi.a fost frică că o să rămână dependent, așa că am încercat alte variante :ne.am uitat la filme de comedie împreună, am făcut împreună foarte multe activități în parc etc.MEDICAMENTELE NU SUNT O SOLUȚIE. NU MAI LUA .COMUNICA CU FAMILIA TA .TE ROG.

Pascu Viorica 5:57pm May 21
Cere ajutorul consilierului (psihologului) scolar ! Spune-i tot ce ne-ai scris! Spune-i chiar si doamnei/ domnului diriginte de ce ti se intampla in curtea scolii si .. te incurajez sa spui si parintilor! Nu este bine sa persiste aceasta hartuiala! Mai mult, un psiholog /psihoterapeut (daca-l vei consulta cu parintii) te poate ajuta sa renunti la pastile si sa devii curajos, sa inveti sa fii mai puternic, sa ai reusite, sa fii respectat, sa fii asa cum iti doresti! Mult, mult curaj! Se poate!
Angajam psihoterapeut pentru tulburari din spectrul autist (Centrul Medical Bellanima) – Bucuresti

Angajam psihoterapeut pentru tulburari din spectrul autist (Centrul Medical Bellanima) – Bucuresti

Centrul Medical Bellanima Bucuresti, specializat in servicii de psihiatrie, psihologie si psihoterapie, isi mareste echipa si cauta cei mai buni specialisti pentru pozitia de psihoterapeut pentru tulburari din spectrul autist.
Putem oferi inclusiv contract cu Casa de Asigurari de Sanatate.

Cerinte:

  • Atestat de libera practica eliberat de Colegiul Psihologilor;
  • Experienta in evaluare si interventie psihoterapeutica la copii diagnosticati cu tulburari din spectrul autist;
  • Empatie si profesionalism;
  • Atentie constanta fata de evolutia terapeutica;
  • Deschidere pentru lucrul in echipa pluridisciplinara.

Oferim un mediu de lucru profesionist si concentrat asupra calitatii serviciilor, program flexibil si posibilitati de dezvoltare.

Asteptam CV-urile voastre si scrisorile de intentie la adresa de e-mail : hr [at] bellanima [punct] ro.

www.bellanima.ro

Tatal meu este bolnav si de 4 luni eu si sora mea facem naveta ca sa stam zi-noapte cu el. Familiile noastre sunt aproape abandonate, totul e dat peste cap, iar tatal nostru nu concepe sa angajam pe cineva care sa aiba grija de el. Suntem terminate, iar el nu ne intelege.

Olga Gâdea 8:42am May 5
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua!tatal meu este bolnav,nu are stabilitate in picioare si de 4luni facem naveta eu si sora mea ca sa stam zi-noapte cu el.ambele avem familii,iar eu am o fata in cls aXII-a si nu am mai avut timp pt ea sau altceva.familiile noastre sunt aproape abandonate,totul e dat peste cap ,iar tatal nostru nu concepe sa angajam pe cineva care sa aiba grija de el,bineinteles ca il vom vizita zilnic,aducandu-i toate cele necesare.el este in afara localitatii unde locuim si nu vrea sa vina nici la noi acasa pt a ne usura si noua situatia si totodata i-ar fi fost si lui mai bn.de la el cand plecam suntem complet epuizate si trebuie sa ne ducem la serviciu si sa fim apte si pt treburile firesti din viata noastra .suntem terminate ,iar el nu ne intelege .ce sa fac,pt ca sunt foarte epuizata si sunt aproape sa fac un gest necugetat.


George Rebegea 11:21am May 5
E simplu, oferitii tatalui cele doua optiuni: ori accepta pe cineva strain sa ii acorde asistenta, ori se muta la dv, sau a treia, la un camin. Cee ce va alege este strict dorinta lui. Aveti grija de familia dv!

Elena Dominte 11:48am May 5
Puteti incerca la un azil de batrani sau sa ii angajati pe cineva.Trebuie sa inteleaga ca si voi aveti vietile voastre

Pascu Viorica 3:55pm May 5
oare tatal traieste cumva cu teama, ca starea lui se poate inrautati brusc si ii este teama sa nu fie singur? Explorati acest aspect; vedeti carui fapt se datoreaza indaratnicia lui de a accepta anumite lucruri si poate ajungeti la o negociere/ intelegere!

Oana Bodor 5:54pm May 5
Daca dvs. si sora dvs decideti ca propria viata si familie e mai importanta, pana la urma, nu puteti sa-i spuneti decat adevarul: cum ca nu mai puteti veni la el sa-i asigurati ingrijiri 24/7! Atunci va avea numai celelalte 2 optiuni: un camin sau o alta persoana de ingrijire la domiciliu. Fermitatea acestei decizii este esentiala, deci trebuie sa va analizati motivele pentru care simtiti nevoia sa va sacrificati amandoua. E doar sentimentul datoriei? E iubire si grija? E nevoia de dedicare si recunostinta pentru felul cum v-a ingrijit el cand erati copii? In functie de raspunsul dvs., puteti decide cea mai buna strategie cu tata. Poate cateva sedinte de psihoterapie/consiliere v-ar putea ajuta. Succes!

Strimbei Cornelia 8:41am May 6
Unii bătrâni sunt f.incapatanati. Puneți pe primul loc familia dv.si apoi restul.

Sunt foarte emotiv, imi fac probleme din orice maruntis, sunt o fire prapastioasa si, mai nou, mi-a aparut o senzatie foarte ciudata si neplacuta, cand ma simt coplesit de emotii (in 80% din cazuri) am impresia ca ma trece nevoia mica, chiar daca am fost cu cateva minute inainte la baie.

Olga Gâdea 8:36am May 11
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Sunt un tanar in varsta de 20 de ani, nu am un job, sunt student, anul 1 la o facultate din orasul meu..Am o problema, sunt foarte emotiv..in general imi fac probleme din orice maruntis, si sunt o fire prapastioasa..ma gandesc doar la ce e mai rau. Pana acum au fost acceptabile toate aceste stari,am reusit sa le controlez, mai mult sau mai putin.. dar..mai nou, mi-a aparut o senzatie foarte ciudata si neplacuta, cand ma simt coplesit de emotii ( in 80% din cazuri) am impresia ca ma trece nevoia mica.. chiar daca am fost cu cateva minute inainte la baie.. Vreau sa precizez ca in copilarie, prin clasa a 2-a sau a-3-a, am avut o experienta foarte rusinoasa, am facut pe mine de fata cu ceilalti colegi.. Invatatorul de atunci a acoperit evenimentul.. a dat vina pe o sticla.. dar eu tot m-am simtit ridicol.. Pana mai acum 2-3 ani aveam aceasta senzatie doar atunci cand aveam un examen, sau ceva care eu credeam ca e foarte important.. dar dupa cum am spus mai sus, aceasta stare s-a accentuat si am inceput sa am aproape mereu aceste stari, pe care le pot controla cu greu. Cu familia ma inteleg bine. O partenera nu am.. asta e datorita tot felului meu de a fi..Am incercat sa stapanesc toate aceste emotii, dar nu reusesc..
Astept cu nerabdare sfatul dumneavoastra, va multumesc anticipat!


Psiholog Monica Enescu 9:26am May 11
Bună! Te sfătuiesc sa apelezi cu încredere la terapie, aceste dificultăți se pot rezolva și în momentul în care vei reuși sa-ti gestionezi emoțiile atunci și aceste reacții fiziologice vor dispărea. Curaj!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita