Arhiva lunara pentru decembrie, 2017
| 106 vizite |
Este adevarat ca gândurile noastre sunt mai puternice decât ne închipuim? Dacă ne gândim cu o anumită intensitate la un lucru, acela ar putea deveni realitate?
Buna!
De curând am urmarit in documentar despre puterea minții.
Este adevarat ca gândurile noastre sunt mai puternice decât ne închipuim?
Dacă ne gândim cu o anumită intensitate la un lucru,acela ar putea deveni realitate ?
Da, este adevarat. Fizica cuantica si nu numai spune acest lucru, pe langa multe altele.1
Da, dar depinde cum te gandesti. Trebuie sa te gandesti strict la prezent, ca si cum s a intamplat deja(daca este vorba despre ceva pozitiv) si fara negatie si sa simti in toata fiinta ta acel lucru ca fiind adevarat, in caz contrar, poti atrage opusul. De ex: corect: sunt bogata financiar si imi permit tot cea ce imi doresc. Gresit: nu sunt sarac/a, nu am dusmani etc. Corect: sunt un om implinit si sanatos. Gresit: nu am nici o boala. Corect: sunt un afacerist de succes. Gresit: voi avea o afacere de succes.
Tot ceea ce traiesti in prezent, este rezultatul a ceea ce ai gandit in trecut. Daca iti place viata ta, continua asa. Daca nu iti place prezentul tau, schimba modul in care gandesti
Da, noi creem propriul viitor prin modul in care gandim. Atragem sau respigem ocazii, sanse, oameni…
…mai mult decat gandurile, sistemul nostru de credinte influenteaza viitorul. Toate acele lucruri de care esti sigur si toate afirmatiile pe care ti le spui zilnic si care par a fi simple pareri, dar sunt mai mult comenzi catre subconstient
Cred ca nu e suficient doar sa ne gândim la ceva. Sigur ca gândurile noastre implica multa energie direcționata spre ceva, dorințe sa spunem. Dar daca rămân doar gânduri și nu se duc spre acțiune, ci doar spre visare, e o capcana. Nu vei obține nimic dacă doar stai și te gandesti cum ar fi dacă… Directioneaza-ti și eforturile spre îndeplinirea dorințelor. E o vorba românească “Dumnezeu îți dă, dar nu îți baga și în traista”. Sa și facem, nu doar sa visam si sa ne gândim.
Cognitivul este o carapace care justifică sau explică emoţionalul. Deciziile se iau de acolo, din emoţie, iar scenariul afectiv se scrie în mica copilărie, în primii 5 – 7 ani. Dacă acolo sunt părţi traumatizate, nevoi neîntâlnite, credinţe limitative, toate acestea vor crea modul în care se percepe realitatea şi vor genera gândirea negativă. Aşadar, rescrierea acestor tipare de gândire se face prin repararea la nivel emoţional.
Crăciun cu blândeţe şi prezenţă tuturor
Am o mare problemă cu care mă confrunt de luni întregi. În fiecare zi am stare de vomă si ma gandesc ca am fel si fel de boli. Mai ales cancer sau orice boala incurabila… Uneori plang fără motiv, ma stresez pe mine, dar și pe soția si mama mea…
Bună ziua! Am o mare problemă cu, care mă confrunt zi de zi…. De fapt de luni de zile, totul a început cu o stare de vomă… Prin vară, care a persistat câteva zile ceea ce m-a facut sa caut pe net soluţii,si ce sa fac sa scap de starea de vomă… Iar acolo am gasit fel si fel de boli care avea ca simtom starea de vomă, iar in acel moment am facut un atac de panică, m am speriat foarte tare…. Am facut si analize, au iesit bune acum cateva luni… Am facut si un ecograf la ficat, a iesit ok si acela.. Urmează să fac o endoscopie… Sa vad daca intradevar este ceva de la stomac sau pe sistem nervos…. Va spun sincer ca in fiecare zi am aceasta stare si ma gandesc ca am fel si fel de boli… Mai ales cancer sau orice boala incurabila… Uneori plang fără motiv, ma stresez pe mine cat si pe cei din jurul meu… Mai ales soţia si pe mama mea… Am stari de stres din cauza că nu mi trece starea de voma, imi fac fel si fel de ganduri… Va rog ajutati ma cu niste sfaturi, multumesc mult… O zi bună!
pare sa descrieti o tulburare anxioasa… consultati un psihiatru daca totul este ok la ceilalti specialisti. Incercati in acelasi timp sa va schimbati ritmul de viata… poate faceti prea multe si va stresati prea tare? Simptomele pot fi rezolvate insa vor reveni daca nu rezolvati cauza lor. Succes, se poate!
realizati toate investigatiile medicale sub indrumarea, supravegherea medicului! Daca pana acum au fost bune, nu ar trebui sa va faceti griji! Daca ar fi fost ceva grav, ar fi fost semnalat pana acum. Pe de alta parte, toate sunt tratabile! Aveti putina rabdare, si nu mai cautati singur informatie pe net, pt ca ajungeti la ipohondrie- adica teama persistenta de ceva grav! Daca si aceasta apare, se trateaza prin psihoterapie. Mai scrieti-ne ! Sper sa primim vesti bune! Curaj!
Anxietatea poate da foarte multe simptome de aceea, recomandarea mea este ca pe langa investigatiile medicale pe care le faceti pentru a exclude alte cauze, sa consultati si un psihiatru pentru a evalua o posibila tulburare anxioasa. De asemenea psihoterapia poate fi de un real folos deoarece imi dau seama ca sunteti stresat si ingrijorat de starea dvs de sanatate. Numai bine!
e important să descoperiți cauza acestor simptome. dacă din punct de vedere medical sunteti in regula va pot ajuta niste ședințe individuale pentru a descoperi cauza. De asemenea cum s-a mai precizat ar fi bine să nu mai cititi alte cauze si cazuri pentru că va creati o boală pe care nu o aveti . Succes! Sanatate!
Daca dupa investigatii corelate eliminati cauzele fizice din care ati putea percepe starea de greata, e bine sa va ganditi la ce se intampla cand intervine aceasta stare. Spre exemplu cand a aparut prima oara care a fost contextul in care va aflati. Va supara ceva anume? Exista in psihosomatica asocieri intre starile fizice si ganduri, emotii, sentimente. In speranta ca nu va suna prea ciudat, si ca veti putea cauta mai usor cauza starii dvs, va trimit 2 imagini dintr-o carte pe aceasta tema.
Poate fi gastrita.
Nepoata mea are 15 ani are diabet de la 2 ani. Intotdeauna a avut un caracter dificil, nevoie de atentie si egoism exagerat. Problema este ca mananca compulsiv, orice, de fiecare data cand ramane nesupravegheata. In ultimele 5 luni am ajuns de 5 ori la urgenta cu ea, in criza de acido-cetoza, ultima fiindu-i aproape fatala.
Nepoata mea are 15 ani si de la varsta de 2 ani sufera de diabet tip 1. Intotdeauna a avut un caracter dificil, nevoie de atentie si egoism exagerat si pe masura ce a crescut, au evoluat si trasaturile ei negative. In ultimele 5 luni am ajuns de 5 ori la urgenta cu ea in criza de acido-cetoza, ultima fiindu-i aproape fatala. Problema este ca mananca compulsiv, orice, de fiecare data cand ramane nesupravegheata si minte din reflex in apararea ei, chiar si cand este prinsa in fapt. Oricat am incercat sa o responsabilizam ea refuza sa-si asume orice raspundere, nu-si face insulina la timp, ascunde glicemiile mari doar ca sa nu rateze o masa, plange in hohote cand e nevoie sa astepte sa-i scada glicemia pentru a manca, etc. Probleme in familie sunt din plin, mama ei (sora mea) are o tumoare cerebrala si e in dureri mai tot timpul, nefiind capabila sa o supravegheze constant, au probleme financiare deoarece tatal nu reuseste sa acopere toate cheltuielile, are si o sora mai mica pe care nu o suporta pentru ca e sanatoasa si, fiind foarte cuminte din fire, nu e niciodata certata spre deosebire de ea. In plus e si varsta dificila. Am incercat un psiholog insa nu e de ajuns. Refuza orice asumare sau acceptare a situatiei in care se afla si se autodistruge progresiv. Suntem disperati si nu stim ce am putea face pentru ea. Bani nu sunt suficienti pentru psihologi si nutritionisti de top iar sistemul nu ne ajuta nicicum in aceasta situatie. O internere intr-un centru psihiatric ar fi o solutie? Multumesc!
Este o situatie complicata din cate inteleg si sunt mai multe probleme la mijloc care nu usureaza deloc lucrurile. Este necesara dupa parerea mea atat o evaluare psihiatrica cat si terapia, preferabil cea de familie. Spun asta deoarece comportamentul ei poate fi o tulburare de conduita care sa isi aiba originile atat in neacceptarea propriei persoane cat si a relatiilor cu ceilalti membrii ai familiei. Un tratament psihiatric daca este cazul va ajuta, dar in paralel cu psihoterapia. Nu stiu in ce masura internarea intr-un centru psihiatric pentru minori i-ar fi de folos, deoarece inteleg ca ea trebuie sa tina si un regim special, insa va recomand sa sunati la Spitalul de Psihiatrie Constantin Gorgos din Bucuresti (daca locuiti aproape) si sa va interesati de conditiile de spitalizare a Sectiei Psihiatrice pentru copii, unde poate beneficia si de evaluare si tratament psihiatric si de evaluare psihologica si terapie. Eu va las mai jos un link si sfatul meu este sa va interesati ce se poate face in cazul acesta. Tineti-ne la curent! Sarbatori cu bine!spitalulgorgos.com/informatii-pacienti/conditii-de-spitalizare/
Sotul meu a mai fost casatorit si sunt invidoasa pe fosta sotie. Ca e mai slaba, ca e mai fericita fara el, mai frumoasa，cu o situatie materiala mai buna, cu haine frumoase, iese mereu peste tot. Timp in care noi avem o situatie grea si multe datorii. Imi este rusine sa ies, ne invartim in acelasi oras mic…
Buna ziua.Tind sa cred ca am o problema..Sotul meu a mai fost casatorit..de cand suntem impreuna mereu sunt invidoasa pe fosta sotie.Ca e mai slaba，ca e mai fericita fara el，mai frumoasa，are o situatie materiala mai buna，locuieste cu parintii sotului in casa acestora，e fericita，are haine frumoase，iese mereu peste tot..Timp in care noi avem o situatie grea si multe datorii，de multe ori abia avem bani pt cele necesare，sotul munceste zilnic pt a ne descurca macar putin..Nu stiu ce sa mai fac sa scap de obsesia asta..De ceva vreme imi este rusine sa ies pe undeva pt ca ne invartim in acelasi oras mic si imi e teama sa nu ma fac de ras avand in vedere persoana ei..
Da, ai o problema!
Acum 2 ani am lăsat totul în țară pentru un străin întâlnit pe Facebook. Totul a fost super pana acum vreo 2 luni, când m-am uitat în telefonul lui și am descoperit conversații cu alte femei…
Bună. Numele meu este Claudia și povestea mea este cam așa. …Acum 2 ani am lăsat totul în țară servici.copil.familie..Tot. .Și am venit în Olanda pentru un barbat cu care eram împreună de 1.5 ani…Nu mi-a fost ușor sa las tot dar de când eram tânără îl tot visam…îi visam corpul dar nu și fața. .menționez ca atunci când ne-am cunoscut eu eram divorțată după 23 ani de casatorie..Și ne-am întâlnit pe Facebook întâmplător. .Dar când i-am văzut pozele am știut ca el este cel din visele mele..Cel pe care îl tot visam..Menționez ca pot câteodată sa simt lucruri..Nu m-am testat ptr asta dar..s-au adeverit..Deci în 2015 m-am mutat aici totul a fost super pana acum vreo 2 luni..Când telefonul lui a sunat la 2 noaptea..firește am fost curioasa..El dormea..Și m-am uitat în telefon..Și am descoperit conversații cu alte femei..le-Am făcut poze..Iar când ne-am certat i le-am arătat. .El spunând de fiecare data când primea mesaje ca nu e
nimic..Ca totul e doar în mintea mea..bineînțeles ne-am certat urat..Iar el nu mai vrea sa ne împăcăm. .Spune ca încă mă iubește dar nu mai poate sa fim împreună din cauza geloziei mele…Acum de 3 saptamani plâng intr-una.am încercat sa vorbim.i-am promis ca nu o sa mă mai intereseze…Dar nimic…mi-Am făcut reproșuri mie însămi căci nu vreau sa pierd tot ce am aici..Nu stiu ce sa îi spun..Cum sa îl fac sa se răzgândească. .Nu înțeleg de ce prefera sa abandoneze 3 ani jumate de relație. Nu știu nu știu cum sa procedez..El spune ca prietenii vor rade de el ca ne-am împăcat iarăși. .Eu am avut teama ăsta de a nu pierde tot și acum..El este zodia Pesti..Iar eu Taur..Suntem orgolioși amândoi. .Sunt disperata..Am servici aici.merg la un curs de limba..predau și aerobic la o sala..Nu vreau sa pierd tot..Am fata la facultate în țară și am nevoie sa rămân aici..Nu îmi permit sa mă mut cu chirie..Nu stiu nu știu. .Sunt distrusa.El mi-a zis ca
pot sa stau la el pana când cred .Adică pana rezolv cumva..Și aseară am discutat..Și mi-a zis din nou ca nu poate trece peste faptul ca m-am uitat în tel lui și am făcut și poze..Dacă e ceva de făcut va rog un sfat..Mulțumesc.
Spuneti ca nu vreti sa pierdeti tot…nu puteti ramane fara dansul? Sincer,chiar credeti ca asta poate fi un motiv pt un om care iubeste? Poti sa iubesti si sa nu fii sincer sau sa renunti asa usor?
Unele pretinse pierderi sunt un real castig. O persoana care va minte nu e prietenul dvs. Nu aveti nevoie de aceasta relatie toxica, ci de sinceritate cu propria persoana.
Direct un escroc sentimental …sufera o data sii v a fii greu decit sa stai asa cu el la infinit…
In primul rand in cazul dv functioneaza vorba aia cu se ntoarce roata.traiesti exact ce a trait probabil barbatul care l ai lasat aici cu tot cu copil si ai plecat…in fine asta ca o observatie…..sincer nu merita sa lupti pt el pt ca nu e implicat in relatie la fel ca tine cu toate ca si tu ai mai mult interes acum decat iubire.pana la urma nu vrei sa pierzi ce ai material sau sentimental ?????. Nu asta conteaza ..sfatul meu este sa treci peste situatie lasand lucrurile sa mearga de la sine…NIMIC NU E INTAMPLATOR….SI VEI VEDEA CA TOT RAUL E SPRE BINE…..DIN TOATA NENOROCIREA CARE E PE CAPU TAU E SI CEVA POZITIV SI BINE PT TINE PANA LA URMA…..VEI VEDEA. CAPU SUS’ !
Se foloseste de santajul emotional. Probabil ca o sa revina la sentimente mai bune.
Am 17 ani si nu mai am nicio motivatie de a invata. Majoritatea profesorilor nu isi mai dau interesul, vin si pleaca plictisiti din clasa.
BUna ziua! Am 17 ani si nu mai am nicio motivatie de a invata. La scoala majoritatea profesorilor nu isi mai dau interesul, vin si pleaca plictisiti din clasa. Exista o mafie a meditatiilor: ei nu predau cum trebuie, fiindca stiu ca exista prosti care dau bani de rup la pregatiri. Stiu ca a invata este pt viitorul meu, dar pur si simplu mi s-a acrit. Cum sa imi recapat interesul pt scoala?
Motivatia nu vine din ce “trebuie” sa faci ci din ceea ce “vrei” sa faci! Deci… nu pasiunea profesorilor pentru ceea ce fac ei e important ci pasiunea ta! Daca gasesti un domeniu care te pasioneaza, vei putea studia de placere si nu de corvoada! Resursele sunt nelimitate (google it!
Sunt casatorita de 4 luni, iar sotul meu a intrat in depresie, plange si spune ca ii vrea pe parintii lui si ca eu l-am despartit de ei. A plecat la ei si a blocat orice cale de comunicare…
Buna! Am 22 ani si sunt casatorita de 4 luni. Parintii lui nu prea au fost deacord cu relatia noastra deoarece nu voiau ca baiatul lui sa plece de langa ei. Dupa nunta eu le-am spus parintilor lui sa nu se mai bage in relatia noastra si s-au suparat foarte tare. De atunci ei au tot incercat sa-l influenteze sa divortam. Acum, el a intrat intr-o depresie, nu mai doarme, nu mai mananca, plange si spune ca ii vrea pe parintii lui si ca eu l-am despartit de ei. Fara sa imi spuna a plecat la parintii lui si a blocat orice cale de comunicare, nu pot lua legatura cu el. De cand ne-am casatorit vrea sa ne certam zilnic din cauza parintilor lui, practice plange dupa ei. Ce ma sfatuiti sa fac:?
eu mi-as reevalua relatia in acest punct. Pare ca proverbialul ‘cordon ombilical’ nu a fost taiat (imi imaginez ca aveti varste apropiate) si ca aceasta unire a voastra a fost extrem de pripita. Poate fi o lectie pt fiecare.
Eu as spune ca “ce incepe prost,de regula se termina si si mai prost”. Omul trebuie sa invete pe propria piele ce se intampla asadar,lasati-l in pace. Daca dansului nu ii lipsiti nedandu-va o semn,de ce ati face mai mult dvs?
Sa il lasi in pace, ai toata viata înainte. Te-ai căsătorit cu un băiețel, nu cu un bărbat!
Bună.Din descriere ta pare ca el este încă dependent de părinți, aici din păcate nu ai cum sa intervii. Cum vezi tu o relație pare sa fie diferit de cum vede el o relație.
Inteleg ca l-ai pus practic sa aleaga intre tine si parintii lui, el nefiind pregatit sa se desparta de ei. Cel putin in acest moment, ori ii accepti tu pe parintii lui, si accepti influenta lor asupra lui, ori mergi mai departe.
Un barbat care nu poate sta departe de parinti este un baietel nesigur pe el,pe ce vrea de la viata lui si care nu v-a avea niciodata o familie.Nu ai pierdut decat 2 ani din viata dar ai invatat ce tip de barbat sa nu mai alegi!Oricum nu te-a iubit,asa a crezut doar! Zi merci ca se termina!Crede-ma ca este ceea ce se numeste un neispravit,un neterminat!Parintii lui l-au crescut intr-un mod autoritar,schilodindu-i dezvoltarea psihoafeciva! Cu cat divortati mai repede cu atat poti merge mai departe,vei intalni un barbat adevarat care isi doreste Sotie nu surogat de mama!
In ce priveste comentariul Monicai Enescu,sa nu accepti ca familia pe care o vei avea sa fie condusa de parinti,indiferent ai cui.In familia tanara sotii stabilesc lucrurile nu socrii!
Multi tineri proaspat casatoriti la o varsta frageda nu sunt capabili sa faca DIFERENTA dintre familia de ORIGINE, SI FAMILIA LOR! Sunt capabili sa sacrifice PROPRIA familie, pentru a ramane in gratiile unor parinti prea posesivi…
Am avut o copilarie frumoasa alaturi de bunici, parintii mei, de cand ma tin minte, au fost peste hotare…
Buna ma numesc Larisa si am 21 de ani, sunt studenta in anul 2 la psihologie. Am avut o copilarie frumoasa alaturi de bunici,parintii mei de cind ma tin minte au fost peste hotare, la moment doar mama este acasa, tatal este plecat. In copilarie eu eram cea care facea toate treburile, pentru mine un eveniment negativ este ca parintii nu au fost alaturi in acea perioada si ca au fost despartiti cam cind eu eram clasa a 8-a, insa acuma sunt impreuna.
Dupa cum am mai spus sunt studenta si la scoala am invatat foarte bine, din clasa 1 am fost pe tabla de onoare.
La moment am prieteni insa nu cred ca sunt atit de apropiati pe cit mi-as dori sa fie, toata intrederea mea o am doar fata de prietenul meu.
Viata sexuala cred eu am inceputo mult prea devreme la o virsta frageda.
La moment nu sunt casatorita insa prietenul meu m-a cerut in casatorie si traim impreuna de mai mult timp, aproximatv 2 ani.
Relatiile mele cu familia nu sunt prea bune, in sens ca nu prea vorbesc cu parintii mei, nu ca nu as vrea sa vorbesc insa nu am cu cine, mama mea permanent este preocupata de problemele altor persoane si nu de familie, este preocupata de alcool, atunci cind ma suna incerc cit mai scurta sa fie dicutia, tatal meu este peste hotare impreuna cu fratii mei, el nu este preocupat de nimik se gindeste la propria persoana. Am o sora si vorbim doar online da cu Buna ce faci?Ce mai nou la tine? si atit. Fratii mei unul este casatorit si este preocupat de familia sa iar celalalt este doar pentru sine. Pot sa spun ca de mica ma crescut bunica din partea tatalui, cu ea vorbesc insa tot foarte rar, ea ma asteapta sa ma duc acasa insa eu nu imi doresc.
Si acum as vrea sa va spun despre probema mea. Dupa cum am mai spus traiesc impreuna cu prietenul de aproximativ doi ani, insa ne intilnim de 7 ani si jumatate si acum mai putin d eo luna ma cerut in casatorie. Timp de 5-6 ani totul a fost bine, existau certuri insa treceam peste ele, insa acum de o bucata de vreme el nu mai este cum inainte pleaca cu prietenii, nu-mi raspunde la telefon cind imi raspunde nu imi spune unde este ce face sau cind vine acasa. Acum daca se duce undeva nu ma ia cu el, pleaca singur, chiar si la moment nu este ecasa, l-am sunat si mi-a spus ca vine peste citeva ore si sa nu-l astept. Prietenii lui mereu il suna, insa sunt mai mici cu vreo 6 ani decit el, mereu cauta motive sa se intilneasca cu ei. Atunci cind este cu prietenii uita de mine poate sa nu ma sune si cite 2-3 zile si cind ma suna vorbim 2 minute si atit, poate sa ipsesca de acasa si cite o saptamina cu pretextul ca este acasa la parintii ui si ii ajuta. Ce ar trebui eu sa fac in acest caz????
Eu tin la el, mereu imi doresc sa fim impreuna, vreau o familie insa nustiu daca as putea rezista cu acesta problema. Spuneti-mi va rog ce trebuie sa fac, cum sa fac. Eu am incercat sa-l las in pace sa nu-l sun insa nu pot asa parca ceva ma atrage la el, imi dresc doar sa fie totul bine si sa fim impreuna. Am si eu o vna in acesta ca l sun permanent????
Dupa cum ati povestit, dand exemple din familia de baza, ati observat ca noi, oamenii, suntem diferiti si avem scopuri personale. In relatii ne implinim pe noi. Pentru a face alegeri este util sa ne cunoastem propriile valori ce ne aduc impliniri.
Bună Larisa. Într-o relație e nevoie de contribuția constructiva a ambilor parteneri ca lucrurile sa meargă bine. Ai spus ca relația voastră e de 7ani,asta înseamnă că erați niște copii la început. Perioada adolescentei ați trecut-o împreună. Acum va aflați în alta etapa, cu alte prioritati și alte nevoi și e firesc sa apară aceasta,, criza”. Este poate un moment în care sa reflectezi mai bine la nevoile tale, așteptările tale, scopurile tale pentru a putea lua o decizie bună pentru tine. Poate într-un proces terapeutic vei reuși sa înțelegi de ce te simți atrasa de el, cum vezi tu o relație (poate la fel ca a părinților tai?), sa înțelegi ce e bine pt tine și cum e acest bine pt el în relație. Acest proces te poate ajuta în profesia pt care te pregătești. Mult succes!
Cand te’a cerut in casatorie?
Draga mea,cred ca trebuie sa termini studiile,sa mergi la femeia care te-a crescut si careia ii calci pe inima evitand-o,iar de prieten ce sa zic?Are nevoie de menajera si femeie in pat,atat.Un om cand iubeste nu pleaca de langa persoana iubita!Daca acum face asa cand veti fi castoriti se poate sa te fardeze cu pumnul cand ii vei cere socoteala! Daca te consideri nedemna de iubire,sau un obiect sexual ,accepta sa te castoresti cu cel care nu te vrea in preajma lui!Daca te-ar iubi te-ar lasa sa-ti continui studiile sa ai un job!
nu ai absolut nici o vina ca il suni, este normal sa il suni si trebuie sa va potriviti la acest capitol, sau sa gasiti o cale de mijloc unde sa fiti amandoi impliniti. este absolut clar ca tipului ii pasa exclusiv de el insusi si atat, nu da doi bani pe cum te simti tu, pe nevoile tale. NU TE MARITA CU ASA CEVA. nu sta cu asa ceva, meriti mult mai mult. normal ca dupa atatia ani si fiind din cate inteleg primul si singurul iubit, esti foarte atasata, insa asta se poate schimba. alege ce e bine pt tine, nu un om dupa care trebuie sa alergi toata viata in zadar. chiar daca parintii te-au respins, nu insemna ca trebuie sa traiesti aceeasi suferinta la nesfarsit cu ‘iubitul’. imi pare rau sa spun, dar omul acela nu te iubeste, doar are nevoie sa fii acasa cand vrea el, asta nu este iubire. trebuie sa te dezvolti, sa ai grija de tine, sa nu iti mai pierzi timpul gandindu-te la el si asteptandu-l, facand eforturi sa mearga ceva nu are cum sa mearga vreodata. te consumi degeaba si nu mai ai energie si timp sa te gandesti cum sa te ajuti pe tine sa iti intelegi motivele, nevoile etc.
Ce inteleg eu din povestea ta este ca esti foarte atasata de prietenul tau si in consecinta exista si o mare anxietate de separare, care in contextul tau de viata este normal. Nu prea ai avut parte de stabilitate in familie, parintii au fost mai mult plecati si pentru un copil este foarte greu sa faca fata atator incertitudini. In relatia ta acum se activeaza aceste temeri de fiecare data cand el pleaca si nu iti spune ce face, unde se duce. De aceea il suni, si teama ta il indeparteaza mai tare si il face sa fie absent, sa vrea sa evadeze. Spui ca iti doresti sa faceti totul impreuna, dar intr-o relatie este bine ca partenerii sa aiba un anumit grad de independenta, altfel unul o sa il sufoce pe celalalt si celalalt o sa inceapa sa-l evite. Faptul ca el a fost dadaca si a avut grija de fratele lui poate sa insemne ca si el are o anume aversiune fata de a avea mereu grija altcuiva, pentru ca exista aici o asemanare, cand ai grija de cineva, inseamna ca te simti responsabil si ca celalalt depinde de tine. Deci este posibil ca asa cum comportamentul lui activeaza niste rani ale tale, si comportamentul tau sa declanseze la el niste frustrari. Sfatul meu este ca inainte de a face un pas important in relatia voastra, si anume casatoria, sa incercati o terapie de cuplu. Lucrurile nu se vor rezolva de la sine pentru ca sunt multe aspecte care tin de trecutul vostru personal. Momentan asa cum pare relatia din descrierea ta, este o relatie dezechilibrata in care el joaca rolul de parinte supraresponsabilizat care vrea sa scape de responsabilitati iar tu, copilul care are nevoie de parinte, de toata atentia si grija lui. Faptul ca faci psihologie te va ajuta cu siguranta sa intelegi mai bine unele lucruri si sa gasesti solutiile pentru ca relatia voastra sa se imbunatateasca. Curaj!
Recent am descoperit ca sotul meu ma insala. Este o fire foarte calma, fara a riposta in cei 14 ani de relatie, mereu mi-a suportat crizele de nervi si tot felul de jigniri gen: “nu esti bun de nimic”, “handicapat”, “retardat” si multe altele.
Buna
O sa incerc sa fiu cat mai scurta in ceea ce va spun,daca ar fi sa o iau cu inceputul copulariei si pana acum as scrie un roman.Am 35 de ani si recent am descoperit ca sotul meu ma inseala chiar daca el spune ca inca nu a ajuns la actul sexual cu x sau y,nu stiu ce sa cred,el este o fire foarte calma,buna la suflet,nu ma jigneste,nu ma critica,mereu mi a suportat crizele de nervi care poate erau zilnice,mi a suportat tot felul de jigniri gen..nu esti bun de nimic..handicapat…retardat si multe altele,fara a riposta in cei 14 ani de relatie doar ca el nu era niciodata un om recetpriv cum imi doream eu…gen nu intelegea niciodata ce mi doream sau trebuia sa ii repet orice ii ceream sa faca ,de parca era surd,nu era romantic sau nu mi facea surprize sau nu discuta destul de mult cu mine intr un cuvant cred ca nu eram in relatia pe care eu o visam sau o doream,era prea calm ,linistit ‘nu cerea nimic niciodata,multa monotonie iar eu in timp am devenit foarte nervoasa si nu mi doream
nimic de la el,nu eram tandra cu el sau sa mi doresc sa l sarut sau sa l imbratisez si cand o faceam.. o faceam doar pe fuga pentru el,sau doar in pat.inaintea lui am iesit dintr o relatie care a durat cam sapte ani in perioada liceeului si dupa un pic cu o persoana foarte geloasa,agresiva , care ma insela des dar care stia sa ma cucereasca si sa ma asculte si sa ma faca sa rad sau sa imi faca surprize chiar daca unele erau rele trezea ceva in mine mereu, si care intr un final m a si parasit pentru una pe care a lasat o insarcinata iar in momentul cand m ia dat vestea am avut un soc si cred ca o deceptie puternica pe care nu cred ca am luat o in calcul si cred ca a avut repercusiuni….eram destul de frumoasa cu un corp foarte frumos dar dupa ce l am cunoscut pe sotul meu m am ingrasat brusc cam 25 kg intr un an…si apoi mai mult pana am atins suta…el nu mi reprosa nimic dar eu am fost mereu frustrata ca din fotomodel am ajuns o balena cu ochii albastrii si atat…peste cativa
ani am descoperit ca aveam probleme endocrine..o tumoare si cateva delegrari hormonale…apoi si alte probleme ginecologice grave care au dus si la o operatie in urma cu un an ,si am descooerit chiar ca sunt predispusa la cancer…nu stiu daca toate ce mi s au intamplat au dus la nervi si eram mereu recalcitranta si cu garda sus si foarte pesimista si il respingeam…avem si o fetita de patru ani si decand am nascut nu mai dorm cu el ci cu fetita si el are un serviciu unde nu ne vedem doua zile decat cand se intoarce noaptea si cand venea acasa eu il certam sau insultam din diverse motive,iar in cele doua zile libere faceam doar activitati de genul mergem la cumparaturi toti trei si ne epuizam o zi intreaga sau hai sa ajutam pe mama sau soacra sau alte treburi epuizabile si tot asa iar fetita cand il vede vrea sa stea mereu cu el si il cam epuizeaza ,ea vrea multa atentie din partea noastra,nici nu putem discuta de ea ca nu ne lasa.. eu am facut niste studii dar nu am reusit niciodata sa am un servici si viata sociala nu mai am decand am terminat facultatea si nu ies decat la nevoie din casa ,nu am prietene cu care sa vorbesc.
In ultima luna a inceput sa vina tarziu acasa spre dumineata spunand ca il oprira clientii sau seful si ajungea la trei ..patru ..chiar si cinci…iar la opt dimineata pleca iar obosit la servici iar eu il certam mereu si ii ceream sa nu mai intarzie,dar nu ma asculta deloc cum o face inaine,si am ajuns sa descopar ca avea un prieten mai tanar cu care mergea in baruri la biliard dupa ce termina tura si incercau sa agate fete mai tinere pentru aventuri si in momentul cand l am descoperit au inceput reprosurile si cearta in fata copilui,dar mi a spus ca regreta si ca nu se va mai intampa ca nu vrea sa renunte la noi si la ani care au trecut si ca el m a iubit mereu dar simtea nevoia sa scape sa se relaxeze sa vada daca alta il apreciaza..iar eu mereu credeam ca nu il iubesc si ca daca ar pleca nu m ar durea dar cand mi am dat seama ca l pierd am avut niste sentimente ciudate, dorinta de a fi mereu cu el ,de a face ce nu faceam inainte ,sa fiu tandra si abia astept sa vina acasa sa l
imbratisez,l am iertat pentru ca mi am dat seama ca am gresit dar nu stiu daca il respingeam pentru ca am oproblema psihica….vreau sa stiu ce pareri aveti…am facut bine ca l am iertat si ce pot face pe viitor sa nu mai fiu ca inainte.
Înainte să il iertați pe el iertati-va si pe dvs…pune-ti sub lupa comportamentul dvs si face-ti schimb de roluri…dvs a-ți fi suportat ( insulte, lipsa de apreciere, stări tensionate? V-ati fi întors cu drag acasa plin de pasiune si romantism ?Eu cred ca orice om are o limita a suportabilitatii..iar după asemenea “meniu ” sa fim sinceri ca numai lapte si miere nu putem fi…indiferent ce factori ar fi dus la ieșirile dvs..e cazul sa căutați ajutor si sa învățați auto-controlul..cu siguranță va iubește si mult..insa si dvs trebuie să schimbati ceva.
Draga mea este posibil ca socul suferit cu fostul prieten sa fi condus la tulburarile endocrine despre care vorbesti.Dincolo de asta jignirile in casnicie nu isi au locul si nu duc la nimic bun.Faptul ca il certi ca pe un copil ii submineaza increderea in el si il indeparteaza.Gandeste-te ca in familie in casa trebuie sa-ti gasesti echilibrul,partea de iubire,intelegere.Iarta-te si roaga-l sa te ierte,spune-i cat il apreciezi ,cat il iubesti,cat de mult conteaza el pentru tine si fetita voastra!Tine minte ca avem doua urechi sa ascultam si o gura sa vorbim,adica sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin.Si decat sa vorbim fara sa gandim,mai bine tacem.In ceea ce priveste faptul ca nu mai esti fotomodel se compenseaza cu faptul ca esti mama si sotie!Cine ti-a spus ca fotomodelele sunt fericite??Dincolo de iluziile prezntate la tv prin imagini,trebuie sa discerni ca realitatea nu este o iluzie promovata din interese mercantile.Daca ai sti sa fi recunoscatoare ca esti intreaga,valida,ca ai comoara de copil si sot,ca ai un trai in care nu cunosti frigul,foamea,boala,ar fi ceva!Tine minte si multumeste zilnic luiD-zeu ptr ceea ce ai,esti bogata si nu-ti dai seama!Apropie-te de sotul tau si spune-i ce-ti place si ce apreciezi la el si intreaba-l ce vrea el sa schimbi tu la tine.Doar vorbind va puteti corecta si veti putea avea o viata frumoasa.Fetele sunt intotdeauna mai atasate de tati ,dar orice copil simte cand relatiile dintre parinti nu sunt ok! Iti doresc ca bunul D-zeu sa va ajute!TE SFATUIESC SA-TI CAUTI UN JOB SI ASTFEL VEI SOCIALIZA SI VEI PARTICIPA LA BUNASTAREA FAMILIEI!
Uneori abia cand exista posibilitatea sa pierdem ceva sau pe cineva, ne dam seama cat inseamna de fapt pentru noi. Cred ca ati ajuns intr-un punct al relatiei in care lucrurile nu mai puteau continua ca inainte. Si dvs aveti din trecut lucruri care v-au afectat increderea in sine si in celalalt dar sotul dvs de asemenea nu este vinovat pentru dezamagirile pe care le-ati trait inainte de a fi impreuna. Incercati o terapie de cuplu, este momentul potrivit pentru a clarifica si a vindeca lucrurile din trecut, si a incepe o noua etapa in relatia dvs de cuplu. Curaj!
Am o problema cu prietenul meu. A venit la mine, peste hotare, de o luna si nu il vad interesat sa invete limba sau sa caute ceva de lucru. Eu locuiesc cu mama si fetita mea si avem un venit minim si limitat. El sta toata ziua sta pe telefon, jocuri, filme, cafea, tigari, canapea etc.
Buna ziua.Am o problema cu prietenul meu.Suntem impreuna de 1 an timp in care am avut o perioada relatie la distanta.Recent,el a venit la mine ,peste hotare.Intr-o luna de zile nu il vad interesat sa invete limba dar nici sa caute ceva de lucru.Eu locuiesc cu mama si fetita mea.Avem un venit minim si limitat.Totusi el stia situatia inainte de a ajunge aici.Toata ziua sta pe telefon,jocuri,filme,cafea,tigari,canapea,etc.Mai face cate o treaba casnica (la cerere)..L am intrebat,l-am amenintat cu despartirea.nimic.A ales ca pleaca in tara (in loc sa colaboreze)..Ce sa fac?Ce are?Are 33 de ani.E foarte relaxat si boem,are vicii si este foarte comod in general.Eu lucrez foarte putin acum.Va rog un sfat si cum sa vorbesc cu el??Nu mai stiu cum sa ii spun!Multumesc frumos.Astept cu drag,Mirela.
Buna. Lasa-l sa plece, nu ai nevoie de un parazit langa tine, ci de un barbat pe care sa il preocupe nevoile si necesitatile tale.
*nu sunt specialist, doar asa vad eu lucrurile.
Clar nu aveti principii si valori comune, iar daca asta se vede acum asa, încearcă sa vezi cum va fi peste câțiva ani cand va trebui sa asiguri traiul familiei, educația si hrana copiilor si poate niște rate la banca. Si mai mult, sa fii cu zâmbetul pe buze dupa ce esti epuizata si frustrata ca renunți la tot ce iti dorești pt ca nu iti mai ramân bani. In plus, trebuie sa vorbești frumos de el pt ca nu vrei sa fii tu, ca mama, cea care il învață pe copil ce înseamnă semnalmentele negative si nemulțumirile, pe lângă faptul ca exemple pozitive de comportament in familie nu poți oferi. Va fi mult mai greu sa lasi trecutul in urma cu trecerea timpului si oricum mai dureros. Daca nu om la 33 de ani nu are deja niște principii sănătoase, nu o sa le învețe acum. Oamenii nu se schimba ca vrei tu ci pentru ca vor ei si asta se întâmpla f rar dupa ce sunt zguduiti din temelii si nu peste noapte. Chiar si asa, esti dispusă sa iti asumi faptul ca e posibil sa nu se schimbe? Singura trebuie sa iti dai răspunsul. Nu sunt terapeut, e doar părerea mea.
Mirela de preferat este sa te desparti de un parazit,care traieste din munca ta! El nu se v-a schimba pentru ca nu stie sa aprecieze munca si isi v-a cauta femei care sa-l “adopte”.Gandeste-te ca iei de la gura copilului ca sa ti un barbat pentru sex!Nu te iubeste,nu te respecta ,doar traieste pe spinarea ta!Daca tu consideri ca nu meriti sa fi iubita si meriti sa fi folosita ca un obiect ,ramai cu el! D-zeu sa te binecuvanteze si sa iti vegheze viata!
Înțeleg ca sunteți împreună de un an, cum s-a comportat el în tot acest timp? Lucra? Ce făcea în timpul liber? Locuia singur sau cu părinții? Ce anume v-a atras la el? Care erau așteptările dvs legate de ce o sa se întâmple când o sa vină el la dvs? Ați discutat despre asta?
L-ati putea intreba ce planuri are pe viitoarele 6 luni-1 an, cred ca aceasta discutie v-ar lamuri ce decizie sa luati. Vrea sa fie intretinut sau se vede facand si el ceva pt a-si castiga existenta? Sarbatori cu bine!
Renunta, meriti ceva mai bun.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
