Arhiva lunara pentru decembrie, 2017
| 690 vizite |
Sunt foarte atrasă de șeful meu. Îl observ uneori cum ma priveste, dar nu înțeleg dacă și el este atras de mine sau face asta pur si simplu.
Bună ziua.
Am o mică problema
Sunt foarte atrasă de șeful meu.
Îl observ uneori cum ma priveste. De curând am avut un accident, si din in când in când mai vine sa ma întrebe cum ma simt. Ceea ce nu inteleg este daca si el este atras de mine, sau face asta doar asa pur si simplu.
cum ar fi sa discutati cu el despre acest lucru? Chiar daca nu este nimic intre voi doi, poate fi un compliment la adresa lui (in cel mai rau caz) si asa aflati informatia direct de la sursa. Succes!3
Invită l la o cafea după muncă, daca o să accepte o să îți dai singură seama. Ia atitudine, nu ai nimic de pierdut.
Asa cum ai spus si tu este o “mica problema ” si cred ca nu necesita sfaturi .Decizia cea mai buna iti apartine.
Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.
Olga Gâdea
:
Alina sunt, v am cerut sfatul cu ceva timp in urma. Relatia mea cu barbatul in cauza a avansat. De curand, ne am intalnit si am facut pt prima data dragoste, dupa 7 ani de cand ne cunoastemail. A fost. . . dureros, fizic vorbind. Am ramas cu un gust amar, desi el s a purtat foarte frumos. Colacpeste pupaza, m am cerut in casatorie. Ma simt dezorientata si in plus, indragostita lulea dupa noaptea pe care am petrecut o.MI e teama de sentimentele mele si simt ca am gresit fiind atat de intima cu el. Va rog sa mi dati un sfat
Monica Enescu
:
Nu imi amintesc povestea ta, daca vrei sa ne spui mai multe poate putem intelege mai bine. Pentru a-ti da un sfat e nevoie sa cunoastem contextul.
In urma cu un an am suferit o depresie puternica insotita de anxietate si atacuri de panica, din cauza unei jumatati de pastilute de ecstasy.
Buna ziua,
Cu o intrebare va deranjez. In urma cu un an am suferit o depresie puternica insotita de anxietate si atacuri de panica din cauza unei jumatati de pastilute de ectasy. A fost pentru prima data cand am incercat, in urma insistentelor din partea anturajului. Dupa o ora, m-am speriat, am facut un atac de panica foarte puternic, am simtit o racire completa a organismului cu o vasoconstrictie extrem de puternica in care am crezut ca o sa mor facand infarct. Tin sa precizez ca era destul de frig si afara. Cateva secunde pe langa racirea completa, am simtit ca nu mai pot sa ma deplasez, senzatie de ameteala, vedeam incetosat. Dupa acea experienta, am mai facut cateva atacuri de panica in care am simtit din nou acea senzatie de fulger rece in corp, plecand din calcai. Intradevar mult mai redus, fata de atacul de panica declansat in urma consumui de droguri.
M-ar interesa sa stiu modificarile la nivel fiziologic. Se contracta miocardul puternic in urma descarcarii de adrenalina iar sangele este distribuit catre zonele vitale? Sau apare vasocontritie in zona arterele coronare, miocardul fiind mai slab irigat cu sange, iar tensiune arteriala automat fiind mai scazuta cu axare spre organele vitale? Sau pur si simplu de la vasoconstrictia puternica apar senzatiile de fulger, de inghet la propriu.
Am urmat si psihoterapie, in momentul de fata am scapat de absolut toate simtomele. Atacuri de panica nu am mai avut de 9 luni, doar ca am ramas cu acest gol informational pe care tot incerc sa mi-l lamuresc de mult timp, alimentandu-ma de pe internet cu multe informatii inutile.
As dori un raspuns cat se poate de sincer. Tin sa precizez ca nu-mi este frica de infarct, moarte. Cred ca multe persoane evita un raspuns sincer din teama de a nu-si creea pacientul filme.
Multumesc mult!
Din ce ai scris, inteleg ca urmaresti o explicatie medicala, stiintifica, pentru experienta pe care ai trait-o. Vei gasi cu siguranta raspunsuri, insa medicina nu este o stiinta exacta, in acel moment in care traiai sub influenta drogului nu erai monitorizata cu aparate, nu se poate stii exact care erau parametrii tai de functionare inainte de consum pentru a putea fi comparati cu cei din timpul si dupa consum, astfel ca e posibil sa nu aflii un raspuns complet, corect si e posibil sa fi nevoita sa inveti sa traiesti cu incertitudinea, misterul, necunoscutul, golul. Psihologic vorbind, drogurile alcoolul sau altceva deschid porti catre inconstientul nostru plin de frici, agresivitate, frica de moarte si orice altceva se afla acolo adanc in noi si inaccesibil constient in mod normal
Mama a plecat cand aveam 6 ani in Italia (acum 11 ani) si am ramas acasa cu fratele si cu tata.
Nici nu știu cu ce să încep, mama a plecat de cand aveam 6 ani in Italia ( acum 11 ani), am ramas acasa cu fratele, care acum are 20 de ani si cu tata. De mica imi amintesc ca ai mei se certau si tot ce voiam era doar sa nu mai aud cum tipa, ma duceam in camera si incercam sa adorm. Majoritatea certurilor erau din cauza banilor, el mereu pierdea banii si mama nu se descurca doar cu cat aducea ea in casa, frate-miu a ramas de mic sa aiba grija de mine, ea s a dus cu un alt barbat care o mai ajuta cu bani, mai statea cu noi. El a aflat dar au trecut peste. Atunci mama a plecat sa lucreze in strainatate caci aici nu i mai ajungeau banii, avea multe datorii, trimitea mereu acasa bani ca sa achite tot, dupa primii 3 ani a venit inapoi ( am uitat sa mentionez ca timp de 11 ani am vazut o de 3 ori pe mama cate o saptamana de fiecare data) revenind, atunci a vazut ca ratele nu erau achitate si s au certat tare pentru ca el a avut si are o problema cu aparatele, ii juca mereu banii ei, s
a intors inapoi si a incercat mereu, mereu sa i dea sanse si i trimitea bani pe care el mereu ii pierdea. Asta fiind o parte introductiva, ea a venit anul acesta pe 7 august acasa, sa renoveze casa, timp in care eu dormeam cu ea si fratele cu el, ea isi facuse un nou iubit de vreo 2 ani fara ca tata sa stie, trecand peste am stat o perioada asa, o perioada in care orice faceam nu era bun dar fratelui meu nu ii reprosa niciodata nimic, nici ca statea toata ziua afara, nici ca n o ajuta, eu trebuia sa fiu mereu cea care face totul,intr o seara tata a venit de la serviciu si a intrebat o de ce nu doarme cu el, ca ar vrea si el s o stranga in brate dar ea i a spus ca pe ea nu l intereseaza de el si atunci au inceput din nou aceleasi certuri de cand eram mici, s au injurat, el in special vorbea foarte urat, ziua urmatoare nu si au mai vorbit pana cand tot asa s au certat tare si ea l a dat afara din casa pe el, casa fiind pe numele ei. Ea pleca in fiecare saptamana la iubitul ei, el
statea in Pascani si acasa venea o zi sau doua dupa care pleca iar, pana sa l cunoasca pe el nu putea sa vina acasa cum a aparut el a putut, a fost acasa si anul trecut de Craciun dar l a facut cu el la Pascani, doar e mai important decat copiii ei. eu ma certam foarte des cu fratele, pentru ca nu puteam sa mi strang nimic de la bani, cercei, inele imi dispareau toate, trebuia mereu sa inchid usa dupa mine bineinteles cand i am povestit mamei a zis ca e vina mea ca le las acolo, lui nu i a spus absolut nimic, in fine, ma certam cu el si pentru ca eu faceam mancare, eu spalam, si el si iubita lui doar stateau, nimic in plus, nici serviciu, numai ea muncea. Pana intr o seara in care mama m a sunat si plangea ca a batut o omul acela cu care era ea impreuna, si plangea..si nu voia sa vina acasa am inceput sa plang ca tipa, intr un final a ajuns acasa pe la 4 dimineata, mai pe scurt s a despartit de el. eu cu tata nu am mai vorbit de cand a plecat, stiu doar ca s a logodit acum, ea mereu isi cauta boi barbati si nu stiu sincer, oare ei s au gandit vreodata ca poate ma afecteaza chestiile astea ? Adica doamne fereste ca pana la urma nu s copii, nu le pot zice eu ce sa faca dar macar sa ma intrebe o data ce zici despre asta, ce parere ai, absolut nimic. In prezent, fratele vine o data pe saptamana acasa si pleaca. Si ea, normal ca nu ii spune absolut nimic, doar e baiatul ei..sunt foarte multe lucruri, mereu eu trebuie sa fac de toate si tot nu e bine daca ii spun ca mi e rau, ea sta pe telefon, abia ma baga in seama, in octombrie am fost sa mi fac analizele pentru ca ameteam mereu si mi au spus ca sunt anemica, ca am anemie foarte mare, raspunsul ei fiind evident ca e vina mea, ca nu mananc, dar niciodata nu s a gandit ca poate tot ce a fost pana acum ma afecteaza, sunt 5 luni de cand e acasa si ma bucur ca nu o am ca model in viata, o respect pentru ca a muncit pentru mine dar ma bucur enorm ca nu sunt ca ea, vreau doar sa inteleg cum pot sa fiu iar bine, de cand a venit totul s a intors pe dos si nu inteleg de ce..ametesc din ce in ce mai mult, iar de rezistat am impresia ca nu mai pot
Ce se întâmplă cu dvs acum e faptul ca somatizati
Parintii mei tipa la mine cu cuvinte vulgare, pentru ca cica nu invat si nu iau notele dorite de ei. Eu depun toata silinta insa nu le pot dovedi asta.
Parintii mei tip mereu la mine cu cuvinte vulgare intrucat cica nu invat si nu iau notele dorite de ei , dar depun toata silinta insa nu le pot dovedi asta. Ma simt foarte rau. Ce ar trebui sa fac?
Dați -ne mai multe informații despre dumneavoastră. Câți ani aveți? Considerați ca v-ati străduit dintotdeauna dar rezultatele au fost inadecvate efortului depus de dumneavoastră? Orice altceva care ne-ar ajuta sa va dăm un sfat
Ce te impiedica sa le poti dovedi asta? De ce ai avea nevoie tu? Unde intampini dificultati?
E necesar un text poate fi nevoie de repartizare la alta clasa .Poate cerintele te depasesc .Dar poate de cauza unor temeri sa nu te poate concentra sa nu mai poti gandi limpede Poate fi si un surmenaj Ai nevoie de putina relaxare sa faci si ce-ti place tie,Iar parinti poate ar fi bine mearga la consilire parantale pt asi gestiona mai bine starile de furie.Liniste-te cand esti ascultat sau dai o lucrare, nu mai gandi ca nu reusesti sa ei note mari.Gandirea ca vei reusi si vei lua note mari iti creste increderea in tine si chiar poti reusi
M-am despărțit de fostul meu prieten, prima mea iubire, pentru că părinții lui nu m-au acceptat din cauză că nu sunt musulmană și nici de etnie turcă.
Buna, am o problema in care ma tot gândesc, m-am despărțit de fostul meu prieten cum s-ar zice ( prima mea iubire) pe data de 26.7.2017 și ne-am despărțit dintr-un motiv mai delicat in care părinți lui nu m-au acceptat din cauza ca nu sunt musulmană și nu sunt de Generație turcească, problema e ca eu încă îl iubesc foarte mult am fost un an jumate impreuna după care el ma înșelat, după ce ne-am despărțit am intrat intr-o despresie foarte puternica și am suferit foarte mult… am trecut cel puțin foarte putin( Peste) dar cand ma gândesc la el îmi tot vine sa plâng pentru ca mie foarte dor de el ma lăsat așa fără sa nu-i pot spune nimic .și încă ma doare deși eu tot incerc sa ignor … el trebuia sa se însoare cu altcineva pe care el nu a cunoscut-o , cum e de origine la turci! … pana acum s-au logodit și acum trebuie sa fie și nunta cât de curând încă ma doare pentru ca noi ne-am iubit și ca sa nu văd eu ca el trebuie sa ma lase pe mine din cauza părinților lui care nu m-au acceptat trebuia sa ma însele într-un fel a fost și pentru el greu pentru ca nu a vrut nimic de la acea fata din câte știu… iar acum eu sunt cu un băiat impreuna locuim totuși dar nu prea simt pentru el ceea ce trebuie sa simt in schimb el ma iubește foarte mult într-adevăr mie drag de el dar nu sa iubesc i-am tot spus și explicat și el pana la urma ma înțeles … când ii mai vorbesc De fostul pentru ca cum spusesem încă ma doare și nu am stiut ce sa fac sa trec peste deși nam putut sa trec încă, încerc … am ajuns sa iau midicamemente de Anti stres foarte tari am tratament 5 luni de zile … și de inima pentru ca eu lucrând și nu dormind noaptea, pentru ca am suferit prea mult știind ca persoana pe care eu o iubesc se căsătorește cu altcineva îmi este foarte greu și nu știu ce sa mai fac.
Va aflati intr.o situatie trista din care doar trebuie sa aveti vointa de a iesi. Pentru a spune ce sa faceti este destul de greu printr.un mesaj. Ati acceptat si faptul ca v.a inselat? Incercati sa transformati aceasta ” iubire” in indiferenta.
norocul tau ca nu te au acceptat si ca el te a inselat ;oricum stiai de la inceput ca la musulmani femeia nu conteaza,ca au mai multe neveste asa ca nu te poti lamenta-diferentele de cultura, de educatie ,de comportament isi spun cuvintul mai devreme sau mai tirziu-de ce sa renunti la libertatea cistigata cu greu in cadrul religiei noastre si sa te duci dupa unul care considera ca femeia are juma de creier deci fara importanta tot nu inteleg
Se vede ca esti afectata si ca inca iti este foarte greu. Pare o situatie asupra careia tu nu ai avut niciun control, nu ai putut nici sa reactionezi, nici sa vorbesti cu el si sa obtii niste raspunsuri, niste scuze, o incheiere in adevaratul sens al cuvantului. Insa inteleg ca si el e intr-o pozitie in care nu are control si dreptul de decizie asupra propriei lui vieti, cumva si el e pus in situatia dificila in care a face ceea ce simte inseamna o respingere din partea familiei si un gest inadecvat pentru ei. Sunteti ambii victimele unei restrictii culturale si religioase dictate de oameni care pun mandria si statutul social mai presus de sentimente. Sincer nu stiu ce as putea sa-ti spun ca sa te simti mai bine deoarece sentimentele inca exista acolo, relatia nu a avut un final concret si inca suferi. Cred ca ceea ce ti-ar fi de folos este sa stai de vorba cu cineva despre asta, psihoterapia este cel mai potrivit lucru in situatia ta. Numai bine!
Stiu ca e greu. Si eu in trecut am avut o relatie care s-a terminat brusc dupa 1 an si 6 luni. Mama mea nu era de acord cu el si a hotarat singur ca e mai bine sa ma lase in pace. Am suferit mult, nu primisem nici un raspuns la ce a facut. A fost prima mea relatie serioasa, insa nu din toate punctele de vedere si tot a fost foarte greu. La fel imediat am intrat într-o noua relatie sa ii demonstrez ca nu era el asa important. Nu ma simteam in largul meu cu noul prieten si mereu il comparam (in mintea mea) cu fostul. Dupa o luna mi-am dat seama ca nu e corect ce fac si i-am spus că nu vreau o relatie cu el. Apoi a început chinul, eram mereu cu gandul la fostul, nu ma puteam concentra nici la facultate, primul semestru nici nu stiu cum am luat examenele, eram pur si simplu pe alta planeta. Usor usor m-am obisnuit cu ideea si mi-am nai revenit dar alta relație am putut sa am abia dupa 5 ani. Cu timpul o sa treaca. E bine sa vorbesti cu cineva despre asta. Stiu ca acum cauti raspunsuri, si eu le-am asteptat muuuult timp, asta era tot ce vroiam, insa cu timpul m-am resemnat. O sa fie bine, incearca sa iti muti atentia de la el facanc altceva (eu de ex in sem 2 mi-am mutat atentia pe invatat si am reusit sa iau si bursa). Multa sanatate!
Am un copil diagnosticat cu TSA si ADHD. Terapia a devenit un mod de viata pentru noi toti cei din familie, dar imi dau seama ca el a devenit exagerat de ascultator si de pasiv in a-si spune punctul de vedere. Imi este frica sa nu devina un adult extrem de obedient si fara personalitate.
Buna ziua,
Am un copil in varsta de 8 ani care a fost diagnosticat acum 5 ani cu TSA. am inceput terapia ABA si 2 ani mai tarziu a venit si cel de-al doilea diagnostic : ADHD. Terapia nu a fost intrerupta nici un moment devenind un mod de viata pentru noi toti cei din familie. Copilul este la scoala, integrat bine in invatamantul de masa dar inca avem probleme pe limbaj (incoerenta), pe social (nu recunoaste situatiile sociale ) si deficitul de atentie se manifesta din ce in ce mai des. Desi invatatoarea il lauda cat e de cuminte si ca nu are probleme cu el (din cand in cand frustarile il fac sa izbucneasca in plans) imi dau seama ca a devenit exagerat de ascultator si de pasiv in a-si spune punctul de vedere. Imi este frica ca, continuand terapia va deveni extrem de obedient si fara personalitate. Constat deja ca orice adult care ii spune sa faca ceva, o face fara sa comenteze si ca, daca, la inceput doreste un lucru, il poti convige foarte usor sa renunte! Din punctul asta de vedere este
elevul (viitorul angajat) ideal: supus si fara personalitate! Pe de alta parte daca opresc terpia, cele doua diagnostice isi vor spune cuvantul. In vara a avut cea mai lunga vacanta de terapie (in jur de o luna jumatate) si s-au vazut probleme pe limbaj si intensificarea simptomelor de ADHD. Nu este pe nici o mediactie. Va rog un ajutor daca este cazul sa inrerup terapia sau sa alternez (o perioada sa facem si apoi iar pauza). Sunt ingrijorata de viitorul lui! Va multumesc!
Cred ca e nevoie sa continuati terapia, asa cum ati observat, si poate se pot adauga si alte tehnici care sa ii dezvolte aspectele care ii lipsesc. Sau poate sa mai adaugati si un alt cadru de invatare -dezvoltare, cum ar fi grup de dezvoltare personala pentru copii cu adhd. .
Care sunt așteptările dvs în ceea ce privește comportamentul său, dezvoltarea lui, ce doriți sa obțineți pe viitor?
Continuati terapia si pe masura ce creste si e mai matur corectati celelalte probleme cu ajutorul unui psihoterapeut. Încercați să luați situatia pas cu pas, problema cu problema, altfel va veti simti copleșită și veti pune prea multa presiune pe dvs.
Buna ziua, dupa cum ati spus si dvs, daca intrerupeti terapia simptomele se vor intensifica. Puteti sa stabiliti impreuna cu terapeutul cateva obiective privind acest astept si o interventie potrivita personalitatii lui. Terapeutul cunoaste copilul si e cel mai in masura sa gaseasca o solutie. Iar in legatura cu medicatia, o vizita la medicul psihiatru-pediatru va poate lamuri daca e necesara. Multa putere de munca va doresc!
In primul și primul rând văd necesar că al dvs copil și obțină independenta . Să învețe să facă ceva de mâncare, să știe ce să cumpere pt viața de zi cu zi, să poată avea relații sociale și sa se descurce in societate. Din păcate mulți părinți cu copii diagnosticați cu TSA, pun foarte mult preț pe școală, cu toate că nu înțeleg nici eu ai nici ei nevoia de acumulare a unor cunoștințe căruia nu ii vor fi de mare folos in viața de zi cu zi. Este doar părerea mea, și incercati să puneți accent pe ce am scris mai sus. Succes și felicitări pt că ați scris aici.
Eu Lucrez in acest domeniu de ani buni, asa ca o sa va impartasesc opinia mea, in speranta ca va va ajuta sa depasiti aceasta dilema. Avand in vedere faptul ca cel mic este integrat in invatamantul de masa, il putem numi inalt functional, ceea ce inseamna ca terapia aba nu se mai aplica, fiind o terapie strict comportamentala. Se pare ca a functionat pana acum, copilul este docil, deci comportamentele disruptive au fost eliminate. Cand vorbim despre un copil cu autism inalt functional, vorbim despre o terapie cognitiv-comportamentala, deoarece el intelege si are limbaj. Terapia aba este o terapie destul de dura, ea se aplica la inceput si ati vazut si dvs ca exista rezultate, insa strategia se schimba pe parcurs, se adapteaza la progresul pe care il prezinta copilul. Eu militez pentru invatarea celor cu tsa tot felul de mecanisme de aparare, chiar daca acestea sunt negative, cum ar fi minciuna, noi le avem si ne ajuta sa facem fata anumitor situatii. De asemenea sunt pentru a lasa copilul sa se exprime, sa aiba dreptul sa nu vrea sa faca sau sa spuna ceva, chiar si in cazul celor care au parte de terapie aba, cumva pregatesc terenul pentru mai tarziu. In concluzie, eu cred ca cel mai bine ar fi sa discutati cu terapeutul copilului aceste aspecte si daca dvs considerati ca este cazul, sa cautati un alt terapeut care sa preia terapia. Succes!
Monica Enescu o mare parte din terapeutii de aici raspund la nevoile celor care scriu aici si cer ajutor repet Raspund cu Alte Întrebări nu va supărați dar decat sa puneți niste întrebări irelevante in loc de raspunsuro decente mai bine nu scrieți nimic
Consider ca este necesar sa fie adaptat programul terapeutic sa vizeze ambele diagnostice sa corecteze si sa aduca imbunatatiri si nu sa rezulte un obedient!
Coordonatorul ar trebui sa va raspunda la aceste intrebari. La varsta lui, daca e integrat in invatamantul de masa, terapia este mult mai generalizata, de intretinere. De regula, socialul si limbajul raman deficitare. Eu va recomand reevaluare, deasemenea sa cereti sugestii coordonatorului. Si sa il integrati in activitati extrascolare, de grup – cu sau fara insotitor
.
Trec prin o situație foarte grea, am o malformatie a uterului si din cauza aceasta am nascut prematur un băiețel care a trăit doar 2 luni. Nu stiu daca mai pot avea copii.
Buna ziua,
Trec prin o situație foarte grea, am o malformatie a uterului si din cauza aceasta am nascut prematur un băiețel care a trăit doar 2 luni.era universul si viata mea.l.am botezat in spital si fiind botezat am putut să îl înmormântam creștinește. Nu stiu daca mai pot avea copii…Mi.e dor de el si mi.e greu visez nopțile ca merg la el la spital, ma rog la dumnezeu sa mi.l luna înapoi în burtica…Si sotul mi.a luat o pisică care ma ajuta dar uneori imi induc ca sufletul baietelului meu e in pisică noastră
..cum sa fac sa fiu bine? Oare am depresie? Nu au trecut decat 6 săptămâni se la înmormântare…
Condoleante pentru pierderea dvs! Depresia in acest caz e fireasca, ati pierdut un copil si durerea e acolo inca si va mai fi, mai ales ca este atat de aproape de eveniment..Poate va ajuta sa va alaturati unui grup de suport, cu mame care au trecut prin aceeasi piedere. Vorbiti despre ceea ce va doare, cautati sprijinul celor din jur si rugati-i sa va stea alaturi cat o sa simtiti ca e nevoie.
condoleante! poate ca Dumnezeu in marea lui intelepciune va sopteste ca undeva exista un suflet sau mai multe care asteapta sa le deveniti mama,poate ca asufletu lcopilului dumneavoastra va vegheaza si asteapta sa va gasiti linistea si poate adoptati vreun copil care sa va aline sufletul
E absolut firesc ceea ce simți și chiar necesar să treci prin această etapă de doliu. Cu timpul te vei liniști. Abia atunci va fi momentul pentru o altă sarcină sau dacă nu se mai poate alte variante care să-ți aducă împlinirea. Nu te învinovăţi, fiecare om are darurile și crucea lui. Poți să fi mamă în multe feluri
Caut terapeut ABA pentru baiat de 3 ani – Bucuresti (zona Virtutii)
Caut terapeut ABA la domiciliu, pentru băiat de 3 ani si 4 luni, 2-3 zile pe saptamana, 2-3 h/zi. Avem deja coordonator pentru training: 0723.177.290.
Imi vin in mod obsesiv in minte numeroase ganduri care mai de care mai perverse. Din punct de vedere sexual sotia imi ofera totul, dar parca vreau mai mult. Am ajuns sa nu mai am erectie (sau sau o am slaba) daca nu apelez la perversiuni.
Am 27 de ani si in ultima vreme imi vin in mod obsesiv in minte numeroase ganduri care mai de care mai perverse din punct de vedere sexual, atat de perverse incat mi-e rusine sa le detaliez aici. Ajunge sa spun, in mare, ca desi din punct de vedere sexual sotia imi ofera totul (inclusiv multe si felurite perversiuni), parca vreau mai mult, din ce in ce mai mult si mai des, incat fac sex cu perversiuni aproape zilnic. Pe de alta parte, am ajuns efecfiv sa nu mai am erectie (sau sau o am slaba) daca nu apelez la perversiuni.
Ca si detalii despre viata mea din trecut: am avut o copilarie normala, fara traume sau evenimente negative deosebite. Inca din scoala primara (cam de prin clasa a doua sau a treia) am inceput sa ma masturbez deoarece aveam fantezii sexuale cu o colega de care ma simteam foarte atras, dar fata de care imi era rusine sa-mi marturisesc sentimentele, eu fiind si timid. In generala si liceu mi-a placut de mai multe fete si cu gamdul la ele am inceput sa ma masturbez mai mult si mai des ca in primara. In tot acest timp insa, nu am avut nicio prietena/iubita si niciun fel de relatie cu vreo fata. Din cauza timiditatii nici nu am reusit sa ma sarut si nici macar sa ma tin un pic de mana cu vreuna. Abia in facultate am cunoscut-o pe cea care urma sa-mi fie sotie si cu ea am facut de toate in ceea ce priveste sexualitatea. Dar cu toate astea, parca instinctiv vreau oarecum sa recuperez pe plan sexual tot ceea ce am pierdut cat am fost adolescent si uneori simt ca parca pun prea mare presiune
pe sotie (desi ea de regula nu zice ca nu vrea sau ca nu-i place). Pe langa faptul ca imi iubesc sotia, sunt si foarte atras sexual de ea, insa nu as vrea nici sa o sufoc cu poftele mele exorbitante.
Vreau sa stiu de la dvs: este normal acest comportament al meu, sau am o problema? Este ok sa ai mereu ganduri de fel si fel de perversiuni sexuale cu sotia si sa le mai si pui in practica aproape zilnic? Sau vorbim deja de o obsesie care trebuie tratata? Mai ales ca, cum sa va spun, unele dintre acele perversiuni nu sunt prea igienice. Lamuriti-ma si pe mine, va rog mult.
Nu va putem noi răspunde la întrebare direct, insa daca acest gând nu va da pace, puteți încerca să faceți câteva ore de psihoterapie să înțelegeți de unde sunt aceste trăiri atât de puternice. Bafta
Ati scris acest mesaj dintr-un motiv si anume ca vi se pare un lucru usor scapat de sub control, cel putin asa imi pare. In mod normal, daca aceste ganduri repetate va provoaca disconfort sau va afecteaza viata de zi cu zi (pierdeti mult timp cu asta, nu mai aveti erectie altfel, apar probleme in relatia de cuplu, etc) atunci este recomandata psihoterapia. Partea buna a lucrurilor este ca sotia intra in peisajul fanteziilor dvs si ca ea, din cate spuneti este destul de deschisa la a experimenta impreuna. Si eu va recomand psihoterapia pentru a intelege mai bine care este cauza acestor ganduri intruzive care va coplesesc in prezent. Numai bine!
este important ca ati ajuns să constoentizati ca ceva s-ar putea sa nu fie în regulă, dumneavoastra decideți dacă apelați să faceți ședințe individuale cu o persoana că va poate ajuta sa vindecati cauza. Dacă apare ca si disfunctie în corp poate că ar fi bine să faceți ceva in acest sens . Toate cele bune!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
