Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Ma numesc Mihai, provin dintr-o familie destramata in care parintii mei s-au despartit cu mult timp in urma iar eu am ramas cu mama. Tin sa mentionez ca problema pe care o voi descrie este strict legata de mama mea. De aproape zece ani mama a lucrat in Italia ca ingrijitoare pentru batrani iar de un an s-a intors acasa pt ca nu a mai gasit de lucru. Ce m-a surprins in mod neplacut la ea a fost schimbarea ei radicala de comportament si de gandire ce ma face sa cred ca si-a pierdut mintile la propriu. Ori de cate ori e singura in camera vorbeste singura spunand de obicei lucruri negative si urate pe care mi-e prea jena sa le scriu chiar si sub anonimat. De multe ori am povestit cu ea la o cafea doar ca mai apoi sa se ridice si sa plece in alta camera continuand sa repete aceleasi vorbe aproape ca pe o incantatie(crezand ca eu nu o aud). Cand am deschis subiectul despre ce am auzit initial nu a recunoscut dar dupa ce i-am reprodus cuvintele mi-a spus ca nu e nimic important.
De recent m-a socat cu alte lucruri. Mi-a spus ca avem dusmani de moarte ,ca suntem urmariti,ca ni se fac farmece, imi spune ca cineva ne intra in casa in lipsa noastra si umbla prin lucruri,pune sare pe pervazuri ca sa tina demonii afara, baricadeaza usa de la intrare tot timpul si multe altele.evita socializarea cu alti oameni iar cu mama si surorile ei este in relatii foarte proaste. Mai nou mi-a spus ca vrea sa plece in lumea larga doar sa scape de farmece,dusmani si de casa . Am incercat sa o conving sa mergem la un specialist dar mi-a spus ca ea nu are o problema..ori de cate ori incerc sa vb rational cu ea imi da impresia ca e absenta. Avand in vedere ca nu e cooperanta singura optiune care mi-a ramas este sa cer un sfat aici. . Vreau doar sa stiu cu ce ma confrunt, sau macar sa am o idee. Sunt disperat. Va multumesc!

Bună ziua. Nu putem fi siguri pe un diagnostic dat doar pe baza acestui text, dar seamănă foarte bine cu paranoia, un tip de psihoză. Căutați ajutor psihologic imediat.

Eu as recomanda ajutor psihiatric, ceea ce descrieti este intr adevar un delir de tip paranoid. La psiholog se merge numai de buna voie, la psihiatru se mai merge si involuntar. Majoritatea covârșitoare a suferinzilor din aceasta categorie refuză ajutorul medical si vor considera ca familia complotează impotriva lor. V as recomanda dumneavoastra sa apelați la un psiholog, este foarte dificil pentru aparținători sa faca fata unei asemenea situatii, mai ales ca locuiti cu mama in casa.

Contactați de urgență un ajutor psihiatric. Un medic va poate oferi mai multe detalii.

si eu cred ca este un delir paranoid (cel mai probabil) si ca trebuie abordat cu un un psihiatru; poate este de acord sa mearga cu Dvs. sub pretextul ca va simtiti rau si aveti nevoie sa fie alaturi? Vorbesc acum doar de a fi vazuta, nu implicit de a fi fortata sa ia un tratament. Altfel nu o puteti constrange legal, decat in cazurile in care este un pericol pt sine sau cei din jur (violenta, etc.), caz in care se poate interveni cu politia si internata fortat.

Dacă crede în farmece și alte cele cautati un preot cu capul pe umeri cu care sa discute și care sa o îndrume cu tact sa apeleze la tratament specializat. În general persoanele care cred în farmece sunt deschise în privința ajutorului duhovnicesc.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua. În luna iulie 2016 am inceput o relație de prietenie cu o fata de 27 ani, eu la momentul respectiv având 34. Relația a evoluat pozitiv și urmează că în luna aprilie 2017 să ne căsătorim. Din punctul meu de vedere, relația este bazata pe iubire, respect, munca împreună și este destul de deschisa ca și comunicare. Tocmai acest din urmă aspect a relevat in urma cu ceva timp faptul că prietena mea (despre care știam încă de la începutul relației că a fost căsătorită și divorțata din anul 2013) a avut până la întâlnirea cu mine relații de mai multa sau mai scurtă durată cu inca 7 bărbați (exceptând fostul soț). Din acel moment am inceput să dorm foarte prost, visez permanent cum prietena mea întreține relații sexuale cu ei, fapt ce de asemenea determina și un sentiment puternic de frustrare și totodată o greutate mare în piept. Menționez că avem relații sexuale frecvente, cel puțin o dată la două zile. Sunt conștient de
faptul că relațiile prietenei mele au existat anterior relației noastre dar cumva, mintea mea generează scenarii in care vizualizez cele relatate mai sus, plus existența unui sentiment de neîmplinire, că și cum m.as compara permanent cu cei din trecutul prietenei mele. Mai menționez că din punct de vedere al relațiilor,eu am fost căsătorit timp de 8 ani iar anterior implicat în două relații, fără a avea istoricul sexual bogat al prietenei mele. Apelez la dvs. întrucât ma simt pe zi ce trece mai slăbit și încep să simt lipsa somnului. Nu am probleme cu alcoolul, tutunul sau alte vicii. Sunt ofițer de poliție având linia de munca judiciar. Va mulțumesc anticipat.

Bună ziua. Visele sunt spun foarte multe despre dumneavoastră și mai ales despre conflictele dumneavoastră nerezolvate. Vă recomand să încercați o terapie psihanalitică pentru în cadrul acesteia se face și interpretarea viselor.
Cu stimă, Psih Tiberiu Seeberger

la prima citire pare sa fie vorba despre o lipsa de incredere in propria persoana, poate stima de sine, poate teama de a pierde viitoare sotie in care ai investit foarte mult? Ma gandesc ca niciunui barbat nu ii convine sa auda cati parteneri a avut pana la el iubita (nici femeile nu cred ca ar vrea sa stie), poate ca acest subiect ar fi fost mai bine sa ramana ‘secret’, insa odata iesit trezeste diverse ‘lucruri’. Sugestia mea este sa investesti in cateva sedinte de dezvoltare personala/psihoterapie in care sa iti lamuresti acest aspect si totul o sa fie ok in timp; nu le lasa neclarificate. Curaj!

Daca relatia este bazata pe "iubire, respect, munca impreuna, deschisa ca si comunicare", atatea ingredinete de care nu multe cupluri se bucura si totusi sunt impreuna, amandoi ati fost casatoriti, ati mai avut relatii anterioare (m-a distrat: "isotricul bogat al partenerei mele!"), nu vad care este problema dvs legata de controlul asupra unui lucru trecut, care nu va apartine si care nu poate fi schimbat! Dupa parerea mea, acesta preocupare poate avea radacini in trecutul dvs. legat de incredere in propria persoana, in relatia cu mama, in modelul parental sau poate fii semnalul ca nu va mai doriti aceasta relatie, aceasta somatizare mascand defapt adevarata intentie inconstienta care intra in conflict cu ceea ce la nivel constient credeti ca ar trebui facut (casatoria)! Analizati toate lucrurile acestea intr-o terapie individuala, pentru ca poate au fost probleme de aceasi natura si in casatoria anterioara a dvs. si pentru a nu face pe viitor alegeri care sa va macine si sa va afecteze!

" istoricul bogat al partenerei mele" este poate expresia cheie. Probabil aveți un complex de inferioritate legat de acest istoric si doriți și dumneavoastră unul la fel de bogat

Înainte de a afla istoricul ei tot la fel de des făceai dragoste cu ea?

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,sunt o mamica ingrijorata a unui baietel de 2 ani si 4 luni care nu vorbeste deloc,nici mama nu imi mai spune desi o facea pana acum 9 luni.Am avut probleme in caznicie cu sotul sieste fosrte poaibil ca Luca sa se fi simtit nedorit si neiubit desi am incercat sa il protejez.Dupa 2 luni am reusit impreuna cu sotul meu sa ne rezovam acele probleme intre noi dar el la scurt timp a plecat in strainatate si este plecat de 9 luni.La scurt timp am inceput sa observ schimbari la Luca,nu raspundea cand il strigam,era trist si abatut,inchis in el si a refuzat sa mai vorbeasca si nici sociabil asa nu mai era.i.am tot vorbit si explicat ca tata il iubeste si ca o sa fim curand impreuna dar nu stiu cat intelege.Uneori am impresia ca ma ignora cu buna stiinta,alteori ca nu intelege ce spun.Totul a decurs foarte bine si normal pana au aparut acele probleme intre mine si sotul meu .Ce pot face in acest caz?imi e teama de autism dar doxtorii de i.am conaultat pana in prezest sustin
ca.lipsa tatalui il afecteaza foarte tare si sufera.mentionez ca executa comenzi doar cand vrea,ignora mult si des inclusiv pe cei din jur desi este atent la ce se intampla in jur si nu prezinta nici un interes in a vorbi.ce ma sfatuiti?

este extrem de probabil ca sufera din cauza lipsrei tatalui si ma gandesc ca nici nu a inteles cearta din trecut; sunt lucruri mult prea abstracte pt el la varsta asta. Vorbiti cu sotul sa se intoarca si sa reconstruiti triunghiul altfel consecintele pot fi foarte serioase. Succes!

Probabil ca problemele de cuplu l-au afectat si inteleg ca dupa ce le-ati rezolvat, tatal a plecat in strainatate. Copilul a perceput probabil ca si-a pierdut tatal si de aceea s-a inchis in el. Apelati la un terapeut cu car sa discutati situatia si vorbiti si cu sotul, poate gasiti o solutie pe termen scurt pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga ca tatal este in continuare alaturi de el.

Eu va propun sa faceti o evaluare psihologica pentru Luca. Apoi va vedeti dvoastra cu psihologul si discutati situatia lui si ar trebui sa va propuna un plan. Se poate interveni, crea ipoteze si dezvolta un plan pentru binele lui Luca.

sustin recomandarea de mai sus; consider necesara o evaluare psihiatrica/ psihologica, pentru a avea un diagnostic clar, sau o explicatie clara pentru simptomele copilului; nu doar o "opinie". Daca este o problema din spectrul "problemelor de dezvoltare.." si nu se intervine la timp, nu va fi bine . Orice problema ar fi, cu cat intarziati sa o abordati corect cu atat afectiunea va persista. Numai bine!

Mergeti cu cel mic la un terapeut. Ar trebui sa faceti terapie de grup( familie). Succes.

Copilul avea un an și 4- 5 luni când ați avut neînțelegeri ce s-au finalizat prin plecarea soțului. El era atât de mic încât nu înțelegea ce se întâmpla și pare ca odată cu mersul in picioare și primele cuvinte tatăl a plecat. Cum se descurca cu olița? Va recomand ca și cei de mai sus sa mergeți cu copilul intr-o terapie! Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Deci, sa incep.. Prin Septembrie, 2016, am avut un accident de bicicleta. Am doar 13 ani. Am cazut de la 5 metri. Sub pod nu era apa, era ciment. Aveam un ghiozdan in spate cu un hanorac, niste scule, o pompa si o pereche de blugi. Eram inafara municipiului. Am cazut pe spate. Era o vale mare, care se termina cu o curba si curba aia era pe un pod. Vizibilitate era, maxima. Nu stiu cum am vazut, dar m-am izbit in parapetul podului si am cazut sub el, pe spate. Am fost transportat imediat la spitalul de urgenta, apoi am fost trimis la Iasi. Am avut ambele picioare in ghips, mana stanga, am fost cusut la cap, am avut plaga vertex de 5 mm. De atunci tot visez noaptea aiurea. Gen ca zbor, ca ma intalnesc cu Dumnezeu, eu fiind ateu. Sau visez ca sunt implicat in accidente rutiere si tresar prin somn, tip, imi sperii familia.. Nu am fost la psiholog pana acum, insa imi pun intrebarea aici. Pur si simplu acum imi e frica sa dorm. Ma gandesc gen daca sunt implicat intr-un accident rutier sau intr-o prostie si am un impact mare cu un obstacol si mor prin somn? Cum pot scapa de trauma asta?

Evenimentul prin care ai trecut a lasat urme. Cu siguranta te va ajuta un demers terapeutic..curaj!

in primul rand sper ca esti bine acum, tinand cont de traumatismele suferite, cel putin fizic! Ce traisti acum este cu siguranta ecoul socului suferit atunci, cum ar fi de altfel si normal. Frica de moarte este innascuta, ne ajuta sa ne autoconservam, indiferent de orientarea religioasa sau spirituala . Sfatul meu este sa vorbesti cu parintii tai si sa incepi o psihoterapie pana iti integrezi acest eveniment traumatic. Curaj si succes!

Si eu sunt de parere sa incepi o terapie pentru a rezolva problema.

sustin opiniile de mai sus; ce ti se intampla are legatura cu evenimentul traumatic; dar linistete-te nu vei muri prin somn; sa nu-ti mai fie frica de acest lucru,!

Poti incerca terapia craniosacrala!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Nu stiu cum sa încep si am prea multe de spus ,nu stiu daca am sa va fac sa ma înțelegeți cum trebuie. Pe soțul meu l am cunoscut acum 10 ani, am stat împreuna aproape de la început si acum avem 2 copii , unul de 3 ani si celălat de 4. Ne am căsătorit in 2013. Este de o alta origine si nu stau in România . Stam in alta țara. De la începutul relației am observat ca ma cam minte, m a si înșelat de mai multe ori si l am iertat. A fost condamnat la închisoare pentru un an după care a ieșit si încă nu s a terminat procesul nici acum deși a ieșit deja de 3 ani. Cand el a intrat in închisoare eu am fost deja însarcinata de 2 luni. L am așteptat, l am ajutat am făcut tot ce am putut deși mi a fost foarte greu fiind însărcinată si nu având mașina pentru ca nu conduc , intr o capitala a unei tari e 11 milioane locuitori. Va dați sema cât de greu mi a fost sa alerg in stânga si in dreapta pe la avocați si as mai departe. M au mai si mințit, mi au tras teapa e vreo 3000 de euro pe care i am pierdut si nu i am mai văzut înapoi. Înstărit , ieșind soțul meu din închisoare , imediat ne am si căsătorit am adus pe lume si al doilea copil… Ca sa aflu acum ca el avea relație cu o fata pe care o aveam in casa ca sa ne facă treburile, sa aibă grija de mama lui care este bătrâna si bolnava , sa ma ajute si pe mine cu treburile prin casa si sa aibă grija de copii mei cand si cand. Era plătită , suntem amândouă din aceeași țara adică din România , am tratati ca pe sora mea si am ținut la ea enorm de mult. Acum după ce a plecat de la mine de acasă am aflat ca ei doi au relație de 4-5 ani pe de ascuns. Si nu numai atât mai i a spus si o grămada de minciuni despre mine , cum ca eu l as fi înșelat cât el nu a fost acasă si a fost la pușcărie …. O mulțime de prostii … Deci nu pot sa dau atâtea detalii căci sunt prea multe… Am ajuns sa ma bată ca pe o ultima javra , sa vadă si copii mei cum da in mine , in momentul de fata sunt cu coastele rupte si nu ma pot mișca cum trebuie, mai ma duc si la lucru , mai fac si baie la copii si îmi este atât de greu, nu pot sa spun la nimeni nimik ca îmi e frica de ceea ce se poate întâmpla…. A devenit un alt om. Nu mai e același …. Nu stiu ce sa mai fac, stau intr un stres continuu si ma gândesc ce as putea face, îmi este frica de o mulțime de lucruri… In toți acești ani am lucrat si toți banii care i am scos i am dat in casa , la comun, daca ma pun sa plec nu am bani, căci nu ma lasă sa plec… Mi a ais sa plec fără copii … Ca sunt ai lui… Acum bineînțeles ca ii cam pare rău si încearcă sa se comporte foarte frumos cu mine… Pana si mâncare face si spală si hainele… Poate ii e frica si lui De ce poate îmi trece prin minte sa fac… Nu stiu ce sa zic. Problema cea mai mare a mea este ca eu nu i-l mai pot vedea ca pe bărbatul pe care l am iubit. In văd ca pe un animal, ca pe un inamic, ca pe unu pe care i-l urăsc si i as scoate ochii din cap … Il urăsc …. Ce trebuie sa fac, sa protejez copilașii ăștia care chiar nu au nici o vina . Îmi e frica de violenta lui, si îmi este frica in general de viitorul lor. Ii iubește enorm , nu cred ca le ar face rău… Dar nu stiu ce sa mai cred , numai bag mâna in foc pentru nimeni si nimik. La psiholog nu ma pot duce in primul rând ca ma scoate nebuna imediat …. Si îmi i a copii si in al doilea rând ca nu am bani …. Acum încerc încet încet sa adun niște bani ….. Deși e greu nu pot ascunde prea mult ca e si hapsân … Va rog sa îmi răspundeți … Publicația si pe Facebook ca anonim dați mi un sfat si Spune-ți mi ce sa fac …. Va Multumesc mult si ma scuzați daca am greșeli de ortografie , scriu repede ca sa nu ma vadă !!!!

ce ma gandesc este sa apelati la autoritati, la un avocat, care sa va protejeze atat pe Dvs cat si pe copii. Sper ca aveti aceasta optiune. A tine pe cineva impotriva vointei sale este ilegal. Curaj si succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am 16 ani. Prietenul meu de 15 ani este in primul an de liceu. Desi a intrat in liceul pe care si-l dorea, pentru care a dat si probe (arhitectura), nu ii place sa treaca pe la liceu. In semestrul trecut a ascuns de foarte multe ori faptul ca a lipsit(desi niciodata nu ma minte, este sincer cu mine, dar am inteles ulterior ca ii era frica sa imi spuna pentru ca l-as fi certat). Cand venea sa ma ia de la liceu (pentru ca mereu termina inaintea mea) venea cu rucsacul iar eu credeam ca vine de la liceu. Acasa nu putea sta pentru ca l-ar fi vazut mama lui, care din vara a fost diagnosticata cu cancer la plamani si sta in casa. Pana acum, nici pe mama lui nu o mintea, dar cand e vorba de mers la liceu, aparent, o face. Petrece timpul de acasa in fata PC-ului, nu se joaca neaparat, uneori citeste sau se uita la filme/seriale. Cand era mic a facut multe sporturi, la polo s-a priceput cel mai bine, dar nu a mai putut face. A mai incercat sa faca dar nu mai avea rezistenta si a fost dezamagit. De fiecare data il consolez cum pot. Suntem foarte apropiati si nu imi place sa stiu ca sufera. Referitor la liceu, nu ii place sa fie acolo, nu ii plac colegii. Unii profesori sunt stricti, la materiile de real face greu fata. Are o legatura stransa cu mama sa, si eu o plac foarte mult pe mama lui, o consider a doua mama, imi place sa o ajut cu tot ce are nevoie. Din cate stiu, el se simte foarte bine in prezenta mea, deci nu cred ca as fi eu o problema. Uneori e foarte distras (parca viseaza cu ochii deschisi), nu se poate concentra la discutiile mele cu el referitoare la liceu si importanta lui. As vrea sa il pot ajuta, nu stiu cum sa il fac sa se simta mai bine la liceu sau chiar in general.

ma gandesc ca boala mamei lui nu este un subiect usor de ocolit, pe langa ‘varsta rebelului’. El iti comunica ce simte? Poate exista lucruri foarte grele pe care nu le spune nimanui si carora incearca sa le faca fata cum poate. Poate l-ar ajuta sa discutati voi doi impreuna cu parintii lui despre ce i se intampla; incurajeaza-l sa comunice, sa nu lupte singur cu greutatile lui. Succes!