Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,am 32 de ani,baiat,de cativa anii am ticuri nervoase dau din cap sus jos,imi trece si iar apare,dar la angajare cand sa vorbesc cu angajatorul el ma crede nebun ca fac din cap ,ce trebuie sa fac sa imi treaca,acum nu am servici din cauza asta,de ce oamenii critica dupa ticuri nervoase,acum imi este teama sa merg sa vorbesc pentru munca sa ma agajez sa nu ma refuze cu angajarea,ce pot sa fac,exista niste tratamente gratis ,deoarece nu am banii si nimeni nu ma ajuta cu banii ,va multumesc

tratamentele medicale pot fi gratuite prin Asigurare (cardul de sanatate). Mergi si fa investigatiile medicale necesare! Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Sunt fata am 23 de ani si sunt logodita. Problema este urmatoarea: pana acum cateva luni am avut frica de intuneric dar am reusit sa scap de ea fara terapie ma simteam foarte bine insa acum cateva zile motanul nostru a decedat iar asta mia sfsiat sufletul deoarece el era parte din familie dormea cu noi ii faceam toate poftele dar o masina ia adus sfarsitul de atunci frica mea a revenit imaginea cu el plin de sange si cu capul strivit ma urmareste cand e intuneric acum trebuie sa dorm iar cu veioza aprinsa nu stiu de ce imi inspira frica pt ca eu l-am iubit foarte mult imi doresc sa scap de frica tot fara terapie ce as putea sa fac?? Va rog sfatuitima!

consulta un psihiatru… exista tratamente usoare, homeopate, ce abordeaza frica (anxietatea). Succes!

Cel mai sigur mod de vindecare este calea terapiei. Vă sfătuiesc să urmați o psihoterapie, iar eu recomand o psihoterapie psihanalitică. Dacă doriți mai multe informații, putem discuta și vă pot ajuta.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Ma numasc Maria, am 34 de ani si trec printr-un divort. A trebuit sa ma mut din casa sotului impreuna cu copilul meu de scoala, stau in chirie si imi e foarte greu in perioada asta. Parintii locuiesc departe si nu ma ajuta, iar prietenii, doar cu cate o vorba buna cand si cand. Ma simt singura pe lume, fostul sot nu vrea sa-mi dea bani, a zis ca achita in natura ce e nevoie si, ca sa evit un proces lung, traumatizant si costisitor, am acceptat. Vreau doar sa imi spuneti cum as putea sa ma intaresc ca sa trec prin perioada asta cu bine.

cu riscul de a oferi un sfat ‘cliseu’ va recomand sa incepeti o psihoterapie. Aceasta perioada este foarte dificila pt amandoi si necesita o atentie mai mare decat un sfat pt ‘intarire’, este o perioada de suferinta, este o perioada de munca aditionala, s.a. . Un proces psihoterapeutic va poate oferi un spatiu personal in care sa va puteti adapta in propriul ritm si in care sa gasiti solutiile cele mai bune. Curaj, se poate!

Doamna conform legii părinții participa în cote egale la creșterea și întreținerea copilului. În cazul dumneavoastră trebuie sa contribuie inclusiv la jumătate un sfert din chirie. Plus un sfert din venituri în afara celor menționate anterior. Poate nu strica un proces lung. În privința perioadei grele din punct de vedere psihic încercați sa mergeți și dumneavoastră și copilul la psihoterapie. Mult curaj ca exista viata și după divorț.

Unde va vedeti peste 10 ani? Cum va vedeti? Fiti asertiva acum si "luptati"pentru drepturile Dvs.Este viata si bucurie si dupa un divort.

Trebuie sa va adunati fortele pt dumneavoastra dar si pentru copil.Este un moment in care aveti posibilitatea sa va redescoperiti puteri si valori neexploatate pana acum.Discutati cu un avocat care va sunt drepturile si cum puteti evita un proces lung , ajungand la o intelegere scrisa cu fostul sot.Daca reusiti sa parcurgeti si un proces terapeutic veti depasi mai usor situatia.Mult succes!

legea il obliga pe tatal copilului sa achite un procent din venit catre copil pt cresterea lui si da si la chirie trebuie sa contribuie si la mancare. Nu prin ce cumpara el. Asta se cheama abandon familiar. Stiu de la o prietena ca sotul ei refuza sa cotizeze pt cresterea fetitei si fosta sotie la dat in judecata si ghici ce a castigat. Da el pastra bonurile la ce ii cumpara la fetita,…dar legea nu e asa. EL trebuie sa cotizeze daca nu vrea dosar penal pt abandon

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! ma numesc Catalin , am 20 de ani si intrebarea pe care am sa v-o pun este una foarte delicata.Inca de pe la 14-15 ani am inceput sa vizionez filme porno si concomitent cu acestea si sa ma masturbez.In timp acestea mi-au devenit o obisnuinta, insa de ceva timp incoace incerc sa-mi iau gandul pe cat posibil , dar nu rezist mai mult de 3-4 zile si deja simt ca explodez , incep sa nu mai gandesc rational si nu ma mai pot nici concentra asupra celor mai simple activitati de zi cu zi, ma excit si cand vad o femeie pe strada s.a.m.d , poate suna un pic amuzant dar deja simt ca devine o problema serioasa.Daca ati putea sa-mi recomandati ceva (orice) sa-mi iau gandul de la filmele porno s.a.m.d

masturbarea este un act foarte cenzurat de catre figurile autoritare din societatea si cultura noastra. NU patesti nimic daca te masturbezi, ba chiar este recomandat in lipsa unui partener. Poti cauta efectele negative ale ‘non-masturbarii’ mai bine. Totusi, cauta o partenera si intra pe un fir sanatos dpdv sexual. Curaj!

Subscriu. Exista o stigma asociata acestui comportament, deși nu are consecințe negative asupra sănătății. Cu toate astea, din ceea ce ai relatat tu, înțeleg că există un distres puternic asociat, motiv pentru care recomandarea mea este sa discuți cu un psiholog sau un sexolog pentru a normaliza reacțiile și a descoperi modalități prin care poți clădi o relație armonioasa.

Masturbarea nu este un lucru sanatos, substituie o functie care este inerenta sociala (sexul) cu una solitara. Sunt studii recente care indica faptul ca masturbarea poate deveni o adictie puternica, gasesti mai multe pe siteul "yourbrainonporn", sectiunea "research". Te poti alatura unei comunitati online in care participantii discuta despre problemele lor legate de masturbare si fac eforturi in a se opri. Cauta "reddit nofap". Este tentant, mai ales daca nu ai avut contacte sexuale, sa iti satisfaci poftele singur, insa asta nu face decat sa te prinda intr-un cerc vicios – nu cauti alte persoane (ceea ce e poate stresant pentru tine) pentru ca ai o scapare in masturbare, dar pe termen lung asta te face doar mai nesigur pe tine insuti si mai evitant.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,

Va scriu in speranta ca ma puteti ajuta cu cateva raspunsuri.
Parintii mei au luat-o in custodie pe verisoara mea in varsta de 15 ani ramasa orfana anul trecut. S a mutat la ei in iunie cand a intrat la liceu.
Copilaria ei nu a fost usoara, a stat cu mama ei intr o camaruta fara niciun venit si a indurat foarte multe greutati.
Acum incercat sa o aducem pe un fagas normal, sa o integram in societate si sa o ajutam sa treaca peste traumele traite.
Din pacate, are foarte multe probleme de comportament iar parintii mei isi pierd rabdarea si nu o inteleg si stau tot timpul cu gura pe ea. Nu tine mine ce i se spune, este neglijenta, este manipulatoare, iar noua ne este foarte greu sa ne obisnuim cu ea si sa ii explicam de n ori acelasi lucru. Uneori avem senzatia ca are un retard mintal… Ce abordare putem avea pentru a reusi sa o acceptam si noi mai usor si pentru a putea comunica mai bine cu ea. Va multumesc anticipat.

Cum o ajutati sa treaca peste traume?

Mergeti impreuna la psihoterapie !

faceti asa cum spune Roxana dar sa stiti ca va trebui sa meergeti si voi pt ca nu stitit cu ce aveti de a face iar asta nu se citeste in carti. RESTUL SUNT VORBE CACI SI ASA UNA ESTE SA CUNOSTI CALEA SI CU TOTUL ALTCEVA SA MERGI PE EA, ASTA VA INSEMNA CA INCLUSIV VOI SA VA DEPASITI ZONA DE CONFORT PERSONAL.

Comportamentul adolescentei, poate fi consecința a mai multor probleme emotionale. Rana de abandon, doliul complicat prin care trece ( sa nu uitam ca și a pierdut părinții ), stima de sine foarte scăzută, foarte des întâlnită la adolescenți în general, dar în special la cei cu traume profunde. Toate aceste probleme emotionale pot duce la manifestări, precum cele descrise de dvs ( probleme de memorie, neglijenta personala, manipulare și altele ). Nevoile fetei sunt multiple și asa cum bine este specificat mai sus, multe dintre ele nu sunt în cărți. Cereți ajutorul unui psihoterapeut, fata are urgent nevoie de unul, sa poate avea o viață armonioasa, fără emoții și comportamente invalidante. Succes!

Din ce descrieți aici este vorba de cineva profund traumatizat, nu este o chestiune de cum puteți comunica mai bine, ci cum puteți sa o ajutați sa se vindece și sa se dezvolte cat de cat sănătos de aici încolo. Este un proces anevoios și cu siguranță familia este supusa unor mari presiuni din acesta cauza. Un terapeut va poate ajuta cel mai bine în aceasta situație, nu numai pe verișoara, ci pe întreaga familie, fiind un proces la care participa toți membrii.

Din pacate, domnisoara pare sa aiba multa suferinta in suflet. Este nevoie de multa intelegere si rabdare, main ales din partea dvs., pentru a o convinge ca sunteti alaturi de ea, ca o iubiți si acceptati. Are nevoie de confort afectiv. Este nevoie de o perioada mao indelungata de psihoterapie individuala dar si de psihoterapie de familie. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Am o fetita cu sindromul Wolf Hirschhorn,este diagnostica cu:ECI/prematuritate etrol genetic:factor hipoxoischemic:deficit staturo-ponderal:afectare renala prin hidro-electolitica;retard in dezvoltare cu VD8-10 luni:parapareza normotona:deficit grav.Sindrom de jonctiune pielo-ureteral bilateral operata(hidronefroza congenitala):(sindrom plurimalformativ):hipotrofie ponderala.As vrea sa stiu ce este de facut in continuare?

imi pare rau ca nu ati primit niciun raspuns la intrebarea Dvs., ma gandesc din cauza ca este o situatie destul de rar intalnita printre cei care sunt pe acest grup (personal nu am intalnit asemenea cazuri). Va atasez un link ce sper sa va fie oricat de putin de folos: http://www.materno-fetala.ro/168_Medicina-materno-fetala/Genetica-medicala/Sindromul-WOLF-HIRSCHHORN.html

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, nu am nici un fel de calitati sau cunostinte de vindecator dar am incercat sa ameliorez starea unei persoane bolnave de cancer cu metastaze la ficat. Pun mana in zona organului bolnav si imi imaginez ca raul iese prin mana mea, ca un fum negru.Toate bune dar am impresia ca m-am bagat in ceva care ma depaseste deoarece simt arsuri in palma respectiva care imi trec foarte greu, dupa mai multe ore de la asa zisul "tratament". Daca ma puteti ajuta cu o explicatie si cu o solutie va rog!

Este posibil sa preiei ceva la nivel energetic. Curatarea este un pas obligatoriu in lucrul cu energiile. Energia si abilitatea de a lucra cu energia este ceva care se deprinde, care se dezvolta. Este ca mersul pe bicicleta. Curatarile sunt "redresarile" pe care le faci structurilor tale deoarece preluarea de informatii este ceva natural. Poate ar fi totusi bine sa te orientezi catre o tehnica de lucru cu energiile (reiki merge pe energia mainilor). S-ar putea sa afli ca procesul de vizualizare este invers.

Iti doresti foarte mult sa ajuti acea persoana si empatizezi puternic. Ceea ce simti tu e strâns legat de credințele tale

Îți pot recomanda un maestru Reiki, care îți poate explica ce se întâmplă cu tine și te poate ajuta sa ți folosești aceasta calitate la capacități bune, încât sa nu ți dăuneze personal.

Atingerea cu mana creaza o interactiune de biocmapuri. te poti foarte usor imbolnavi la randul tau asa cum o poti face si prin apropirea de o persoana contagioasa doar ca in aceasta situatie informatia celuleror bolnave si nu virusul este cea care se transmite la nivel de biocamp influentand functionarea celulelor sanatoase. Cel mai corect ar fi sa urmazi o initiere in reiki deoarece acolo atingerea este interzisa vindecarea facandu-se prin conectarea la o sursa de energie vindecatoare la care vei conectabolnavul asa cu si tu vei fi racordat la acea energie prin intermediul initierii. Evident maestrii cu rezultate recunoscute nu sunt de loc ieftini, insa decat sa inceti a manifesta simtomele a fel de fel de boli…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!! Am o mare problema cu fata me de 14 ani care in urma cu o saptamana s-a taiat pe maini cu un ciob.. Am mai avut o problema cu ea in vara inventand ca actualul meu sot s-a dat la ea si tot ea dupa vreo 2 zile recunoscand ca a zis asa din razbunare ca a luat doua palme de la el .. Va rog din suflet sa ma ajutati

Fetita ta are nevoie de mai multa atenție din partea ta. Copiii cauta atenția părinților prin astfel de metode. Incearca sa fii mai aproape de ea, mai ales ca este la vârsta pubertății. Ascult o mai mult și nu o judeca, fii mai mult cu ea și lângă ea. Succes

Sunt câteva ipoteze posibile pentru care fata dvs face acest lucru. 3 dintre ele ar putea fi: fie ca este furioasa, din motive pertinente pentru ea și o descărca asupra ei, ca sa se pedepsească sau pur și simplu sa evite alte emotii, cum ar fi tristetea sau rușinea, care pentru orice adolescent pot fi foarte invalidante. Un alt motiv ar fi ca sa va capteze atenția, care dintr un motiv, iarăși întemeiat pentru ea, nu o poate avea, altfel. Amănuntele dvs din descriere sunt puține, deci nu se pot spune multe lucruri, dar un un lucru este cert, din punctul meu de vedere, trebuie sa cereți ajutorul unui psihoterapeut, pentru ca pe termen lung poate avea consecințe asupra dezvoltării ei emotionale. Mult succes!

Ea este acum in perioada adolescentei, si nu ii este usor sa treaca singura prin acest moment. Ascultati-va mai mult,copilul, dati-i mai multa atentei, ma multa crezare, nu ii puneti la indoiala acuzatiile , ascultati-o nu ca un judecator al instantei de judecata, ascultati-o cu sufletul de mama, Cautati-va puterea si timpul necesar pentru a fi cu ea si alaturi de ea pentru ca este foarte important in perioada de adolescenta , Poate actualul sot, a intrat in viata ei, fara sa ii dati niste explicatii mai profunde, despre trairile care v-au determinat sa luati aceasta decizie, ea are nevoie sa ii spune-ti toate acestea pentru a nu-si crea o viziune gresita asupra sitiuatiei , Asumati-va situatia generata si nu cautati in ea problema , ci in Dvs. VA pot recomanda sa vizonati un video spre a descoperi unde s-a gresit si ce puteti face sa aduceti lucrurile pe un fagas bun. https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI

Obligatoriu consult de specialitate medical ( psihiatrie infantila ), psihologica ( evaluare) si monitorizare ( consiliere psihologica). Sunt de acord ca poate fi nevoia de atentie sau o criza de adolescentina dar poate fi si debutul unei tulburari de personalitate ! Sanatate !

În cea de-a cincea ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM 5), comportamentele de automutilare și autorănire fără intenție suicidară sunt clasificate ca reprezentând o tulburare independentă și nu doar un simptom al altor tulburări (precum tulburarea de personalitate borderline) așa cum fuseseră considerate în trecut.

Acest comportament poate reprezenta, în unele dintre cazuri, o modalitate extremă de a cere indirect atenție și ajutor pentru problemele emoționale cărora adolescentul nu reușește să le mai facă față, însă poate apărea și ca o modalitate de exprimare a furiei.

Pentru a reuși să prevenim manifestarea lor în rândul adolescenților, este util să ne centrăm pe: dezvoltarea mecanismelor de coping ale adolescentului, încurajarea relațiilor pozitive, facilitarea strategiilor de luare a deciziilor și cultivarea și îmbunătățirea stimei de sine. Atunci când decidem cât de repede cerem ajutor de specialitate pentru copilul nostru, este necesar să știm că există riscul instalării unei dependențe de repetare a comportamentului și că, în anumite cazuri, automutilarea poate precede tentativele de suicid.

Cea mai frecventă în rândul adolescenților este automutilarea moderată sau superficială și include comportamente precum arderea, zgârierea și tăierea pielii, smulgerea părului sau a pielii, inserarea anumitor obiecte sub piele, frecarea excesivă a pielii etc. Și aceasta poate fi clasificată individual în trei categorii, fiind de tip compulsiv, episodic sau repetitiv. Automutilarea compulsivă apare de mai multe ori pe zi și include simptome mai blânde precum tragerea de păr, scărpinarea și zgârierea pielii. Cea episodică include tăierea, arderea, scrijelirea pielii și este asociată cu o serie de tulburări mentale, precum depresia, anxietatea, tulburarea de personalitate borderline. Automutilarea repetitivă este similară cu cea episodică, doar că ajunge să aibă o frecvență foarte ridicată. Comportamentele precum tatuarea pielii, body piercing-urile, ritualurile religioase, roaderea unghiilor nu sunt incluse în aceste categorii.

Cele mai comune zone ale corpului supuse mutilării sunt brațele, gambele, încheieturile și gleznele, însă pot fi agresate și zone mai intime, precum abdomenul, zona axilară, coapsele și organele genitale.

Cauzele automutilării pot fi reprezentate de: sentimente depresive (lipsă de speranță, dezamăgire în viață, stres, tristețe, vină, rușine, sentimente de singurătate), relații cu membrii familiei (conflicte între copii și părinți, insuficientă iubire și atenție din partea părinților, probleme intrafamiliale), relații cu prietenii, dificultăți la școală, abuz sexual sau fizic, istoric de boli cronice însoțite de spitalizare sau abuz de alcool în rândul părinților. (sursa http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/09/21/automutilarea-la-adolescenti/)

Faptul ca "a luat doua palme de la el" vi se pare mai puțin alarmant decât posibilitatea de a se "fi dat la ea"? Ambele constituie forme de abuz, copilul este evident intre-o stare de tensiune și este responsabilitatea adulților din jur sa ii asigure un climat favorabil dezvoltării armonioase. Dați foarte puține informații aici, pot doar sa susțin recomandarile colegilor, cu mențiunea ca as vedea oportuna și o consiliere de familie.

Și de de nu îți asculți copilul ….. bărbatul cu care trăiești poate chiar să luat de fetița ochi mari

Adolescenta este o etapa destul de dificila si este traita diferit de fiecare persoana in parte. Cu toate acestea, de cele mai multe ori latura emotionala si capacitatea de a gestiona anumite impulsuri (in special cele agresive) sunt adesea problematice. Cu alte cuvinte, adolescentii chiar daca nu vor sa se stie, foarte multi dintre ei sunt sensibili emotional si sunt cu atat mai usor de lezat in special de membrii familiei si cercul de prieteni sau persoane pe care le admira. Stima de sine, iarasi un punct sau o coarda usor de deranjat mai ales atunci cand acestia fie se considera, fie chiar exista evenimente si persoane care atenteaza la acest aspect fragil. Prin urmare, "cele doua palme" pentru fiica dvs a insemnat mult mai mult decat ati crede dvs. Si da, este un abuz fizic, cu care dvs nu ar trebui sa fiti de acord. Incercati sa ajungeti la un psihoterapeut prin medicul de familie, macar pentru o evaluare psihologica si pentru cateva sedinte de terapie de familie. Mult succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am o fiica de 13 ani, este in clasa a VII-a, discutam mai tot timpul despre orice, cadem de acord asupra lucrurilor care trebuie sa le facem, inclusiv teme sau alte indatoriri casnice. Insa, daca nu sunt langa ea, le face superficial sau deloc. Telefonul sau televizorul sunt tentatiile ei. Daca nu verfific, in special teme sau lectii de invatat, imi spune cu seninatate ca nu are sau ca a terminat.Dupa verificare aplicam pedeapsa ca nu mai are voie la televizor sau cu telefonul, pierde timpul in camera si "invata" superficial si 4 -5 ore. La scoala, dupa cum spune d-na diriga, este un copil dezinvolt, da sfaturi la toata lumea, dar cand este chestionata in ceea ce priveste lectiile nu spune nimic. Nu scrie tot in clasa, minte ca si-a uitat caietul acasa, minte in tot felul de ocazii. In ultima vreme fuge de la ultimele ore cu o colega, ele spun ca merg la medic (colega este dintr-o familie dezorganizata si nu o supravegheaza nimeni). La ora cand mergem dupa ea la scoala, ea iese din
incinta scolii (locuim intr-o zona limitrofa a orasului din aceasta cauza deplasarile la scoala le facem cu masina). Incercam ca parinti sa-i oferim tot ce are nevoie (face si ore suplimentare), insa nivelul invataturii este mediocru si in plus ne minte tot timpul (ca nu are note, ca nu are nimic de invatat, etc). Dupa cum am spus la inceput, pot discuta cu ea vrute si nevrute, asculta, putem discuta orice dar sa nu fie in contradictoriu ( sa nu reprosez). Cred ca nu constientizeaza efectul neinvatarii si prefera sa stea la televizor sau pe telefon toata ziua. Ma gandesc ca nu este o metoda miraculoasa, dar cateva sfaturi as dori sa stiu cum sa fac sa rezolv aceasta problema. Multumesc.

In primul rand din descriere observ ca fata dv. are un comportament normal pentru varsta ei. Un copil la 13 ani nu poate sa gandeasca ca un adult, sa faca lucrurile cum trebuie (ca dumneavoastra).. deoarece nu stie ce este bine si ce este rau. Abia acum incearca sa fie independenta (sa se desprinda de mama) si sa experimenteze diferite situatii din care isi sustrage singura lectiile de viata. Poate sa aiba aceasta atitudine rebela ca revolta la regulile pe care i le impuneti, deoarece fata dv. incet si sigur se indreapta spre adolescenta. Iar adolescenta este o etapa importanta a vietii ei, deoarece isi inlatura trasaturile de copil ascultator si invata sa devina un adult independent. Si aici este mult de spus.. Daca dv constientizati aceasta etapa a adolescentei spre care se indreapta fica dv. cu siguranta o sa stiti ce ii trebuie, o sa stiti cum sa puneti problema. Daca nu sunteti pregatitat pentru aceasta etapa va rog sa consultati un terapeut care va poate da cateva directii in a va insotii corect fata pe acest drum al adolescentei, ori puteti sa cititi carti si articole pentru a va intelege copilul cat mai bine in aceasta perioada. Bafta!

Trebuie sa aveti grija sa nu se duca spre o tulburare de comportament. Va pot sta la dispozitie in privat sa discutam mai multe. Succes!

Faptul ca ea minte in diferite ocazii, este un semnal de alarma. Si mediul (prietena) este un factor important la aceasta varsta (crucial). Trebuie sa va intrebati cine din familie minte de obicei, pt ca acest comportament se invata. Sau il capata daca este aspru pedepsita (dar inteleg ca nu este cazul). Apoi, se impun schimbari majore in familie. Toate aceste se "invata" in cadrul psihoterapiei. Va tin pumnii!

Sunt nevoit sa intervin pentru a face o mica corectie ce nu are legatura cu subiectul aflat in discutie. Nu intotdeauna copii mint pt ca asa au vazut in familie, asa cum sugereaza un antevorbitor. Cunosc in mod direct o situatie in care copilul mintea pentru a nu parea mai prejos ca ceilalti, pentru a acoperi o anumita situatie din familia lor sau anumite lipsuri datorita resurselor mai putine avute la dispozitie de familia sa. La aceasta vrsta parea grupuli din care face parte devine foarte impotanta pentru tanarul adolescent. totusi daca colega ei provine dintr-o familie dezorganizata ar trebui sa va ganditi la ce anume lucruri ar putea invata fata dumneavoastra de la aceasta, sau de unde face rost de bani colega ei pentru a-si satisface necesitatile…

Din descriere inteleg ca faceti multe impreuna , dar mereu o supervizati ( intr-un fel va asumati responsabilitatea ei si ea isi permite sa fie iresponsabila.Pedeapsa e o joaca pt ea, nu e eficienta invatati-o sa ,, simta" consecinta logica a lucrurilor sau situatiilor .Gasiti modalitati sa-i castigati cooperarea si nu intrati in ,, lupta " cu ea( care pe care).Va recomand cartea,, Ghidul parintelui curajos" , Cindy Walton… Succes!

Poate doar va da impresia ca aveti o comunicare buna, poate ca nu a gasit prilejul sa va spuna si lucruri din adancul sufletului ei, Poate fi o comunicare superficiala, si Dvs, sa credeti ca aveti o buna comunicare. Pentru a va face lumina in situatia care va nemultumeste va sugerez sa vizionati si sa ascultati cu atentie acest video https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI

Fata dvs.intra in faza de pubertate-adolescenta. Este-si va mai dura cativa ani- o perioada dificila si pentru domnisoara, dar si pentru dvs. In aceasta perioada, copiii-tinerii-doresc sa-si caute identitatea in afara familiei. Apar modificari hormonale profunde in organismul tinerilor "nu stiu exact ce se intampla cu ei si ce doresc , sunt confunzi". Sunt nervosi, tristi, furiosi-aparent fara motiv. La nivel de comportament, doresc "libertati de adult, dar obligatii de copil". Fetei dvs. Ii este mai greu sa inteleaga si sa accepte la aceasta varsta ca toti membrii familiei au roluri, obligatii si drepturi bine definite si asumate daca aceste lucruri nu i-au fost explicate de cand era mica. Cred ca o solutie buna ar fi sa mergeti impreuna ( si cu tatal ei) la un psihoterapeut care va ajuta in intelegerea fiicei dvs., dar totodata, veti afla si felul in care va percepe fiica pe dvs.ca parinti. Succes!

https://youtu.be/nnl5H0HhHTI

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am 15 ani,sunt adolescenta.Demult cautam vri-un psiholog sau ceva de genu caruia sa-i spun despre problemele mele si viziunile mele.Deci,deseori ma simt singuratica desi am multi prieteni,nu pot sa ma impartasesc cu problemele cu care ma confrunt parintilor mei fiindca no sa ma inteleaga corect.Citeodata am impresia ca sunt o nebuna.In ultimul timp ii urasc pe toti din jur macar ca nu au nici o vina.Plac un baiat deja de 2 ani si nu m-am intilnit cu cineva niciodata.Colegele mele ma iau in inderis.Sunt mai simpla ca ele si de la aceasta apare inegalitatea pot sa ma ieiein ris sau da faca glume pe seama mea.Inca o problema sunt colegii mei,pe care nu am ochi propriu sa-i vad,sunt niste prosti retardati care alearga dupa persoanele cu Iphone si bani.Am citeodata eruptii nervoasa adica pot sa violez fizic(sa bat) pe cineva ca sa ma calmez. Citeodata mi se face negru in ochi ma ameteste capul si simt o senzatie de parca acus cad si mor,imi doresc chiar moartea.Eu cred ca nu-i sens sa mai traiesc, nu trebuiesc nimanui ,mereu sunt in plus.

Varsta adolescentei nu este simpla si usor de gestionat .Este de apreciat faptul ca ti-ai dat seama ca un ajutor specializat te-ar ajuta sa-ti gasesti locul, curajul, increderea in fortele proprii , sa te regasesti printre egali.Discuta si cu parintii si spune-le nevoia ta de a discuta cu un psihoterapeut.Mult curaj!

Draga adolescenta, cred ca fiecare dintre noi la varsta de adolecent, am trecut prin un moment de deziluzii, important sa gasim in noi resursa de a iesi repede din aceasta stare. Cum poti face acest lucru, pot fi multe tehnici, dar cea mai la indemana, poate fi o preocupare mai mare catre tine si nu catre cei din jur, Adica , asa cum explici, fara sa vrei, ii judeci pe cei din jur, si aceasta stare poate fi din neincrederea in tine insati, din o necunoastere a propriului tau eu. Nu este important ce si cum gandesc altii despre tine. Este important ce vrei tu cu adevarat in viata, cum te simti tu cu tine. Spune-ti tu in fiecare dimineata, ce ai vrea sa iti spuna altii, gen:eu sunt frumoasa, desteapta, etc. Fa ceva nou pentru tine, studiaza o limba straina, singura, in afara de ceea ce faci la scoala, sau gaseste tu preocuparea care simti ca te implineste. Creeaza fiecare zi in asa fel incat sa simti ca iti cresti stima de sine. Iti las deasemi si un video care te poate ajute sa iti gasesti raspunsurile spre a privi viata din un alt unghi de vedere si iti recomand sa cumperi cartea despre care se vorbeste in acest video, in carte gasesti si tehnicile care sa te ajute sa treci frumos aceasta perioada de adolescenta https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI

Ai o viata complicata..dar care se poate limpezi. Daca te astepti ca aici in aceasta postare sa primesti raspunsuri clare..o sa ramai dezamagita. Viata nu este usoara si greutatile incep din tinerete. In legatura cu lipsa sensului vietii.. s-au scris sute de carti si inca nu s-a ajuns la o concluzie, dar iti pot spune ca parcursul spre fericire este chiar viata in sine. Pentru asta traim. Sa ne descurcam. Putem sa invatam din greutati si sa reusim sa le fentam cand apar data viitoare. Daca nu iti cunosti raspunsurile la intrebari, incearca atunci sa raspunzi imaginar unui copil care se confrunta cu aceleasi probleme. Ce i-ai raspunde? Apoi aplica solutiile pe care i le dai lui, tie. O sa iti fie mai usor sa te ajuti singura. Este recomandat sa vorbesti cu psihologul scolii ca sa te descarci. Iti face super bine chestia asta. Sanatate si bafta in viata ! Succes!

Viața este plină de urcușuri și coborâșuri, însă nu trebuie să vă lăsați dezamăgită de pențile abrupte ale ei. Vă pot ajuta, dacă doriți, stabilind o întâlnire la cabinet. https://www.facebook.com/consiliereseeberger/