Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru septembrie, 2016

  57 vizite

Copilul meu de 8 ani si este in clasa a 2-a si nu stiu cum sa il fac sa scrie. Nu vrea sa faca literele, nu le cunoste…

Olga Gâdea 6:27am Sep 21
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna sunt dori si am 4 copii si am o problema cu alex care are 8 ani si este in clasa a 2 a si nustiu cum sa al fac sa scrie nu vrea sa faca literile nu le cunoste acesi problema am avuto si pe clasa 1 si pe 0 cu ar trebui sa al fac sa scrie


Lia Oltean 6:55am Sep 21
Ați discutat cu cadrul didactic de la clasa? Are aceleași dificultăți și în timpul orelor sau doar acasă? Discutați și cu psihologul din cadrul unității școlare în care învață.

Catalin Grigoras 8:27pm Sep 21
discutati cu un logoped…

Am un băiat de 9 ani și am aflat de curând că e prostul-fraierul găștii. Îi vorbesc urât și îl suna să iasă afară, apoi fug toți de el, iar el umblă plângând, căutându-i. El nu vorbește urat, nu se bate, le face “cinste” cu suc, cipsuri și alte chestii (probabil ca sa îi apropie).

Olga Gâdea 7:25am Sep 8
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am un copil le 9 ani , băiețel și trece clasa a 3 a. Știam de prin clasa a 2 a ca nu prea are prieteni prin clasa ,dar vara aceasta am zis ca lucrurile s-au rezolvat. A vrut foarte tare sa iasă și el singur cu colegii (sunt vreo 5 în gasca),orașul e mic,am zis hai totuși sa nu mai fiu chiar așa neintelegatoare și sa îl las sa iasă cu ei (toți ies fara parinti). Am aflat de curând ca e prostul -fraierul găștii. Îl suna sa iasă afară, apoi unul da startul ,fug toți de el și el umbla plângând cautandu-i prin oraș. II vorbec urat (nu pot sa redau ce cuvinte scot pe gura niște copii de 9-10 ani). Totul am aflat intamplator când trecuse pe lângă bloc când eram la balcon și l-am auzit plângând și vorbind la telefon. El îi cauta. Unul din ei îi cere taxa pentru a-l tine și pe el intr-un joc pe telefon, se aliază toți împotriva lui. El nu vorbește urat,nu se bate,le face “cinste ” cu suc,cipuri și alte chestii (probabil ca sa îi apropie).
Nu știu ce sa fac . Din punctul meu de vedere , nu as mai vrea deloc sa fie în gașca aia. De fapt i- am explicat ca nu sunt prieteni buni,însă nu știu cât m-a înțeles. Nu vreau copilul meu sa fie bataia cuiva de joc.Ce pot sa fac?


Elena Savu 12:26pm Sep 8
Sa-i stati alaturi. Sa nu validati comportamentele copiilor care nu stiu ce inseamna egalitatea, respectul, jocul in comun. Sa incurajati anturajele aducatoare de bine in relatia mama fiu. Sa il sprijiniti sa descopere si altfel de oamei.Sigur se poate. Curaj!

Olimpia Ciocea 1:31pm Sep 8
Din ce descrieti inteleg ca aveti o atitudine prea protectoare??? Ce atitudine are copilul in gasca( timid, retras,descurajat)?Pentru a reusi un copil are nevoie de : contare( sa tineti cont de el, sa stie ca are un loc , actiunile lui in familie sunt importante , conectare , cooperare si curaj( incurajati-l la activitati care ii plac , pe ce stie sa faca mai bine,implicati-l in deciziile familiei).Copilul nu poate fi ferit de viata ci invatat sa faca fata provocarilor vietii! Mult succes! Va recomand cartea:,, Cum sa cresti copii fericiti”.Rudolf Dreikurs.

Ana Maria Gherasim 6:30am Sep 9
Copilul are nevoie sa simta ca apartine unui grup de covarstnici. Incercati sa ii dati posibilitatea sa experimenteze si alte medii…inscrieti-l la activitati extrascolare unde poate intalni si se poate imprieteni si cu alti copii. De asemenea, observati-l foarte bine si nu ezitati sa il duceti la un psihoterapeut specializat in lucrul cu copiii. Succes!

Daniel-Valentin Stoica 4:52am Sep 12
Va recomand sa il inscrieti la un club sportiv, lasati-l pe el sa aleaga sportul, isi v-a creea acolo un grup de care sa apartina. Pe cat posibil orele de antrenament sa coincida cu orele de iesit la joaca cu “gasca” pentru a nu avea impresia ca nu mai vreti sa-l lasati cu ei.

Sunt bunica a doi gemeni de 1 an si 10 luni, iar unul dintre copii nu vorbeste. Este cazul sa ne ingrijoram?

Olga Gâdea 6:28am Sep 9
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua. Sunt bunica a doi gemeni de 1 an și 10 luni, unul din copii nu vorbește supune ceva pe limba lui. Vă rog să-mi spuneți dacă e cazul să ne îngrijorăm? Vă mulțumesc anticipat.


Remus Costache 7:00am Sep 9
Pentru a va liniști, puteți sa duceți copilul la un control psihologic. Diagnosticarea timpurie în cazuri de tulburări în limbaj, comportament este importanta în dezvoltarea copilului. Ar fi un control de rutina spre liniștirea dvs. Felicitări pt observație și pt implicarea în dezvoltarea propice a copilașului.

Doina Zamfirescu 7:22am Sep 9
Mergeti la un logoped.

Olimpia Ciocea 11:05am Sep 9
Gemenii nu sunt identici , indiferent cat seamana fizic, fiecare se dezvolta diferit, au temperamente diferite, preferinte diferite, etc.Incercati sa evitati comparatiile dintre ei, nu-i ajuta deloc.Gemenii au un mod propriu de-a comunica intre ei non-verbal si de multe ori vorbesc mai tarziu.Evitati sa vorbiti pe limba lor(stalcind cuvintele) si pronuntati corect, ei retin f usor.Un consult de rutina la un neuropsihiatru este util pt evaluare .

Ioana Despina Camino 11:50am Sep 10
Personal nu mi se pare foarte tarziu. Al meu are 2 ani si 9 luni si cu chiu cu vai zice 20 cuvinte (de pe la 2 ani a inceput), in timp ce altii de varsta lui spun fraze…Am fost diagnosticati cu o forma usoara de autism, initial am tot negat, am tot sperat ca incepe sa vorbeasca…pana ne-am luat inima in dinti si am mers la psihiatru pediatru. Ce observ ca i-a prins bine a fost uleiul de peste (tonotil) si aminoacizii din peste (DHA), luate la sfatul medicului. Mergeti la un consult pt linistea voastra si capul sus caci orice ar fi este luat foarte din pripa (noua ni s-a spus ca am luat-o din pripa si ca sansele de recuperare sunt de aproape 100% cu terapie si logopedie). E f important sa observati daca are alte elemente dubioase, daca sustine privirea, daca nu are automatisme, fixuri, stereotipii, daca e sociabil. Daca din punct de vedere al comportamentului e ca si fratele lui, probabil ca are doar o intarziere de limbaj. Sanatate!

Maria Pleșca Psiholog 7:54pm Sep 10
Fata mea la doi ani spunea doar papa, mama, tata și cam atât. Apoi brusc într-o zi a început să formeze adevărate propoziții, dar spunea doar ultimile silabe din fiecare cuvânt. Nici nu-mi aduc aminte când a trecut la vorbirea corectă. Nu vă îngrijorați. Este recomandat să-i vorbiți tot timpul, fără să insistați să vă răspundă!

Duculescu Ionela 6:36am Sep 11
Din pacate sunt prea putine detalii sa va putem raspunde la intrebare. Insa pentru binele copilului puteti Sa mergeti la un Psiholog clinician pentru o verificare detaliata.

Sunt cu sotul meu de aproape 10 ani, dar de cand copilul a venit pe lume e foarte nervos, agresiv. M-a lovit cu piciorul, mi-a dat cu pumnul in cap si mi-a spus ca divortam, dar ca va incerca sa imi ia copilul.

Olga Gâdea 6:35am Sep 9
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna , sunt cu sotul meu de aproape 10 ani casatoriti de 1 an jumate, avem un bebe de 8 luni impreuna, dar de cand a venit pe lume e foarte nervos,agresiv. Acum 4 zile doar ca i am spus sa vina acasa sa stea cu bebe s a enervat si mi a spus ca nu vine ca sta sa mai bea o bere…eu care trebuia sa ajung la treaba mea ptr 2h jumate . am sunat o pe mama lui si s a enervat si mai rau si cand a ajuns acasa mi a dat cu piciorul in pulpa cand eram cu bebe in brate , m am dus in dormitor sa mi fac bagajul si a venit dupa mine si a mi a dat cu pumnul in cap si mi a curs sange nu ft mult decat m a taiat pe scalp , am pus copilul in pat si am imceput sa plang , el in continuare tipa si bebe a tacut brusc si m a luat de mana si ma strangea tare ( prima oara cand o face sa ma ia de mana asa la 8 luni) se vedea ca ii este frica . in momentul ala am luat copilul fara nimic la mn si am plecat la mama . el mi a spus ca divortam de comun acord si copilul ramane la mine , doar ca peste 2-3 ani va incerca sa mi l ia ! Poate sa mi ia copilul dupa 2-3 ani ? In conditiile astea.?


Botezat-Antonescu Radu 6:40am Sep 9
consultati un avocat si luati toate masurile necesare fara alte discutii… protejati-va copilul si propria persoana!

Remus Costache 6:56am Sep 9
Recomand și o plângere la politie, și un avocat care sa va sa sfătuiască

Cristescu Irina Alexandra 7:44am Sep 9
Neaparat mergeti.la.politie, eventual.la.spital (cat mai curand cat ranile sunt “proapspete) ca sa vi se dea certificat medico.legal. apoi politie si avocat.

Margot Raluca Simion 9:15am Sep 9
este speriat si nu stie cu ce sa va mai amentine. dar nu pentru ca il parasiti, ci pentru ca pierde controlul asupra dvs.

Little Djini 10:10am Sep 9
Nu va poate lua copilul decat daca va drogati, sunteti alcoolica sau neglijati copilul si nici atunci nu se ia asa usor. Dar pentru linistea dumneavoastra divortati acum de comun acord si apoi cand aveti bani si timp actionatil in judecata pentru custodie totala. In prima faza mergeti la institutul medicolegal si scoateti adeverinta ca puteti demonstra ca este violent.

Marius Dumitrescu 3:57pm Sep 9
Mai intai trebuie sa strangeti dovezi care sa justifice in justitie gestul facut in favoarea dumneavoastra iar singura rovada sigura este un simplu certificat scos de la institutul medico-legal. Evident politite si avocat pentru obtinerea interdictiei de a se apopia de dumneavoastra.

Lia Mariana 4:51pm Sep 9
fii hotarata si vezi ti de viata ta si a lui bebe

Agnes Remalia D 6:07pm Sep 9
Cauta asociatii care se ocupa de violenta domestica. Te pot indruma cu procedura. Eu stiu in Bucuresti, Ploiesti, Medias. Cauta cat mai curand ca sa faci ce au spus colegii mei (certificat medico-legal, plangere la politie, etc). Daca ai nevoie de date de la Asociatie imi poti scrie in privat.

Raluca Mocanu 9:38pm Sep 9
E inadmisibil asemenea comportament !certificat medico legal , politie si interdictie ! E strigator la cer ca un copil si mai ales dvs sa treceti prin asemenea experiente traumatizante.

Ioana Despina Camino 3:59am Sep 10
Pleacă! Copilul nu o să ti-l ia niciodată, cel mult o sa respecte programul de vizită din hotărârea de divorț (la notar durează doar o lună divorțul, se stabilește custodie comună iar programul de vizită e la libera voastră alegere, prin tribunal e nasol ca e de durata si îți impun ei un program stas- ani pari/impari, săptămâni pare/impare, o nebunie….). Pe mine personal mă apucă ura si scârba cand aud povesti din astea…țin să îți spun că ești o femeie puternică și ai toată admirația mea! Sa nu îți fie teamă și să nu regreți niciodată că ai plecat! Ți-o zice o mama singură (singura îmi cresc copilul de când s-a nascut), divorțată si independenta!

Madalina Grecu 7:26pm Sep 10
Nu poate să îți ia copilul ..

Maria Pleșca Psiholog 7:48pm Sep 10
Este regretabil că trebuie să treci prin așa ceva. Merci întâi la Institutul de medicină legală, apoi poți pleca de acasă. Sunt mulți oameni care sunt violenți, dar când celălalt inaintează actele de divorț dintr-o dată devin interesați de copil. Așa că ai grijă de tine și copilașul tău. Fi o luptătoare! Nu-ți poate lua copilul, mai ales la această vârstă!

Soare Fericire 12:29pm Sep 12
Asta spune doar asa , nu o va face !

Mi-am vazut sotul inselandu-ma la serviciu cu o angajata de acolo. Zice ca nu isi va parasi familia, dar ca nu are ce sa faca pentru ca ii aduce clienti.

Olga Gâdea 7:23am Sep 12
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Sunt casatorita de 15ani şi avem 2 copii. Acum 2 zile mi-am vazut sotul ışelandu-ma prin camera de la servici Cu o lucratoare de acolo. A doua zi cand a venit de la servici l-am ıntrebat de Ce A facut acest lucru . Zice ca trebuie sa o tina Cu el pentru ca ıi caştiga bani daca ea pleaca nu mai gaseşte o asemenea persoana . Ce sa fac? Zice ca el nu işi va parasi familia pe care ne iubeşte la nebunie dar ca nu are Ce sa faca pentru ca ii aduce clienti el fiind patron la o firma. Se teme ca ın locul ei nu mai gaseşte pe altcineva. Zice ca sa pierdem totul sau sa acept . Ce sa fac ? Va rog din suflet ajutati-ma

Botezat-Antonescu Radu 7:44am Sep 12
nu putem alege in locul Dvs…. in asemenea situatii solutia se cauta in cuplu. Daca nu sunteti de acord cu aceasta situatie… nu va poate obliga nimeni sa continuati…

Mihaela Comisel 8:00am Sep 12
Daca sustine ca va iubeste “la nebunie” si ca nu vrea sa-si paraseasca familia, negociati cu el pentru o terapie de cuplu ca sa vedeti unde s-au produs fisurile, in felul acesta poate va salvati casnicia. Pe de alta parte, nu este nevoie sa tii un angajat care “sa-ti aduca bani” si de neanlocuit practicand adulterul! Oare se justifica ca unul sa fie “si cu sacii in caruta si cu sufletul in rai!” si celalat cu ochii in batista?

Laura Virlar 9:08am Sep 12
Daca era vorba de un barbat care folosea afacerii si cu care dumneavoastra ati fi avut o relatie, si sotul aflat in aceasta situatie ar fi inteles si acceptat. Sau nu?

Am 29 de ani si sufar de o depresie avansata, nu mai socializez, am avut ceva probleme si m-am inchis in mine, nu mai fac nimic, n-as vrea ca viata sa mi se opreasca aici.

Olga Gâdea 6:30am Sep 21
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua , Sunt din Constanta am 29 de ani , si sufar de o depreseie avansata , am inceput sa numai socializez , am avut ceva probleme si ma-m inchis in mine , de ceva timp , mi-ar fi si rusine sa zic , nu mai fac nimic , nici macar placerea de a merge la munca , dupa ce am terminat scoala profesioanala am muncit circa 2-3 ani adunati ,intre timp au intervenit probleme pe care na-m stiut sa le confrunt , ma-u apasat , chiar as avea nevoie de ajutor nu pot sa explic aici in doua sau trei cuvinte, imi puteti recomanda ceva na-s vrea ca viata sa mi se incetineasca aici .Va multumesc


Botezat-Antonescu Radu 6:32am Sep 21
inteleg ca ai multe de spus… incearca sa gasesti un psihoterapeut in Constanta (sunt cu siguranta). Curaj!

Mama mea are atacuri de panică, transpira, spune ca ii țiuie urechile si crede ca e cel mai bolnav om de pe Pamant. Se enerveaza din orice, doar ea are dreptate, are impresia ca nimeni nu iti este prieten…

Olga Gâdea 7:22am Sep 12
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am o problema cu mama mea care in permanenta se panicheaza ca ii bolnava,avea ea usoare deprinderi si inainte dar toate nebuniile s-au declansat de cativa ani cand verisorul meu a avut un accident care s-a soldat cu moartea unei persoane.De atunci mama ii complet schimbata, a inceput atunci sa faca atacuri de panică, transpira, spune ca ii țiuie urechile, tot atunci s-a declansat si faza cum ca ii cel mai bolnav om de pe Pamant(sanatoasa nu este din cauza ca sufera de diabet, probleme de tensiune)s-a operat atunci de fibrom uterin, daca isi i-a tensiuneA si ii usor marita in urmatoarea ora trebuie sa mearga la spital ca si-o ia din 5 in 5 minute pana urca peste 200, in iarna aveam o vecina a carui sot era suspect de cancer la gat, brusc a inceput sa o usture gatul si pe ea, si bineinteles ca a bifat analize la interne, orl, RMN, din nou orl si dupa ce totul a iesit bine… brusc a trecut, acum trebuie sa se opereze de fiere ca are piatra si tot zice ca iar simte iritatie in gat, o inceput sa ia din nou antibiotic fara recomandare binenteles, ” ca daca are infectie si ii amana operatia”.
Acum 2 zile si-a luat diabetul si il avea 174(spunea ea ca nu l-a mai avut demult asa mare) si sa nu exagerez dar si l-a luat de 8 ori in decurs de 30 de minute…si nu s-a culcat pana nu l-a avut din nou 90…
As vrea sa inteleg de ce ii irascibila si de ce ii asa pesimista, pentru ea aproape singurul subiect de discutie ii boala si ca cat ii ea de bolnava.
Se enerveaza din orice, doar ea are dreptate fie ca ii vorba de crescut nepotii fie ca ii vorba de orice altceva, ii foarte influentabila, isi schimba vorba in functie de cum ii pica bine….pune la suflet tot felul de maruntisuri, se enerveaza daca altul nu pune la suflet(considera ca isi bate joc).
Are impresia ca nimeni nu iti este prieten, se comporta cu superioritate fata de oricine si ea stie sa gestioneze tot asta incluzand si treburile din familia mea sau a fratelui meu(fratele meu ii genul care daca are ceva de spus,ii spune chiar daca o enerveaza si merge mai departe, eu in schimb tac nu cumva sa i se faca rau la mama, dar am inceput si eu sa obosesc)…si pe mine ma cam enerveaza asta ca la urma fiecare face ce vrea cu viata, banii, familia lui, merg pe principiul ca fiecare ii cu treaba lui.Si pe tata mereu il cearta ca nu face bine cate ceva si el saracul ii inchis in el, ii mai rece…in fine
Ce putem face noi?la Psiholog am trimis-o dar a zis ca nu este nebuna.
Cum sa ne comportam cu ea sa realizeze ca nu ii buna directia in care a luat-o?


Botezat-Antonescu Radu 7:48am Sep 12
poate ar fi bine sa invatati de la fratele Dvs.? Nu stiu daca termenul ‘nebun’ este unul adecvat insa o tulburare de personalitate pare sa fie… un consult psihiatric ati efectuat?

Soare Fericire 9:08am Sep 12
Pot fi multe cauze care sa o fi dus pe mama ta in starea actuala, de a se victimiza si de a refuza orice ajutor din afara, iar una din cauze poate fi lipsa de a se simti utila sau lipsa increderii in sine. In momentul in care persoana nu se iubeste pe sine si cauta in exterior starea de bine ajunge in final sa fie dezamagita , sa intre in rolul de victima pentru ca asa atrage atentia celor din jur, iar apoi , in functie si de alte evenimente , sa inceapa sa gandeasca cu adevarat ca a este o victima. Iar de aici incepe calvarul, gandurile negative , asocierea oricarei stiri depsre boli sau accidente cu ea insasi, Apoi alimentand aceste ganduri , aduce prezenta atacului de panica agravand si mai tare starea ei. O poti intreba daca ei ii place sa ramana in aceasta stare sau vrea sa se faca bine. Apoi sa ii explici importanta gandului. Asa cum gandeste asa actioneaza corpul, atat timp cta gandeste ca este bolnava , se va agrava cu adevarat starea de sanatate, dar daca vrea sa schimbe ceea ce traieste in prezent are nevoie sa schimbe gandul cu unul pozitiv. In acest sens poate fi ajutata de terapii cu psiholog , iar apoi sa lucreze ea acasa cu tehnicile respective. Este nevoie sa VREA EA cu adevarat sa redevina la starea de bine. In acest sens iti recomand sa vizionezi (poate impreuna cu mama ta) ceva ce iti poate raspunde la intrebarile tale. https://www.youtube.com/watch?v=6DxJ2lGpmes , https://www.youtube.com/watch?v=I22twhQu_RU

Fiica mea a terminat liceul anul acesta cu rezultate bune, insa a cazut la admiterea la facultate. Ma ingrijoreaza acum atitudinea distanta fata de noi, familia ei, si refugiul gasit in prietenul ei. Ma tem sa nu cada in depresie sau se indeparteze si mai mult de atingerea scopului ei de a intra la Facultatea de Medicina.

Olga Gâdea 6:55am Aug 8
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Fiica-mea a terminat liceul anul acesta cu rezultate bune, insa a cazut la admiterea la facultate. Am fost afectati toti de acest lucru, dar lucrul care ma ingrijoreaza acum e atitudinea distanta fata de noi, familia ei si refugiul gasit in prietenul ei. Ma tem sa nu ajunga sa faca lucruri care s-o indeparteze si mai mult de atingerea scopului ei de a intra la facultatea de medicina si, doamne fereste caderea in depresie. Sigur, este frica mea si dorinta de a o feri de probleme, dar in momentul de fata chiar nu stiu cum sa aboedez problema, fiind vorba de varsta adolescentei, o perioada dificila atat pentru parinti cat si pentru adolescenti.


Elena Tudor 6:58am Aug 8
Sunteti sigura ca SI fiica dvs a vrut sa urmeze aceasta facultate? Nu cumva e visul dvs doar? Poate acesta este motivul distantarii de familia ei, cautand refugiu in intelegerea prietenului. Incercati sa aveti cu ea o discutie sincera in care sa acceptati dorintele si visele ei, incercati sa-i fiti prietena.

Botezat-Antonescu Radu 7:19am Aug 8
ma gandesc ca poate atitudinea ei de distantare sa aiba legatura cu reactia la acest esec al ei? Ma gandesc ca este foarte intristata in aceasta perioada iar prietenul ei este perna pe care poate sa ‘cada’ in acest moment. Discutati cu amandoi… poate v-a scapat ceva. Succes!

Psiholog Laura Sandu 7:52am Aug 8
Este posibil ca fiica sa va evite din pricina ca simte ca v-a dezamagit si pe dvs. si ii este greu sa se confrunte cu aceasta rusine a ei la care contribuie asteptarile celor din jur. Ce puteti face este sa o invitati la o pizza (sau ce-i place ei), intr-un cadru neutru (spre exemlu undeva la o terasa) si sa socializati relaxat, sa ridicati din presiunea de a performa ca sa va satisfaca. Sa-i explicati ca iubirea si acceptarea voastra ca parinti vine indiferent de ce face ea in viata, oferiti-i cat mai multe semne ca valoarea ei ca om nu depinde de admiterea la facultate sau astfel de teste de performanta.

Olimpia Ciocea 4:33am Aug 9
Cum ati reactionat d-voastra la aceasta situatie? E posibil ca aceasta reactie sa o fi afectat? Cum ati incercat sa o incurajati si sa o sprijiniti ? Cum a fost pana acum relatia cu fiica d-voastra? Puteti face din acest moment dificil un prilej de apropiere fata de fiica d-voastra ascultandu- i parerile, nevoile , temerile , sperantele ,vorbind cu ea( nu vorbindu-i ).E important sa aflati cum a fost pentru ea aceasta nereusita si in ce mod are nevoie de sprijinul d-voastra sa intelegeti care este ,, binele " ei .

Alina Manuela Baciu 2:27pm Aug 10
Pare ca inclusiv demersul dvs. are in spate o presiune pe care o puneti pe fiica dvs. de a nu se indeparta , nu de visul ei ci de de a-l dvs. Sunteti sigura ca e visul ei ? Pina una alta apropierea de prietenul ei , mai degraba va sperie pe dvs. si va creeaza convingerea ca o astfel de apropiere o distanteaza de obiectivul : facultate. Reactia e distantare a fiicei dvs. vorbeste despre relatia parintilor cu ea.

Marinela-Nela Grozavu 8:29am Aug 16
Alegerea facultatii de medicina a fost facuta cu cativa ani in urma, cam prin clasa a Xa, poate chiar mai devreme, cand o tot provocam sa se gandeasca ce profesie ar vrea sa urmeze. La inceput a fost indecisa dar dupa multe analize a hotarat ca medicina ar fi o alegere buna pentru viitorul ei. I-am spus ca este o facultate foarte grea care cere mult sacrificiu, dar in acelasi timp avem toti convingerea ca este capabila sa o faca prin prisma rezultatelor obtinute la olimpiade si alte concursuri, de-a lungul anilor . Probabil ca a devenit si visul nostru intre timp, iar esecul ei a fost si al nostru…Pentru ea e mai greu de gestionat momentul, deoarece pana acum a avut doar realizari, este prima nereusita de acest fel. Tot timpul am incercat sa-i fiu prietena, dar uneori cred ca am fost prea protectoare. E destul de dificil sa fii mama!

Marinela-Nela Grozavu 2:44pm Sep 16
Se pare ca lucrurile sunt mai complicate decat am spus in primul meu mesaj. Fiica-mea si-a inceput viata sexuala cu prietenul ei, si n-am aflat de la ea, dar e sigur ca asa stau lucrurile. In ce ma priveste, ma uraste, cel putin asa ii relateaza prietenului ei. M a simt depasita de situatie….si acum e in vizita la la prieten si ramane pana maine. Nu stiu ce pot sau daca mai pot sa fac ceva.

Botezat-Antonescu Radu 3:02pm Sep 16
A avea relatii sexuale la varsta ei nu este anormal. Macar asigurati-va ca se protejeaza.

Marinela-Nela Grozavu 3:19pm Sep 16
Mi-e foarte greu sa accept ca m-a mintit cand eu credeam ca intelege ca ati incepe viata sexuala implica responsabilitate. Am discutat cu ea pe tema asta, i-am dat exemple de fete care si-au distrus viitorul …si cu toate astea…..Chiar si cu protectie poate aparea o sarcina. Nu pot sa nu fiu profund dezamagita, pentru ca mai am 3 copii mai mici si nu pot sa ma gandesc ce s-ar intampla daca ar ramane insarcinata.

Botezat-Antonescu Radu 3:25pm Sep 16
este o grija fireasca… insa nu o puteti ‘lega de calorifer’… fata de sex este foarte important ca parintii sa aiba o atitudine echilibrata… riscul apare tocmai din dorinta de a-i proteja. Este foarte posibil ca, cu cat credeti ca este mai grav, cu atat ea sa faca exact pe dos de cum va doriti! Macar aveti grija sa ia masurile contraceptive… ma refer aici si la pastile anticonceptionale (eventual sa mergeti impreuna la ginecolog) nu numai la prezervative sau diafragma.

Marinela-Nela Grozavu 3:31pm Sep 16
Ea nu mi-a spus nimic despre viata ei intima, am aflat eu, simtind ca ceva nu-i ok cu ea. Deci nu stiu cum sa procedez….sunt si furioasa si ingrijorata in acelasi timp.

Botezat-Antonescu Radu 3:33pm Sep 16
cel mai curat ar fi sinceritate… parerea mea

Marinela-Nela Grozavu 7:32am Sep 21
Suntem o familie de preot, nu fanatici si nici rupti de realitate, dar incercand sa le insuflam valorile morale si copiilor nostri, implicit castitatea. Parea ca le accepta din discutiile avute, dar nu mai inteleg nimic….De ce a ales sa procedeze asa, sa intre in "randul lumii", din curiozitate? Cum sa procedez cu cele 2 fete mai mici ca sa nu-i urmeze exemplul…ce fel de exemplu suntem in parohie? Prietenele apropiate ale fetei erau informate cu ce face ea, doar noi, parintii nu….Multe intrebari si situatie greu de gestionat pentru mine. I-am spus ca stim ce s-a intamplat, iar acum e suparata deoarece i-am invadat intimitatea. In situatia aceasta, in care diferentele de mentalitate sunt evidente, ma intreb cum trebuie sa procedez? Nu pot nici sa accept sa traiasca in concubinaj si nu vreau nici sa se indeparteze de noi. Este intretinuta de noi, dar hotararea de a se opri, trbuie sa vina de la ea.

Olimpia Ciocea 8:16am Sep 21
Noi nu va putem spune ce anume sa faceti sau cum sa faceti ,cele mai bune solutii vi le-ati putea descoperi intr-o consiliere de familie alaturi de un specialist. E important sa intelegeti ca trebuie sa gasiti modalitati de a coopera cu ea( nu prin control), vorbind cu ea ( nu doar vorbindu-i).Mai trebuie sa tineti cont de inca 4 nevoi: de a apartine(de a conta), de cooperare ,de a se conecta si de a se simti incurajata ( e diferit de a fi laudata). Nu este usor sa fii mama , dar din pacate in prezent nu mai functioneaza regulile si educatia pe care am primit-o noi parintii. Mult succes!

Marinela-Nela Grozavu 9:48am Sep 21
Ce nu mi se pare echitabil din partea ei, este ca nu e capabila sa inteleaga ca a avut tot sprijinul nostru moral si financiar si avand 4 copii nu a fost si nu este un efort financiar usor sa platesti ore la profesori….ore pe care trebuie sa le platim si pentru restul copiilor. Ea pretinde libertatea de a face ce vrea, iar noi doar de a o sustine si "inghiti" vrand-nevrand hotararile ei, imorale dealtfel?

Olimpia Ciocea 10:13am Sep 21
Explicati-i si ei cum va simtiti in aceasta situatie ,( fara a fi acuzatoare , referindu-va la atitudinea ei ) si intrebati-o ce parere are ?

Marinela-Nela Grozavu 10:51am Sep 21
Nu e foarte deschisa in a accepta punctele noastre de vedere. In orice caz pentru mine e foarte mare durerea ca in timp ce aveam incredere in ea si-i plateam orele pentru medicina, ea era preocupata de inceperea vietii sexuale.

Am 68 de ani, sunt pensionara. De o luna nu ma mai regasesc. Casa parca ma apasa, simt nevoia de aer, nu-mi convine nimic, iar daca picioarele ar fi sanatoase, as fugi, as pleca in lume.

6:57am Sep 15
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,va rog sa ma ajutati.Ma numesc Olga,am 68 de ani,sunt pensionara,ca fire sunt calma. Timp de 30 de ani am avut grije de copiii care acum sunt mari,la casele lor.Va spun toate acestea,deoarece de circa o luna de zile,nu ma regasesc.Casa parca ma apasa,simt nevoia de aer,nu-mi convine nimic,iar daca picioarele ar fii sanatoase,as fugi,as pleca in lume. Ce este cu mine , nu stiu ce astept.Va rog ajutati-ma.
Multumesc,
Olga U.

Botezat-Antonescu Radu 7:00am Sep 15
s-a intamplat recent vre-un eveniment important/negativ care sa fie cauza acesti schimbari?

Strimbei Cornelia 8:49am Sep 15
Am trecut si eu prin asa ceva,cand,parca nu mai aveam nici un rost,dupa plecarea copiilor la casele lor: cautati sa faceti ceva ce va place: cititi,crosetati,etc.

Dan Alexandru Lupu 9:34am Sep 15
in afara de activitati care sa va aduca placere in viata eventual (re)gasiti-va (mai vechi) prieteni

Marius Dumitrescu 2:50pm Sep 15
Aveti rabdare sa se nasca nepoteii. La 1500 in medie o gradi cu afterschool s-a putea sa regretati din plin dar fara nici o posibila varianta de scapare, clipele acestea libere de care acum nu va puteti bucura…. Stiu ce vorbesc pt ca buni care este la pensie se afla in aceasta stuatie… Linistea si bucuria de a trai se afla in noi si nu in jurul nostru.

Am 16 si sunt in depresie. Traiesc intr-o familie de pocaiti, unde am fost obligat sa merg la biserica de mic, am 3 frati care nu pot fi numiti normali, m-am despartit de prietena mea, tata este nevoit sa lucreze in strainatate, arat urat, iar mama nu ma lasa sa ma tund cum vreau eu…

Olga Gâdea 7:01am Sep 15
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna , vreau sa scriu aici deoarece sunt in depresie . Am 16 si sunt scolar . Am o fire mai calma(pana cand sunt calcat pe nervi) de fel , sunt destul de tacut si nu imi exteriorizez emotiile cu exceptia celor de ras . Traiesc intr-o familie de pocaiti , unde am fost obligat sa merg la biserica de mic , fara sa imi placa . Pe langa asta am 3 frati de respectiv 14 ,9 si 4 ani care nu pot fi numiti normali . Cel de 14 are o mentalitate de 5-6 ani , iar cel de 9 ani e motivul pentru care ne sunt stricate majoritate lucrurilor prin casa , cat si obiecte de ale mele precum plasma ( eu am pus 60% din bani pe ea , 1000 ron) pc-ul (s-a gandit el sa incerce sa repare ceva ce stiam sa fac eu intr-un minut ) si telefonul pe care l-am spart din cauza lui .
In urma cu 2 ani am avut parte de ultima despartire de prietena mea , la care am tinut enorm si am purtat o lupta zilinica pentru mult timp ca sa o uit , in acest timp cea mai buna amica a mea isi vedea de viata ei( locuieste intr-un sat vecin)cand eu sufeream prin casa . Nu mai puteam sa contez pe ea , desi era cea mai importanta amica , m-a lasat cu buza umflata distrandu-se inschimb. Am decis sa o las balta pe ea ca nu merita … Dupa asta am inceput sa imi pierd incredearea in amici din ce in ce mai puternici deoarece secretele pe care le dastainuiam , nu erau pastrate in 2 si de accea am devenit mai inchis ( cu parintii nu am vorbit niciodata despre momentele cand ma simteam rau , deoarece ei l-ar aduce in discutie pe Dumnezeu , iar eu nu vreau asta ) Amici nu am prea multi , ultima prietena a fost acum 2 ani . Sunt un tip posomorat , nu zambesc mai niciodata doar la glume , nu sunt un tip optimist de felul meu , nu sunt bogat , pot sa spun ca traiesc intr-o familie cu economie mediocra-inferioara de accea tata este nevoit sa lucreze in strainatate , iar mama aici in Romania . Pe langa ca arat urat , am nasul mare si putin stramb ( mostenire ereditara de la tata ) si am probleme cu ochii ( mostenire ereditara de la mama ) , dar am si utilizat pc-ul foarte multe ore pe zi 6/7/8 + in timupul vacantei de vara de pe la vreo 10-11 ani de cand am internet ) si am si o cicatrice pe obraz de la 5 ani , chiar de ziua mea cand ma jucam fotbal cu tata si ne-am lovit amandoi nustiu cum , dar grav , de a trebuit sa ma duc la urgenta sa fiu cusut …
Nu e destul ca arat urat , pentru ca mama mea nu ma lasa sa ma tund cum vreau eu , ci mereu cand ii zic ca vreau sa ma tund altfel spune ca eu trebuie sa fiu serios ( eu ii zic ca o sa ma tund cum vreau eu cand o sa fiu mare ) si mereu cand vorbeam cu o tipa pe omegle si ii dadeam fb meu , si imi vedea chipul , inceta sa mai vorbeasca cu mine intr-o maniera mai silentioasa . Pe plan scolar , momentan spun ca sunt mediocru cu o medie de 8.40 la un profil tehnic , unde cel mai mult se vede ca sunt slab la matematica , unde iau mereu 5/6 si 7 cand sunt norocos … Cand vorbesc eu ceva de fata cu mai multe persoane am impresia ca nu ma asculta … Nustiu , ma simt rau , trist , imi tot spun ca am o viata de cacat ( nu am intentii sinucigase , nu sunt nebun ) tot am fost dezamagit de amici , am nevoie de cineva pe care sa ma pot baza
Daca ma puteti ajuta si chiar daca nu , eu va multumesc ca ati citi romanul meu o zi buna

Ghiţă Pristanda 8:20am Sep 15
Te-ai autocaracterizat foarte atent ceea ce denotă o inteligentă peste medie. Asta nu are legătură cu performanțele tale școlare și cred că puțină încredere în tine te va ajuta să te vezi așa cum ești cu adevărat. Intr-adevăr, problemele prin care treci sunt puțin complicate, dar cu credința că vei reuși vei trece peste toate. Nu ne-ai spus ce planuri de viitor ai și nu cred ca nu ai. Concentrează-te pe ce dorești să faci în următorii ani, caută modalități concrete prin care să-ți urmezi visele.

Iulia Barbu 9:42am Sep 15
Nu sunt terapeut, si nici un fan al religior traditionale, dar pe mine m-au ajutat foarte mult niste carti pe care le-am citit de curand, sunt o serie de 3, le gasesti in pdf pe net sau pe scribd, se numesc Conversatii cu Dumnezeu si Ce vrea Dumnezeu. In ciuda titlului nu sunt carti religioase.
Am invatat de acolo ca noi ne creem singuri realitatea in care traim si daca nu ne place ceva putem oricand sa creem altceva si am aflat si cum anume concret sa fac asta.
Sunt sigura ca te va ajuta sa iti cresti increderea in tine pentru ca asta e tot ce ai nevoie acum!

Dan Alexandru Lupu 2:54pm Sep 15
si nu (mai) marsa pe chestia ca arati urat, nu asta e un impediment in viata…

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita