Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru martie, 2016

  106 vizite

Sunt intr-o relatie de 4 ani si am intampinat anumite dificultati. Acum ea a propus sa dormim separat si sa fim independenti unul de celalalt. Spune ca nu are rost sa mai incercam pentru ca nu ne potrivim, ca suntem doar 2 prieteni buni. Am stabilit 3 zile pe saptamana in care sa facem sex…

Olga Gâdea 7:58am Feb 26
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Suntem impreuna de aproape 4 ani si am intampinat anumite dificultati. inceputul relatiei noastre a adus la sfarsit fosta ei relatie, ea nu mai era fericita, se simtea sufocata si avea nevoie de spatiu si aparent nu mai vroia sa fie cu el. dupa ce a inceput acel “noi” eu am fost nevoit sa plec din tara iar fostul ei iubit o bombarda cu declaratii si amintiri din trecut, dupa un timp ea a cedat si s-au culcat unul cu celalalt in ideea ca nu era sigura daca intradevar relatia lor s-a terminat sau nu. urmatoarea zi mi-a spus toate aceste lucruri si am ales sa trecem peste si sa continuam.timpul a trecut noi am trecut peste problemele cotidiene si am ajuns pe un podium bine asezat sa zicem asa, avem tot ce ne dorim insa eu nu mai eram atat de atras sexual de ea ca inainte, respingerile mele au facut-o sa sufere iar dupa o perioada a inceput sa gaseasca alinarea intr-o conversatie online cu un alt barbat. acum locuim in spania iar in urma cu 3 saptamani a fost singura acasa in romania pentru 2 saptamani, aparent “relatia” ei online cu celalalt barbat a inceput in luna octombrie iar cand a fost romania s-au vazut. ea spune ca nu s-a intamplat nimic iar la intrebarea mea daca mai vorbeste cu el raspunsul a fost ca “nu”. problema pentru care va scriu este ca ea spune ca iubirea dintre noi a disparut si ca lipsa mea in cele 2 saptamani cat a stat in romania nu a afectat-o cu nimic chiar spune ca nu mi-a simtit lipsa deloc, eu insa simt ca relatia noastra este puternica sau cel putin era pana cand am simtit ca ea este mult mai distanta si rece de cand s-a intors inapoi in spania iar urmatorul meu pas a fost sa pornesc o discutie despre noi si despre ce se intampla. mi-a spus despre acele conversatii si ca s-au intalnit acasa, ca nu a fost nimic mai mult decat discutii. acum ne aflam intr-un moment dificil, ea a propus sa dormim separat si sa fim putin independenti unu de celalalt, tot ea spune ca nu are rost sa mai incercam in a aprinde ceva intre noi pentru ca nu ne potrivim, ca nu avem nimic in comun si ca suntem doar 2 prieteni buni care se inteleg foarte bine.de comun acord am ajuns la ideea de a stabili 3 zile pe saptamana in care sa facem sex,insa ea nu doreste sa o sarut, nu doreste sa fiu romantic vrea doar sa terminam repede si atat. sunt oare intr-o relatie moarta? suntem oare intr-un impas peste care putem trece? cum as putea sti ce este de facut? eu imi doresc tare mult sa trecem peste si totul sa fie la fel ca la inceput !

Lia Oltean 8:18am Feb 26
Din ceea ce ai relatat, pare ca aveți viziuni diferite fata de relație – ceva a fost acolo intre voi, dar poate s-a pierdut pe drum și a facut-o sa “calce strâmb” (relația emoțională online cu barbatul respectiv asta indică). Recomandarea mea e ca în măsura în care dorește sa apelați la terapie în cuplu, pentru a vedea ce a determinat distanțarea voastră, dacă și ce puteți salva im relație și porni de acolo. Având în vedere poziția ei momentan, în cazul în care nu accepta terapia, ar trebui sa te întrebi dacă chiar Îți dorești “dragoste cu sila”..

Mihaela Comisel 8:36am Feb 26
Ati trecut prin multe sau poate peste multe, poate ca daca ati apela la o terapie de cuplu online, v-ati mai clarifica niste probleme. Din cate vad, exista comunicare intre voi.

Romulus Vatasescu 9:42am Feb 26
Ai scris un mesaj cu si despre tradare. Pe de alta parte, vrei ca dupa acesti 4 ani si numeroase evenimente sa fie totul ca la inceput, ceea ce este nerealist, mai ales in acest peisaj.
Iti recomand sa incepi o psihoterapie.
Succes!

Clau Anki 1:45pm Feb 26
… “eu nu mai eram atat de atras sexual de ea ca inainte, respingerile mele au facut-o sa sufere iar dupa o perioada a inceput sa gaseasca alinarea intr-o conversatie online cu un alt barbat”…. poate ca acolo a fost declicul… atunci cerea atentie, iar tu nu aratai deschidere. Se pare ca acum e randul ei. Pentru tine, insa, s-ar putea sa fie cam tarziu. Ti-a spus cu subiect si predicat care sunt nevoile ei actuale. Intre ele, tu nu apari, din pacate. Poate ii poti respecta nevoia de distanta. Altceva… nu ai de facut, acum.

Sunt casatorit de peste 25 de ani si sotia este foarte geloasa. Imi verifica tot timpul telefonul, daca vreau sa caut o informatie pe calculator sunt suspectat ca as cauta persoane de sex feminin, toate aceastea au dus la o cearta continua.

Olga Gâdea 8:46am Mar 1
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Sunt casatorit de peste 25 de ani si sotia fiind de varsta apropiata mie este foarte geloasa in momentul de fata neavand un loc de munca de un an de zile totodata avem si un copil impreuna. In ultima perioada crizele de gelozie sunt foarte dese si nu exista zi in care sa nu existe cearta pe motivul ca fii intr-o relatie cu alta persoana . Tot timpul este nesigura in afirmatiile ei si face confuzii intre mai multe persoane spunand ca este una si aceeasi persoana cu care as avea eu o relatie . Deasemenea imi verifica tot timpul telefonul spunand ca orice numar de telefon necunoscut este de la o persoana de sex feminin, iar daca vreau sa caut o informatie pe calculator sunt suspectat ca as cauta persoane de sex feminin. Toate aceastea au dus la o cearta continua care nu mai are sfarsit . As dorii foarte mult sa ma sfatuiti ce sa fac in aceasta situatie . Va multumesc cu deosebita stima !


Botezat-Antonescu Radu 9:49am Mar 1
incercati cateva sedinte de consiliere de cuplu… aceasta situatie e bine sa fie discutata pe viu in 3. Succes!

Romulus Vatasescu 9:56am Mar 1
Nesiguranta partenerei poate proveni atat din situatia sa, pe care o poate percepe ca fiind una de inferioritate, dar si din sovaielile sau nesiguranta pe care o aratati vizavi de situatia ei ori vizavi de alte aspecte.
Este important sa definiti in contextul corespunzator ce anume se petrece si ce acuze vin, de unde provin pentru a rezolva cu succes.

Lia Oltean 9:58am Mar 1
Fiți alături de parteneră, oricât de dificil ar părea, și abordați situația împreună în terapie pentru a vedea ce puteți face amândoi pentru a o rezolva.

La 2-3 luni de la nasterea mea, eu si famila mea ne-am mutat in Turcia, am stat acolo 6 ani, iar problema este ca eu nu imi mai aduc aminte nimic din aceea perioada si nici din limba turca, desi mama zice ca o stiam.

Olga Gâdea 8:48am Mar 1
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ! Nu prea stiu cum sa incep . Sunt elev si sportiv in acelasi timp practicand fotbal si am 17 ani abia inpliniti . Nu stiu cum sa spun, deoarece am ales acest site cu speranta ca voi reusi sa imi iau o piatra de pe suflet , in legatura cu problemele pe care le am , acum nici eu nu stiu daca ma va ajuta intr.un fel . Totul incepe asa : la doua 2-3 luni dupa nastere , eu si famila mea ne.am mutat in Turcia , am stat acolo timp de 6 ani jumate , dar problema este ca eu nu imi mai aduc nimic aminte din aceea perioada , parintii mi.au zis ca atunci cand am venit in Romania stiam doar limba turca si intelegeam limba romana, dar acum nu o mai stiu deloc , si sincer mare parte din perioada de cand sunt in Romania nu mio amintesc. Cu toate ca mama mea spune ca ne era mai bine acolo si sincer nici nu stiu de ce ne.am mutat de acolo . Dar concluzionand imi pun un semn de intrebare , de ce nu imi amintesc mare parte din viata mea ? Si de ce de exemplu nu mai stiu limba turca ? Trecand mai departe tatal meu a plecat inapoi in Turcia sa munceasca , lasandune pe noi acasa in Romania intr.o saracie lucie . A fost o perioada tare grea in care mama mea incerca sa imi ascunda neajunsurile si lipsa banilor dar imi dadeam seama singur ca nu sunt . Clavarul incepea atunci cand tatal meu venea acasa cu o anumita suma de bani , dar de fiecare data cand trebuia sa plece baga toti banii la jocurile de noroc , astfel iscanduse tot felul de certuri urate intre parintii mei bine inteles sub privirile ochilor mei , sau ascultand pe ascuns cu o inima plina de toate sentimente urate pe care le poate avea un om . Au fost mult timp certuri din cauza asta intre ai mei , chiar si atunci cand tatal meu s.a intors inapoi acasa . Cand sa intors a imceput sa fie mai bine din punct de vedere financiar dar tot avea mania asta pentru aceste jocuri de noroc , fiind la fel multe certuri dupa fiecare salar bagat acolo , tot asa sub privirile ochilor meu bine inteles . Am avut o copilarie plina cu plansete , si cei drept pot sa zic ca am fost marcat sufleteste intr.un fel . Am un respect maret pentru patintii mei pentru ca tatal meu a reusit sa se indrepte singue cu ajutorul mamei mele si acum este mai bine din punct de vedere financiar , dar cu toate ca este mai bine , de multe ori eusimnt ca mie nu imi este bine . La scoala si in viata de zi cu zi , imi este destul de difil sa imi spun ideiile deorece am o senzatie de rusine si teama in acelasi timp avand o senzatie destul de naspa . Cu toate ca atunci cand gandesc este intr.un fel si cand trebe sa pun in practica nu iese exact cand gandeam eu tocmai din cauza asta ca am aceasta sezatie . La fotbal nu stiu sper sa ma ajutati deoarece este un sport pe care il iubesc din tot sufletul deoarece in el mi.am gasit alinarea . Chestia este ca la antrenament joc foarte binesi imi iesetot ce vreau , si pot sa spun sincer ca am avut unpic de performanta in acest sport in momentul de fata fiind plecat de acasa din cauza lui , dar problema este ca ceea ce fac la antrenament nu imi iese si in meci deoarece am aceeasi senzatie de inima rea , acea sezatie de frica teama si toate sentimentele urate la un loc , nu mai gandesc limpede si se vede asta in joc . Cei drep ceva timp m.am simtit eclipsat de niste colegi de echipa care imi erau si prieteni , si erau mai mari ca mine cu un an si de multe ori isi bateau joc de mine , dar asa in afara terenului ne intelegeam bine pot sa zic .Dar problema este ca imi era greu sa imi spun ideile in fata lor sau sa in exprim o opinie sau sa reusec sa afirm in fata lor la fotbal cu toate ca aveam calitatile necere . Si repet chestia asta tot dincauza acelei stari .Nu stiu daca ma punti ajuta , cu un sfat, o opinie , cu ceva , nu stiu orice . Sicer , ar fi minunat . Multumesc oricum!


Lia Oltean 9:53am Mar 1
Ai trecut prin multe, de mic. Legat de limba turcă, aceasta odată nepracticata se uită. Legat de prima perioada a copilăriei (pana la 3 ani), din nou, putini avem amintiri – fenomenul se numește amnezie infantilă. În ceea ce privește cealaltă perioada, doar împreună cu un terapeut ai putea vedea ce a determinat dispariția completa a amintirilor. Îmi imaginez ca certurile frecvente ale părinților si-au pus amprenta asupra ta – acest lucru este în afara controlului tău și ceea ce poți tu controla e modul în care reacționezi. Probabil ca performanta în fotbal e afectata de anxietate, dar din nou, doar cu un terapeut poți afla cauza cu exactitate. Indicat ar fi, din punctul meu de vedere, sa apelezi la unul, cu acordul părinților. Asemeni antrenorului echipei din care faci parte, el Îți va fi alături și te va ghida, fără a intra însă în teren (în viața ta propriu-zisa).

Romulus Vatasescu 10:24am Mar 1
Este foarte important ca ati iesit in exterior cu aceste emotii pe care le-ati impartasit. De aici inainte este la fel de important sa va adresati persoanelor din viata, persoane in carne si oase, pt a le povestesti ce simtiti si ce nevoi aveti. Daca reusiti sa faceti acest lucru cu proprii parinti, iar ei sa inteleaga suferinta in care va aflati, pasul logic urmator ar fi sa consultati un psihoterapeut pentru a intra intr-un proces de vindecare.
Riscurile stagnarii sau regresului intr-o situatie ca aceasta sunt suficiente; beneficiile deblocarii din situatia aceasta sunt realmente incomensurabile.
Succes!

Marius Dumitrescu 1:22pm Mar 1
NU doresc sa intru in alte detalii, insa uitarea este unul din mecanismele de aparare fata de situatiile traumatice.Cu cat mai neplacute sunt traumele cu atat mai adanc ingropate sunt amintirile. In genere se vorbeste de o trauma cumulata atunci can este vorba de un anume interval de timp supus uitarii. Copilul mic preia inconstient atitudinea mamaei fata de o anumita situatie, si chiar fata de celalalt parinte si nu as considera decizia mamei tale de apleca din turcia de neexplicat deoarece va era mai bine. Sunt lucruri pe care copilul mic nu le vede ci doar le simte si le traeste empatic alaturi de mama. Sunt foarte multi factori pe care nu-i cunosti si la care in genere nu se gandesc nici una din persoanele ce-si cauta un sot in afara tari cum ar fi in situaia voastra;religia, felul in care rudele tatalui privesc libertatea femei in familie si/sau drepturile acesteia in fata barbatului, felul incare istoric percepem relatiile cu anumite tari, din experinta de 11 luni traite in sirira in urma cu 37 de ani, femeile romance erau considerata curve si deoarece se spalau prea des si nu stiu daca singura explicatie plauzibila ar fi doar aceia ca acolo apa este scumpa…. dar asta este o alta experienta de viata ce nu are legatura cu subiectul aflat in discutie (aviz naivelor amatoare de "Suleiman magnificul, Clona, Printul desertului, etc in sensul de a vedea intreg ansamblul de forte carora vor trebui sa le faca fata SINGURE si pe care din departarea tarii de obarsie nu au cum le perceapa"

Am 18 ani, parintii mei sunt despartiti, tatal este alcoolic si nu mai vorbim de vreo 3 ani. Cand eram mica, tatal meu o batea mereu pe mama, o insela, ne dadea afara din casa, la fel si in vacanta de vara. Mereu am fost prinsa in acest razboi dintre ei doi. Ma uit la alte familii, vad ca sunt fericiti si ma cuprinde tristetea…

Olga Gâdea 8:50am Mar 1
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna! Am 18 ani, parintii mei sunt despartiti, tatal este alcoolic si nu mai vorbim de vreo 3 ani. Multe s-au intamplat si voi incerca sa fac un rezumat. Cand eram mica, tatal meu se imbata si o batea mereu pe mama, o insela, de sarbatori (Revelion, Craciun) se imbata si ne dadea afara din casa, la fel si in vacanta de vara. Intr-un final, dupa nenumarate incercari ale mamei de a-l aduce pe calea cea buna (el lucra in Italia si s-a dus de multe ori dupa el sa se impace, sa nu se mai certe), aceasta a cedat si s-au despartit, bineinteles, nu in relatii bune. De atunci, mama si-a refacut viata, a gasit un om bun, si ne-am mutat cu el (tin sa mentionez ca pana acum m-am mutat de cel putin 5 ori; pe langa asta, in vacante cand mergeam la casa de la tara, stiam ca o sa se certe si mereu aveam bagajele dupa mine pentru ca stiam ca va trebui sa plecam ca ne da afara, uneori nici nu despachetam bagajele). Desi noul sot al mamei se comporta foarte frumos cu mine, pare ca ma iubeste, nu pot sa il consider tata (abia stam impreuna de 2 ani). Tatal meu, s-a recasatorit si el cu o femeie care, incerc sa nu fiu subiectiva, este malitioasa si il influenteaza negativ in legatura cu mine si mama, ne barfeste etc. Nu ca ar fi important asta, nu imi pasa doar ca ma deranjeaza gandul ca tatal meu si-a gasit pe alta si de mine nu ii pasa. Cum spuneam, de 3 ani nu mai vorbim deoarece el cand ma suna era mereu beat, nu ma intreba lucruri importante gen cum ma simt, cum merge scoala, el ma intreba de vreme sau ma punea sa ii transmit lucruri mamei, daca ii ceream bani ma jignea la telefon. Mereu am fost prinsa in acest razboi intre ei doi. In momentul acesta el nu ma suna, nu ii pasa de mine, nu mi-a urat "la multi ani" nici cand am implinit 18 ani, stiind ca e ziua mea fiindca amandoi suntem nascuti in aceeasi zi, aceeasi luna. De multe ori este dureros cand ma gandesc la el, dupa tot ce mi-a facut, desi nu mai este o persoana activa in viata mea si incerc sa uit cu totul de el. Mai am momente cand plang gandindu-ma la viata asta, de ce nu a putut exista intelegere sa fim si noi o familie fericita, de ce a ales bautura in locul copiilor (mai am un frate, 23 ani, dar cu el are o relatie mai buna, ii mai trimite bani uneori, il suna beat fiind si vorbeste aiureli) si a familiei. Ma uit la alte familii si vad ca sunt fericiti si ma cuprinde tristetea pentru ca nu am avut o copilarie fericita, au fost multe episoade violente, dureroase, triste, pe care nu le pot uita. Si imi pare rau pentru ca chiar daca incerc sa il scot din mintea si sufletul meu, exista undeva in inima mea un colt in care este el si il iubesc in ciuda tuturor cate s-au intamplat, desi nu vreau sa accept asta si nu recunosc. Acum am o imagina vaga a lui, nici nu am mai vorbit, nici nu l-am mai vazut, doar din ce am mai auzit ca face, din ce imi spune fratele meu, sau mama, cu care inca se mai cearta si ameninta si in ziua de azi (la telefon, mesaje, prin lume isi transmit amenintari). Sunt multe de spus dar prin povestirea vietii mele vreau sa ajung la o alta problema. In primul rand, am probleme cu somnul. De cand ma stiu, nu pot adormi usor, adorm abia dupa o ora sau doua dupa ce ma pun la somn. Este o problema pe care o am de cand ma stiu si ii invidiez pe cei care adorm in cateva clipe. Pur si simplu, desi corpul e obosit si adormit, creierul nu ma lasa sa dorm, apar tot felul de ganduri si uneori chiar daca nu ma gandesc la ceva, tot nu pot adormi. Am citit pe internet ca sufar de anxietate si insomnie. Dar nu stiu ce sa cred. Am nevoie si de o alta parere. Multumesc ca m-ati ascultat si astept raspunsul dvs.!


Lia Oltean 9:08am Mar 1
Ceea ce ai relatat este dureros și e normal sa te afecteze într-o anumita măsură. E neplăcut sa fii prinsa intre ciocan și nicovala mereu, sa trăiești în incertitudine și sa nu ți se răspundă nevoilor emoționale. Uneori însă, nu putem schimba lucrurile din jurul nostru, oricât de rele ar fi ele, ci putem alege cât sa ne afecteze. Un terapeut te poate sprijini în acest demers, care de una singura e copleșitor.

Doina Zamfirescu 9:41am Mar 1
Va recomand sa nu va puneti singura un diagnostic doar pe baza informatiilor de pe internet. Daca doriti sa rezolvati aceste probleme apelati la un terapeut cu care sa discutati despre ele pentru a gasi o cale potrivita pentru dvs.

Romulus Vatasescu 10:05am Mar 1
O opinie solida profesional se poate oferi doar in cabinet. Oricat de buna ar fi descrierea dv, totusi sunt multe lucruri imposibil de transmis prin cuvant.
Somnul se poate imbunatati, nelinistea si suferinta pot scadea/ disparea, important este sa luati o decizie si sa o urmati cu aceeasi consecventa cu care ati urmarit familiile-etalon din jur.
Mult succes!

Romulus Vatasescu 10:14am Mar 1
Inca un aspect pe care este necesar sa il luati in considerare este acela ca realmente "normalitatea" este dificila, daramite fericirea; acestea se pot dovedi destul de costisitoare intr-o lume imperfecta precum cea in care traim. In alta ordine de idei, acceptarea propriei imperfectiuni, a imperfectiunii celorlalti si a lumii aduc mult mai multa liniste si bogatie sufleteasca decat s-ar crede.

Iubesc doua femei. Cu una am o relatie de 4 ani, siguranta, stabilitate, cu cealalta pur si simplu nu pot sta fara ea, desi e o relatie cu nabadai. Cand sunt cu una, mi-e dor de cealalta.

Olga Gâdea 7:54am Feb 26
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Iubesc 2 femei … sau tiind sa cred ca doar ma amagesc , nu stiu nici eu exact . cu una am o relatie de 4 ani in spate si am siguranta, stabilitate si tot ce iti poti dori de la o relatie in camin, si cu cealalta pur si simplu nu pot sta fara ea … ne`am despartit de cateva ori … a plecat … si mereu am cautato si am mers dupa ea (cand am zis ca ne`am despartit , a plecat mereu in alta tara… europa toata deja,etc)… Cea cu care am stat 4 ani o numesc M, si pe cea care o cunosc de 7 luni si simt ca mor fara ea si am trait cu ea 7 luni locuind impreuna cu nabadai o voi chema O. Asadar povestea este una complicata… chiar FOARTE complicata … dar sa descriu in cateva cuvinte … am cunoscuto pe O in timp ce era cu M , si la 2luni am decis sa parasesc caminul si m-am mutat cu O … apoi au urmat 7 luni pline de nabdai … si tiind sa cred ca este doar din vina mea pt ca , cand sunt cu M mi-e un dor fanstastic de O , si cand sunt cu O mi-e dor de M , de stabilitate si siguranata care nu o pot avea cu O . Cu O am doar sentimente tiind sa cred sau nu stiu … cert este ca daca ma despart de O,nu pot dormi sta cu M ,parca e lumea pe dos si nu simt nimic pentru ea ,si daca a despart de M si stau cu O parca sunt impacat oarecum sufleteste ,in schimb parca nu avem nici`un viitor eu cu O, fata de eu cu M… nuj , sunt bulversat si asta sunt doar catve cuvinte in mare dar situatia este foarte foarte foarte lunga si complicata … parca ar fi un film cu mai multe sezoane … a dori un sfat , parere orice .. nu stiu .. pentru ca nu stiu ce sa fac , pe cine sa aleg unde sa incep si etc .. tiind sa precizez de cand am cunoscuto pe O … pe parte financiar am picat jos grav … ceea ce cu M ma ridic … rog sfat


Carmen Ontanu 8:25am Feb 26
Care este scopul vietii tale? Cum vezi tu o relatie de cuplu?

Lia Oltean 8:29am Feb 26
Situația pare complicata, iar tu nehotărât și inconsecvent, plutești în derivă. Poți sa-ti găsești mai ușor calea și sa o păstrezi, având ca sprijin un psihoterapeut.

Botezat-Antonescu Radu 8:44am Feb 26
sfat: exploreaza/investeste intr-o psihoterapie. Cum spuneai: sunt multe si amestecate. Succes!

Romulus Vatasescu 9:30am Feb 26
In intregime este un mesaj cu si despre confuzie => psihoterapie.

Elena Savu 2:11pm Feb 26
Ce cauti nu este la O si nici la M. E la tine .Cand vei fi pregatit sa afli vei privi in fata motivul comportamentului tau.

Kornett del Cornetto 1:14pm Feb 27
Acum sigur ca un sfat de bun simt este sa mergi si sa discuti cu un psihoterapeut. Dar daca vrei un sfat personal…"O" te atrage doar prin aventura…in timp ce "M" este stabilitate, siguranta. Chiar tu spui ca nu vezi sa ai un viitor cu "O"…ca te trage in jos financiar. Cred ca e genul de femeie cate te pune pe "jar"…dar numai ca nu dureaza. Dupa ce va trece "jarul" asta…cred ca o sa regreti dupa "M". Oricum, mai asteapta. E doar o parere de nespecialist…Si bineinteles, un psihoterapeut te-ar ajuta sa vezi mai bine ce doresti tu de la o relatie de cuplu. Bafta multa!

Doina Zamfirescu 4:09pm Feb 27
Explorati impreuna cu un terapeut aceasta situatie care va afecteaza pe toti 3. O sa aflati motivele pentru care baleiati de la o partenera la alta si veti putea decide ce doriti de fapt. Pare ca daca exista amandoua in viata dvs. va ofera tot ce doriti, problema este ca sunt 2 persoane diferite. Si probabil este necesar sa alegeti ce doriti cel mai mult si la ce puteti renunta. Nimic nu este perfect.

Mihaela Comisel 8:18pm Mar 1
Pare un pattern in vesnica poveste a "fructului oprit"…deci asta inseamna ca probabil nu este prima data cand sunteti nehotarat, dual, sunteti "lacom" si va place jocul planurilor paralele, reusind in felul acesta sa mentineti nivelul de adrenalina la cote ridicate (comportament autodistructiv). Dupa cum ati descris alegerea ati facut-o deja (recititi ce ati scris!), nu va amagiti singur, responsabilitatea, siguranta, angajamentul, nu sunt punctele dvs. forte! Daca doriti intradevar sa va schimbati si sa intelegeti de ce va gasiti mereu in situatii confuze, apelati la un psiholog.

Cred ca sentimentele pentru fosta mea iubita nu s-au schimbat niciodata… Sa ii spun ce cred si ce simt? Stiu si simt ca as putea repara totul…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună!
Voi trece direct la problema:Acum mulți ani am cunoscut pe cineva,o fata superba,cu o personalitate superba…nu locuiam in aceeasi localitate asa ca am inceput sa corespondam…asta ne-a apropiat foarte mult…ne-am întâlnit si am inceput un fel de relație la distanta…eram îndrăgostit cu acte in regula dar asta nu a durat mult
Timpul a trecut ,fiecare si-a vazut de viata lui…eu m-am căsătorit…ea la fel…Eu am divorțat după ceva timp…ne-am reîntâlnit pe un sit de socializare…trecuseră deja spre 6-7 ani de cand nu ne mai văzusem si nu mai stiam nimic unul de celalalt…
Am reluat legatura…focul s-a reaptins…am avut o legatura împreună….totul era extraordinar de frumos…era ca un vis! M-am mutat la ea intr-o alta tara…ea avea o mica afacere si asta ii ocupă mult timp…toate bine si frumoase…dar…eu fiind divorțat de curând,lăsând in tara un băiețel superb pe care il iubesc ca pe ochii din cap si probabil si multe alte probleme nerezolvate cu mine însumi după acea trauma…aveam cu mine mii si mii de demoni ce,încetul cu încetul m-a inchis in mine si….am reusit sa fac din toata relația asta de vis un alt cosmar si bineinteles ca s-a rupt totul!
Au trecut spre patru ani de atunci,timp in care demonii mei au prins si mai multa putere…a urmat depresie si o viata in care doar bantuiam. Am mai apelat la indrumarile de pe acest sit…am primit atunci răspunsuri ce…credeti sau nu…m-au pus pe picioare…acum sunt bine….demonii au plecat….am un serviciu bun….o viata in care vad in fiecare zi partea plină a paharului…totul e ok….doar ca….o iubesc pe ființă asta cu toata inima….Imi place sa cred si simt ca acum sunt cu totul altcineva…ca am invatat sa fac lucrurile bine…ca sunt bine (fara demoni)
Cred ca sentimentele mele pt ea nu s-au schimbat niciodată…eu cred asta! Acum întrebarea mea este: .Sa ii spun ce cred si ce simt? Stiu si simt ca as putea repara totul…cred asta! Dar….totdeauna este un “dar”…Sa incerc sa o fac sa înțeleagă ca vreau sa vadă ca demonii s-au dus….sau sa păstrez sentimentele si amintirile frumoase….sa merg inainte asa cum pot si sa o las pe ea sa isi vadă de viata ei….stiu ca au trecut ani de cand ne-am despărțit si nu are pe nimeni….sper ca nu am produs atâtea daune încât nu poate sa mai fie cu cineva….In ultimul timp am mai vb amândoi pe acelasi sit de socializare…a fost amical la inceput si rece ultima data…ca si cum ar vrea sa stopeze ceva….ce stiu eu? Conversația ce am reinceput-o…sentimente vechi…habar nu am!
Nu stiu cum sa fac sa fie bine!!!

Comentarii
Doina Zamfirescu Este destul de dificil sa va spun daca este bine sa faceti acest lucrur atata vreme cat nu cunosc ce anume s-a intamplat si care au fost urmarile. Dar ce s-ar intampla daca i-ati spune ce simtiti? Macar ati scapa de aceasta intrebare. Poate ca ea a fost mai rece pentru ca vrea sa se protejeze. Incercati sa transmiteti sentimentele dvs. cu empatie. Succes!
Mihaela Comisel
Mihaela Comisel E un cerc vicios aici, un carusel din care nu puteti iesi decat prin terapie. Doar citind singur sau stand pe site-uri care dezbat aceste probleme nu este suficient! Acei demoni care se pare ca acum ii “controlati”, nu au plecat si ei oricand se pot reactiva daca conditiile de mediu se repeta. Stiti cum se spune ca “al treilea castiga”, poate ca o reorientare spre o noua relatie in care sa includeti si prezenta dvs. in viata copilului pe care spuneti ca il adorati, ar fi una dintre cai. Cert este ca numai dvs. stiti mai bine ce doriti si ce alegeri sa faceti pentru a va rezolva problemele.
Lia Oltean
Lia Oltean În viață regretam mai mult lucrurile pe care nu le-am făcut decât cele pe care le-am făcut. Rămânem cu întrebarea “Ce-ar fu fost dacă…?”. Niciunul dintre noi nu e în măsură să vă induce direcția în care sa o luați, ci doar dvs. puteți decide, având în minte informația prezentată. Dar, indiferent de decizia luată, recomandarea mea este sa apelați la terapie pentru a va asigura ca nu doar va simțiți mai bine, ci și sunteți mai bine cu adevărat. Demonii de care vorbiți ar putea fi o vulnerabilitate care a rămas și care ar putea lovi din nou..
Clau Anki
Clau Anki Ma bucur ca va dat seama ca lucrurile rele nu au nici o legatura cu persoana dumneavoastra, ci sunt niste “demoni”. Asta spune ca va simtiti mai bine si ca ati invatat ce anume sa evitati pe viitor. Insa nu sunt sigura daca acesti “demoni” au scazut in dimensiuni si puteri sau au disparut definitiv. De asta si colegele mele v-au spus ca s-ar putea ca ei sa loveasca din nou. Poate ca ii mosteniti din copilarie si fac parte din viata dumneavoastra. Asta trebuie descoperit intr-o psihoterapie care va ajuta sa-i alungati definitiv, chiar daca sunt mosteniri vecchi. o alta problema este legata de fosta casatorie, pe care nu stiu cum ati incheiat-o; pentru ca daca nu ati incheiat-o intr-un mod sanatos, veti prelua de acolo anumite pattern-uri de comportament si le veti plasa in orice relatie viitoare. Iata inca un motiv sa faceti psihoterapie. Legat de dilema dumneavoastra… ganditi-va daca e o obsesie sau e iubire. Daca realmente e iubire, atunci fiti cat se poate de sincer, dar nu-i dati impresia ca va disculpati, ci, mai degraba, ca va recunoasteti punctele slabe pe care acum le veti optimiza cu ajutorul specialistilor. Aceasta poate fi o dovada a implicarii dumneavoastra intr-o alta relatie cu acceasi persoana. puteti sa-i spuneti ca in acea relatie i-ati adus niste dovezi negative si acesta este motivul pentru care nu vreti sa continuati acea relatie ci vreti sa incepeti alta, in care ii veti aduce alte dovezi ale schimbarii comportamentelor dumneavoastra. S-ar putea sa va dea o sansa… dar probabilitatea de a nu va da nici o sansa, este egala cu cea de a va da o sansa. Alcatuiti-ba si planul B. poate ca aceasta situatie si gestionarea ei, este al treilea motiv de a va implica intr-un proces psihoterapeutic. Succes!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita