Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 33 de ani, sunt casatorita de 6 ani si am 2 copii de 4 si 6 ani. De cand m-am casatorit, la ordinea zilei, cearta si scandal, injurata in cel mai josnic mod, imbranceli, palme, tras de par de la omul ce sta oricum mai mult in oras( remi, poker). Copiii sunt marisori si le spune ca mami e in toate felurile, apoi ii momeste cu jucarii, dulciuri sa se arate bun. M-am deteriorat iremediabil in interior, sunt orfana de mama de la 17 ani, acum si de tata( 49 ani-infarct), din om vesel si energic am ajuns ca o epava, imi vine si sa renunt la viata dar faptic nu sunt in stare pt ca sm frica de Dumnezeu si imi iubesc enorm copiii. Asteotam sa clachez deoarece mi-am ingropat toata fam si nu mai am forta sa duc o viata in care se tipa la mine, mi se scot ochii pt tot, sunt trasa de par.. Etc. cred ca ma aflu in fata depresiei … Nu stiu… Ma simt umilita desi stiu ca sunt puternica, am obosit si nu mai am vointa. Am copii mici, lucrez in mijlocul copiilor si nu am liniste deloc in casa, numai comenzi si ordine. Fm-am gandit sa divortez dar mi-e teama de suferinta copiilor. Oricum bine nu e. Am decazut moral si cei din jurul meu sunt imuni la suferinta oamenilor ingrijindu-se de bani mai mult( sotul, soacra). La nunta au ascuns banii sa nu ii fur eu( mi-a cazut cerul in cap dar aveam prinul copil. Era bebe)… Ca sa-mi pot creste copiii trebuie sa fiu bine eu si nu sunt. Nu mai e loc de discutii si remedieri. M-am impietrit si mi-e sila de pers cu care stau. Ce sa fac? Va multumesc!

sfatul meu este sa va urmati propriul sfat… aveti aici o variata http://www.dgaspc4.ro/centrul-pentru-mama–i-copil.htm

Ce te-ar face sa fii bine din nou? Fa ce este nevoie ca tu sa fii o mama linistita si disponibila pentru copiii tai. Fa ceea ce iti sta tie in putere.

Nefericirea dumneavoastra ii invata pe copii sa fie nefericiti. Ei sufera mai mult vazandu-va trista.

Acesta este un mediu toxic pentru dumneavoastră cât și pentru copii.Cum credeți ca se simt copiii când asista la aceste scene de scandal, abuz fizic și verbal? Ce pot învăța bun din aceste comportamente? Daca dumneavoastră v-ati "deteriorat iremediabil în interior" atunci nu așteptați ca și copiii sa ajungă în acest stadiu.

Copiii sufera mult mai mult in mediul asta decat daca ati divorta, parerea mea…

nu exista o "reteta" prin care sa va rezolvati o situatie ce persista de ceva ani si care s-a agravat zi de zi . Si la fel ,nu este usor sa rezolvati situatia la care ati ajuns , adica de pe o zi pe alta, fiindca odata ce a-ti facut compromisuri din diferite cauze timp de 6 ani , restul problemelor au venit cum era si firesc. Inspre rezolvarea problemei, puteti incepe prin a nu mai cauta si gasi vinovati de situatia in care sunteti pentru ca in general ceea ce ni se intampla bun sau rau, noi insine suntem responsabili. Si atunci cand noi gresim in relatii, la fel nu este nevoie sa ne acuzam, pentru ca cele mai multe greseli, le facem din lipsa de cunoastere sau de experienta, dar putem invata si trage niste concluzii. Daca reusiti sa nu mai gasiti pe nimeni vinovat de ceea ce traiti acum, treceti la urmatorul pas: INTREBARILE ! Va scrieti cateva intrebari la care apoi sa va raspundeti sincer , prin simplul raspuns DA sau NU , fara alte argumentari . Gen de intrebare : Imi iubesc eu cu adevarat sotul? Vreau eu cu adevarat sa divortez? Stiu cu adevarat ce vreau ? Vreau eu cu adevarat sa fiu fericita? etc. V-ati raspuns la aceste intrebari in scris , iar de aici incolo incepe noul drum al Dvs in functie de raspunsurile pe care vi le-ati dat. Orice drum alegeti , aveti de lucrat in primul rand cu Dvs, cu dorinta a va cunoaste , a stii ce calitati aveti si de aici sa va ridicati stima de sine cu increderea ca Dumnezeu va este alaturi . Odata stabilite calitatile pe care le aveti, nu va v-a mai intersa ce spune alta perosna despre Dvs. pentru ca ve-ti sti ca persona care va aduce injurii face acest lucru din propriile frustrari , ca nu are nici o legatura cu persona Dvs, Astfel ca, din persoana victima in care va simtiti , va ve-ti transforma in persoana compatimitoare, fara sa mai luati personal atacurile verbale ale sotului, nu ve-ti mai simti nevoia nici sa ripostati , nici sa veniti cu argumente ca nu este asa, si nici sa mai suferiti. Adica : Dvs avand convingerea ca sunteti o persona buna, desteapta, etc, poate sa va spuna alta persona ca sunteti rea sau proasta, chiar nu trebuie sa va intereseze(afecteze) , pentru ca singura persoana care va cunoasteti cu adevarat sunteti doar Dvs., iar Dvs sunteti constienta de cum sunteti. Cuvantul cheie in lucrul cu Dvs insiva este IUBIRE, puneti iubire in tot ceea ce faceti, in toate activitatile pe care le faceti, si mai ales in cele care nu va face placere si ve-ti observa pe moment cum parca o lumina divina vine ca o binecuvantare a tot ceea ce faceti si simtiti pe moment. Cand va ve-ti simti puternica , luati decizia constient si in impacare cu sinele , fara a va mai simti vinovata , ci responsabila ca decizia care ati luat-o ( ma refer la decizia de a divorta sau nu) este decizia constienta si responsabila care va face sa va creati viata in mod firesc si frumos . Puterea sta in "mainile " tale, adica in modul tau de a gandi despre tine si viata care merita sa o traiesti in armonie si echilibru in TOT si toate. Si spre folos asculta : https://www.youtube.com/watch?v=clUrBNn6ejM

Inteleg situatia dvs foarte bine si eu am trecut prin asa ceva.Va sfatuiesc sa rupeti acest cerc vicios,aceasta casnicie toxica, unde nu exista respect si iubire.Copii sufera cel mai mult, credeti-ma, pt. binele lor luptati,fiti puternica si iesiti din acesta relatie.Exista viata si dupa divort,totul depinde de dvs.

daca iubiti PACEA alegeti !exista a doua sansa!

Dupa umila mea parere, in cazul dvs divortul ar fi prima optiune si o spun cat se poate de direct si fara ocolisuri. Din ceea ce ne relatati rezulta ca dvs stati in casa cu un persecutor, cu un abuzator. Un om cu o astfel de cruzime i-ar face pana si pe vechii inchizitori spanioli sa para niste statui ale compasiunii umane.
Chiar daca va este sot, legile (atat cele laice, morale sau chiar religioase) nu ii dau voie sa va abuzeze si sa va trateze ca pe o carpa. Ati declarat ca v-ati gandit sa divortati dar va e teama de suferinta copiilor, insa va spun ca acei copii sufera cu mult mai mult daca locuiesc intr-un mediu plin de certuri, insulte si batai. Iesiti din acel mediu si dati-l afara din viata dvs pe acel persecutor. Si pe langa asta, ar fi o idee buna sa-l dati pe sot pe mana justitiei. Nu mai acceptati persecutiile si ridicati-va impotriva persecutorului.
Daca nu veti face nimic, atat dvs cat si copiii vor avea de suferit.

În situația dvs. consider ca, dacă soțul nu este disponibil pentru a încerca o reconciliere printr-un demers terapeutic de cuplu, soluția este divorțul. În ceea ce privește copiii, studiile din literatura de specialitate arata cum, o familie monoparentala funcțională este mai benefica decât una în care ambii părinți sunt prezenți, dar tiparele relaționale sunt disfuncționale. Așadar, argumentele, I’m care situația dintre dvs. și soțul dvs. nu se schimba sunt în favoarea divorțului. Totodată, în privința manifestărilor dvs., acestea se încadrează într-adevăr în tabloul clinic al depresiei, iar în acest sens puteți apela la sprijinul unui specialist care sa va fie alături.

Cel mai grav este că copiii sunt martori la un asemenea comportament al unui părinte față de altul si ar putea prelua acest model. Cred ca ei suferă mai mult anume în aceste condiții de violență, maltratare și lipsă de respect în familie. Dacă nu sunteți indiferenta față de dezvoltarea si sanatatea psihică a copiilor, trebuie să luați măsuri concrete.

Copiii au nevoie de dragostea parintilor, e adevarat; dar la fel de adevarat este ca au nevoie si de dragostea dintre parinti. Oricare din aceste doua ar lipsi, copiii vor fi afectati. In cazul dumneavoastra… nu doar ca dragostea din cuplu lipseste, dar, se pare, lipseste si toleranta, linistea. Spuneti ca nu puteti divorta de frica suferintei copiilor; suferinta in urma a ce, va intreb. Pentru ca tata va ramane tata pentru ei, indiferent ce s-ar intampla. Dumneavoastra va separati de sot, nu si copiii. Divortul este o cale pentru a va fi mai bine, pentru linistea caminului; nu este o pedeapsa. Daca aceasta casnicie nu functioneaza, cum de va ganditi sa persistati in ceva disfunctional? Care credeti ca vor fi consecintele, in cazul in care continuati aceasta relatie toxica? Care sunt consecintele in urma divortului? Ganditi-va profund la aceste intrebari si veti sti ce e de facut.

Divortul e obligatoriu, copiii sufera mult mai mult cand va vad lovita, decat daca divortati! Sunteti o VICTIMA violentei in familie, si aveti obligatia morala fata de copii sa luati masuri. In statele civilizate, astfel de parinti pierd dreptul sa isi creasca copiii. Iar dvs sunteti oarecum complice deoarece acceptati bataile… De ce va complaceti in situatia de victima? De dragul copiilor? credeti ca le va fi bine in mediul acesta?

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua…. problema mea incepe acuma aproximativ 2 ani…….cand dupa nastere a trebuit sa ma intorc la servici…..firma la care lucrasem inainte nu a vrut sa ma ma primeasca inapoi…pana la urma cu anumite reclamatii m-au primit inapoi…evident ca relatia patronilor fata de mine nu este una foarte buna….lucrez intr-un mediu greu presata fiind de sefi,simt ca nu pot face nimic pentru ca si mama mea lucreaza in aceeasi firma si daca eu as ceda ar fi si ia la randul ei data afara..simt ca se pune prea multa presiune pe mine…ma simt ca un om care nu mai are viata….nu mai imi vine sa fac nimic ma simt foarte obosita , tot ceea ce fac parca nu ma mai satisface , tot ceea ce fac nu mai fac cu drag simt ca , car o povara prea mare si nu mai pot……am avut perioade in care mi se facea rau si imi amortea toata partea stanga a corpului ajungeam la spital si nimeni nu stie de la ce……am fost la un medic neurolog am facut un rmn…mi s-a administrat tratament pentru durere de cap……dar…se pare ca nu are nici o legatura cu asta…nu stiu ce sa mai fac….am perioade in care…merg la munca nu am nici o treaba pot sa treaca si zile si nu ma deranjeaza nimic,,,nici impunsaturile sefilor nici jigniri…nimic….dar apoi ma consum nici noaptea nu dorm…gandinduma..oare de ce mi-a spus asa…sau de ce ma jignit…stau si plang si simt ca nu pot face nimic..ma simt un nimic care nu poate face nimic in viata asta…..va rog din suflet ajutati-ma!

daca ati nascut recent atunci tot acest stres va afecteaza mult mai intens. Eu va sugerez sa consultati un psihiatru… doar pt a va spune si parerea lui, poate sa va sugereze ceva pt somn/stari/etc…. dupa care consultati si un avocat. Daca drepturile Dvs. sunt incalcate atunci protejati-va. Ganditi-va la copil! Se poate, succes!

Poate sa fie vorba de o somatizare…stres..griji…consultati un psihiatru si un psihiterapeut.

E clar ca sefii tai vor sa te faca sa pleci singura, daca legea nu le-a permis sa te concedieze; acum sunt suparati pentru ca timp de cateva luni din concediul tau maternal a platit firma pentru tine, fara sa fii la munca. In acelasi timp, probabil au platit si o alta persoana care ti-a preluat sarcinile. Deci, au pierdut doua salarii, in loc de unul. Patronii fug de femei insarcinate pentru ca platesc in plus cu inca un salariu. Acum ti-ai dat seama de ce te jignesc?! Dar tu gandeste-te cum se purtau cu tine inainte de a sti ca esti insarcinata. Data viitoare, intreaba-i daca sunt suparati pe tine sau pe lege. Mai intreaba-i si daca vor sa dai randament in munca ta sau vor sa-ti pierzi energia, interesul si motivatia.

Toata aceasta situatie o poti rezolva daca schimbi modul tau de a vedea situatia in care te afli si automat se va schimba si atitudinea . Schimband atitudinea ta ii faci si pe ceilalti sa te simta sau te te priveasca si sa se comporte cu tine asa cum tu iti doresti sa fie. Faptul ca ai avut o neintelegere cu cei de la firma la care lucrezi , ai ramas in primul rand tu afectata, ceea ce a dus la a avea o atitudine diferita a ta fata de sefi . Adica ai reinceput sa lucrezi cu atitudinea de razboinic si in acelasi timp de victima, facand ca si ceilaltii sa ti se adreseze in modul in care tu te manifesti . Desi avem tendinta de a pune vina pe cei din jur , sa ne reamintim ca de fapt cei din jur se comporta cu noi exact asa cum noi ne percem in situatia respectiva sau in functie de atitudinea pe care o adoptam in functie de niste frustrari sau temeri sau neiertari sau neintelegeri obiective a situatiei. Simtindu-te neindreptatita, si ei obligati sa te reprimeasca , ai reinceput munca cu resentimente fata de colectiv, fara sa ierti ceea ce ti-au facut sefii si cu sentimentul ca nu te vor . Astfel ca ei au ajuns sa se comporte cu tine axact asa cum tu insati te simteai : nedorita in colectiv, nerespectata, etc, ceea ce duce la o acumulare si mai mare de suferinte si trairi emotionale, gen frici : frica ca te dau afara, ca nu mai esti buna etc, stresul ca au ceva personal cu tine si de aici teama ca sefii iti vor cauta mereu motive de repros sau de a te certa etc. Pe tine nu trebuie sa te intereseze o suparare a cuiva , tu sa sti cine esti tu cu adevarat si atat. Sterge gandirea in care te vezi victima in acel colectiv, pentru ca munca ta iti place si ai nevoie de ea . Fa un exercitiu simplu, care nu te costa nimic, si observa doar care va fi atitudinea celor din jur dupa ce TU schimbi modul de a te percepe pe tine in acel colectiv . Exercitiul care ti-l propun este simplu, si ar fputea fi cam asa: dimineata inainte de a pleca la munca sa ai un timp de cateva minute sa mergi in fata oglinzi si sa iti spui cu hotarare , sigura si chiar cu voce tare : Eu sunt o persoana minunata, sunt angajatul pe care si l-ar dori orice angajator, nu sunt suparata pe seful meu, imi apreciez seful si colegii cu care colaborez, stiu ca si ei ma apreciaza si isi doresc sa raman acolo . Daca voi alege sa plec de la acesta firma este doar alegea mea, si va fi doar atunci cand eu simt ca in alta parte pot creea mai bine si mai frumos realitatea mea . Sunt fericita eu cu mine si cu toti cei din jurul meu. Simpla mea prezenta in un loc aduce pacea si armonia in acel loc . VA multumesc tuturor celor care sunteti prezenti in viata mea ! Eu am scris ceva ca exemplu, dar tu poti sa iti spui orice altceva care sa vina din suflet cu "conditia" sa fie ceva pozitiv, ceva care sa te faca sa pleci de acasa cu o atitudine plina de bucurie, incredere in tine si armonie ! Succes! Sunt convinsa ca ai sa ramai uimita cum TU POTI SCHIMBA lumea ! si ca un ajutor pe termen lung, vizioneaza : https://www.youtube.com/watch?v=fmPUVkY1GNM

https://www.youtube.com/watch?v=UYc-tE2FDAI

Este posibil sa treci printr-o perioada de burnout (cauta pe net, sunt multe informatii pe tema asta). Cu un copil mic acasa si un job atat de stresant, probabilitatea de a te simti vlaguita si lipsita de orice resursa interioara este mare. Atunci cand ceva din exterior ne tulbura linistea — asa cum se intampla in cazul tau cu acest job, — exista 3 variante mari: 1. incercam sa schimbam / transformam cumva factorul perturbator, iar asta este uneori posibil, alteori nu. 2. incercam sa ne transformam pe noi insine in asa fel incat sa rezistam mai bine in fata factorului perturbator, adica sa ne crestem capacitatea de rezilienta, sa ne concentram pe faptul ca nimeni din exterior nu poate avea acces la fortareata din tine insuti decat tu insusi , iar ceilalti ne tulbura doar pt ca noi le ingaduim acest lucru, sa ne intarim in convingerea ca daca raspandim in jur armonie si toleranta, sunt sanse mari sa ii influentam pozitiv si pe ceilalti , asa cum bine te sfatuieste si Soare Fericire. 3. Ambele variante de mai sus, combinate. Indicatia mea este sa incerci metoda nr 3, adica sa te concentrezi pe tine insati pentru a gasi un mijloc de adaptare la situatia aceasta, dar sa incerci sa si modifici factorul exterior perturbator, sau macar sa vezi daca acest lucru este posibil, Ma refer aici la eventuale discutii cu sefii / colegii, in care sa le spui ca nu poti fi eficienta profesional intr-un mediu stresant si ca iti doresti sa gasiti impreuna o modalitate care sa reprezinte win – win pt ambele parti. Incearca sa fii asertiva atunci cand discuti cu sefii, nu submisiva sau agresiva, caci aceste doua ultime tipuri de atitudini pot fi exploatate de ei impotriva ta. Mult succes!

Ina Melehat : NU am spus sa tolereze, si nu sunt de acord cu a tolera o situatie sub nici o forma! La fel , nu am spus " a raspandi armonie", ci a ajunge sa fie ea insasi armonie , ceea ce este total diferit ! Referitor la parerea pe care ai exprimat-o in legatura cu a purta o discutie cu sefii in care sa le explice ca nu este eficienta la stres …etc. , din punctul meu de vedere mi se pare ca ar face o greseala sa afirme asa ceva si pot explica de ce am aceasta parere !

Burnout-ul este adesea legat de perfectionism si poate o vizita la psihoterapeut te va ajuta sa-ti dai seama care sunt mecanismele prin care ajungi sa te autosabotezi. Poti sa citesti mai multe si aici. Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
http://psihoterapiefamilie.ro/blog/burnout-un-efect-secundar-al-perfectionismului/

Facand ceva ce NU ITI PLACE, iti faci rau. Incepe sa cauti altceva, un mediu de munca sanatos. Ca fapt divers, patronii care isi streseaza angajatii sunt subiectul unei legi aflata in faza de proiect…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
mamei mele (58 ani) i-a fost detectata o tumora pe creier. Doctorii spun ca nu se poate opera deoarece este localizata prea adanc. Biopsie nu s-a facut dar doctorii au zis ca cel mai probabil este vorba despre un Glioblastom (cea mai agresiva forma de tumora). Mama se simte oarecum bine, singurele simptome negative sunt: uneori se simte ametita, fara vlaga; nu prea are pofta de mancare (dar mananca) si chiar i se face foame cateodata, a slabit vizibil, si are probleme cu memoria pe termen scurt (din cercetarile mele, tumora este localizata in acea zona a creierului care tine de memoria pe termen scurt). Doctorul la care am fost ne-a indrumat catre chimio/radioterapie. Suntem sceptici in legatura cu aceste "tratamente" deoarece stim cum afecteaza organismul..
Mama mea inca duce o viata normala, gateste, se uita la tv, mai iese afara la plimbare, mai face treaba pe acasa. Nu putem accepta ideea ca mai are de trait 6 luni -1 an. (ea nici macar nu stie asta, nu i-am zis)

Va rog, daca exista terapii care o pot ajuta sa se vindece, sau daca cunosteti alte solutii, sa imi raspundeti la aceasta postare. Nu pot sa o vad pe mama cum se stinge usor in fata ochilor mei.

Bineinteles ca ar fi util sa cereti si parerea altor medici. Din cate stiu exista o clinica in Turcia care se lauda cu rezultate "peste medie" in aceasta afectiune. Nu e o recomandare, doar o posibilitate de luat in calcul.

Reflexologia poate ajuta

Recoman cu incredere terapia Bowen! http://www.bowtech.com.gr/ro/category/testimonials/

Documentati-va despre noua medicina germanica.

https://www.youtube.com/watch?v=BUzEk8TLj7w

Nu exista terapii care sa o vindece, insa e posibil ca diagnosticul medicilor sa fie GRESIT. Dcaa s-a facut doar o investigatie imagistica, fara biopsie, exista cel putin 20-30% sanse ca diagnosticul sa fie eronat. Chimioterapia ar fi probabil o loterie in acest caz cu diagnostic incert, iar terapiile alternative o iluzie…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Sotia mea ma inseala sta noptile pe la servici, ieri i-a dat un barbat 2 beep-uri a coborat urgent jos impreuna cu fata si a plecat cu un jeep negru. ( ea mi-a spus ca merge intre-un parc din apropiere) eu am colindat acel parc marunt marunt si nu era acolo. nu mi-a raspuns la tel cat a fost plecata vre-o 2 ore. cand vine imi spune ca este in apropierea casei iar eu o vad pe ea dar la o distanta de vre-o 200 metri vad si acea masina .
Sotia mea nu imi face de mancare nicioata nu imi aduce niciodata nici o cana de apa, nu ma inveleste, nu ii pasa de mine. spune ca doar sa folosit de mine ca sa ramana insarcinata iar acum nu mai are nevoie de mine si ma vrea mort si se roaga ca eu sa mor ca sa dispar din viata ei. de vre-o 1 an se poarta doar cu scandal cu mine indiferent cat de frumos ma port eu cu ea ea tot cu curul de nas ma ia tot timpul cu dispret si umulinte. tot timpul incerca sa se comporte ca si cand eu as fi un retard oligofren, de multe ori cand vine vorba despre responsabilitati ea imi spune in fata ca nu face ca mine ca eu sunt un oligofren retard…
Eu chiar sunt o persoana inteligenta care lucrez in laboratoare de fizica chimie electronica repar tot felul de aparatura echipamente pt laboratoare fabrici si uzine , scriu software industrial, inteleg multe lucruri la nivel de atom electroni fotoni molecule …
Sotia mea foloseste copilul ca si pe o arma impotriva mea spunand ca este obosita mareu cand trebuie sa faca cate ceva pentru mine. Oricum nu ma asculta niciodata este complet impotriva mea RAZVRATITA si chiar daca spun lucruri bune ea mereu face invers doar ca sa imi arate ca ea este dictatoare.
Nu stiu ce sa fac daca sa mai raman casatorit cu ea in situatia in care tot timpul ma tine de prost si pampalau si asta timp de 2 ani nu asa intr-o zi.
Eu tin la fata mea , daca ar fi fata mea , dar eu cred ca este fata mea , imi place de ea am o fata foarte frumoasa si foarte foarte inteligenta in vasta de 1an si 6 luni.
Eu tin si la sotia mea imi pasa de ea imi e mila de ea dar ea chiar daca are 2 facutati are un vocabular si comportament de curva ! Vorbeste mai porcos de cat o tiganca imputita cand o apuca pe ea.
Dar eu totusi tin la ea si incerc sa fac sa fie totul bine.
Dar de fiecare data cand vorbeste porcos parca imi pierd din increderea in ea tot mai mult si tind sa cred tot mai mult ca este o curva adevarata.
Are si prietene pocaite, dar cea mai buna prietena a ei este o curva care povestea ca ele lucrau pe un santier si sugea morcovul pe la cei care lucrau pe acel santier ca sa se poata sustine in facutate sustinand ca doar prietena ei facea treaba asta sotia mea zice ca ea nu a facut asta ca ci doar curatenie prin santier in timpul studentiei.
Nu stiu daca ce se naste din pisica soareci mananca pentru ca ea mi-a spus ca mama mamei ei era curva , si mama ei inainte sa se maite era curva.
Sotia mea cate o data bea en-gros foarte foarte mult dintr-o data pana aproape sa intre in coma alcoolica, merge cu colegele de breasla prin cluburi noptile si cheltuieste pe acolo un salariu de 3000 euro
Niciodata i-a spasat de mine, eu am coloana aproape rupta si ma doare rau un disk intervertebral care apasa pe un nerv la coloana si am nevoie de o operatie in austria de 10 000 euro dar ea nu vrea sa ma ajute cu nimic.
La noi in casa cam fiecare este cu banii lui sau mai bine zis banii mei trebuie sa ii impart cu ea si cu copii dar ea inafara faptului ca plateste o rata la aparatamentul cumparat prin prima casa nu se implica cu apsolut nimic in viata de familie.
Mai ma gandesc daca ma despart de ea cat timp va dura pana cand voi gasi pe alt cineva pt ca eu nu ma pricep la cucerit femei.
Mai ma gandesc ca o sa dau aproape majoritatea banilor pe care eu ii castig pe chirie unde o sa locuiesc.
Ma gandesc ca o sa aduca pe alt barbat sa ii fie tata iubitei mele fice.

situatia este foarte regretabila… mai ales pt fetita Dvs. Inteleg ca suferiti in aceasta perioada insa incercati sa puneti binele copilului pe primul loc. Sunt sigur ca din momentul in care o sa luati o decizie bine calculata, o sa o si urmati si o sa va faceti viata dorita, chiar daca va este mai greu sa cuceriti femei… nu toata lumea se potriveste cu toata lumea. Ganditi-va bine si actionati… asta pare ca lipseste. Succes!

Spuneti ca: “nu imi face de mancare niciodata, nu imi aduce niciodata nici o cana de apa, nu ma inveleste” Cand a fost ultima data cand ati facut si dvs aceste lucruri pentru ea? E oare posibil ca “razvratirea” ei sa fie legata si de modul in care priviti dvs relatia de cuplu? In plus, in orice relatie de cuplu, chiar daca cineva intelege foarte bine cum stau lucrurile “la nivel de atom”, e important sa le inteleaga si la nivel emotional.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata

Daca , asa cum spui, sotia nu te mai iubeste si nu te mai vrea in viata ei, iar tu doar tii la ea si ai sentiment de mila pentru ea, cum iti vezi viata de cuplu pe viitor, a doi oameni care nu se mai iubesc si nu mai au nici o activitatea in comun in a creea realitatea de familie in armonie si iubire? este o intrebare la care doar tu iti poti da raspunsul! Problema coloanei vertebrale poate fi o cauza a situatiei pe care cu voie sau fara ti-o creezi in "relatia " de cuplu existenta. "COLOANA VERTEBRALĂ: este axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre şi a temerilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe omul apropiat, pe sine şi pe soartă. Dacă amploarea supărărilor este mare poate să apară o deformare a coloanei, o fractură sau să se formeze o cocoaşe.
Blocajele în partea de jos a coloanei indică teama de viitor şi lipsa de susţinere financiară. Durerile sau blocajele în partea de mijloc a coloanei indică un sentiment de culpabilitate şi dificultăţi de detaşare faţă de trecut. Durerile sau blocajele în partea de sus a coloanei indică neînţelegerea de către anturaj, o lipsă de susţinere afectivă, impresia permanentă că are nişte responsabilităţi greu de suportat. O sciatică, de exemplu, indică teama de viitor şi de problemele băneşti, nesusţinerea din partea anturajului. Fracturile de coloană apar nu numai că te superi rău, dar şi pentru că te superi pe cineva. Oamenii supărăcioşi nu ştiu să accepte umilirea dorinţelor şi, de aceea, au coloana încovoiată" Text extras din acest link: http://www.terapianaturala.ro/cauzele-spirituale-ale-bolilor/ Decizia iti apartine , tu sti ce ai de facut pentru tine in primul rand , ca apoi sa poti sa iti ajuti copilul in viitor !

Parerea mea e ca zaboviti prea mult in aceasta relatie toxica care nu va aduce nimic bun, ci din contra, e o sursa permanenta de stres. De asemenea, eu nu stiu cat de mult timp petreceti dvs cu copilul, insa v-as atentiona sa aveti grija ca nu cumva sotia sa-i impuieze capul cu tot felul de lucruri negative la adresa dvs. Din descrierea pe care i-ati facut-o pare ca ar fi in stare de asa ceva.
Daca ea se poarta in halul asta cu dvs, in mod repetat si perfect constient, atunci nu cred ca mai merita sa investiti timp si bani in relatie. Ziceati ca banii pe care ii castigati ii impartiti intre ea si copil…pai faceti cumva si "taiati-i macaroana". In primul rand nu ii mai dati niciun ban ei, ci doar copilului si in al doilea rand luati in calcul separarea de sotie (macar pentru un timp, desi poate ar fi cazul sa fiti pregatit si pt separarea definitiva). Nu va fie teama pt binele copilului, caci studiile arata ca un copil se dezvolta intr-un mod mult mai ok daca-i crescut de un singur parinte in liniste si pace decat daca-i crescut intr-o familie clasica de 2 parinti dar disfunctionala.
P.S. Ziceti ca desi tineti la fetita, aveti ceva indoieli ca ar fi a dvs. Interesati-va cat costa un test de paternitate si unde se poate face. Mai bine sa eliminati de la inceput banuielile si emotiile negative aferente lor decat sa traiti o viata intreaga cu indoiala in suflet. Adevarul, oricat ar fi de dur, trebuie preferat amagirilor.

La modul in care vorbiti dvs despre ea, si cum o etichetati, mi-e clar ca nu va iubeste, si ca o relatie e improbabila. Si da, cu o astfel de atitudine e putin probabil sa mai gasiti o alta femeie cu care sa convietuiti. Sunteti un tehnician care se pricepe doar la lucrurile bine facute (ca in sloganul electoral prezidential), fara sa se priceapa la oameni. O atitudine perdanta din start. Incepeti sa traiti, sa reinvatati cum se relationeaza, cum se interactioneaza cu alti oameni… pentru ca deja sunteti practic divortat. Desi juridic inca va mai numiti sot. Dar nu stiu cat timp.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua am și eu o rugăminte sincer nici nu știu cum sa încep de mica am crescut foarte frumos dar de la vârstă de 10 ani mama a plecat în străinătate după care ma luat și pe mine și tatăl meu a fost totul ok pana când eu aveam 13 ani am cunoscut un băiat care îmi plăcea foarte mult de atunci totul sa schimbat am rămas însărcinat și am ascuns gravidanta 7 luni el a plecat a fugit mama a aceptat cu greu totul am început sa lucrez pe puterile mele am reușit sa fac numai 8 clase din cauza la baiat era mic trebuia sa stau cu e….tatăl a disparut….nu știam nimic de el….am cunoscut la vârstă de 17 ani un băiat lam iubit nebuneste am lăsat tara în care stăteam pentru un trai mai bun în alta tara gândindu-mă ca după ma va urma și el dar din păcate șia găsit pe alt cineva miam adus parinti cu mine și băiețelul am trecut peste suferinta dar ceva sa schimbat nu mai sunt eu…lucrez foarte mult încât nu am timp de mine și am momente în care simpt ca nu mai pot ma ascund și plang simpt ca trebe să duc toate eu în spate deoarece parinti nu prea ma inteleg. ..va rog dați-mi un sfat nu am pe nimeni aici decât pe ai mei cu care nu pot vorbi nu prea ma ascult cred ca vorbesc numai prosti….câteodată sunt sătulă de toate dar trebe să merg înainte pentru copilul meu….dar ma întreb la mine cine se gandeste???îmi dau seama ca nimeni și asta ma doare

La tine este necesar sa te gandesti tu,obisnuieste_te sa_ti acorzi timp doar ptr.tine,gaseste moduri sa te si eliberezi ,sa te simti bine cum ar fi o plimbare in parc 30 min,o alergare,dans,ascultat muzica etc.. …este important ca tu sa stai bine,fiind tu bine va fi si copilul tau….Felicitari ptr.curajul de a aduce pe lume un copil la varsta ta,felicitari ptr.maturitatea de care ai dat si dai dovada fiind alaturi de copil!!!!.."DIN FIECARE RELATIE AVEM CEVA BUN DE INVATAT CHIAR DACA NU A FUNCTIONAT ,STIM MAI BINE CEEA CE NU NE PLACE SI CEEA CE NE PLACE…"

Grigoras Nitica cam greu crede-mă sa treci peste toate

Îți mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=QQiTAGZA6_0

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna,ma numesc Mihai,am 25 de ani si cred ca am probleme de singuratate si una si mai grava nu simt nimic.Am inceput sa am o problema de singuratate si sa nu mai am nici un sentiment de pe la varsta de 14 ani.Pot spune ca am avut probleme in familie de genu ca tata consuma alcol si venea acasa si o batea pe mama si ne scotea din casa afara si am suferit mult pe tema asta.dar lucrurile s-au schimbat si nu mai exista aceste probleme dar de la aproximativ 14 an nu mai am nici un sentiment.Am avut si relatie de lunga durata de 5 ani si multe alte relatii trecatoare dar nu am mai avut nici un sentiment.Nu imi dau seama de ce am ales sa stau 5 ani cu fosta prietena pt ca nu am iubit si probabil pt asta nu ne.am nici inteles.Vedeam doar defectele nu puteam sa stau 3 zile numai cu ea simteam ca vreau sa o trimit acasa sa stau singur in camera.Acuma am ajuns sa nu mai stau nici cu parinti de vorba.Vorbesc doar daca sunt intrebat altfel sunt in camera mea uitandu.ma la filme sau ocupandu.mi timpu intr.un alt fel.Care ar fi problema mea si daca ar fi vreo solutie sa imi revin si sa simt si io iubirea sau fluturi in stomac sau cv asemanator cu ce am simtit cand eram mic

Foloseste aceasta perioada de viata pentru a face mai mult pentru tine.Incerarca sa afli ce ai putea sa inveti, ce ai putea sa faci pentru a te simti in armonie cu dorintele tale. Pe masura ce te cunosti si te dezvolti vei avea si relatii de munca, prietenie, cuplu cum iti doresti.

Mihai, inteleg din ceea ce spui faptul ca suferinta din copilarie, este inca activa in interiorul tau (inconstientul nostru nu are masura timpului) si te impiedica sa reactionezi prezent si conectat la evenimentele si persoanele curente din viata ta. Recomandarea in acest caz este dubla, respectiv psihoterapie individuala in asociere cu dezvoltare personala realizata fie impreuna cu acelasi terapeut, fie in cadrul unui grup distinct. Desi cu totii ne dorim salvarea printr-o dragoste mare si acesta este dezideratul suprem al fiecarui om, trebuie sa ne pregatim singuri pentru a o putea intalni. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,

Am și eu o întrebare: în urmă cu ceva timp, cam 6-7 luni, am făcut prostia de a merge la un borde(licențiat ce e drept) în Germania. Mi-am făcut testele la ceva timp după, totul e ok. De curând am revenit în Germania, n-am mai făcut același lucru, dar am avut niște cosmaruri foarte rele și foarte realiste despre mersul la bordel astfel încât dimineața nu știam dacă am visat sau nu. În ultimele 6 luni am avut destul de des astfel de coșmaruri și am avut o permanenta teamă de a ma infecta cu ceva.
E foarte stresant mai ales ca tot timpul îmi auto-creez scenarii fataliste. Care ar fi părerea dumneavoastră?

este ce simtiti ca este. Pare sa fie o frica foarte puternica de a va ‘infecta cu ceva’. Puteti dezvolta acest subiect impreuna cu un psihoterapeut. Daca apar tulburari de somn, anxietate, etc., puteti consulta si un psihiatru. Succes!

Riscul de a va îmbolnăvi e singurul motiv penru care considerati ca mersul la bordel este o “prostie”? Sunteti ok din ce ziceti. Visele cu continut erotic nu sunt întotdeauna un “cosmar”. Ce anume le face pe ale dvs. sa fie? Ar fi posibil ca frica de a va îmbolnăvi sa ascundă de fapt alta teama? Bineinteles ca ar fi indicat sa discutati cu un specialist.

Cred ca din cauza vinovăției (conștiente sau nu) va așteptați sa primiți o pedeapsa pentru ceea ce ați făcut- infectarea cu o boala cu transmitere sexuala.

https://www.youtube.com/watch?v=I22twhQu_RU

Spovedeste-te, insoara-te, lasa mersul acolo-simplu.

Probabil ați dezvoltat, pe fondul vinovăției, anxietate în legătură cu acest subiect. Solicitați sprijinul unui specialist pentru a investiga mai bine problema.

Probabil ca in inconstientul tau se afla sentimentele de vinovatie in stare latenta si ele ies la suprafata in urma unei actiuni considerata urata sau nevirtuoasa (mersul la curve si mai ales umilinta de a da bani pt sex). Asta poate din cauza educatiei si a unor principii de viata ce ti-au fost inoculate in copilarie si adolescenta de catre parinti sau tutori. Este de asemenea posibil si ca religia pe care o ai (daca ai) sa contribuie la amplificarea acestor sentimente de vinovatie (ceea ce nu este intotdeauna un lucru rau). Din moment ce ai fost la medic si ti s-a spus ca esti ok, teama este una irationala. Invata sa-ti manageriezi mai bine emotiile si temerile, caci astea te doboara. In acest sens poti consulta un psiholog sau daca nu se poate, iti poti sufleca manecile si sa treci tu insuti la documentatul despre temeri si emotii; in acest sens exista zeci si zeci de carti practice de psihologie pe care eu le recomand aproape de fiecare data oricarui tanar deschis la minte, carti din care poti aplica nenumarate sfaturi. Se gasesc la editurile Trei, Polirom, Polimark si chiar si Curtea Veche. Ti-ar fi in mod deosebit util sa citesti Freud, mai ales studiile sale despre sexualitate vs sentimentele de vinovatie ce apar. Multe dintre carti le poti procura gratis de la biblioteca sau unele chiar online. Autoeduca-te, caci iti va folosi in viitor, scutindu-te de cheltuieli inutile. Bafta!

Accepta “teama de a ma infecta” confruntate cu aceasta frica si fa pace cu tine…..

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:buna seara!am 23 de ani!este prima data cand apelez, desi am mai avut dorinta asta, dar mereu se ivesc altele.am cateva amintiri urate din copilarie pe care nu vreau sa intru acum in subiect.am o postliceala terminata iar acum sunt la alta , asistent general.am cunostinte am prieteni,dar mai apropiati incerc sa mi pastrez cateva persoane.viata sexuala nu mai exista de aproximativ 6 luni. am avut o relatie de lunga durata,de pe la varsta de 18 ani, el este de varsta mea,este primul barbat din viata mea si ultimul pana in prezent (cu , care m am culcat) am fost despartiti de mai multe ori, chiar si pe perioade de luni de zile.el este un baiat inalt ,corpolent, de meserie lautar,ma deranjeaza la el faptul ca nu este f comunicativ,nu este ambitios , nu lupata pentru ceva, problema mare este ca fumeaza destul de des etnobotanice, lucur care pe mine ma deranjeaza maxim, am incercat sa l ajut mereu dar inzadar.nu am copi. nu am servici , sunt la scoala , sunt venita de aproxi
mativ o luna si putin din anglia , am lucrat in domeniul agriculturei. nu am probleme cu politia.am o relatie buna cu toti din familie , nu si f apropiata.parinti multi ani au lucrat in strainatate , eu m am descurcat singura bine inteles intretinuta financiar , ne vedeam rar , (ca si acum de alfel), ne auzeam mai rar, au avut incredere in mine dintodeaua.nu sunt afectiuni psihice in familie.povestea mea…parinti sunt despartiti, mama mea in aprilie anul acesta a cumparat un apartament, a stat in tara doar cat la cumparat , o luna , dupa care a plecat si dupa o luna dupa ce si cv, am plecat si eu la munca in anglia. tin sa va spun ca , cat am stat acolo 4 luni , desi era f greu , ca munca de camp este grea,( sunt si mai firava , dar ambitioasa), cat am stat , aveam o stare foarte buna , ma simteam libera, linistita , fericita , inplinita , o stare interioara f buna. am hotarat inpreuna cu mami ca dupa ce vin eu de acolo sa ma ocup de mobilarea apartamentului si partea financiara o va privi pe ea. asa incantata eram, ca are incredere in mine, ca o sa fac ceva frumos…. am vazutlucrurile simple si usor. pana am ajuns acasa, si mi am dat seamaca lucrurile nu stau chiar num imi imaginam eu.am luat mesriasi mai nesriosi, nu stiu cum sa incep … simt ca ma misc foarte greu , ca nu stiu cu ce sa incep , nu am pe cineva langa mine , stau singura in apartament , dorm pe o saltea ,de cand am venit sunt foarte trista , plang mereu , ma gandesc , ma razgandesc si tot asa , vreau sa fac lucrurile bine, dar cred ca sunt un om care ma uit prea mult la detali f mici, ma gandesc daca gresesc , am dat comanda de un dulap care costa 27 milioane si un pat 15 milione, m am gandit ca st foarte scumpe , ac sunt oameni care poate nu au nici ce manca ca nu se merica , si tot asa , vorbind cu mami ea a spu ca ii plac si ei si sa le iau , sa iua tot ce mi place si sa nu ma mai consum atata,dar ma gandesc sa nu realizeze mai tarziu ca totusi am cumparat l
ucruri ceva cam scumpe , desi eu ii explic, ea merge f mult pe mana mea. nu intalnesc nimic in care ea sa mi suna ca nu este bine , ea spune ca eu o sa stau in ap mult timp ca ea va veni f rar acasa , si sa l fac dupa cum imi place mie,acum nici ea nu castiga foarte bn acolo,ma gandesc sa fac ceva frumos de viior , ma gandesc ca poate cheltuim atatia bani si poate am putae sa i flosim mai tarziu alfel , pe o masina , diverse.ma simt putin grabita de ea , imi spune : ce mai facusi , luasi aia , facusi aia , hai ma mama ce nabiba dute intr un magazin si gata , nu te mai stresa atata , ea ce ti place .dar eu vreau sa fac alegerile cele mai bune dar nici sa nu o dezamagesc pe ea.imi este foarte greu pentru ca desi am cunostinete si prieteni cu care ma mai consult, nimeni nu ma intelege fix cum stau lucrurile , pentru ca defapt nici eu nu ma inteleg, de unde starea asta a mea si ce vreau sa fac , nu nmai stiu nici eu ce imi doresc ce vreauy sa afc cu ce sa incep. si nu vreau sa fiu pentru nimeni povara. am avut un baiat de care am fost mai apropiata , a lucrat cu mine in anglia, el inca este acolo , si i am pov inca decand eram acolo ce vreau sa fac ,, cand am aj acsa am tinut legatura , dar acum , nu mai sunt nici cu el asa bine , pentru ma m am suparat pe el ca nu mai imi da atata atentie pe cat as vrea eu.desi el se scuza foarte mult si spune ca doar eu exagerez,. si cred ca are si dreptate. cu el de la inceput am vorbit , ce usa sa iau ne uitam pe net ne sfatuiam , ce aragaz si find asa obisnuita de la inceput acum parca ajunsesem dependenta de el, nu puteam sa mai iau un lucru pt ca doream sa i cer s lui parerea.nu stiu cat de bine m am facut intelesa , nu ma mai inteleg nici eu , unde am gresit unde gresesc , cum sa incep ( desi am mai facut cate ceva ),ma simt singura , ca ma misc ff greu , vreau mai repede , dar imi este teama sa nu gresesc , ma gandesc ca iau lucruri scumpe si o sa realizez mai tarziu ca nu am facut bine
, ma gandesc ca pe mami nu o dranjeaza asta pt ca eu cu ea ma consult , dar cred ac daca as veni cu oferte si la un pret mai mic , inportant este sa mi placa mie , ea merge pe mana mea , dar parca nimic nu este de ajuns, nu ma mai multumeste nimc…..va multumesc muult daca ati avut timp sa mi citit tot romanul, sper sa fi inteles ceva ceva si sa mi puteti da un sfat cat mai repede, multumesc

eu am inteles ca iti este foarte greu sa fii singura in aceasta situatie si ca ai nevoie de sustinere (mama, parnterul, etc.) cum este si firesc. Multi dintre noi suntem ambitiosi si/sau puternici insa suntem si oameni si avem limitele noastre pe care este de dorit sa ni le si recunoastem si acceptam . Poti incerca niste sedinte de psihoterapie pana te ‘pui pe picioare’… un psihoterapeut este alaturi de tine intr-un mod obiectiv. Se poate, succes!

Dacă, de exemplu, pe Einstein l-am judeca după faptul cum el dansează în “Lacul lebedelor”, cu siguranță acesta nu ar fi pe listă celor mai de valoare interpreți , însă este un savant de mare valoare…E bine când fiecare se ocupă cu cea ce știe mai bine și este la locul potrivit. Te simțeai foarte bine în Anglia, deoarece făceai cea ce îți este în putință, chiar dacă, cum zici tu, era o muncă grea. Să nu ezităm, deci, să apelăm la un specialist în domeniu, atunci când avem nevoie. Eventual, poate un designer ar putea să-ți fie de folos Succes !

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua,
Am 51 de ani si sunt o persoana activă. De vreo 3 saptamani am reînceput să merg la sală. Am făcut doar cardio ( alergare si mers pe banda înclinată, bicicleta eliptică, stepper). Saptamana aceasta avand mai mult timp liber am cam exagerat mergând zilnic. Am simtit chiar si la sală ca am fortat cam mult. Presupun ca m-am ales cu o intindere in zona lombara.Durerea este acută, se accentueaza in momentul in care ma întind în pdt si la pozitie sezand.
Ce ar trebui sa fac?
Va multumesc anticipat,
Carmen F.

neaparat un control medical!

Masaj terapeutic,este probabil o intindere musculara.

Cautati un terapeut bowen in orasul d-voastra. Problema se va rezolva intr-o sedinta sau doua. Detalii pe: http://www.bowtech.com.gr/ro/category/practitioners/