Mesaj:
Bună ziua. Mă numesc S. Am 22 de ani.
De câteva zile am realizat ca nu reușesc sa am o relație sănătoasă cu un băiat. Nici nu știu cum sa încep. Ideea este ca am întâlnit un băiat foarte bun. Care mă iubește și mă apreciază pentru ceea ce sunt. La început el era cel care făcea totul pentru relația noastră. Ba uneori simțeam ca mă sufocă cu prea multa afecțiune. Ăsta simțeam cât timp a fost plecat în alta țară. Totul era ok pana la momentul în care a revenit, am stat câteva zile împreună, am făcut dragoste, au fost niște momente foarte frumoase, chiar cele mai frumoase care le am putut trai cu vreun băiat. După acele zile, tu am plecat acasă, el la fel. Suntem într o relație deschisa,totul e frumos, însă ceva mă macină, parcă nu mi ajunge ceva. Parcă eu sunt cea care cerșește iubire… deși el îmi oferă. .. nu mi ajunge. Îmi vorbește la fel, se comportă la fel…dar am devenit diferită. Parcă am o doza de paranoia, am început sa l iubesc atât de mult încât îmi fac scenarii Cum as putea strica tot. Precizez ca la început el a fost cel care mă iubea mai mult. Știu ca undeva am o carenta afectivă. Tata a decedat când aveam 10 ANI. Toate relațiile care le am avut s au sfârșit prin a le distruge. Nu vreau sa fac asa și de data asta. Nu am vorbit cu el despre asta. Deși simt nevoia sa i spun foarte multe despre Cum sunt și ce mă macină. Teamă îmi e că dacă îi spun o sa se schimbe. Mda.. uneori rămân fără aer gândindu mă la asta. Ce aș putea face? cum să fac să nu fiu egocentrică. să privesc și spre nevoile lui, viața lui? cum să învăt să fiu mai răbdătoare și mai detasată? mulțumesc.

Ati facut deja un pas importanta constientizand ca ceea ce se intampla are cauze in trecutul dvs. Va recomand niste ore de dezvoltare personala.Succes!

discutati cu el… si cu un psihoterapeut. O sa fie ok atunci cand lucrurile sunt clare si ‘pe masa’. Se poate, succes!

Mesaj:
Buna ziua,
Cu permisiunea dvs am o intrebare, referitoare la intelegerea unei reactii a copilului!
Deci, copilul are 15,6ani si este elev in cls IX-a.
La sfarsitul lunii noiembrie in timpul cursurilor de scoala, dna diriginta a intrebat cine are acasa un brad artificial. Copilul meu a spus ca are si fara sa-si dea seama s-a oferit sa-l aduca (am spus fara sa-si dea seama pt ca noi locuim in orasul in care copilul este elev, temporar, domiciliul nostru fiind intr-un oras la 400km distanta si acolo ne facem sarbatorile, in familie).
In fine am fost de acord, ca sa nu -l punem pe copil in situatia de a-si incalca promisiunea si pentru ca il puteam recupera in ultima zi de scoala inainte de Craciun.
Am adus bradul, am insotit copilul si ajutat la montarea lui, ramanand ca impreuna cu ceilalti colegi sa-l impodobeasca.
Saptamana trecuta copilul a fost bolnav si a stat acasa pe tratament, lucru pe care dna diriginta la stiut fiind anuntata, de mine, ca parinte.
Azi, joi, duc copilul la scoala la ora 9 si la 9,30 ma trezesc cu el acasa tremurand, rosu la fata si pe gat si foarte nervos.
In prima faza m-am speriat, nu stiam ce s-a intamplat. L-am luat usor, l-am intrebat ce s-a intamplat si tremurand mi-a spus "mami au vrut sa-mi ia bradul", "cum mami, sa ti-l ia?, ce sa faca cu el?", Nu stiu dar au vrut sa mi-l ia si m-au imbrancit si m-au impins in pereti , m-au injurat sa ma dau la o parte ca el trebuie sa ia bradul ca asa a zis dna diriginta si directorul.
"Mami nu i-am lasat, e bradul meu si nu mi-au zis nimic!"
Ii spun copilului sa se linisteasca si la 5 min dupa plecarea lui, il sun si ii spun sa ma astepte la intrarea profesorilor ca vreau sa vorbesc si eu cu diriginta.
Ma duc, asteptam 20 min, vine diriginta, care ma intreaba "ce sa intamplat dna?" si ii spun " Buna ziua, Dna nu stiu ce sa intamplat, de aceea am venit sa discutam, pt ca e clar ca a existat o lipsa de comunicare, o lipsa de informare, despre care copilul nu a stiut!"
Dna diriginta a inceput sa mi se adreseze: "dna nu e o reactie normala, un copil normal nu face asa ceva, sa ia bradul de la scoala si sa fuga cu el in mana, ca de ce nu a venit sa vorbeasca cu mine, dar stiti ca nu are voie sa iasa din scoala, sa stiti ca m-a socat reactia lui si ca nu ma steptam la el sa faca asa ceva, si sa stiti ca nu e prima oara cand are astfel de comportamente ca mi-au spu si alti profesori."
Eu , de fata cu copilul i-am spus: " dna, copilul azi, a ajuns la ora 9 la scoala, lipsind de ora dvs, pt ca mie mi-a fost rau si nu avrut sa ma lasa singura (sotul nu era acasa). Inainte sa plece de acasa eu am vorbit cu copilul si i-am spus sa vina la dvs sa va spuna de ce nu a venit la prima ora si sa va intrebe cand putem veni sa luam bradul, ca sa nu deranjam?" , si " daca imi permiteti sa va intreb imi puteti spune de ce tocmai acum aflu ca reactia copilului nu este singulara si la sedinta cu parintii de acum 2 sapt nu mi-ati comunicat nimic? Cum de si-au adus aminte profesorii sa va informaeze fix acum, si de ce pana acum mi-ati spus ca copilul este un copil foarte linistit, placut, politicos si implicat in activitatile de la clasa?"
"Dna diriginta eu sunt convinsa ca aceasta reactie a fost urmarea unei lipse de comunicare. Copilul nu a fost informat de nimeni ca bradul va fi luat si dus in alta locatie fie chiar si pentru cateva ore". De fata cu diriginta am intrebat copilul daca stia ceva legat de brad si a zis ca nu stie nimic si ca acum cand a spus dna a auzit pt prima oara!
In fine, am lasat copilul sa se duca la ore si am ramas cu dna diriginta care incerca inca o data sa-mi explice ca reactia copilului nu este normala, ca ea este socata si ca bradul trebuia dus in alta locatie in vederea organizarii unui program artistic ( care are loc la ora 17) cu colinde si ca fiecare clasa se prezinta cu bradul "propriu" si brusc citez: "Ma scuzati am ora si in fine o sa vedem acum ce o sa impodobim"!

Dupa 3 ore de la incident ma reintalnesc acasa cu copilul, il pup si il iau in brate ca de obicei si nu mai pomenesc nimic despre incident. Insa copilul incepe: "mami ce trebuia sa mai luam de scoala (adica globurile si beteala pe care le dusesem impreuna cu bradul),si mami sa stii ca eu nu vreau sa ma duc la spectacolul cu colinde".
"Mami, daca nu este obligatorie prezenta si crezi ca nu vrei, nu te duci!" , dupa care mi-a zis ca se simte obosit si ca vrea sa doarma.

Povestindu-i sotului cele intamplate, a inceput sa ne certe pe amandoi, ca suntem egoisti, ca trebuie sa se adapteze colectivitatilor , ca il apar pe copil degeaba, ca nu am dreptate si ca nici reactia copilului nu a fost normala si ca acum i s-a pus copilului o "eticheta" cu care o sa mearga pana in clasa a XII-a.

Acum , va rog dvs sa-mi spuneti, daca reactia copilului vizavi de un lucru despre care nu a fost informat, a fost normala?
Si daca copilul ar fi fost informat, i s-ar fi cerut permisiunea si copilul ar fi spus nu(stiind ca noi plecam cu tot cu brad in alta localiatate), nu tot in aceeasi situatie s-ar fi ajuns?
Si atunci de ce atata rautate, hotarare si indignare din partea dirigintei?
Daca eu ma duc si ii i-au catedra dnei fara sa o anunt, dansa nu reactiona la fel? Nu e normal sa comunicam, sa ne intelegem, sa stabilim niste lucruri de comun acord?

Aveti perfecta dreptate, iar faptul ca diriginta s-a scuzat si a fugit denota faptul ca nici ea nu crede ce spune si vrea sa evite discutia(cel putin asta inteleg eu din ce ati povestit). Ati mentionat faptul ca baiatul este in clasa a 9-a. Fiind o clasa de tranzitie, este putin mai complicat, a trecut abia un semestru si probabil ca nu si-a facut inca prieteni iar grupul nu este unit. Rautatile intre colegi se vor tine lant pana cand se vor maturiza ( in cazul meu unii colegi s-au maturizat intr-a 10-a, altii au finalizat liceul cu mentalitatea de clasa a 7-a, deci sa nu va bazati pe asta). v-as sugera sa il sfatuiti sa se tina tare pe pozitii, e bine ca in perioada asta sa aiba o atitudine hotarata. Iar in ceea ce priveste bradul, acesta nu trebuia mutat fara instiintarea lui sau a dumneavoastra in primul rand, deci copilul are dreptate. Poate putin mai multa empatie din partea sotului nu ar strica. Mult succes!

Mesaj:
Am o nedumerire. I-am facut sex oral prietenului meu. Dupa ce a terminat, si-a sters penisul cu un servetel, iar mai apoi cu aceeasi mana mi-a atins vaginul. Este posibil sa fi ajuns sperma la nivelul vaginului, care ar putea duce la o sarcina nedorita? Precizez ca in seara respectiva era a doua ejaculare.

Nu.

Cu siguranta …. Normal …logic ca nu

Din moment ce a ajuns sperma pe mana si apoi mana in vaginul tau, da, logic, poți rămâne gravida

Terapeut masaj, fata a spus ca doar i-a atins vaginul cu mana nu ca a introdus mana in vagin. Este ca si cum ti-ai atinge fruntea cu o sticla de vin si ti-ar iesi o alcoolemie de 2,5 la mie.

Vaginul este vagin. Este in interior. Nu ai cum sa atingi vaginul fara sa intri in el ,cu mana in cazul de fata. Poate a vrut sa spună ca i a atins vulva, aceea este la exterior. Oricum spermatozoizii se pot deplasa si de la intrarea in vagin, pot avansa chiar si cinci zile continuu pana sa atingă ovulul. Daca va pregătiți sa îmi trântiți o alta ironie total deplasata ca si cea de mai sus, v as ruga sa mai studiati despre acest subiect si apoi sa presupuneți ca va pricepeți. Dvs nu cunosteti termenii, vaginul nu este egal cu organ genital extern, vaginul este doar in interior. Daca a fost atins vaginul înseamnă ca a intrat in el. Sau poate persoana care a pus întrebarea confunda ca si dvs vaginul cu vulva sau intrarea in vagin…sau poate s a exprimat corect si chiar a introdus mana/deget

Nu stiu de ce la modul in care este pusa problema imi vine sa raspund cam asa: 1. felicitari pentru “precizia” precizarii din final. Poate fi un detaliu pretios pentru Colombo sau Scherlock Holmes in elucidarea misterului. 2. Vreti sa va lamuriti pe dumneavoastra sau pe prietenul dumneavoastra aratandu-i raspunsurile ? 3. In afara de cunostintele de sex oral altfel de cunostinte nu mai aveti ? Cum ar fi cele de: biologie, de logica, etc…

Mar Dum, prin sex oral se fac copii superinteligenti si superdotati, doar lucrezi cu doua capete. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca era la a treia ejaculare. Este ca si cum ai face o operatie de extragere a amigdalelor prin anus.:)

In mod normal nu am fi postat intrebarea, mai ales ca nu are nicio legatura cu vreun domeniu terapeutic (sau poate doar cu consilierea sexuala), dar am ales sa o postam pentru a aduce niste lamuriri celor care poate nu au varsta/ experienta/cunostintele necesare si in conditiile in care primim frecvent astfel de intrebari. Frecvent insemnand aproape zilnic…

Sansele sunt extrem de mici. Doar daca iubitul tau are spermatozoizii extrem de vitali, care se misca cu viteza luminii si au GPS sa nu cumva sa atinga peretii vaginului. ))))) Va recomand da va dati un up-date la educatia voastra sexuala care este la o versiune mult expirata. ) Nu de alta dar va asteapta multe alte surprize intrebatoare la care o sa cautati raspunsuri. Surprizele viitoare poate se lasa cu suferinta.

Pt terapeuti.ro – poate ar fi bine sa le strangeti pe un site separat si sa directionati toti nefericitii acolo, inclusiv raspunsurile primite. Cine stie, poate vazand belele altora si incercand sa se ajute unii pe altii, de voie, de nevoie, pe langa schimbul de experienta inerent se vor transforma intr-un adevarat grup terapeutic…. Adrian , multumesc pentru lamurire. De cate ori voi observa un comentariu mai inteligent pe grup…..

si eu cred ca pentru asemenea situati ar trebui creat un site la care sa raspunda un sexolog;si mai ales nu este vorba de inocenta,cred ca e vorba de mistocareala

Mesaj:
Sunt elev am 20 de ani, si am probleme cu erectia in timpul actului sexual , desi am erectie in timpul masturbari
Mi sa intmplat asta de cateva ori in timp ce incercam un act sexual cu partenera observam ca nu da nici un semn sa am o erectie si ma deprimez singur si stau cu frica aia ca no sa pot face nimic…
Tot incerc sa am o erectie in timpul actului ma masturbez si singur, incearca si partenera dar slabe sanse si atunci cand reusesc sa am erectie nu o pot mentine.
Dupa acest esec ajung acasa incerc sa ma masturbez si am erectie maxima.
Ce ma sfatuiti?
Care credeti ca este problema?

2aaută un medic homeopat și du-te la consultație?

incearca sa elimini cauzele organice mergand la un specialist urolog. Daca totul este ok fizic, atunci nu ramane decat aspectul psihic, caz in care iti recomand terapie cu un sexolog. Succes!

Fa toate cele recomandate mai sus dar cat mai repede mai tarziu este mai greu sa depasesti anxietatea de performanta sexuala deoarece creste numarul de esecuri. Succes!!!

Mesaj:
Buna ziua,in urma cu 3 ani am cunoscut un baiat timid care urma sa devina colegul meu de clasa si cel mai bun prieten.Totul a decurs normal pana acum 2 luni.Cel mai bun prieten al meu s-a apropiat mai mult de mine prin anumite gesturi si comportament adica a inceput sa ma ia in brate,sa stea tot timpul cu mine,sa imi zica ca ii place compania mea,ca arat bine,face anumite glume mai tot timpul cu mine,ma tachineaza,ma ciupeste,de cate ori ma vede imi zambeste si am observat ca se uita mai altfel la mine ca de obicei.Stiu ca in urma cu ceva timp placea o alta fata cu care mai vorbeste si acum dar doar ca prieteni deoarece fata l-a refuzat.Marea majoritate a prietenilor care ne vad si ii vad lui comportamentul cred ca suntem impreuna si de cate ori este intrebat daca ma place spune ca sunt doar ca o sora pentru el.E posibil sa ma placa si nu recunoaste sau nu isi da seama ca ma place?Multumesc anticipat!!

parerea mea este ca isi da seama dar nu vrea sa recunoasca… cel putin nu lui insusi

E posibil sa fie dominat de jena… imaturitatea tipica varstei.

Mesaj:
Buna ziua!! Ma numesc marius ,abia am terminat liceul si am o stare proasta stau foarte prost cu dragostea ,un loc de munca nu prea gasesc ,parintii se cearta mai tot timpul ,parte financiara foarte proasta tatal meu e un mare betiv ,mama imi scoate ochi ca cica imi trebuie bani mereu
Era sa uit ca fac un curs de ospatar si sunt de la tara iar uneori nu prea sunt sigur pe mine . starea proasta o am din clasa a 9 cea cu dragostea iar celalalte prin clasa 11
Ma puteti ajuta cu un sfat va rooooog ??

da! esti intr-un moment de dezechilibru. ai nevoie sa iti cauti un echilibru dintr-o parte macar (familie, iubire sau job) si apoi sa te apuci sa lucrezi pe celelalte parti sa ajung la un nivel cat de cat ok. e greu de facut primul pas dar nu imposibil, banuiesc ca de un psiholog nu se pune discutia…

Mesaj:
Buna ziua!Am nevoie de un sfat din partea dumneavoastra!
Am o relatie de aproape 4 ani de zile dar care de ceva timp a inceput sa se duca pe apa sambetei!Eu sunt o persoana mai incapatanata,cu mai putina rabdare,impulsiva si care gura mare uneori!El este foarte sensibil de ceva timp incoace la orice gest gresit sau nu al meu!Daca nu am chef de o discutie foarte lunga,de viitor atunci cand vin de la job,seara,obosita si ii raspund doar ca sa ii fac pe plac se supara si ma jigneste!Daca nu am chef sa fac ceea ce isi doreste el la fel imi spune ca eu intotdeauna nu am chef si gasesc scuze!Imi spune ca ma iubeste,chiar imi si arata de foarte multe ori insa nu imi place situatia in care noi ne aflam deloc si nu stiu cum sa procedez ca sa repar lucrurile facute gresit de mine dar si de el!
Poate daca am parte de vreun mic ajutor voi stii cum sa fac lucrurile de acum incolo!Tin sa precizez ca planuri de viitor avem chiar destule dar este o relatie tensionata intre noi,pe care simt ca el o face,nu neg ca ar fi si vina mea,dar care trebuie ca sa inceteze.Ce trebuie sa fac?Ce ma sfatuiti?
Multumesc anticipat!

Buna ziua. Pare ca fiecare dintre dvs. lupta pentru nevoile sale si atunci cand nevoile relationale nu sunt implinite apare frustarea, furia sau dezamagirea si fiecare le va manifesta dorind de fapt sa arate celuilalt ca nu ii este bine, ca are nevoie sa primeasca ceva. Ma intreb daca situatia dureaza de mai mult timp, este mai recenta, daca a fost declansata de ceva anume sau sunt lucruri care s-au acumulat treptat, cum a ajuns sa fie sensibil la mai orice gest al dvs. Cred ca v-ar fi util sa mergeti la un psihoterapeut. Toate cele bune.

Se indica un psihoterapeut tocmai pentru a descoperi acele nevoi ascunse ce fac relatia greu de suportat si care, comporta o analiza amanuntuta, uneori chiar a nevoilor inconstientului, subconstientului si/sau fiziologiei persoanelor implicate in relatie, sfaturile la modul general ne putand surprinde si nici lamuri specificitatea modului de interrelationare caracteristic fiecarui cuplu in parte. Discutia liber consimtita, sincera a celor impicati poate lamuri multe. Discutati la obiect nevoile dumneavoastre, eliminand daca se poate orice posibila urma de critica. Orice aluzie critica poate starnii reactii inconstiente de aparare a amorului propriu si de aici escaladarea automata a conflictului. Daca dumneavoastra acuma stiti s-ar putea ca partenerul dumneavostra sa greseasca, ne constientizand importanta lipsei de acuze intr-o comunicare reparatorie. I genere este greu sa fii impartial atunci cand este vorba in a te analiza pe tine vis a vis de interelationarea cu lumea. De aceia in cazul terapeutilor se necesara parcurgerea etapei de dezvoltara personala insa este la fel de putin indicat a face pe terapeutul in propria familie caci dupa cum spune si Biblia “Isus nu a facut prea multe minuni in satul sau caci nimeni nu -i profet in satul sau”. Cand reactia este pur reactiva problema este in genere la cel ce reactioneaza asa si care resimte discutia ca un atac la persoana, de fapt dovedind ca nu detine mecanisme adecvate de gestionare a situatiei si care poate asociaza inconstient situatia cu evenimente din trecut, atunci cand acest mod de “solutionare s-a nascut” . Pentru a intelege unde provin si cand s-au format aceste mecanisme reactive, ce este de facut pentru corectarea comportamentului tine de anamneza si practica terapeutica sau de experianta dumnevoastra de viata si/sau de autocunoastere. Oricum discutia sincera deschisa cu asumarea responsabilitatii de catre fiecare parte in corectarea propriului comportament este necesera chiar si in cazul asistarii de ctre un specialist.

Cred ca aveti deja un inceput foarte bun. Si anume asumarea responsabilitatii pentru propria parte in relatie. Si va felicit pentru asta! Un bun pas inainte ar fi o discutie purtata cu calm si responsabilitate, fara sentimente de vinovatie, in care fiecare dintre parteneri sa ASCULTE pe celalalt. Intr-o astfel de discutie pot sa apara foarte multe indicii despre ce ar fi de facut mai departe. Succes!

Mesaj:
Copii: varsta 17 ani
Buna ziua am o problema de cateva luni ,ma tot doare coloana toracica in partea de sus si nu stiu de ce ce pot face ?

mergeti la medic pt un consult!

Coloana toracica ????

Mesaj:
Buna. Am 19 ani, si sunt foarte derutata . In urma cu 7 luni am avut o relatie in care pot spune ca a existat acea iubire puternica, incheind acea relatie, eu personal am ramas cu o urma foarte mare de regret, deoarece inca mai am acele sentimente pentru baiatul respectiv, chiar pot spune ca inca il iubesc si tin la el foarte mult . In urma cu 2 luni, am incercat sa cunosc pe altcineva, credeam ca asa o sa reusesc sa trec peste relatia anterioara, dar din contra, in momentul de fata , prietenul meu, mereu imi spune ca ma victimizezori de cate ori ne certam si nu ii convine ceva, simt ca nu il mai suport, efectiv simt ca ma sufoca. Am incercat sa vorbim, i-am cerut si o pauza de asemenea, dar nu accepta, imi spune ca ma iubeste, ca tine la mine, ca sunt importanta pentru el, dar eu nu simt nici cea mai mica afectiune din partea lui. Eu am incercat sa ma apropii de el , sa-l uit cumva pe ex, dar nu pot. De altfel am incercat sa-l fac sa ma inteleaga, sa putem fi apropiati , sa vorbim orice, dar simt ca ma retine ceva . Ce ar trebuii sa fac in aceasta situatie ? Cum sa ma comport ? Chiar nu stiu ce si cum sa fac. Si simt nevoia sa am pe cineva langa mine care sa ma inteleaga si cu, care sa pot vorbi de toate ..

din ce inteleg eu nevoia ta este de a fi singura, cu tine, de a vorbi cu cineva care te intelege, ceea ce este destul de complicat de facut intr-o relatie de cuplu. Iti sugerez sa gasesti un psihoterapeut cu care sa stai de vorba mai in profunzime despre ce se intampla cu tine. Sigur or sa apara soltuii. Succes!

Mesaj:
Bună, am o problema si nu prea stiu cum sa o rezolv, sotul m-a înselat cu o prietena, dupa doua luni de stres, încercând să-l aduc înapoi, ma anuntat ca vrea sa divorţăm, (avem doua fetite mici) tulburată, plansa, distrusă, m-am aruncat in bratele celui mai bun prieten a lui, stiu, am gresit enorm, dar faptele sunt consumate, el nu stie de fapta mea, apoi s-a întors acasă, ca vrea sa fie cu familia, cand e băut ne iubeste, ne propromite zice multe, cand e treaz nu dă nici buna ziua, eu nu îl mai vreau asa, plus ca ma si gândesc la prieten” care mi-a vorbit atât de frumos, acasă nu am mai auzit o vorbă bună de mult. As vrea sa divortez, nu ca sa fiu cu prietenul, cu el nu se poate, ci ca sa îmi găsesc linistea, dar sotul nu vrea, zice ca sa mai am răbdare, ca se va linisti! Ce ma sfătuiți să fac?

Când v-a înşelat, v-aţi luptat să îl aduceţi înapoi,când a venit vreţi să divortati.L-aţi vrut doar pentru a nu fi cu amanta sau din alte motive? Dacă din alte motive,unde sunt acele motive,nu le mai aveţi acum?

“Daca mai exista un dram de iubire, atunci totul poate fi salvat!!”…dar cantariti bine…pentru ca uneori cea mai buna alegere poate insemna drumuri diferite!