Mesaj:
Buna Seara,
Am 22 ani. Sunt student intr-o institutie militara, de 2 ani,
Deja de vreo 6 zile ma confrunt cu o problema putin jenanta, si anume durere in zona testiculului drept, la inceput durerea a apatut din senin, primele doua zile ma durut cel mai tare, insa oricum suportabil, cind a aparut durerea ma deranjat si noaptea , cu toate ca eram intins pe pat, la inceput simteam durere la fiecare atingere a testiculului.
Dupa 2-3 zile putin mia mai trecut , ma durea doar in cazut unor miscari, cind ma deplasam, acesta durere tininduma citeva momente apoi se mai linistea.
Acum au trecut 5-6 zile de la aparitia problemei, acum simpt foate rar durere, astazi am simtit doar de 2-3 ori durere slaba, insa oricum parca simpt un disconfort dar aceasta poate fi si o stare de ingrijorare, nu sunt specealist si nu imi dau seama.
Tin sa mentionez, Nimic nu sa schimbat in ceia ce tine de forma , culoare , marime Testiculului, totul a ramas la fel cum era mai inainte, durerea este simtita doar in testiculul drept , aceasta durere nu am simtito la nivelul celuilalt testicul si nici la nivelul penisului.
Care poate fi cauza si daca ma puteti ajuta cu un sfat in ce priveste problema mea ?
Care ar putea fi diagnosticul?

Va rog mult un raspuns.

mergi la un medic… trebuie sa vada exact ce si cum. Nu sunt suficiente descrierile personale. Succes!

este posibil sa fie un varicocel,un chirurg iti poate spune cu exactitate ce este dupa un control amanuntit:)sa poate ca un vas de sange din testicul sa se fi dilatat in urma unui efort fizic si el sa jeneze ceea ce este in jurul lui.

Consult la medicul de familie. Acesta stabileste un eventual consult de specialitate ( urolog, chirurg).

sau o hernie ca urmare a unor eforturi fizice intense,.numai un control de specialtate poate reveni o evolutie in rau.

Mesaj:
Buna ziua,va rog mult sa m-a ajutati: am un baietel de 6 ani ,care nu se obijnuieste la scoala ,este in clasa zero .Mentionez ca nu a fost la gradinita deoarece m am speriat de cat a putut sa planga dupa mine in prima zi .Acum suntem in clasa zero cu ajutor din partea doamnei Directoare am participat la ore stand cu el in banca,a inceput al doilea trimestru si el tot nu vrea sa stea fara mine .sunt disperata ce pot sa fac?va multumesc!

scoala unde merge nu dispune de psiholog? in primul rand dvs trebuie sa va schimbati. trebuie sa taiati “cordonul ombilical” ( cel imaginar) nu copilul este atasat de dvs ci dvs ati fost prea atasata si l-ati invatat doar cu dvs. mergeti fara stres la scoala, vb fara sa pareti speriata sau stresata despre scoala, despre colegii de clasa, doamna invatatoare, despre ce o sa invete etc, nu l certati ca plange dupa dvs si cel mai important nu plangeti dvs . daca ati renuntat la gradi doar pt ca a plans….asta isi doreste si acum…acum sunteti din nou la gradinita( trebuie invatat fara mami care sta dupa el).

Mesaj:
Problema mea a inceput acum cativa ani, si de un an lucrurile se agraveaza. Ma confrunt cu imposibilitatea de a ma mai odihni atat pe timpul noptii cat si al zilei, nu reusec sa dorm iar in timpul zilei cat si noaptea resimt o ingrijorare permanenta. Sunt permanent ingrijorata cu privire la starea de sanatate a familiei si ceea ce m-a ingrijorat e ca permanemt sunt preocipata si de starea de bine a persoanelor pe care nunle cunosc dar de care aflu ca auno problema. In urma cu un an de zile in urma unui infarct bunica mea a murit, pentru mine ea reprezenta un echilibru, cu ea reuseam sa ma descar psihic de ceea ce ma preocupa primeam sfaturi, si in ziua decesului am fost langa ea. Desimam reusit sa imi mentin calmul si sa incerc sa accept situatia , noaptea am avut deseori atacuri de panica si permanant simt parca presenta mortii, sunt ingrijorata daca dorm cu cineva sa nu moara sa nu ii fie rau. PArintii si fratele meu locuiesc in afara tarii, fapt ce determina pemtru kine o ingrijorare excesiva, imi este frica sa nu pateasca ceva, si am devenit dupa parerea mea deja paranoica si imi raman intiparite in memorie tot felul de fraze din discutiile,pe care le,port cu ei , imi fac scenarii cu ce ar putea pati rau. In clipa de fata nu reusesc sa ma mai controlez si sut constienta ca am nevoie cred de ajutorul ujui medic, pentru ca am perioade in care nu ma odihnesc si urasc noaptea pt ca imi e teama de ceea ce as mai putea gandi.O perioada am reusit sa ma mai calmez cititnd rugaciuni si gasindu mi linistea astfel ,insa ceea ce ma ingrijoreaza e ca de mI bine de jumatate de an nu mai reusesc sa imi gasesc concentrarea de a mak citi rugaciuni si de a ma ami ruga pentru ca si in acele komente mintea mea lucreaza si se ingrijoreaz si isi inchipuie tot felul de scenarii cu sfarsit dureros.permansnt imi e frica sa ju mai pierd pe cineva drag. AS dori sa aflu parerea dumneavostra sa stiu catre ce trebuie sa ma indrept pana cand lucrurile sa nu se agraveze. Am 26 ani, numele meu e Simona.

Orice pierdere este integrata diferit de fiecare persoana. Va recomand sa apelati la un terapeut cu care sa dscutati toate aceste aspecte.

din ce descrieti pare sa fie vorba despre o tulburare anxioasa cu atacuri de panica… care, la acest stadiu, ar fi indicat sa o tratati medicamentos (psihiatru) insotit de psihoterapie pt a putea lamuri ce se intampla in dvs. Se poate, succes!

ai identificat foarte bine evenimentul cheie care a declansat starea ta, insomniile, gandurile disfunctionale. Sunt mai multe aspecte implicate aici. In primul rand, nu stiu cum ai trait starea de doliu in urma pierderii unei persoane atat de dragi. Acest lucru poate influenta tot ceea ce traiesti si simti acum. Este foarte important ceea ce tu gandesti despre viata, moarte. Cum se raporteaza ceilalti, apropiati, prieteni, familie la ceea ce resimti tu? Cred ca cel mai indicat ar fi sa gasesti un terapeut in care sa ai incredere si sa pornesti intr-un demers care sa te ajute sa treci peste toate acestea.

Mesaj:
Buna ziua,va rog mult sa m-a ajutati: am un baietel de 6 ani ,care nu se obijnuieste la scoala ,este in clasa zero .Mentionez ca nu a fost la gradinita deoarece m am speriat de cat a putut sa planga dupa mine in prima zi .Acum suntem in clasa zero cu ajutor din partea doamnei Directoare am participat la ore stand cu el in banca,a inceput al doilea trimestru si el tot nu vrea sa stea fara mine .sunt disperata ce pot sa fac?va multumesc!

Desensibilizare sistematica. Adica, stabiliti cu el un program: azi mami sta la scoala 4 h, maine 3h…apoi la usa si tot asa. Dupa ce ati stat cu el un semestru in banca este prea brusc sa nu mai stati deloc, brusc. Cautati ca sunt multe articole pe aceasta tema cu recomandari practice ex:(sa faceti impreuna un calendar din care sa reiasa exact care va fi programul in care dvs stati cu el etc). Daca nici asa nu merge, puteti la in calcul vizita la un psihoterapeut. Bafta!

Mesaj:
Buna,am o mica intrebare,in timpul sarcinii e bine sa-ti cureti colonul cu apa sarata? sunt la prima sarcina iar experenta e cam mica…multumesc mult!

medicul dvs ce spune?

Doamne fere ))

ce treaba are sarcina cu colonul….sau cu apa sarata

Dar de ce sa il cureti asa extrem, mai ales in sarcina?

Si intrebarea " ce treaba are xcolonul cu sarcina" mi se pare chiar naiva

Contraindicat!

Cred ca barbatii nu au aici prea multe de explicat..doar daca sunt medici. In nici un caz nu se face clisma sau altceva..

excesul de sare, zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii si poate si copilului. Asa prbabil gandeste viitoarea mamica.

ce-ar fi sa stai cumintica… daca n-ai alta treaba – gaseste

Mesaj:
Buna dimineata , Numele meu este Aurica M. si am 59 ani. Astazi dimineata cand m-am trezit si m-am ridicat din pat am avut o senzatie de dezechilibru si parca totul se invarteste cu mine, la orce miscare a capului mai brusca am senzatia de dezechilibru. mentionez ca nu am mai avut astfel de simptome pana azi, sunt o persoana activa si nu stiu de la ce este si unde ar trebuii sa apelez ?

Nu am alte probleme de sanatate, medicamente am doar dimineata jumatate de tableta 16 mg de Atacand.

La ultimele analize facute in octombrie, colesterolul rau a esit putin peste nivel de sus in rest toate bune.
Astept raspunsul dumneavoastra.
Multumesc si o zi buna va doresc!

E bine ca cereti ajutor dar eu cred ca aveti nevoie de un set de analize mai amanuntite.Mergeti la medicul de familie din nou !

poate sa fie de la tensiune, poate sa fie anxietate, poate sa fie anemie, poate sa fie orice. Directia e urmatoarea: medicul de familie si dupa trimitere la specialist.

Poate sa fie de la simplul fapt ca v-ati ridicat brusc din pat, iar creierul nu a apucat sa se oxigeneze.

Se numeste vertij ,mergeti la medic cauzele pot fi multe .

RASPUNS: "Multumesc pentru raspunsuri!"

In cazul in care medical nu aveti probleme, este cazul sa consultati un psihoterapeut

Ceea ce descrieti dvs. se cheama vertij, si de obicei apare in spondiloze cervicale.

Mesaj:
Bună ziua, mă numesc Ioana, am 19 ani, si aş dori să primesc de la dumneavoastră câteva sfaturi adecvate situaţiei mele. Sunt într-o relaţie de aproape doi ani cu iubitul meu care are 31 de ani. Ştiu, la prima vedere e o diferenta mare între noi, însă nu am ţinut cont niciodată de asta, si nu ne-a influenţat în vreun fel. Locuim împreună de aproximativ 6 luni si intenţionăm să ne casatorim anul acesta. Ne-am mutat într-un alt oraş imediat dupa ce eu am terminat liceul si m-am înscris la facultate, însă fără ştirea părinţilor mei, ei crezând ca eu locuiesc singură. Acest aspect nu ne a influenţat în niciun fel relaţia. Pot spune ca suntem fericiţi, ca ne iubim necondiţionat în comparaţie cu majoritatea cuplurilor zilelor noastre. Am ezitat întotdeauna sa discut cu părinţii mei despre acest aspect al vieţii mele, despre faptul ca am crescut si ca am o relaţie serioasă, deoarece încă din copilărie nu au ştiut probabil sa mă as
culte si sa mă înţeleagă. Ne am mutat amândoi în chiria plătită de ai mei, ne am găsit amândoi serviciu, eu mergând si la facultate. Între tiimp el mi a mărturisit ca are un copil în vârsta de 5 ani dintr o relaţie anterioara cu o femeie…..de doi lei, dar cu care a rupt orice legătură de aproximativ 3 ani.Am acceptat si înţeles situatia văzând ca îl afectează si pe el si citindu i în ochi ura pe care o poartă acelei femei. Nu, nu m a minţit cu nimic, mărturie fii.d actele judiciare de la procesul pentru pensia de întreţinere în care respectivă declară ca nu mai are nicio legătură cu el . Când înţelegere, respect si dragoste nu sunt, atunci clar nimic nu e si nici măcar un copil nu poate remedia împrejurările. La scurt timp dupa ce el mi a mărturisit, am aflat ca si eu sunt însărcinată,mmotiv de bucurie, deoarece aşteptăm acest moment de aproape un an, în ciuda tuturor poate. S din păcate am pierdut sarcina la 10 săptămâni, moment groaznic când pe el l am simţit mai aproape ca oricând. Am ascuns si acest lucru de ai mei si îl voi ascunde în continuare. Acum, de câteva zile le am tot indus ideea ca între noi e ceva foarte serios ca în scurt timp ne vom muta nă impreuna, iar ei au reacţionat exact aşa cum nu vroiam, pe mama am cam atras o de partea mea, dar tata… Nu acceptă ca nu provine din cine ştie ce familie, ca nu are cine ştie ce studii sau un loc de muncă foarte bine plătit. Menţionez ca ai lui cma acceptă foarte bine, mă iubesc, mergem des la ei,siimt ca fac parte din familia lor, iar el mmă iubeşte la fel de mult cum îl iubesc si eu si mă sprijină foarte mult. Probabil si nota destul de bună de la Bac o datorez lui care mă îndemna mereu sa invat si sa îi povestesc lecţiile ca sa le reţin, probabil si profilul ales la facultate tot lui îl datorez si multe altele mai importante poate. Chiar dacă ai mei nu vor fi de acord cu el în continuare, mai ales daca vor afla de acea ” greşeala” a lui, adică copilaşul, nimic nu mă vă determina sa renunţ la el, deşi nici cu părinţii nu aş vrea sa ne certăm, îl voi alege oricând pe el fără regret, iar părintilor le voi mulţumi pentru tot ce au făcut pentru mine până în acel moment. Sunt conştienta ca nu îmi vror răul, dar nici nu le voi da dreptul de a decide în locul meu, avand în vedere ca si ei au fost tineri, s au iubit si au pornit de la zero împreună.
Vă rog sa îmi scuzaţi eventualele greşeli de exprimare sau coerentă, si aştept cu nerăbdare sfaturile sau opiniile dumneavoastră.
Cu respect,
Ioana

din ce am citit nu prea imi este clar de ce sfaturi ai nevoie… am inregistrat mai de graba o ‘confesiune’ decat un strigat de ajutor. Pari foarte ferma in ceea ce priveste viitorul tau! Sper sa va mearga bine impreuna insa nu pot sa iti spun ca daca ati ales sa ‘nu tineti cont de diferenta de varsta’ nu inseamna ca aceasta nu exista! Exista cupluri care functioneaza si asa, la fel ca altele, deci succes !

Din descrierea ta se intelege ca nu mai are nici o legatura cu fosta…a rupt orice legatura si cu acel copilas?

Daca a rupt orice legătură si cu propriul copil, cel mai probabil te va lăsa si pe tine cu ochii in soare cu tot cu viitorul vostru copil. Faptul ca nu este un tata responsabil spune multe despre el. Copilul nu e vinovat ca el nu s a înțeles cu fosta partenera. Si ești tu așa convinsa ca fosta e o femeie de doi lei? Așa spun aproape toți despre fostele,dar daca le cunoști personal ai sa vezi ca nu e așa. Daca este o femeie de doi lei cum se facă ca a fost cu ea in relație si au mai făcut si un copil?? Daca n am mai crede orbeste tot ce auzim, ar fi un lucru care sa ne ajute mult in viață. Esti foarte tânără si fara experienta in relații, dar el are deja experiente diverse si inclusiv experienta de a ti spune ceea ce e in avantajul lui…acesta este un motiv pt care diferență mare de vârstă nu face bine in cuplu..acum poate nu sesizezi, dar cu timpul vârsta își va spune cuvântul. Asculta i pe cei mai maturi si mai trecuți prin viață. Analizează mai in detaliu situația lui cu fosta si cu al lui copil …mai ales ca atât timp ti a ascuns acest lucru care este extrem de important, arata ca este o persoane nesincera si ascunsa. Cine știe ce altceva îți mai ascunde..se pare ca este obișnuit sa ascundă lucruri esențiale pt un cuplu. Fii înțeleaptă si analizează situația, apoi alege daca chiar vrei sa renunți la părinții tai pt un bărbat nesincer si tata iresponsabil. Oare este o alegere înțeleaptă pt o fata foarte tânără si fara experienta relațiilor? Esti atât de convinsa ca e alegerea cea mai buna pt tine? Mai analizează. Succes. PS: cele mai multe femei cred ca bărbații se schimba pt ele, ca sunt ele mai deosebita, ca ele ii vor schimba etc.de aceea sfârșesc nefericite

Probabil e prima ta relatie. Mi se pare de neiertat fsptul ca si-a parasit copilul, si ca o numeste pe fosta o femeie de doi lei..trebuie sa intelegi ca ii uneste faptul ca au un copil, un copil care ar trebui sprijinit de tatal lui si nu parasit..oare crezi ca tie nu-ti va face la fel? E normal ca parintii tai sa nu accepte, ei se lupta din rasputeri sa te ajute sa termini o facultate, sa faci ceva cu viata ta…ce mi-as mai dori sa mai am 19 ani☺..

ce nu inteleg eu este de ce, brusc, el este incet incet catalogat drept ‘nenorocit’… cunoasteti circumstantele ‘abandonului’? poate femeia aia chiar este cum o descrie… zic sa nu ne pripim cu asemenea caracterizari bazate doar pe ‘el zice ca e o nebuna’.

Consider ca sfaturile sunt inutile in situatia dvs. Probabil aveati nevoie de o confirmare a unui specialist, ca toate deciziile pe care le-ati luat sunt corecte. Daca in cuplul pe care il formati exista confort emotional, este clar ca va potriviti.Mult succes!

Domnule Botezat, chiar daca ar fi o nenorocita, nu exista pe planeta Pamant nici o scuza ca un tata sa își abandoneze copilul. Punct. Restul sunt doar scuze

ideea mea este ca sunt prea putine informatii legate de acea relatie pt a ne permite noi sa il numim pe el intr-un fel si pe ea in alt fel. Pot exista circumstante extreme in care poate aparea un abandon… noi nu stim speta, deci nu are rost discutia. Discutiile despre moralitatea abandonului… de orice fel… este bine sa fie facute cu toate datele pe masa… altfel este ca si cum am specula ca TOATE medicamentele non-homeopate sunt otravuri, sau invers. Sper ca m-am facut inteles.

Eu nu am spus despre el altceva decât ceea ce reiese din context. Si anume ca e prefăcut si fals, ceea ce arata ca poate fi la fel de fals si in alte situații de viață. Faptul ca cineva are copii , nu este un lucru care sa fie ascuns de actuala partenera, ci este esențial pt relație. Daca este un bărbat atât de extraordinar ce motive are sa se ascundă????Asta spune multe despre el, nici macar nu e nevoie de vreo evaluare psihologică pt a ne da seama ca un om care ascunde asemenea lucruri nu e un om cinstit si serios

serios? sa inteleg ca dvs nu ati ascuns niciodata ceva din frica de a nu pierde/dezamagi/etc pe cineva? Se intampla… suntem oameni si facem greseli… uneori catastrofale.

Ați spus bine greșeli catastrofale. Una e sa mințim cu ceva inofensiv, alta e sa mințim cu asemenea lucruri esențiale. Sa nu fac acum analiza si sa spun ce fel este o persoana egoista care se folosește de alții pt propriile beneficii si ce probleme are o persoana care minte din frica

atunci sa inteleg ca il bagam pe domnul din discutie in ce categorie?

Domnule Botezat-Antonescu Radu Andrei nu l-a catalogat nimeni drept “nenorocit”, vreau sa intelegem care au fost cauzele abandonului. Oricare ar fi problemele dintre parinti copii sufera..ce motiv sa ai sa abandonezi un copil la varsta de 2 ani? Ca din descrierea ei inteleg ca de 3 ani l-a abandonat. Obligatia morala e parintelui e sa-si sustina copilul si sa-l sprijine indiferent de problemele pe care le au adultii..el refuza in mod voit sa-si asume raspunderea parinteasca..gaseste motive cum ar fi ca fosta e o femeie de doi lei…e un om las si fara sentimente

ce vreau sa spun este ca informatiile sunt prea putine si ca nu facem decat sa discutam teorie. Normal ca orice copil este afectat de o relatie proasta a parintilor… si a familiei in general! Ce vreau sa sugerez este sa nu mai aruncam cu teorii avand informatii insuficiente, necunoscand persoanele in cauza, implicit toata povestea!

”Conflictele”(discutiile)de mai sus cred ca sunt constructive,utile….”cauzele abandonului”,”informatiile sunt prea putine..” ,acestea sunt de rezolvat,descoperit ptr.a-ti clarifica indoielile legate de aceasta relatie,indoieli pe care le ai si simti ca ceva nu-i in ordine din moment ce ai scris aici….Succes!

Mesaj:
Buna,nu stiu cu ce sa incep … sunt singur nu am cu cine sa vorbesc sa ma distrez .. sa rad.. Toti ”prietenii” pe care ii am ma vad doar atunci cand au nevoie de ceva. Eu daca am nevoie de ceva vesnic acelasi raspuns ” nu pot am treaba” Sunt diferit nu suport alcoolul si fumatul , ascult mult skrillex si dubstep urasc manelele multi ma judeca pentru asta. Multi rad de mine ca nu fumez nu beau… ma judeca… nu ma vor langa ei. M-am saturat am incercat sa ma apropii de anumite persoane si isi bat joc eu le respect am grija de ele le intreb cand vad ca sunt suparate… pe mine nu m-a intrebat nimeni niciodata asa ceva… Nimanui nu ii pasa de mine. Ce rost mai are viata asta?

Esti diferit in sensul bun al cuvantului . Scapa de asa numitii “prieteni” , cauta altii si stai linistit , ca viata e frumoasa . Unii isi doresc una normala , ca a noastra , iar noi nu profitam si nu suntem multumiti de ce avem .Faptul ca nu asculti manele , nu bei , nu fumezi , nu imi creeaza decat o imagine de bine . Am avut aproximativ aceeasi problema si eu , m-am inchis in mine , dar am vazut ca nu a meritat . M-am apucat de un sport , mi-am cautat prieteni noi , si e mai bine acum

daca nu esti apreciat… atunci poate ca ti-ai ales gresit persoanele care doresti sa te aprecieze. Nu este un capat de tara, incearca sa iti faci relatii care sunt mutuale… nu unilaterale. Se poate, succes!

Cauta-ti alti prieteni:)

Poate ca nu au văzut ca ai avea “probleme” , poate ca nu ai arătat ca ai avea ceva si din cauza asta nu te-a întrebat nimeni nimic ! Ai fost umărul pe care au plâns ei , ai fost o persoană puternica si din cauza asta ceilalți , văzând in tine punctul lor de sprijin , nu și-au mai dat seama ca ai si tu nevoile tale , până la urma ești om si ai nevoile tale !!! Încearcă sa le arăți si latura ta umană , sensibila si atunci poate ca te vei simți mai bn si vei vedea ca viata are sens pt fiecare din noi ! Succes

Stiu cum e ^_^ cauta-ti si tu alti prieteni

Fii tu si atat! Spune-le ce simti, arata-le cum esti si ce gandesti. Cine te place te vrea, cine nu, nu merita efortul pt mai mult, ci doar respectul tau ca oameni. Just be yourself! Te critica ca tu nu bei si nu fumezi? Bravo tie: esti criticat existi si faptul ca te critica se datoreaza slabiciunii lor ca nu au acel ceva, nu stiu sa traiasca altfel decat turma, esti doar unul de invidiat . Se vor gasi si prietenii care sa te merite.

Ceea ce e diferit la tine sunt niste calitati.cauta alte persoane care sa aprecieze aceste calitati ale tale.vei gasi.

nu mai face eforturi pt. a te dauna cu cine nu te asemeni.Daca intre oameni nu exista lucruri comune, nu are cum sa mearga o relatie. De obicei, conteaza principiile de viata, preocuparile de acelasi fel, pasiunietc. Daca nimic din toate acestea nu au legatura, nu se prea pot inchega relatii de prietenie . Puteti ramane la stadiul de amicitie, va puteti saluta si intreba de sanatate din cand in cand.

Mesaj:
Nu am avut niciodata orgasm. Apetit sexual am si ma lubrifiez intotdeauna, chiar si din “discutii” incendiare cu partenerul. El este atent cu mine si isi doreste mereu sa am si eu parte de orgasm si nu am mimat niciodata, pentru ca nu vreau sa imi mint partenerul. Pana sa am relatii cu acest partener, am avut o pauza sexuala de aprox 2 ani.
Sunt diagnosticata cu sindromul ovarelor polichistice de 3 ani.
Am incercat sa ma documentez singura si sunt n variante pt lipsa orgasmului. Avand in vedere ca inainte de a fi diagnosticata am inceput sa ma ingras, sa am probleme cu tenul si alte simptome specifice sindromului, iar stima mea de sine a scazut dramatic, poate fi un blocaj psihic?
Partenerul meu ma intelege si cu el pot discuta orice, el m.a ajutat sa trec si peste alte bariere, in ceea ce priveste viata sexuala.
Multumesc.

Da,este un blocaj de natura psihologica.

Apelati la un sexolog.

Da este un blocaj din cauza diagnosticului si schimbarii fizice care va afectat si stima de sine.Apelati la terapeut!

Cat timp dureaza actul sexual? Dar preludiu?

Mesaj:
Buna am 14 ani.Nu stiu ce e cu mine am ganduri chiar sa ma omor.Nu ma mai recunosc.La scoala era printre cei mai buni,iar acum am scazut rau!Anul acesta am examen de capacitate,iar profesorii trag de mine.Cu toate astea tot nu ma simt cum eram.Eram a 2-a pe clasa,mergeam la olimpiade,iar acum abia de sunt a 3-a,a 4-a pe clasa.Ma simt si un pic rau pentru ca am vorbit cu un baiat vreo doua luni si dupa aceea s-a terminat.Sunnt bulversata total ma inchid in mine,ma gandesc cum sa fac sa iau nota mare la examen,vreau sa intru la liceul Pedagogic si imi trebuie medie peste noua,iar eu de abia daca voi reusi sa iau 8.Pana in clasa a 6-a am luat numai premiul 2,inafara de clasa intai cand am luat premiul 1.Anul trecut am luat premiul trei si asta a inceput cel mai mult sa ma distruga.Profesorii au vorbit cu parintii mei si le-au spus ca nu mai invat,si de atunci chiar ca nu mai pot zambi(acum vreo 3 luni,prin Octombrie).Stiu ca nu e chiar o poveste dura dar nu stiu de ce ma afectea
za extrem de tare.Va rog sa ma ajutati

Ai putea să menţionezi greutatea – înălţimea, dacă eşti prea slabă contează din mai multe puncte de vedere. Poţi să revii cu un mesaj despre ce include dieta ta. În rest, du-te cu părinţii la laborator şi fă analizele uzuale, în special colesterol + cele de intoleranţe alimentare. Nu ştiu câtă deschidere ai la 14 ani să citeşti aşa ceva, dar în orice caz poţi încerca împreună cu părinţii. Aici sunt descrişi nişte adolescenţi cu simptome asemănătoare, şi s-au rezolvat doar prin dietă . EDIT: evident că e recomandat să mergi la psihoterapeut. http://wp.me/p48646-15b

ADUNĂțI GÎNDURILE

CAPUL SUS TREBUIE SĂ LUPțI PT TINE

Ce a fost șterge cu buretele știu că îți e greu dar luptă ce vrei să spună colegi uito și pe asta e o lașă nu învingei pe toți aratăle ce poți

Esti un copil bun, care a avut rezultate bune la scoala pana acum si care au dovedit ca esti o luptatoare si cu o mare dorinta de a reusi in viata (vrei chiar sa faci liceul pedagogic). Acest fapt te ajuta si iti ofera o baza buna pentru examenul care te asteapta. S-a intamplat ceva in existenta ta, fie tie direct, fie familiei tale. Incearca cat mai repede cu putinta sa discuti starile prin care treci cu o persoana de incredere, de preferinta unul din parinti pentru ca ei pot lua o hoatarare in legatura cu tine. Poti vorbi si cu o ruda aporpiata sau cu o prietena despre strairile tale si impreuna sa gasiti alte alternative la aspectele care te deranjeaza. Impreuna cu parintii tai (sau macar unul din ei) apeleaza la un psiholog.

din ce am inteles pare sa nu poti accepta ca relatia aceea te-a afectat mult mai tare decat vrei sa recunosti. Suferinta ‘din dragosta’ in adolescenta este mult mai haotica si are impact foarte puternic asupsa afectivitatii. Ce iti pot sugera este sa incerci sa separi viata ta academica de cea de cuplu. Ce ti se intampla, asa exagerat cum este, ni se intampla tuturor sub o forma sau alta in asemenea circumstante, mai ales la adolescenta. Da cu apa rece pe fata si focalizeaza-te pe ce vrei sa faci. Se poate, succes!

Draga mea, parintii ne iubesc indiferent de notele din carnet! A fost o perioada cand si eu eram obsedata de notele mari, dar mai tarziu am realizat ca nu ele conteaza, importante sunt informatiile pe care le acumulezi.Adevarata competitie se duce cu tine insati, important e ca tu sa inveti ca sa iti poti realiza visul(acela de a intra la liceul dorit) si cu ambitie si incredere in tine cu siguranta vei reusi!Nu conteaza diploma(si eu am suferit atunci cand nu am mai luat premiul 1), ci ceea ce o sa reusesti tu in viata(liceul, facultatea …si sunt sigura ca o sa reusesti) Ai incredere in tine! Adolescenta e o perioada in care ne simtim foarte ciudat, nu te lasa coplesita de starile “nasoale”.Numai bine! ^_^