Mesaj:
buna seara,cum as putea sa scap de stres,si sa recastig increderea in mine???? multumesc multa sanatate si numai bine….

prin gasirea unor modalitati de detensionare … sportul mereu ajuta, dar si yoga, meditatia si/sau tehnicile de respiratie (toate le gasiti pe net)

recastigarea increderii in sine … inseamna ca ea a existat candva, a fost ancorata in chestii perene (frumusete, barbat/femeie, job etc) si acum ancora nu mai exista? Cel mai oki e sa reancorati increderea de sine … in propria persona. Asfel … sunt increzator nu datorita jobului pe care il am, ci datorita faptului ca sunt EU sunt EU si sunt capabil de orice imi propun (un mic exemplu :p)

putintica consiliere … sunt sigur ca daca stati de vorba cu cineva (neutru) putin o sa va aseze gandurile

miscare in aer liber, muzica, hobby, atitudine pozitiva, relaxare, masaj sau terapie bowen sunt doar cateva solutii care va pot ajuta. multa bafta!

care este motivul pentru care v-ati pierdut increderea in dvs?

Împreună cu un psihoterapeut ați găsi ușor soluții la problemele dumneavoastră.Găsind cauza,eliminăm repede efectul.

ati administrat asa ceva copiilor? ma bate gandul sa iau si eu pt piticul meu de 3 ani..sunt contraindicatii? si de ce e toata nebunia asta cu uleiul de peste?

“Deşi cantitatea de etanol eliberată într-o doză tipică de ulei de peşte este redusă, cei cu intoleranţe la alcool sau cei care sunt alcoolici ar trebui să se abţină de la a consuma esteri etilici. Copiii mici ar putea fi de altfel vulnerabili la efectele toxice ale etanolului chiar şi în cantităţi reduse.”Citeşte mai mult: http://tinyurl.com/qenfwdh

Acest produs contine pe langa omega 3(Epa si Dha) vitamina A,vitamina E si vitamina D care mentine sanatatea sistemului osos si sistemului nervos. Si foarte important sunt efectuate studii observationale in 2010-2011 in cadrul Spitalului Clinic de urgenta pentru copii “Grigore Alexandrescu” Bucuresti.

Omega 3 cu lanţ lung cum este şi DHA-ul din peşte sau alge marine oxidează cel mai repede. Şi cel vegetal este foarte vulnerabil, motiv pentru care pictorii ung canavaua cu ulei de in şi o lasă în bătaia vântului, iar după 10 minute încep să picteze. Din aceste motive aş suplimenta cu EPA/DHA doar în varianta gelule, şi aş căuta nişte surse de vitamina E serioase, fiindcă uleiul de peşte este un mare consumator de vitamina E, iar ceea ce vine din gelule este o cantitate minimă, doar pentru menţinerea calităţii uleiului înainte de a fi înghiţit.

Ce fericiti trebuie sa fim intr-o tara in care psihologii se pricep la toate…!!!

..chiar si la medicina….nutritive si cine stie mai cate…

Nu sunt psiholog, nici terapeut. doar pasionat de nutriţie. citesc şi traduc studii, articole. Aproape în fiecare zi, de 4 ani.

Iar aceasta se vrea a fi o pg care abordeaza problem de natura psihologica….iar oamenii astia ar putea sa va creada specialist si sa isi assume ce spuneti pe aici…dvs aveti onestitatea sa va asumati, ca ce spuneti e universal valabil???…si ca se potriveste oricui??…

…in acest trist caz …ma intreb de ce or exista oare unii care studiaza medicina…?????………

puterea sta in dvs sa va alegeti calea corecta

…si de ce nu spuneti ca trebuie sa intrii si in meditatie ptr asta?…e ciudat ca la orice intrebare este expusa aici…sunt 2-3 care intotdeauna stiu raspunsul indifereent de domeniul din care vine intrebarea…..

Chiar aşa, bună întrebare. Sistemul funcţionează de aşa manieră încât mulţi din cei ‘cu studii’ ajung să răspândească informaţii eronate. De ce ? asta e altă mâncare de peşte. În orice caz, cam orice răspuns dat de mine este sprijinit de referinţe solide, rezultatul muncii unor oameni care chiar practică medicină. ** Ca un mic detaliu: pe acest grup răspund ‘terapeuţii’ ! Iar terapeut poate fi la fel de bine şi un medic sau un nutriţionist.

sau oricine crede ca daca citeste o carte se poate si autointitula terapeut…..nu ma deranjeaza ca va spuneti parerea,,…ci faptul ca sunteti 2-3 personae care induceti confuzie se eroare….

numai vorbesc de lipsa de onestitate….lipsa de professionalism….

…ma bucur ca cel putin te simti…nu ti se pare ca depasesti cu mult limitele terapiei???…mai ales ca ne si cunoastem…fie si putin…

CONCRET: suplimentul de ulei de peşte VĂRSAT postat la început, este ceva foarte nociv, fiindcă lumea chiar îl administrează la întâmplare, fără vitamina E, fără nicio altă precauţie. Deci sunt MULT mai profesionist decât farmaciştii şi plafariştii care îl vând fără o documentare minimă. Dată fiind situaţia, discursul dvs. afectat nu mă face decât să ridic din umeri. Vă provoc să mă combateţi atacând ideea, nu persoana, dacă sunteţi cu adevărat profi

E parerea Dvs. iar eu in anumite limite o respect!

unul la mana este grup pt terapeuti in general… nu numai pt psihoterapeuti. Este adevarat ca multi isi dau cu parerea in afara domeniului respectiv de specializare, sa nu mai spun de cei care nu au nicio specializare si totusi se exprima pt ca au avut experienta proprie. Inca este o tara libera, macar in exprimare. Important este sa existe macar o voce, din toate cele care se fac auzite, care sa aduca argumente profesionale concrete, zic

Iar eu din pacate nu sunt nici farmacista, nici plafar-ista…cum as putea sa va combat??…respect ptr cunoasterea dvs….insa sustin idea ca oamenii neavizati pot confunda psihologii cu medicii si sa ia informatiile de aici ca fiind universal valabile….ori asta nu cred ca e cinstit…nimeni nu poate fi foarte bun un toate domeniile…asa ca lastai problemele medicale ptr medici…si abordati strict problema psihologica daca doriti…..aici este sectiunea psihologie…..

nu este sectiunea psihologie… suntem in cadrul Intreaba Terapeutul Online… la un subiect despre un supliment nutritiv. In alta ordine de idei, eu personal ma consult cu 2 (doi) medici + un veterinar

…sunt convinsa ca limitele nu sunt punctual tau forte…na intreb terapia este???!!!…..doar traim in ro si ne purtam ca atare…tupeu…tupeu..samd

Cum se face ca nici unul din terapeutii cu valoare , din care si tu cinosti o parte, nu-si asuma nici unul problemele medicale??!!!….poate n-or fi asa de cititi ca tine…success…sa ramai pe afara(daca poti intelege la ce ma refer)!!!

si pana la urma, sa ia sau nu acel ulei de peste?

Dupa cum bine spunea cineva pe aici..tu stii daca trebuie sa iei sau nu acel “ceva” ce te intereseaza…

nu stiam…tare / cred ca o sa-mi iau si eu… si cum spunea Remus Sandu, mai bine incapsulate, caci e posibil sa se oxideze dk nu e plin de stabilizatori

sunt terapeut voluntar la o fundatie pentru copii cu dizabilitati si acolo le-am auzit pe mamici ca administreaza copiilor acest produs cu mare succes pentru problemele micutilor. la copii se recomanda in tratarea tulburarii de deficit de atentie si hiperactivitatei (ADHD). Se pare ca prin administrarea uleiului de peste se imbunatatesc abilitatile de gandire si comportament la copiii diagnosticati cu ADHD.

Mesaj:
Buna ziua. Am si eu o problema un pic mai delicata. De la un timp, cand incerc sa sa fac dragoste ma ustura si ma doare in acelasi timp penisul. Nu am probleme la urinare sau cand este in stare normala. Doar in momentul in care intra in erectie
simt acele simptome. Am observat ca doare mai tare cand incerc sa il “decalotez”. Am crezut ca e ceva trecator dar deja incep sa ma ingrijorez findca au trecut cateva luni bune. Nu am facut sex decat cu prezervative… Va multumesc pentru timpul acordat.

cel mai oki, trecetzi peste pudoare…si vizitati un urolog

un consult la urolog ar elucida cazul desi din descriere pare a fi vorba de FIMOZA care se simte mai ales cind organul e in erectie decalotarea e incompleta

sau un dermato-venerolog

Multumesc pentru sfaturi. Nu e vorba de pudoare, ci de timp liber. Dar o sa fac tot posibilul sa ajung la un dermato venerolog.

Mesaj:
Buna ziua! Sunt in anul II la facultate iar majoritatea examenelor pe care le am de susținut sunt orale. Din păcate eu sunt cam timida si din acest motiv nu reușesc sa imi depășesc limitele desi invat foarte bine. La examenele scrise iau numai 10 dar la cele orale numai 8-9 deoarece desi stiu materia foarte bine ma emotionez la întrebările profesorilor si aceștia considera ca nu merit 10. Sufar foarte mult pentru ca invat si nu reușesc sa demonstrez cat de mult stiu din auza timiditatii mele. Ce as putea face in aceasta privința?

psihoterapie.

timiditatea aceasta poate fi explorata in psihoterapie. Unele persoane sunt mai introvertite ca altele, ceea ce este ok. In timp se rezolva daca ii acordati atentia necesara

…dar daca inainte de fiecare examen , ti-ai lua cateva minute in care sa te relaxezi si sa iti imaginezi tott ce vei spune.,vei face…totul pas cu pas??….

Incearca sa treci peste aceasta timiditate…schimba-ti modalitatea de a gandi!!!ce, profesorii mananca studenti ???gandeste-te ca nu ai nici un motiv sa te fastacesti, in fond si la urma urmei …si EI sunt tot oameni…isi fac meseria…. iti trebuie un pic de curaj. Asta TREBUIE sa vina din interiorul tau.FII MAI CURAJOASA!!!

Are dreptate Elida, urmeaza-i sfatui!!!

eh..d’asta e buna pagina asta…ca se mai aduna oameni cu aceleasi probleme, si isi impartasesc experientele lor…unul altuia :p

desi am vazut profesori care ‘mananca’ elevi si studenti pe paine, sunt de acord: si ei sunt oameni! Poate te-ar ajuta sa stai de vb cu ei individual… sigur au sfaturi bune pt tine… macar o parte din ei

Poate ca ar fi bine sa incerci si un remediu homeopat : GELSEMIUM 30 CH . 5 granule sublingual , in toata sesiunea , de 2 ori pe zi , inaintea meselor . Este un clasic remediu al tracului si te va ajuta sa-ti regasesti Eu-l acela care stie carte si nu se intimideaza niciodata ! Succes ! Dr . Monica Pester

Respiraţia abdominala înainte de examen poate fi o metodă de reducere a anxietatii.

de retinut insa inainte de a aplica sfatul Mocicai Pester, este ca homeopatia este o pseuda stiinta, ce presupune ca apa are o memorie, ce retine esenta unei substante diluate de mii de ori. Asfel, o pastiluta de remediu homeopat nu contine decat apa cu zahar, neexistand nicio molecula de substanta activa, si functioneaza doar in sfera placebo. > http://www.ted.com/talks/james_randi.html

interesanta observatie ! dar cine ti-a spus ca numai stiinta vindeca ? oricum , in caz ca nu spun o noutate , homeopatia este o parte esentiala a medicinei energetice , veche de mai mult de 200 de ani . Si care , evident , si-a dovedit din plin utilitatea …

eu ma intreb cum se traduce in ziua de astazi ‘mancatul sanatos’ al stramosilor nostri

si-a dovedit utilitatea numai in sfera placebo / niciodata nu a depasit 50% in trials

si cum oare se explica teoria “placebo” ? In termeni stiintifici , fireste ?!

vechimea nu valideaza remediul ca fiind eficace. In plus…200 de ani e o nimica toata. Homeopatii deseori profita de lipsa de cunostiinte a omului, si se strecoara printre remediile naturiste..unde acolo e cu totul alta mancare de “peste”

prin activarea via hormoni a unor substante proprii corpului, ce activeaza mecanisme epigenetice de autovindecare

evident , daca avem in vomeopatia este tanara edere acupunctura , care are peste 3000 de ani vechime , h

daca avem in vedere acupunctura , homeopatia este inca tanara …

acupunctura nu e homeopatie … si in unele afectiuni, acupunctura functioneaza dincolo de sfera placebo

Bogdan, cred ca iti trebuie un Strontium 200 CH

no da’ ce-i asta…ca si google imi da cu eroare )

eu recomand niste somn… apasa zapada si frigul pe diversi lobi cranieni… si nu numai

a …oki / ma prind mai greu =))) clar … si o sa iau pana cand voi face supradoza…de zahar =))

Bote / eu’s fresh…venit de la alergare … destul de combativ…un soi de motal kombat al fb-ului )

a intelege faptul ca fiinta umana este o entitate energo-informationala , si ca acupunctura , homeopatia , biorezonanta , si multe alte terapii energetice sau cuantice , se adreseaza corpului nostru energetic , e greu … crede-ne insa pe cuvant !

Buna ziua! Am o curiozitate leagata de profesia dvs.: o prietena este intr-o terapie de 2 ani si ceva cu o domnisoara psiholog si se declara foarte multumita. Cu toate astea, mie imi povesteste cum psiholoaga respectiva o cearta, tipa la ea si ii tine teorii despre viata. Din cate am citit si eu si din ce am auzit si pe la altii acesta nu ar fi un comportament potrivit pentru un psiholog. Si intrebarea mea pt dvs. este exact aceasta: este sau nu? Multumesc

Buna ziua, psihoterapeutul nu are nici un drept de a emite judecati in privinta comportamentului pacientului/ clientului. Mai mult decat atat, treaba lui nu este sa invete persona din fata ce sa gandeasca, ci cum sa gandeasca, el prezinta posibile modalitati de abordare ale problemei, nu ofera solutii la problema in cauza. Cearta, tipatul, teoriile despre viata nu fac parte din comportamentul adecvat al unui psiholog.

Raspuns Laura Schussmann : Buna ziua. Nu stiu de ce este in terapie prietena dumneavoastra, dar din ceea ce am citit sunt mai multe lucruri care ma deranjeaza in metodele domnisoarei psiholog. Deci cred ca si alti colegi care citesc mesajul de mai sus au deja o parere , mai mult sau mai putin subiectiva. Dar cred ca intr-un punct sunt de acord cu mine, certat, tipat, experiente de viata, toate realizate cu si in fata pacientului nu au nimic de a face cu meseria de psiholog si psihoterapeut. Nu ma pot abtine totusi sa pun o intrebare retorica: De ce oare e multumita prietena dumneavoastra in conditiile astea? ( raspuns postare Nicoleta Oancea.)

multumesc pentru raspunsuri! spune ca psiholoaga respectiva este “profesionista”, ca este bine pregatita si ca i-a fost recomandata de un alt psiholog.. nu stiu cum as putea sa o ajut ,eu i-am zis ca nu mi se pare normal sa tipe la ea.. nu inteleg ce o face sa ii si dea bani pentru asta

Eu vad aici defapt o relatie nepotrivita psiholog-pacient! Insa adevarata intrebare pt noi, psihologii, este de ce se declara doamna respectiva multumita acceptand in acelasi timp tipetele domnisoarei psiholog. Nu cumva s-a creat o relatie (nociva de altfel) de dependenta?

Si inca ceva, daca anumite intrebari sau reactii ale psihologului sunt interpretate ca “lectii de viata” de catre pacient.

Buna ziua. Mie mi se pare ca prietena dumneavoastra ii impinge pe cei din jur sa o ia in grija. Psihologul “o cearta” si-i da “lectii de viata”, dumneavoastra va ingrijorati din aceasa pricina si cautati ajutor pentru ea… Ce beneficii obtine ea din aceste situatii? De ce sta de 2 ani in aceasta relatie? Nu cumva e mai comod decat sa-si asume consecintele propriilor decizii si actiuni?

Posibil ca in acest caz, dat fiind si perioada relativ mare de cand au loc intalnirile si gradul de incredere si intimitate ridicat, atins intre cei doi, psihologul sa fi asimilat in mod inconstient rolul de mama, frate/sora mai mare a clientei sale, de paznic si indrumator in viata al acesteia. De regula acest lucru se intampla atunci cand acest loc este neocupat, liber in viata clientului si acesta resimite ca pe o pierdere profunda si cauta inconstient o persoana care sa se substituie acestui rol. Pare ciudat dar atunci cand identifica persoana potrivita care accepta acest rol de ,,frate/sora mai mare” viata clientului se schimba mult in bine, multi isi regasesc echilibrul, linistea si directia in viata pe care singuri, prin propriile forte sunt inca incapabili sa le obtina. Acum daca este bine ca psihologul a acceptat acest rol sau daca este rau ma tem ca nu putem decide noi ci doar clientul care pana una alta, in ciuda tuturor, se pare ca este totusi multumit….

aveti dreptate, are mereu nevoie sa fie in grija cuiva; doar ca psiholoaga respectiva trebuia sa isi dea seama de asta ca dvs. si sa o ajute, nu? si totuis asta se intampla de 2 ani. ce pot sa fac eu pentru ea pt ca a ajuns sa-mi ceara bani cu imprumut pt sedinte, iar mie nu mi se pare normal sa platesti un specialist care nu e (dupa parerea mea) specialist deloc.

Dupa parerea mea, atat timp cat prietena dvs se situeaza intr-o stare de vulnerabilitate ea are in continuare nevoie de suport, indiferent din ce directie ar veni acesta. Daca va renunta la psiholog, va incepe probabil sa-si suprasolicite/sa puna presiune pe parinti, prietenii apropiati (inclusiv demersul dvs confirma aceasta teorie a,,transferului” inconstient de responsabilitate), sa mearga la biserica, sa colinde manastirile sau chiar sa fie tentata catre a adera la o anumita comunitate spirituala ce-i va conferi iluzia indeplinirii asteptarilor sale. Motivul consta in faptul ca ea, deocamdata s-ar putea sa aiba nevoie doar de suport si nu de solutii in sine. Mai corect spus ar putea fi faptul ca pt ea solutia de moment este suportul, sustinerea in sine si nu rezolvarea unor probleme concrete, chiar daca le acuza.
Revenind la psiholog….acesta ar trebui sa-si avertizeze clientul asupra acestei vulnerabilitati, sa nu profite de aceasta si sa aiba grija sa nu conduca procesul terapeutic in directia dezvoltarii unei dependente ci a responsabilizarii, maturizarii si dezvoltarii personale a acesteia. Personal totusi m-as feri deocamdata sa spun cu certitudine ca psihologul respectiv nu o ajuta si ca se comporta neprofesional fata de ea, chiar daca in mod clar…cazul este mai ,,ciudat” si are ineditul sau. Suportul in sine pe care-l ofera se pare ca este totusi destul de bun si pana cand o alta persoana din viata acesteia nu va fi pregatita sa-si asume acest rol nu stiu daca este bine sa renunte la psiholog si sa ramana in ,,aer”. Din experienta mea pot spune ca aceasta vulnerabilitate, aceasta ,,lipsa” profunda si dificil de inlocuit a unei prezente cu rol de indrumator/protector in viata poate fi uneori macar partial rezolvata in mod natural atunci cand va intalni partenerul de viata potrivit sau se va deschide catre cel existent, acesta preluand o parte din rolul de leader, de garant al securitatii emotionale a acesteia.PS
Ce puteti face dvs in acest caz…in primul rand sa evitati responsabilizarea excesiva, transferul catre dvs a problemelor sale, eventual sa renuntati sa–i mai imprumutati bani pt psiholog si sa va limitati ajutorul doar la situatiile importante in care va este cerut, cu alte cuvinte sa ramaneti disponibila dar fara a incerca dvs sa produceti schimbari in destinul acesteia. Daca va cere parerea e bine si i-o spuneti, daca nu, iarasi bine – o tineti pt dvs si nu va oferiti singura sa-i rezolvati problemele. Altfel…riscati sa ajungeti in situatia de a suferi alaturi de ea, impartasind in mod intim durerile, neimplinirile sale si de a avea la un moment dat dvs insiva nevoie de suport si intelegere, lucru care nu-i va fi de folos nici ei personal si cu atat mai putin dvs sau familei dvs.

Da…zici bine Cozma Ioan, dar poate ar fi recomanadat sa i se sugereze o forma de terapie prin care sa invete sa-si asume responsabilitatea propriei vieti si nu incurajarea dependentei…Poz

Sigur ideal asa ar fi, sunt total de acord… dar in situatia data, intre doua rele alegi raul cel mai mic. Se poate intampla, in cazul in care va decide vreodata sa isi schimbe psihologul, sa fie profund nemultumita de cel nou si chiar sa il considere a fi mai putin priceput si experimentat decat primul cu toate ca el si ar face treaba ,,ca la carte”, fara nici o deviere. Cum am mai spus, este posibil ca persoana respectiva sa nu caute ,,solutii”, ,,independenta” sau ,,responsabilizari” ci doar sprijin, protectie emotionala conferita de autoritatea cuiva anume care are incredere in el si ii inspira ,,forta”. Adeseori dependenta este mai comoda, mai placuta si mai usoara decat independenta, putini inteleg asta. Este mult mai usor sa te plangi altuia decat sa ti rezolvi singur problemele. Ce rost are sa-ti bati capul cand le poti transfera…altuia? Din acest motiv independenta este cautata si apreciata in mod real de f. putini oameni. Ajutorul, incluziv responsabilizarea si conferirea ,,independentei” nu trebuie oferit niciodata daca nu este cerut, in mod clar, in prealabil. In situatii normale de viata, atunci cand totul este ok, acest rol este preluat de regula de catre tata, mama, bunici, rude mai apropiate, partenerul nostru de viata, mentor etc care uneori ne mai si trag de urechi cand o luam putintel pe aratura, constituindu se intr un factor de echilibru pt personalitatea noastra si modul in care relationam si ne construim viata. Cand acest rol este neocupat, cand nimeni nu si asuma ghidarea, autoritatea si trasul de urechi, devenim nesiguri, dezorientati, in anumite momente ne putem simti fara nici o indrumare, blocati, singuri, fara initiativa si cu o raspundere prea mare pe umeri cu care nu stim ce sa facem si vrem sa o impartasim cu cineva pana… vom mai creste putin. Fiecare om are ,,ingerul sau pazitor” care uneori poate lua forma unui mentor in anumite domenii, al unui priten f apropiat si care joaca rolul de for/tribunal interior si cu ajutorul/intermediul caruia ne gestionam mai bine viata. Poate ca noi ca oameni suntem putin masochisti, poate ca inca nu ne putem separa brusc de copilarie poate ca asta este modul nostru natural de a evolua, de a urca si de a prelua treptat anumite lucruri… cine stie? Cert este ca nimeni nu este complet independent pe lumea aceasta. Si cei mai mari psihologi au avut mentorii lor care-i mai luau de ciuf cand bateau campii…

Nu stiu ce s-a intamplat, dar mesajul meu nu a ajuns intreg…Ceea ce voiam sa spun este ca mie nu-mi “suna ” bine comportamentul psihologului, care se pare ca intra in rolul de salvator nepermis de mult, ceea ce ma duce cu gandul la niste nevoi neintegrate.

Aici trebuie sa fiu de acord cu tine, nu am incotro pt ca …asa este, ai dreptate. Multi psihologi, de altfel insufletiti de cele mai bune si nobile intentii, sufera de ,,sindromul salvatorului” si nu realizeaza ca propria lor implicare emotionala este in fapt un simplu transfer inconstient si o piedica in calea procesului terapeutic.

Și de ce ai această curiozitate?Cu ce te ajută?Ce spune asta despre tine?Încearcă să-ți dai răspunsul…

i call that life trap…. de ce o persoana care din varii motive merge la terapie, accepta sa fie tratata in acel fel? pacientul stie cel mai bine… sau nu, dar atunci cand un psihoterapeut pune intrebarea “retorica” ma intreb daca nu cumva ar trebui sa schimbam carierele intre noi )

Pentru ca are beneficii, Nico. Pacientul proiecteaza anumite continuturi (le atribuie de o maniera inconstienta) din propriul sau psihic asupra terapeutului. Un copil isi poate stresa, provoca mama prin anumite comportamente care o scot “din minti”, din nevoia de a atrage atentia acesteia catre sine. Si daca tipa nu este neaparat o mama rea pentru ca o poate face din nevoia de a proteja. E un exemplu. Dar un terapeut nu ar trebui sa alunece pe panta asta si e de dorit sa isi dea seama ce se intampla.

nu zic ca terapeutul reactioneaza bine zic doar ca pacientul se poate complace in astfel de relatie terapeut-pacient din simplul motiv ca este o persoana submisiva… si defapt aici e problema, e confortabil sa fii asa cum esti asa ca de ce sa risti sa schimbi terapeutul atata timp cat el iti satisface acele nevoi ne la locul lor… adica un pacient fara probleme din aceasta categorie nu ar fi rabdat un asemenea comportament din partea terapeutului si sa vina si cu comentarii pozitive in priviinta acelui terapeut … din puctul asta de vedere relatia terapeut-pacient descrisa nu este una ok…

Mesaj:
Buna ziua, Am 63 de ani, in urma cu un an, dec. 2012, am fost diagnosticat cu HBP avand la analiza PSA-ul 3.16ng/ml. Dupa o luna de tratament cu Proscar-1tab/zi si Fokusin-1tab/zi, ian.2013, PSA-ul a fost 2.051ng/ml, iar simptomele vizibil reduse, adica urinat noaptea dela 2-3 ori la 1-2 ori. Acuma, dupa un an la analize mi-a iesit PSA-ul 1.852ng/ml, iar noaptea merg maxim o data la urinat.
As dori sa stiu daca trebuie sa continui tratamentul la infinit sau pot intrerupe o perioada de timp, dupa care sa-l reiau? Multumesc.

PSA-ul arata ca adenomul e in regres sau nu mai e asa de rigid incit permite prostatei o mai buna “mulare” pe traiectul uretrei…. de multe ori pacientul “se plinctiseste” de un tratament indelungat insa sint afectiuni care “leaga” medicamentul de pacient pe viata… sfatul unui urolog/oncolog privind durata tratamentului e de mare folos

Probabil că dacă aţi fi ţinut încă de pe la 50 de ani o dietă cu puţini carbohidraţi (low-carb sau chiar ketogenică), şi cu un still de viaţă activ, nici nu aţi mai fi avut nevoie de medicamentele astea. Activitatea enzimei 5-alfa-reductază depinde foarte mult de nivelul de insulină. La fel o influenţă nocivă are proteina din laptele de vacă prin efectul insulinotrop. Eliminaţi toate acestea şi încercaţi nişte suplimente de bază, şi cel mai probabil veţi evolua mult mai bine, chiar şi făra medicamente. http://www.getfit.ro/alimentatie/diete/dieta-low-carb.html

Buna ziua. Cat poate ajuta un tratament de reflexoterapie ,intr-un caz de hemiplegie.

ca tratament poate ajuta sa regreseze hemiplegia sau impiedica sa se agraveze

Nu toate hemiplegiile dau rezultate privind recuperarea post accident vascular… in ceea ce priveste reflexoterapia sansele sint minime. Sint citiva factori ce tin de recuperare… virsta pacientului, vechimea accidentului vascular, zona in care s-a produs accidentul vascular, marimea suprafetei interesate de leziunea pe care a cauzat-o accidentul vascular si nu in ultimul rind tipul de accident vascular cerebral (tromb, embolie, hemoragie)… Inca din faza de debut cam la 3 zile dupa stabilizarea accidentului vascular de incepe recuperarea neurologica a plegiei cu miscari pasive, apoi se trece la miscari mai ample si active dupa care la 2 saptamini de la debut de poate face masaj neurologic de recuperare a plegiei… daca au trecut mai mult de 6 luni de la accidentul vascular, recuperarea devine anevoioasa iar uneori ineficienta.

multumesc

Ajută la fel de mult ca un iaurt danone în caz de plegie.
Iar dlui/doamnei Viorel Si Felicia Mocanu, cred și eu că devine anevoioasă recuperarea neuro-motorie cu un asemenea arsenal… mișcări pasive și masaj neurologic de recuperare a plegiei(oximoron cât casa mai poftiți?):))

postarea se referea la reflexoterapie… poate aici intre reflexoterapie si recuperare neurologica ar merge termenul “oximoron” ))

Nu am intalnit pana in prezent in lucrarile de specialitate ca fiind recomandata reflexoterapia in cazul unei hemiplegii . Dar , dupa parerea mea, in cel mai bun caz prin aceasta metoda se pot preveni cateva din afectiunile asociate .

AJUTA DESTUL DE MULT DACA SE INSISTA PE IRIGAREA CREIERULUI ,SI IN GENERAL PE SISTEMUL NERVOS! BINEINTELES COMBINATA CU TRATAMENT NEUROGIC SI GIMNASTICA MEDICALA! MULTA SANATATE!

Mesaj:
Buna ziua! Am 15 ani si sunt in primul an de liceu. De cand a inceput anul 2014 nu am fost deloc la liceu deoarece sunt multe ore foarte grele si nu le pot face fata. Toti avea asteptari de la mine asa ca am facut ce am crezut ca e mai bine. Am intrat la acest liceu dar nu pot face fata. Lipsesc foarte des de la scoala si diriginta trimite mesaje prin sora mea cu un an mai mare ca lipsesc, iar aceasta ii spune mamei mele .Pe langa scoala mai am o pasiune mare pe care nimeni nu cred ca o priveste cum o privesc eu. Mie imi plac e foarte mult lumea virtuala. Jocuri, programe orice. Vreau sa-mi fac un viitor din asta si nimeni nu ma intelege. Toti imi spun “Tu lipsesti sa te joci pe calculator” , “Asta faci tu cand lipsesti? Te joci pe calculator?”. Ei nu ma inteleg si nu stiu ce legatura am eu cu aceasta lume. Am un verisor la care ma duc si stau cand lipsesc. Si el, la fel ca mine, ii place foarte mult aceasta lume virtuala pe care noi o numim”PC-ul”. Ei bine nici el nu stie ca lipsesc de la scoala. Pe langa aceasta pasiune mai am un defect de care imi este tare rusine: transpir foarte foarte repede. Defiecare data cand ma duc la scoala, intru in cladire si cand urc scarile spre clasa, daca e cald sau umpic cald indiferent transpir foarte mult. Imi este rusine de acest lucru iar acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu ma duc la liceu. Defiecare data cand ma duceam la ora de sport a 2-a ora dupa ma duceam acasa sa-mi schimb tricoul pentru ca era ud de la transpiratie. Imi este foarte foarte rusine de acest lucru. Eu prin lumea virtuala vad cum e sa traiesti in pielea altora, in viata altora prin jocuri. Imi este foarte greu cu acest defect pentru ca imi este rusine , foarte rusine. Nimeni nu m-a inteles pana acum, sper ca cineva de pe acest site sa o faca. Mai exact, ce va rog, este sa-mi dati niste sfaturi de orice fel pentru a-mi face intr-un fel sau altul viata putin mai complicata. De multe ori cand veneam acasa ud de transpiratie si trebuia neaparat sa ma intorc la scoala ma bateam singur spunand ca nu merit sa traiesc. Mi-am pus in gand decateva ori sa ma omor dar incerc cat mai putin sa nu o fac. Viata mea este destul de complicata, am nevoie de tot ajutorul care mi se poate oferi. Am un prieten bun caruia i-am spus totul, el ma intelege, stau cu el in banca si ma ajuta cu multe. Dar cateodata parca si el se uita cu alti ochi la mine. Cine ma poate ajuta cu un sfat, va rog sa nu ezitati. Sper sa ma intelegeti si sa nu ma criticati ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc. Multumesc frumos.

Virtual nu te poate ajuta nimeni, trebui sa iei contact cu cineva de specialitate.Trebui sa iti faci curaj sa vorbesti cu parinti sa le explici ca nu poti face fata,chiar daca nu sunt de acord macar stiu ce se intimpla cu tine

Treaba cu scoala e de inteles… in ziua de azi “scoala” se cam face degeaba ca doar cei cu bani au acces in societate, insa nu te incurajez sa renunti. Poate ca acel liceu e prea “dificil” pentru tine, parintii tai poate ca vor prea multe de la tine si de aceea trebuie sa vorbesti deschis cu ei. Problema cu transpiratia are doua cauze: ori esti supraponderal pentru virsta ta, ori sint probleme endocrinologice si trebuie consultat un medic de specialitate. Lumea virtuala e frumoasa ca acolo poti fi orice si oricine nu ca in lumea reala insa lumea virtuala te departeaza de ceea ce traiesti zi de zi si nu vei avea niciodata curajul sa iei o decizie pentru viata ta, traind tot timpul in spatele unui personaj din jocuri. La virsta ta trebuie sa ai o incepi sa formezi o baza pentru viitorul tau si abandonarea scolii nu e o solutie… jocurile virtuale pot avea un efect “neutru” la virsta ta mai ales cele cu crime si violenta de acolo si gindul de a “pune capat vietii tale”… in viata reala “eroul” din jocurile virtuale nu mai revine la viata, deci ar trebui sa iti schimbi gindirea….

Toţi transpiră. Nu este un defect, nu este o ruşine. Mai bine ai la tine încă un tricou de schimb. Ar trebui să te vadă un endocrinolog. Viaţa este frumoasă. Lupta!

incearca sa te rogi .la inceput poate fi greu ,dar nu renunta,ai sa vezi.si ceaiul de salvie te poate ajuta .nu renunta ,totul o sa fie bine .doamne ajuta!

eu inteleg foarte bine prin ce treci si imi dau seama ca sentimentul tau de rusine poate fi foarte greu de purtat. sunt foarte multi tineri care trec prin aceeasi situatie dar probabil nu o arata sau nu stii tu de ei. problema cu transpiratia o poti rezolva simplu cu un consult la medic si eventual cu ceva haine de schimb pe care le poti lua la tine oricand. nu e un capat de tara, bucura-te ca ai acces la variante de tratament si incearca sa vezi partea plina a paharului faptul ca iti place atat de mult lumea virtuala inseamna ca iti poti crea o cariera in domeniul asta care este cel mai cautat si mai bine platit la ora actuala – ceea ce e un mare avantaj pentru tine – dar ai mare grija sa nu confunzi latura ta profesionala cu cea personala; lumea virtuala iti poate aduce multe avantaje daca stii sa o controlezi, dar daca te lasi absorbit de ea si traiesti in aceasta lume ascunzandu-te de sinele tau adevarat si de lumea reala este mare pacat pentru ca poti ajunge sa nu-ti mai traiesti propria viata, ceea ce nu merita irosit pentru nimic in lume pentru ca fiecare persoana are un potential extraordinar care nu merita neglijat pentru nimic in lume. probabil o terapie te-ar ajuta sa iesi din impasul asta; nu e chiar atat de greu cum iti pare acum.

Daca liceul unde inveti are pdiholog, ai putea incepe de acoli. Este o prrsoana care te poate aju

Daca liceul unde inveti are psiholog, poti apela la ajutorul acestuia. Este unul dintre adultii care te pot ajuta sa gasesti o solutie.

Parerea mea este ca transpiratia apare pe fundal de stres, anxietate legata de minunata institutie a scolii si cu cat te concentrezi mai mult pe asta si te stresezi, cu atat transpiri mai tare. Ca iti place sau nu…. scoala are si ea o importanta: iti ofera o diploma, un statut social si o profesie. Daca iti place lumea virtuala, persevereaza in informatica/IT – programare, sincer – cred ca tu stii mai bine ce meserie ti s-a potrivi incat sa iti folosesti abilitatile si sa te regasesti. Dar ce ne facem cu calificarea? Iti trebuie diploma, ca pe baza ei te angajeaza. poate ca nu e asa “cool” scoala, dar fara ea – ce facem cu un viitor serviciu? Te astept pe office@atelierecumaniere.ro daca vrei sa imi mai povestesti in privat.

Ca sa reusesti in viata si sa ai o cariera in lumea IT trebuie sa termini in primul rand un liceu iar in al doilea rand sa faci si o facultate in domeniu…DECI?????????????????????????

este cineva pe aici specialist in schema therapy?
vreau sa vorbesc mai multe despre BPD provocat de PTSD cu tendinte de OCD SI anorexie …

up

Hai sa plusez… e cineva specializat in C-PTSD?

https://www.facebook.com/PaginaDePsihologie/posts/615060961863278?stream_ref=10