Mesaj:
Ce sa fac sunt daramat . M-am despartit de prietena mea , Nu mai stiu pe directie sa o iau sunt la pamant

gaisiti un psiholog si discutati

Întâlnirea cu psihologul va va ajuta.

Un psihoterapeut va va ajuta sa intelegeti care este motivul pentru care va este atat de greu.

E mult prea general ce ai scris, daca vrei o orientare – te astept pe office@atelierecumaniere.ro si imi poti povesti mai multe. E firesc sa iti fie greu dupa ce ai iesit dintr-o relatie, dar vei trece peste… Implica-te in activitati placute ca sa te distraga de la ganduri – in cazul in care vrei sa treci peste si relatia nu mai are nicio sansa

Fiecare om are 7 posibile jumatati.Intotdeauna cind pleaca una apare alta.Trebuie sa crezi ca iubirea nu te-a parasit si oricind focul se poate aprinde.Sa ai zile senine si bucuria sa-ti inunde sufletul!

Mesaj:
Buna seara! am o otita seroasa foarte veche. As vrea sa incerc cu aerosol… ce credeti se poate trata?

Bună seara,intervin pentru că soțul meu a fost în această situație.Noi suntem din Iași,a căutat un medic foarte bun ,tratament 14 zile,stat la căldură,un pic de regim alimentar,s-a vindecat.A făcut și spălături auriculare.Deci tratament foarte serios și ferit de frig,curent.Ajunsese în faza să nu audă.În decurs de 45 de zile,vindecat.Nu umblați cu terapii de șanț.

aerosolul nu este o terapie de sant !Un aparat de aerosol este un dispozitiv medical,care genereaza aerosoli pt imbunatatirea respiratiei,folosit in terapiile respiratorii,traheita,bronsita sinuzita..Cel mai mare avantaj,al acestei terapii este ca utilizeaza doze mai mici de substante,iar efectele adverse sistemice sunt reduse,in timp ce raspunsul la tratament este unul rapid.

Contactați un medic specialist ORL!

Mesaj:
Buna ziua,sotia mea a fost externata acum 3 zile de la spitalul Nifon Buzau avand diagnosticul tulburare psihotica acuta tranzitorie ,insa noaptea nu se poate odihni (decat 3-4 ore se trezeste cu frisoane si nu mai adoarmi deloc) ,tratamentul prescris:rispolept consta 37,5mg 1-fiola la 2 saptamani ,risperidona 1mg/2zi timp de 2sapt. orfiril long 500mg 1/zi ,imovane 7,5mg/1zi ,tritico 150mg 1/3zi
Ce e de facut multumesc ?

Luati legatura cu medicul psihiatru care a prescris tratamentul. Numai el e in masura sa ajusteze dozele. Poate e bine ca sotia sa stea de vorba si cu un preot.

Din cate stiu unul dintre efectele secundare ale rispoleptului este insomnia manifestata in diverse forme. Cred ca ar fi bine totusi sa discutati cu medicul psihiatru despre efectele tratamentului in general (si cele pozitive si cele negative), doar el este in masura sa aprecieze care ar trebui sa fie urmatorul pas. Insomnia insa apare si ca un simptom pentru o varietate de alte tulburari, de aceea cred ca ar fi indicata si o vizita la un psiholog clinician care poate evalua starea generala a sotiei dumneavoastra si identifica alte posibile cauze (inafara de cele fiziologice ca raspuns la medicatie) ale acesor manifestari. De asemenea un psiholog clinician va va putea da recomandari bazandu-se pe rezultatele evaluarii.Nu cred ca un preot are pregatirea necesara pentru a ajuta in vreun fel in acest caz.

Sustin cele spuse mai sus de colega mea. Dupa un consult cu medicul psihiatru (nu orice doctor de familie), care trebuie informat despre efectele medicamentelor, si care poate sa va ajusteze dozele sau chiar sa schimbe unele medicamente, este indicat sa apelati la un psiholog clinician pentru evaluare si la un psiholog cu competente in psihoterapie. Un preot nu are niciuna dintre aceste competente.

prima luna de tratament este practic de obisnuire cu medicatia… consultati psihiatrul cand aveti intrebari si mergeti inainte cu rabdare

Eu consider ca ar fi bine sa stea de vorba cu un psiholog, nu cu un preot…. daca vrea o indrumare avizata

Indiferent cu cine sta de vorba, important este un lucru : medicatia psihotropa, in acest caz, este indispensabila. In rest, este alegerea dumneaei cu cine doreste sa isi discute problemele.

cel mai indicat este sa discutatii cu medicul care a prescris medicatia,nu cu un alt medic,pt ca il cunoaste,in rest cate capete atatea pareri.Medicatia se poate ajusta,de medicul care a initiat tratamentul,in functie de toleranta pacientului la medicamente si in functie de cat de pronuntate sunt reactiile adverse.In nici un caz preotul sau psihologul ,nu v-a putea combate reactiile adverse ale medicamentelor,pentru ca am observat ca asta defapt va deranjeaza,frisoanele,insomnie…

Mesaj:
Buna ziua! Am 15 ani si sunt in primul an de liceu. De cand a inceput anul 2014 nu am fost deloc la liceu deoarece sunt multe ore foarte grele si nu le pot face fata. Toti avea asteptari de la mine asa ca am facut ce am crezut ca e mai bine. Am intrat la acest liceu dar nu pot face fata. Lipsesc foarte des de la scoala si diriginta trimite mesaje prin sora mea cu un an mai mare ca lipsesc, iar aceasta ii spune mamei mele .Pe langa scoala mai am o pasiune mare pe care nimeni nu cred ca o priveste cum o privesc eu. Mie imi plac e foarte mult lumea virtuala. Jocuri, programe orice. Vreau sa-mi fac un viitor din asta si nimeni nu ma intelege. Toti imi spun “Tu lipsesti sa te joci pe calculator” , “Asta faci tu cand lipsesti? Te joci pe calculator?”. Ei nu ma inteleg si nu stiu ce legatura am eu cu aceasta lume. Am un verisor la care ma duc si stau cand lipsesc. Si el, la fel ca mine, ii place foarte mult aceasta lume virtuala pe care noi o numim”PC-ul”. Ei bine nici el nu stie ca lipsesc de la scoala. Pe langa aceasta pasiune mai am un defect de care imi este tare rusine: transpir foarte foarte repede. Defiecare data cand ma duc la scoala, intru in cladire si cand urc scarile spre clasa, daca e cald sau umpic cald indiferent transpir foarte mult. Imi este rusine de acest lucru iar acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu ma duc la liceu. Defiecare data cand ma duceam la ora de sport a 2-a ora dupa ma duceam acasa sa-mi schimb tricoul pentru ca era ud de la transpiratie. Imi este foarte foarte rusine de acest lucru. Eu prin lumea virtuala vad cum e sa traiesti in pielea altora, in viata altora prin jocuri. Imi este foarte greu cu acest defect pentru ca imi este rusine , foarte rusine. Nimeni nu m-a inteles pana acum, sper ca cineva de pe acest site sa o faca. Mai exact, ce va rog, este sa-mi dati niste sfaturi de orice fel pentru a-mi face intr-un fel sau altul viata putin mai complicata. De multe ori cand veneam acasa ud de transpiratie si trebuia neaparat sa ma intorc la scoala ma bateam singur spunand ca nu merit sa traiesc. Mi-am pus in gand decateva ori sa ma omor dar incerc cat mai putin sa nu o fac. Viata mea este destul de complicata, am nevoie de tot ajutorul care mi se poate oferi. Am un prieten bun caruia i-am spus totul, el ma intelege, stau cu el in banca si ma ajuta cu multe. Dar cateodata parca si el se uita cu alti ochi la mine. Cine ma poate ajuta cu un sfat, va rog sa nu ezitati. Sper sa ma intelegeti si sa nu ma criticati ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc. Multumesc frumos.

Cu parintii tai ai vb despre problema ta? Chestia asta cu transpiratia,poate fi o problema hormonala,avand in vedere varsta ta,dar cu putin ajutor medical,se poate remedia;) Stresul,este un factor,care provoaca aparitia transpiratiei!!! Incearca sa te relaxezi,atunci cand mergi la scoala,fii mai increzator,toti avem defecte,nici unul nu-i perfect;) Nu te lasa condus de lumea virtuala,imbogateste-ti viata reala cu pasiunea ta,concentreaza-te mai mult pe realitate,ptr ca pana la urma,acolo traiesti,inveti,dormi si mananci…si nu uita de odihna!!! N-ai cum sa faci fata la liceul tau,daca nu-ti odihnesti psihicul;)…Bafta,la scoala;)

Se poate afirma cu certitudine că resimţi efectele unui exces de opioizi. Adică ‘îmi place’ = eliberare de endorfine şi în felul acesta vei căuta în continuare stimuli recompensatori, intoxicându-te cu ‘heroina’ generată de propriul organism. Însă la fel ca în dependenţa de droguri, dacă la început ai nevoie de o doză foarte scăzută, după aceea ai nevoie de doze tot mai ridicate. Până când atingi limita epuizării fizice şi psihice şi nu mai simţi decât ruşine/ disconfort sau în ultimă instanţă chiar halucinaţii/frică etc.

Teoretic ai putea reveni pe linia de plutire cu nişte activităţi care îţi vor provoca în primă fază un mare disconfort, dar recompensatoare odată ce au fost duse la bun sfârşit. Mai simplu, deci util în primă fază: să faci curăţenie prin casă, speli propriile haine, pregăteşti masa. Mai complicat: să urci pe munte, alergări etc.

Psihoterapia te-ar ajuta în problemele pe care le ai.Ba chiar se vor rezolva foarte repede.Dacă dorești îți stau la dispoziție contactându-mă în privat.

Mesaj:
Buna! sunt o fata de 17 ani, prietenul meu are 18, am mai avut conflicte cu el, din pricina ca ma simteam strans legata, fara libertate, nu am alt cuvant sa il descriu decat obsesia. El a fost de multe ori pe blocuri, pentru a se sinucide, imi e foarte teama de el sincer, nu ma lasa sa am prietene, cont de facebook sau sa am stilul meu propriu, ma tine exact cum vrea el, nu stiu cum as putea sa il fac sa imi dea pace fara a se intampla o nenorocire.

foarte dificile genul asta de situatii… cel mai intelept ar fi sa te indepartezi de el; pare ca te manipuleaza/santajeaza afectiv. Nu este exclus nici pe departe ca el sa sufere de o tulburare de personalitate care il impinge in a avea genul asta de comportament extrem. Incearca sa il indrepti catre un psiholog/psihoterapeut, chiar si un psihiatru pt ca daca are tendinte/idei suicidale si cei din jur chiar sunt ingrijorati ca poate sa isi faca singur rau atunci trebuie intervenit. Daca ne-ai putea furniza mai multe informatii despre el ne-ai ajuta mai mult

Ai putea incerca sa-i spui ca vrei o pauza de o luna pentru a va putea gandi amandoi ce vreti de la relatia asta. El nu o sa fie de acord, dar nu trebuie sa renunti si ii spui ca ori luati pauza pentru gandire, ori va despartiti. Daca te ameninta ca se sinucide ii spui ca in felul asta nu face decat sa te sperie si sa te indeprteze si mai tare (chiar asa se intampla), dar daca luati pauza va puteti da seama amandoi ce vreti cu adevarat!
In timpul pauzei isi va da seama ca poate trai si fara tine, dar va avea spernta ca e posibil sa va impacati, iar aceasta speranta il va tine de la a face vreo prostie (asta nu ii spui). Dupa pauza deja se va obisnui cu distanta dintre voi si nu va mai apela la sinucidere. Dar e imp sa pastrezi pauza, fara sa- l contactezi si sa il faci si pe el sa o respecte, spunadu-i ca vorbiti peste o luna si vedeti ce a stabilit fiecare ca vrea de la relatie!

Atunci cand vrei sa te desparti de o persoana, solutia aceasta cu “sa luam o pauza” nu functioneaza foarte bine din cauza ca a devenit deja un cliseu si aproape toata lumea stie ca dupa o pauza, nu prea mai exista sanse de impacare. “Hai sa luam o pauza”= “Nu am curajul sa-ti spun acum ca vreau sa ne despartim, poate o sa-l am peste o luna, sau poate sunt destul de norocoasa sa-mi propui tu asta iar eu scap de responsabilitate”. Din ce povestesti tu, el pare foarte dependent de tine, poate are chiar o obsesie iar daca ii propui o pauza, nu cred ca o sa reactioneze bine, va fi agitat, nu va intelege asa ca asteapta-te la orice. In cazul postului de mai jos despre fumat, cineva propunea dezvatarea progresiva. Ce ar trebui tu sa faci, dupa parerea mea, e sa te desparti progresiv de el: sa fii din ce in ce mai distanta… azi putin, maine putin, pana cand se va obisnui. Poti invoca diverse motive: ca ai de invatat, ca vrei sa te concentrezi pe examene, etc etc. In acelasi timp, sugereaza-i si lui sa-si gaseasca niste hobbyuri (sport, filme, literatura, orice) sa se mai gandeasca si la altceva in afara de tine si de relatia voastra. Dar nu face miscari “bruste” de tipul pauza, despartiri, sa-l inseli sau altceva care l-ar soca. Daca totusi nu poti avea rabdarea necesara iar el nu accepta un ajutor specializat, daca consideri ca trebuie sa faci ceva ACUM pentru ca nu mai poti sa suporti situatia, nu te invinovati pentru ce se poate intampla. Din situatia descrisa reiese, in mare, ca el are o tulburare de personalitate iar tu nu poti si nici nu trebuie sa-ti asumi rolul de salvatoare a lui. Succes si fii puternica!

Pauza nu este propusa decat pentru a evita o reactie radicala din partea lui, evident ca dupa pauza cel mai probabilrelatia se termina!

uite o carte care cred ca ti-ar fi de folos http://cafegradiva.ro/cum-il-anihilezi-pe-santajistul-sentimental/

Mesaj:
Buna! sunt o fata de 17 ani, prietenul meu are 18, am mai avut conflicte cu el, din pricina ca ma simteam strans legata, fara libertate, nu am alt cuvant sa il descriu decat obsesia. El a fost de multe ori pe blocuri, pentru a se sinucide, imi e foarte teama de el sincer, nu ma lasa sa am prietene, cont de facebook sau sa am stilul meu propriu, ma tine exact cum vrea el, nu stiu cum as putea sa il fac sa imi dea pace fara a se intampla o nenorocire.

paraseste-l . o sa si dea seama cand te pierde ca nu se comporta ok. daca ii permiti,nu se va schimba

Este o situatie greu de gestionat pentru oricine, insa cu atat mai mult pentru o fata de varsta ta. Recomandarea mea este sa te sfatuiesti cu parintii tai, sa le explici teama ta si impreuna sa luati deciziile. De asemenea, parintii lui pot fi de ajutor in rezolvarea acestei situatii. Este important sa fie indrumat catre un specialist cat mai repede. Atentie, orice amenintare cu sinuciderea, chiar si atunci cand banuim ca este demonstrativa, trebuie luata in serios!

Lucrurile nu sunt simple. Incearca sa il convingi sa apeleze la ajutor calificat, eventual temporizeaza ruptura relatiei, poate isi gaseste o preocupare, ceva de care sa se agate, da-i ceva de facut/gandit si incearca o indepartare treptata de el, daca relatia a devenit o povara. Ceea ce spui ca face, umbland pe blocuri si amenintand cu sinuciderea, pare sa aiba o puternica nuanta demonstrativa. Dar, pe de alta parte, nestiind nimic despre el, e riscant sa transezi lucrurile atat de brutal si sa spui: rupe-o cu el acum.
Cel mai bine ar fi sa apelati impreuna la cateva sedinte de consiliere psihologica.

Explica-le si parintilor tai si parintilor lui ce se intampla, iar lui poti sa-i sugerezi sa urmeze sedinte de psihoterapie.. Fiecare dintre noi face propriile alegeri, in diferite situatii. Amenintarea ca se sinucide nu este o dovada de dragoste dedicata tie, ci este o forma de control care pana acum se pare ca a dat rezultate (dupa cum spui tu, faci tot ce iti pretinde el din teama de a nu isi face rau). Esti foarte tanara si ai dreptul sa iti traiesti viata asa cum decizi tu. Tu esti responsabila pentru doar pentru alegerile tale.. Pentru deciziile lui (ca isi face rau), doar el este responsabil (tine de alegerile lui. Spre ex: o alegere este sa accepte ca tu vrei altceva si sa te lase in pace, o alta este sa-si faca rau, o alta alegere este sa incerce sa caute ajutor si sa se schimbe, etc. Dar acestea sunt alegeri DOAR ALE LUI). Iti doresc multa rabdare!

Mesaj:
Buna ziua,sotia mea a fost externata acum 3 zile de la spitalul Nifon Buzau avand diagnosticul tulburare psihotica acuta tranzitorie ,insa noaptea nu se poate odihni (decat 3-4 ore se trezeste cu frisoane si nu mai adoarmi deloc) ,tratamentul prescris:rispolept consta 37,5mg 1-fiola la 2 saptamani ,risperidona 1mg/2zi timp de 2sapt. orfiril long 500mg 1/zi ,imovane 7,5mg/1zi ,tritico 150mg 1/3zi
Ce e de facut multumesc ?

Vă recomand foarte călduros comentariul de aici. http://tinyurl.com/qdrptkxMergeţi prin urmare şi la un consult de altă specialitate pentru depistarea cauzelor reale, nu doar mascarea simptomelor. Adică se pot face analize pentru intoleranţe alimentare, toxicitate a metalelor grele (plumb şi cupru de ex), identificarea unui eventual sindrom de malabsorbţie, candida, paraziţi intestinali (giardia ?), infecţioşi, de ex. Toxoplasma, etc. Ar trebui ştiut şi nivelul de colesterol total, vitamina B12, valorile scăzute fiind uneori asociate cu tulburări psihiatrice. Anemia ar putea fi un indiciu nespecific pentru boala celiacă, o cauză cunoscută pentru problemele psihice.

Apoi, pot fi încercate nişte suplimente de calitate pentru reglarea unor posibile deficienţe nutritive
: omega 3 cu vitamina E în doze mărite, vitamina C, magneziu, zinc, Complexul vitaminelor B (în special B3 şi B6 în doze mărite), seleniu, probiotice, enzime digestive, inositol.

Adică sunt nenumărate căi prin care această situaţie ar putea fi abordată, numai să găseşti un specialist realmente interesat să practice medicină. Iată ce poate face o simplă dietă: http://tinyurl.com/noj2k7d

Mesaj:
Buna ziua! In urma cu 2 ani, mama mea a ramas fara serviciu deoarece i s-a incheiat contractul de munca (contract semnat pt o perioada determinata). Acest eveniment a lasat urme in interiorul ei, deoarece ea nu a inteles exact ce s-a intamplat, a luat foarte personal acest incident. Totusi, s-a atasat emotional de acea institutie, si inca de acum 2 ani cauta sa se intoarca tot acolo, invocand diverse motive pentru a nu cauta de munca in alta parte. Problema este ca, neavand activitate, iar tata fiind mai mereu plecat, isi concentreaza toata atentia pe mine (fiica ei in varsta de 22 de ani). Este foarte codependenta, asteapta s-o laud pentru absolut orice face, se supara si ia personal majoritatea criticilor constructive (ex: ea: “cum a iesit mancarea?” eu: “e buuna, dar mai mergea putina sare”) iar acesta e doar un mic tablou al manifestarilor sale. Am impresia ca regreseaza (atunci cand nu face treburile gospodariei, se uita la tv (aici este o tendinta conflictuala: nu-i place ceea ce vede si ponegreste programele tv pe care le considera “de duzina”, insa continua sa se uite la ele). Eu inteleg ca are nevoie de dragoste si de sprijin si i le dau, consider eu, la maximul capacitatilor mele, dar cu toate acestea, ea are nevoie de mai mult si simt ca ma seaca de energie. De cele mai multe ori ma simt vinovata cand ii refuz anumite manifestari, precum imbratisari, sarutari, complimente excesive pentru ca nu pot sa dau mai mult. Este un amestec de nervi (pentru ca ma seaca de energie) cu vinovatie (pentru ca nu-i satisfac toate nevoile emotionale). Am incercat sa vorbesc cu ea despre acest aspect si mai multe lucruri dar e un pattern care se repeta. Am incercat sa fiu chiar mai intelegatoare si mai receptiva la nevoile ei, insa tot nu e deajuns si simt ca ma privez pe mine de independenta. Ce ar fi de facut? Va multumesc!

Asa cum ai spus este o relatie simbiotica si pentru a capata independenta este necesar sa se intample o miscare profunda care sa declanseze si sa permita ca fiecare dintre voi sa-si gaseasca un nou drum in care sa fie in pace cu viata celeilalte. Iti recomand sa participi la un workshop de Constelatii Familiale. Este necesara o singura participare pentru a lucra aceasta tema si are o eficienta foarte mare in ceea ce priveste incurcaturile sistemice/familiale. Te poti inscrie la un workshop pentru saptamana viitoare la optimizarepersonala@gmail.com sau la telefonul de pe site. Aici poti citi mai multe despre Constelatii Familiale: http://optimizarepersonala.ro/constelatiile-familiale/ Succes!

Draga mea, traim cu totii, nu doar tu, o perioada in care Binele si Iubirea se cer redefinite. Doar PARE bine ca ii oferi mamei tale atentia si dovezile de iubire de care are nevoie si pe care le reclama. De fapt, daca ar ramine lipsita de ele, ar fi fortata (= ai forta-o) sa si le caute in sine insasi. Si, pentru ca, in cele din urma, si le-ar gasi, s-ar chema ca abia asa i-ai facut un bine. Pina atunci, punctul de sprijin care esti doar ii amina vindecarea. Vei putea observa: toti oamenii lipsiti de multumire de sine, cauta alti oameni, cu si mai putine realizari/cu mai multe “greseli” la activ, astfel incit, prin comparatie, sa se poata simti superiori. Asta cauta si mama ta, la televizor… Ar fi multe de povestit, dar spatiul acesta de discutie nu e suficient de propice. Am un feeling foarte bun privind recomandarea antevorbitoarei. Daca poti ajunge la workshop-ul de Constelatii, intuitia imi spune sa mergi. Pentru mama ta am o alta recomandare – manualul pentru viata Calatoria fericirii https://www.facebook.com/pages/Calatoria-Fericirii/424418584250969 – care sa opereze schimbarile de mentalitate necesare ei insasi, astfel incit sa purceada si la schimbarile in actiune necesare.

Nu sunt psiholog, ci medic, dar ma gandesc daca nu i-ar fi de folos niste sedinte de analiza tranzactionala, pentru ca, din ceea ce descrieti, dumneavoastra ocupati rolul adultului, iar mama, pe cel al copilului.
Poate va raspunde intrebarii dvs si cineva specializat.

Tatal tau unde este mai mereu plecat? Probabil mama ta isi indreapta spre tine atentia pe care i-ar acorda-o lui daca ar fi impreuna. In definitiv, tu esti un tanar adult, gata sa-si ia zobrul, si de obicei, parintii incearca sa-si redefineasca legatura de cuplu dupa etapa “”cuibului gol”. Incearca sa o indrumi spre un cabinet de psihoterapie unde ar putea – cu ajutor specializat- sa accepte mai bine etapele ciclului de familie (plecarea copilului/ adult la un moment dat de acasa, retragerea din campul muncii ), sa le gestioneze mai bine, si eventual sa identifice noi activitati care sa-i faca placere in aceasta etapa din viata ei. Bafta!:)

Buna ziua,
Am iesit de curand dintr-o relatie de 6 ani jumatate. Imi este f greu si greutate vine si din faptul ca nu numai ca imi este f dor de el ci si ca nu sunt sigura ca am luat decizia corecta.
M-ar ajuta sa discut cu un psiholog, sunt constienta ca nimeni nu imi va putea spune ca am luat sau nu decizia corecta, dar m-ar ajuta doar sa ii povestesc cuiva detalii din aceasta relatie.
Sunt din Bucuresti, as prefera sa povestesc fata in fata decat prin mesaje asa ca astept raspunsuri de la psihologi din Bucuresti(prefer sa fie femei, simt ca o femeie m-ar intelege si m-ar ajuta mai mult).
Multumesc frumos!

office@atelierecumaniere.ro Ma poti contancta

E ok sa iti gasesti raspunsurile si sa te simti confortabil cu decizia pe care ai luat-o.

http://pentrucopilultau.wordpress.com/about/

carmentaleanu@gmail.com

Ai luat o decizie buna hotarand sa nu treci singura prin aceste momente. Cred ca te va ajuta sa-ti faci putina ordine in ganduri si sentimente. http://www.claudia-olareanu.com/despre-claudia/#sthash.8BCE3DVW.dpbs

Cu mare drag te astept sa-mi impartasesti povestea sufletului tau. Ma poti contacta la optimizarepersonala@gmail.com sau la telefonul afisat pe site : www.optimizarepersonala.ro Oricare ar fi drumul tau iti doresc sa-ti usurezi sufletul si sa-ti gasesti pacea si bucuria prin tine insati.

Din contră, de regulă când e vorba de bărbați, ar fi util să vorbești cu un psiholog.Alta este opinia unui bărbat.Dacă dorești mă poți contacta pe privat.

Psiholog Viorica Petrache.Daca doriti ma puteti contacta printr-un mesaj privat pe facebook.Toate cele bune!

Mesaj:
Buna! Eu am o problema putin mai complicata … tatal meu este o fire foarte rea, asa a fost crescut si crede ca el are dreptate in tot ce face. Eu sunt bolnava de plamani si stau internata de 5 luni in spital si cu toate acestea el este de neschimbat. Este egoist si nu se gandeste decat la binele lui, pur si simplu de putinele ori cand merg acasa ma foloseste ca pe o sclava ca sa ii aibe grija de tatal lui. Am uitat sa precizez ca eu am 17 ani si am grija de un batran paralizat de la 11 ani si mama mea m-a lasat de cand aveam 6 luni. As dori un sfat cat mai repede, chiar nu mai stiu ce sa fac. Am ajuns la capatul puterilor ! Va multumesc anticipat.

nu este tocmai un sfat profesional… dar daca o cunosti pe mama ta… du-te la ea

Te cred ca te simti la capatul puterilor. Si este de apreciat cate lucruri poti sa faci la aceasta varsta, presupun ca esti o persoana deosebita. Indraznesc sa spun ca poate avea o influenta relatia ta cu tatal in privinta problemei de plamani, atat simbolic cat si ca stare generala ce este posibil sa fie marcata de un anumit nivel de deprimare. In medicina chineza se stie ca tristetea afecteaza plamanii. In mod normal, tatal tau ar trebui sa contribuie la a-ti crea un sentiment de incredere in tine si de valoare. Ai asteptari in ceea ce il priveste pe tatal tau si ti-ai cam pierdut speranta ca acestea sa se indeplineasca. Poate reusesti sa pui o distanta intre felul sau de a fi si starea ta interioara, in sensul de a nu-ti conditiona starea ta interioara in functie de atitudinea sa fata de tine, atitudine care este limitata de propriile sale limite.

Energia pamanilor se pierde cand ti se impune sa faci lucruri impotriva vointei tale si astfel apare un sentiment puternic de tristete. Importanta este sanatatea ta, ca altfel nu poti ajuta pe niciunul dintre ei cu voie sau fara voie. Concentreaza-ti ateentia asupra insanatosirii tale si invata sa iti gestionezi sentimentele si energia. Intre lectii este si sa nu mai fii dominata de autoritatea tatalui, care daca te iubeste are grija de tine. Nu spun ca este cu intentie, ci probabil ca nu constientizeaza seriozitatea problemelor tale raportate la varsta. Concluzia, din partea unui om privitor din afara, ar fi: invata sa iti impui punctul de vedere, sa te faci ascultata si inteleasa, si sa hotarasti ce faci cu viata ta si resursele proprii, pt ca suntem singurii responsabili in fata lui Dumnezeu pentru alegerile noastre. Bafta multa si sanatate!

Exista persoane in care ai incredere si cu care poti discuta aceste lucruri? Ai rude care se intereseaza de tine? Exista macar vreo persoana care sa te viziteze la spital? Ai nevoie de acesti oameni. Cauta ajutor!

Ar fi mai multe de discutat pentru a primi o soluție potrivită.Contactează-mă și te ajut gratuit.