Mesaj:
de 2 ani sufar de depresie si am niste simptome de moarte as sta toata ziua in pat nu pot manca, nu pot dormi,mi-e rau la stomac, cateodata nu am aer, se poate muri din asa ceva mi-e frica sa nu fac un infarct va rog sa imi raspundeti

s-ar putea sa fie vorba despre o depresie instalata peste un stare de anxietate foarte ridicata! ati consultat un psihiatru? ce vi s-a spus?

Sportul este un „medicament” la fel de eficient precum medicația și psihoterapia.

Poți citi aici http://fitspirit.ro/cum-tratam-depresia-cu-sport/ informații preluate din cercetări științifice în acest sens.

Ati fost la un medic sa eliminati posibile cauze organice? Daca da, urmati psihoterapie si/sau medicatie stabilita de un medic psihiatru.

subscriu la cele spuse de toti :p / caci sunt strategii de atac a depresiei…singura chestie nasoala ce puteti sa o facetzi este sa nu facetzi nimic…oricare din cele 3 variante prezentate mai sus…va poate scapa de aceasta stare.

atacuri de panica..frica de moarte.. nu o sa faceti infarct..trebuie sa incercati sa fiti stapan/a pe propriul corp fizic. daca inima incepe sa bata mai tare,incercati sa aplicati tehnici de respiratie,de relaxare.. ca sa va linistiti. pana la urma rolul inimii este sa bata,nu? faceti miscare,iesiti din casa..starile o sa le aveti si daca stati in casa si daca nu..trebuie sa iesiti, sa luati contact cu lumea exterioara si cu timpul o sa uitati de aceste pbl. si nu trebuie sa va fie frica de moarte..moartea nu este ceva ingrozitor.depinde de fiecare cum vede asta. dar atunci cand o sa o vedeti ca pe ceva normal, o sa dispara teama asta. puteti lua ceva din plante. eu de ex am luat anxin de la plafar si mi-a prins bine. si atunci cand sunt mai calma,mai linistita nu am pbl cu respiratia.

http://www.youtube.com/watch?v=XhN_ecs7Lng

Și dacă dorești să aplici această metodă prin sport, te informez că de curând am lansat un program de training ( http://fitspirit.ro/obiective/ ) care are ca obiectiv central stimularea participanților în direcția integrării activității fizice în stilul de viață.

Numai bine,
Dorin, psihoterapeut & consilier

O cura de argila:
http://argila-algo.ro/

Si suplimentele de aici:
http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

http://www.depresie-anxietate.ro/blog/cauzele-fizice-ale-depresiei/

The Flying Publisher Guide to
Complementary and Alternative
Medicine Treatments in Psychiatry
http://pdf.flyingpublisher.com/FPG_008_ComplementaryandAlternativeMedicineTreatmentsinPsychiatry_2012.pdf

Ce ați făcut pentru a vă rezolva problema?

Depresia, daca este vorba de depresie, trebuie tratata multidisciplinar, adica trebuie sa consultati un psihiatru, sa urmati un plan terapeutic cu un psihoterapeut, nu doar evaluari psihologice, o legatura stransa cu medicul de familie, cu familia dvs etc. Fiecare va poate ajuta in felul sau.

Mesaj:
Cum se diagnosticheaza depresia? Exista vreo analiza de laborator care se face? Nu am fost la doctor pana acuma, dar de cativa ani simt ca m-am schimbat: am luat in greutate f mult (am la 1,62 91 de kg), am zile cand as sta doar in pat, ma stresez f mult din aceasta cauza….as vrea sa am pofta de viata asa cum aveam inainte! Pe la 14 ani imi amintesc ca am fost diagnosticata cu tulburare maniaco depresiva, dar nu mai tin minte ce medicamente luam. Am fost crescuta de niste parinti f posesivi, iar acum la 30 de ani as vrea ca viata mea sa fie altfel. Nu reusesc nici sa imi gasesc de munca, iar faptul ca nu ii pot cumpara copilului meu nici macar o eugenie ma streseaza f tare, as vrea sa fiu si eu sprijin pt cei din jurul meu. In fine, ar mai fi multe de scris, ideea e ca sotul nu ma crede cand ii spun ca simt ca este ceva in neregula cu mine, si atunci incerc eu sa caut raspunsuri la ce se intampla cu mine. pls hlp si multumesc pt rabdare si raspuns! O zi faina tuturor!

http://constructiipersonale.blogspot.ro/2012/08/cateva-aspecte-importante-de-retinut.html

Bună ziua,

În prima parte din articolul de mai jos este redat modul în care este diagnosticată depresia. Însă nu trage concluzii pripite… doar în urma „evaluării” unui psiholog sau psihiatru se pot oferi astfel de concluzii.

http://fitspirit.ro/cum-tratam-depresia-cu-sport/

Ține cont că depresia se poate trata dacă adopți în stilul de viață o rutină sportivă (detalii vei găsi tot în link-ul oferit), iar programul Fit Spirit este destinat persoanelor care doresc să implementeze o astfel de activitate fizică în lifestyle.

Dorin,
consilier & psihoterapeut
trainer Fit Spirit

daca este vorba de un diagnostic deja existent… cel mai simplu ar fi sa conultati un psihiatru pt o reevaluare. Daca sunteti in Bucuresti va stam la dispozitie (mesaj privat pt detalii)

mergeti urgent la psiholog, lasati cartile site-urile ca nu stiti sa va tratati singura si nici nu aveti cum.Nu exista analize/teste de laborator, pt ca este o problema psihica, doar psihiatrul sau psihologul , sunt singurele persoane apte sa va ajute

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

Mergeți urgent la un psihoterapeut.

nu…urgent psihiatru / apoi cautati un psihoterapeut accesibil finantelor dvs. Dk nu avetzi venit (din ce inteleg vb de somaj) puteti accesa un psihiatru prin medicul de familie, fara sa va coste nimic. Numai un medic psihiatru poate pune un diagnostic si prescrie o schema terapeutica (medicamente) … psihologul e bun ptr a descoperi cauzele psihologice ce au declansat depresia, dar fara un venit, nu prea vad cum il puteti accesa . Medicamentatia anti-depresiva functioneaza, si e luata pe termen lung, fara sa provoace dependenta… dar fara psihoterapie, nu se inlatura cauzele psihologice ale depresiei (in cauzul in care vb de cauze psihologice)

GRESIT, MEDICATIA CHIAR PROVOACA DEPENDENTA SIE STE FOARTE PERICULOASA

eu am auzit medici psihiatrii ce afirma ca sunt oki! acum nu stiu ce sa mai zic / eu mi-am tratat depresia prin alergare, dieta si psihoterapie ulterior (dupa ce am scapat de depresia efectiva)… doamna nu are bani de psihoterapie! o depresie totusi trebuie tinuta sub control…fie medicamentos, fie prin schimbarea modului de viata (sport/dieta) fie psihoterapie…sa lasi netratat…duce spre tragedie, si scade considerabil calitatea vietii

ORICE MEDIC VA SUSTINE LUAREA DE MEDICAMENTE.aTI INTALNIT VREODATA UN SINGUR MEDIC MACAR CARE SA SPUNA, NUUU, NU CUMVA SA LUATI MEDICAMENTE? MEDICII DOAR ASTA STIU: PASTILE SI TAIERE

Medicatia este recomndata doar in cazuri grave de depresie, situatie in care psihoterapia nu a avut succes

sa incercam sa nu fim paranoici totusi…

oki, da doamna e somer! cum propuneti rezolvarea? un terapeut costa minimum 50 de ron pe sedinta….si se tine o sedinta pe sapatamana…deci minimum 200 de lei pe luna

(bine..e chiar exagerat pretul…caci n-am mai auzit de suma de 50…ci 70, 100 de lei)

corect: minin 70 lei costa.

pai si ca somer? …un ajutor de somaj e in jur de 400 de lei

pt ca doamna este somera si nu are posibilitati financiare sa mearga la medicul de familie sa-i dea trimitere

pai asta ziceam si yo :p

daca nu are medic de familie, sa incepa sa citeasca carti de dezvoltare personala de pe net, ca sunt gratis, si sa invete sa gandeasca pozitiv Isi va reveni

Stiti ce? Am observat ca lumea se vaita, si se vaita si gaseste tot felul de scuze pt care sa nu faca nimic si sa- ramana in situatia rea in care sunt, ca nu cumva sa iasa din zona de confort. Cine vrea sa faca ceva cu viata lui, face, gaseste cumva o solutie..restul sunt doar scuze

nu-i adevarat! in depresie esti lipsit de resurse psihologice…si asta chiar la nivel biologico-somatic! Curentul Gandirea pozitiva e chiar o exagerare si total nepotrivit in abordarea depresiei…caci invita omul la bagat capul in nisip, decat confruntarea cu problema data si identificarea resurselor ce vor deveni pilon psihologic ptr viitoarele actiuni

nu la genul acela de gandire pozitiva m-am referit, in care negi adevarul si te prefaci ca nu exista, ci la dezvoltare personala, cand iti schimbi mentalitatea in bine si incepi sa evoluezi, ti se scamba si gandirera si nu e una fortata

da…dar nu toti sunt orientati pe asa ceva…

foarte rau, sa puna mana sa se orienteze fortata de imprejurari daca vrea o viata mai buna si sa nu mai aiba depresii

dupa cum spuneam: scuze gasim mereu

Mesaj:
La ce varsta este normal sa inceapa o fata viata sexuala? Am o fata de 15 ani, vorbeste cu un baiat de 18 si i-am gasit in calculator ca asta intentioneaza.
Multumesc!

‘normal’ o fata devine activa sexual o data cu aparitia menstruatiei, din acel moment fiind capabila sa aiba copii. Cultural/moral/etc. viata sexuala poate sa inceapa foarte variabil. Actul ramane acelasi pt amandoi, fizic vorbind, psihologic depinde de la persoana la persoana. Daca nu credeti ca este ok, incercati sa mai discutati despre acest subiect cu ea ‘de la femeie la femeie’ si vedeti la ce se gandeste cu adevarat

este mult prea mica pt sex,din punct de vedere psihic,nu este pregatita si nu constientizeaza urmarile. Din pct de vedere psihologic nu este indicat. Mergeti cu ea la consiliere psihologica. Baiatul acela este trecator prin viata ei. La varsta aceasta nu e pregatit sa isi asume responsabilitati. Inceperea vietii sexuale timpurii,poate provoca in timp pb.emotionale pt o fata

De observat că în toate filmele americane cu rating bun pe IMDB, mamele nici nu concep să invadeze teritoriul odraslelor citind convorbiri private, dacă acestea deja au peste 14 ani. Sunt şi alte metode de a-i controla.

http://documentare.digitalarena.ro/sexul-are-un-pret-pam-stenzel/

Aveți o discuție cu ea să vedeți de ce își dorește acest lucru?

Mesaj:
Am 32 de ani si tocmai am devenit mama pt a 2-a oara. Am fost intotdeauna mai sensibila, mai timida si mai emotiva decat alti copii, dar si agresiva in situatii limita. De cand ii am pe cei doi copii, ambele laturi au devenit si mai exacerbate. Baietelul meu de 2 ani jumate ma scoate din minti prin comportamentul specifc varstei de altfel. Fetita mea de doar 3 luni nu prea doarme ziua si e un bebelus cu multe colici. Ceea ce ma sperie si m-a determinat sa caut ajutor este furia ce ma cuprinde zilnic. Stam intr-un apartament de 2 camere, unde se aude tot, si bebe uneori nu se odihneste din cauza fratiorului si invers. Sunt mai tot timpul furioasa si agresiva in preajma familiei. Sunt mereu pe punctul de a izbucni, si izbucnesc. Nu ma pot controla. Ieri mi-am lovit copilasul de 2 ani si jumatate cu un sul de hartie de impachetat, pe care il rugasem sa nu-l desfaca si a imprastiat-o. Pe bebe nu pot sa-l lovesc, dar am pornirea asta pe care mi-o reprim cu toata fiinta mea atunci cand plange necontrolat si nu reusesc sa o linistesc sau sa o adorm. Cu sotul meu ma cert foarte des. Il injur si lovesc uneori. De fata cu copii pentru ca nu avem unde altundeva. Cand adorm ei, dormim si noi extenuati..sunt lucruri pe care le spune sau face care ma aduc in starea asta. Fie nu ma ajuta cu copii, fie nu raspunde altor nevoi ale mele, fie ne certam din cauza copiilor. Am nevoie sa stiu cat e de grav, pana unde e normal si cum sa fac sa ma schimb.

Felicitari pentru calitatea de mama! Agresivitatea, furia necontrolata vin din neputinta. Aveti o personalitate puternica si ati fost educata in spiritul "eu pot si fac totul singura", si acum va rapune consecinta acestui fapt. In primul rand trebuie sa recunoasteti ca nu va descurcati singura, apoi sa cereti ajutorul si sa il si primiti. Pentru ca cine cere primeste. Pe sot sa il iubiti si sa va ajtue Domnul sa va schimbati pentru ca oricum alta solutie nu e. Ceea ce fac copii in exterior e rezultatul trairilor dvs interioare. Cand va veti linisti, se vor linisti si ei, pentru ca va sunt oglinzi.

Draga mea doamna, sint sigura ca orice mama ar citi aceste rinduri, s-ar regasi, intr-o masura mai mica sau mai mare! Eu, personal, care am un singur copil; si care, la un moment dat, am trait experienta de a creste 3 – am ajuns la urmatoarea concluzie: Ca sa ai grija de un singur copil, este suficienta o singura persoana. Ca sa ai grija de doi – ar fi necesare TREI persoane! … Asadar, la una dintre intrebari v-am raspuns. De normal – e normal; si ar fi normal pina oriunde ar ajunge lucrurile, asa cum normal este tot ceea ce se manifesta pe lumea aceasta. Intrebarea care trebuie pusa – e daca (mai) sinteti sau nu in zona de echilibru?! Iar aici raspunsul nu mai e la fel de pozitiv… Va recomand o prima abordare, extrem de simpla, dar extrem de eficienta: Macar o data la doua-trei zile, daca nu chiar in fiecare zi, lasati copiii doar in grija sotului, iar dumneavoastra iesiti singura (la cumparaturi sau doar la o gura de aer). Veti vedea: aceasta "distanta", de o ora-doua, va va incarca bateriile si va veti intoarce nu doar relaxata, ci chiar plina de dor de a-i revedea si dornica de a o lua de la capat cu treburile! In consecinta, toata lumea va avea de cistigat (inclusiv sotul). Cit despre gestionarea starilor de furie – am si aici o solutie simpla si tot timpul la indemina. Se numeste EFT, puteti gasi detalii pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan . Va doresc sa va regasiti echilibrul, sa va bucurati de intreaga dumneavoastra familie si sa auzim de bine!

Dacă vă permiteți ar fi indicată o terapie pentru că aceste aspecte dacă persistă consecințele cu siguranță vor fi mai grave.Pot fi multe motive pentru care ați ajuns la un astfel de comportament.Cu un terapeut le veți descoperi ,vă va arăta cum trebuie gestionate aceste stări și nu vor mai fi probleme.

Mesaj: Am valoarea tgo49 si valoarea tgp110 nu consum alcool, fumez si lucrez cu cianuri si nu am nici fiere. Ce inseamna si ce pot sa fac?

primul lucru care il putei face este sa mergeti la un medic specialist,sa va interpreteze analizele,puteti incepe cu medicul de familie care va poate da trimitere catre specialist.Cauzele cresteri transaminazelor(tgo,tgp)sunt diferite, pote fi de la o alimentatie bogata in grasimi,sau stres, alcool,sau poate in cel mai nefericit caz sa fie vorba de o hepatita virala cu virus,B,sau C,transaminazele mai cresc si daca luati anumite medicamente,deci prea multe detalii nu avem,si nu stim ce inseamna , trebuie investigat,ca sa stiti mai bine ce aveti de facut,poate un regim sa fie suficient! Sfatul meu este sa nu intrati in panica,si sa mergeti la un medic specialist

Mesaj:

Buna…problema mea este ca prietenul meu de 1 an s-a despartit de mine definitiv dupa mai multe despartiri de scurta durata. Dar problema nu e asa, ci ca m-am culcat cu el, iar el ma lasa asa balta fiind constient ca am facut un compromis culcandu-ma cu el..nu sunt genu de persoana usoara, am facut-o cu el din dragoste. Numai cand ma gandesc ca ma lasa imi vine sa imi iau viata, stiu nu e o solutie, dar nu mai suport presiunea pentru ca nu am numai probleme cu el ci si cu familia asta fiind o alta poveste lunga. Va rog frumos dati-mi un sfat!
Multumesc!

cautati un barbat stabil care sa va ofere ce doriti si invers

A te culca cu cineva nu e sanatos sa fie privit ca un compromis, mai ales daca e din dragoste. Ar fi frumos sa privesti acest lucru ca pe o placere reciproca, la care ambii ati contribuit, pentru ca banuiesc ca si tu si el ati simtit placere. Deci si el ti-a oferit tie si tu lui, indiferent care e situatia intre voi acum, pastreaza aceasta experienta ca pe una placuta asa cum a fost!

la 14-15 ani e normal sa reactionezi asa. Cauta suportul unui adult!

Ce intuitie senzationala ai stimata Loredana. Cum ti-ai dat seama ca are doar 14-15 ani?

mmmagic!

Apropos de ce zice Loredana Tudor, discutam azi cu o colega de faptul ca fetita ei de o varsta frageda, s-a speriat destul de tare (surprinzator) de o uratenie vazuta la tv, care a impresionat-o doar pe ea. Cu plans, cosmaruri si efectiv tot alaiul de simptome. Am concluzionat ca este firesc sa te temi de ceea ce nu cunosti, ni se intampla dealtfel destul de des. Singura diferenta pe care o poti face e sa gestionezi corect evenimentul. Iar asta este intr-adevar sarcina unui adult, a unui parinte, sa-l invete pe copil (sau pe neinvatat, pentru ca adesea speriatii nu sunt copii). Deci faptul ca acorzi mau multa atentie decat trebuie unui anumit aveniment sau unui anumit sentiment pe care il ai fata de un eveniment, tine de educatia proprie, Asa ca raspunsul la problema de fata este:"invata din asta" Iar daca intreaba "Cum?" – a trecut de criza. Pentru ca a ales sa dea o sansa ipotezei ca poate invata din acel eveniment. Deci, raspunde la: "Ce iti doresti?"

Ce efecte deosebite, incarcate cu magie, are si aduce cu ea luna decembrie.

pai nu-i asa?

Nu vei rezolva nimic prin sinucidere.Cel mai indicat este să-ți stabilești un sistem de valori sănătos și nu vei mai ajunge în astfel de situații.Este indicat să-ți analizezi consecințele alegerilor pe care le faci și să ți le asumi.Altfel îți provoci suferință de bună voie și nesilită de nimeni.

mergi la psiholog

Mesaj:

Buna ziua. Am o relatie de un an si ne este foarte bine. Am observat ca eu mereu am tendinta sa ii aduc aminte de trecut, sa ii cer detalii cu privire la fostele lui prietene si sa il intreb cum aratau, cum faceau dragoste etc. Ma compar cu ele si asta imi face rau. Nu e deloc comod sa fac referire la trecut si sa imi dau silinta sa fiu mai buna decat fostele. Tin sa precizez ca el niciodata nu m-a comparat cu ele. Ba mai mult, nu aduce niciodata vorba despre trecut si imi spune ca e bine sa lasam ce a fost acolo unde trebuie-adica in urma. Cum sa trec peste nevoia asta de a sti tot ce a fost inainte si cum sa fac sa nu ma mai compar cu fostele lui?

Fii in concurenta cu tine insati. Nu trebuie sa fii mai buna ca cineva ci sa fii mai buna azi fata de cum ai fost ieri. Renunta la tiparele vechi de gandire pentru ca iti fac rau…stiu cum e, asta-i sistemul educational in Romania si la ora actuala, dar cu putin efort, vom schimba asta schimbandu-ne pe noi insine. Succes!

trebuie sa fi doar tu ,nici mai buna nici mai rea decat celalalte. poate tocmai din aceasta cauza te-a ales pe tine.niciodata sa nu te compari cu altcineva,fi tu insuti si vei vedea ca totul va fi ok. mai multa incredere in fortele tale si priveste inainte

cand te vei iubi cu adevarat pe tine insati si te vei aprecia la adevarata ta valoare, aceasta nevoie va disparea de la sine. el a ales deja sa fie cu tine si, asa cum ai spus, nu aduce niciodata vorba despre trecut si il lasa in urma, acolo unde ii este locul. stima de sine se poate construi treptat daca lucrezi la asta in fiecare zi; de exemplu, poti sa faci o lista cu toate calitatile tale pe care sa adaugi ceva in fiecare zi sau sa te privesti in oglinda in fiecare dimineata si sa iti spui ceva bun / frumos despre tine sau poti face anumite gesturi, alegeri, cadouri regulat pentru tine, asa cum le-ai face pentru o alta persoana draga.

Ai complexe de inferioritate si nu stai bine cu imaginea de sine.Aceste lucruri se trag din copilarie si din trecutul tau amoros, care a lasat sechele.Mergi la psiholog , fa psihoterapie si ai sa ai numai de castigat

Mesaj:
Sunt intr-o mare cumpana. Sotul meu bea pe ascuns, ca sa nu il vada copilul care e in cls. a IV. Copilul il iubeste mult, dar eu ma imbolnavesc de inima cand il vad. Nu pot sa ii spun copilului adevarul, iar el continua sa-si ascunda tuica si sa bea. Ce sa fac? Nu am cu cine sa ma sfatuiesc.

O solutie soc ar fi ca dupa ce sotul consuma alcool, care are capacitatea de a dezvolta rapid halena alcoolica, copilul sa-i spuna ca miroase urat, chiar a bautura, dupa care sa se indeparteze de el. Si asta de fiecare data. Asta mi-a venit in minte acum.

da, asa s-a lasat tata de fumat!

Poate bea ca sa compenseze o frustrare ascunsă. ** Dacă a căzut de acord că are o problemă şi este interesat să o rezolve, poate încerca anumite forme de vit. B3 (în doze ridicate), glutamină şi alte câteva suplimente ajutătoare. Desigur că asistat de cineva care cunoaşte ce şi cum. Citiţi şi aici http://www.cristianmargarit.ro/2007/10/sanatate/sa-mai-bem-un-paharel-sa-ne-veselim-nitel

Trebuie plecat de la ideea ca alcoolul este un drog puternic…si actiunea sa este de a anestezia diverse zone din creier, pornind de la cerebel (echilibru) pana la diverse zone din neocortex, responsabile de limbaj, gandire logica etc. Intoxicatia cu alcool duce la un dezechilibru grav la nivel de neurotrasmitatori, mai putin dopamina. Astfel, dopamina e singurul neurotrasmitator ce poate asigura o activitate cerebrala in timpul intoxicatiei cu alcool, pana intr-un punct critic, numit coma (coma alcoolica). Din acest motiv se poate explica si dependenta de alcool, fiind defapt o dependenta de dopamina secretata in cantitati mari. In timpul sevrajului, omul poate sa intre lejer in depresie … ptr ca mecanismele de recompensa in creier sunt profund viciate si necesita timp ptr ajustare. Ca urmare, puteti sa va adresati unui medic psihiatru in momentul in care sotul ia decizia sa se lase de alcool, putand fii asistat de anumite medicamenttatii si strategii …

ca abordari, pot recomanda metoda Easy Way, aplicata de Allen Char fumatorilor, cu mici adaptari pe alcool. Aceasta metoda implica desfiintarea miturilor privind alcoolismul, sevrajul si felul in care socialul percepe alcoolici si vice-versa. Totodata, ideea ca alcoolul vine sa umple un gol psihologic…si deci mai intai sa umpli golul psihologic…este o metoda prin care amani decizia de a te lasa de drog. Exista cartea lu’ Allen Char ptr alcool…dar sincer nu gasesc varianta online gratuita sau tradusa in lb romana..poate o gasitzi dvs / pe Amazon am vazut-o la > http://www.amazon.com/Allen-Carrs-Easy-Control-Alcohol/dp/0572028504 ; Personal eu m-am lasat de fumat prin aceasta metoda, fara asistenta psihologica sau psihiatrica… si chiar m-am simtit bine in tot acest proces :p

(ps. nicotina e un drog mai "lejer" si fara implicatii neuro precum alcoolul :p)

turnati-i pe ascuns otet in tuica

Ana Nitu, de ce sa strice "bunatate" de produs? Nu mai bine pune in gatul fiecarei sticle cate o floare? Astfel isi da seama si sotul ca orice lucru ascuns se gaseste mai devreme sau mai tarziu. O floare de la sotie, o replica de la copil…ce va fi oare?

asa e, de ce sa strice bunatate de produs,mai bine il bea ea

;) Este si asta o variabila, dar pe care nu o luam in calcul… deocamdata.

o floare…iubirea vindeca firea! De fapt asta cred eu ca e alcoolismul, un strigat disperat : Nu ma mai judeca, te rog, iubeste-ma!

Iubeste-ma asa beat cum sunt? Haide mai Loredana, zau asa, si preludiu unde naiba mai e? In aburi sau in ceata?

exista teorii ce vin dinspre Berne, care afirma ca alcoolicul are o interjectie din partea mamei, ptr a nu gandi. "Si asa esti prost…mai toarna un paharel, nu vezi tactu’ cum face?" Chiar dk nu s-a apucat de alcool din copilarie, acest gen de refulare in alcool vine ca un soi de scenariu de viata, ce are o implicatie mult mai grava si mai severa, iar o simpla metafora nu poate sterge cu buretele diverse experiente si decizii din copilarie. Permisiunea de a trai in stupiditate, prin alcool…este un soi de resursa psihologica ptr el, si trebuie tratata cu deosebita delicatetze acest aspect…caci daca inlaturi resursa, ce punem in loc? Floarea poate fii privita de alcoolic, numai dupa ce este beat …si tocmai in acel stadiu, metafora ptr el nu prea mai are semnificatii tamaduitoare … este doar un fleac (caci sunt multe zone din creier ce sunt anesteziate/puse on-hold)

bine, Eric Berne, nu prea a tratat eficient alcoolismul prin AT, deci…de privit cu ceva rezerve cele spuse :p )

Să încerce la "Alcoolici anonimi"!

de ce bea pe ascuns? ati avut discutii in cuplu pe tema asta sau dansul crede ca nu stiti ca bea? de cat timp se intampla lucrul asta? a incercat sa renunte vreodata la bautura? daca da, care a fost motivatia? cum (ce metode) a incercat sa renunte la bautura? in general, o persoana alcoolica reuseste sa-si depaseasca dependenta si sa traiasca cu ea, doar in momentul in care ea decide ca este o problema (faptul ca bea) si doreste sa schimbe acest lucru.

are nevoie urgenta de psihoterapie.,(pt a afla care este motivul real pt care bea sa uite ce, sa nu se gandeasca la ce, ce probleme are? ) daca deja este dependent internati-l la dezintoxicare. Daca refuza divortati, fara gluma, o sa ajunga un alcoolic periculos care o sa va bata poate pe dvs si pe copil sau o sa fie vesnic scandal in casa si o sa ajungeti sa regretati enorm.Alcolismul este boala grea, problemele emotionale sunt si ele periculoase

Mesaj:
Ma numesc Alexandru si am o problema in cuplu, iubita mea s-a suparat pe mine acum 3 luni si ne-am despartit dupa o relatie de 4 ani. Ea are 18 ani si eu 20 de ani. As cere un sfat pentru a ma impaca cu iubita mea. Am crezut ca pot rezista fara ea, dar dupa aceste 3 luni simt ca nu mai pot. Va multumesc.

Dar de ce nu ne intrebi cu care mana sa mananci sau sa bei apa, cu care sa deschizi usa si robinetul la baie, cu care sa deschizi laptopul, cu care sa dormi sub cap, etc? Asa cum te-ai certat cu ea, tot asa de bine te poti si impaca. Repede cauti sfaturi..

Vorbeste cu ea si invit-o sa va vedeti, incearca sa iti dai seama care este motivul real al distantarii, de multe ori o anumita cearta, in sine, nu este edificatoare ci starea relatiei in general. Daca dintr-un motiv sau altul, unul din parteneri nu mai are chef sa mai continue, o cearta poate fi un pretext bun. Acolo unde relatia este mai puternica, atractia este intensa, se poate trece peste o cearta…

DACA S-A SUPARAT PE TINE INCAT SA VA DESPARTITI INSEMNA CA AI FACUT CEVA CARE PE EA A AFECTAT-O FOARTE MULT si peste care nu a putut trece.In loc sa pui astfel de intrebari acum, mai bine gandeste-te la ce ai facut de s a suparat asa tare si ai grija sa nu mai faci in urmatoarea relatie.Ai crezut ca ai sa o uiti si ai sa te poti destrabala in voie in lipsa ei, dar suprizaaaa, nu a fost asa.Tu crezi ca fetele/femeile se impaca cu voi baietii/barbatii cand si cum aveti voi chef sa va intoarceti la ele? Trebuia sa o respecti atunci cand era cu tine, nu sa te trezesti peste 3 luni.Acum : Buna dimineata, te-ai trezit dar e cam tarziu.Asa iti trebuie, sa te inveti minte.

Buna, am incercat de cateva ori sa ma sinucid, acum traiesc intr-o tensiune maxima, nu ma mai suport pe mine si pe nimeni,imi doresc din suflet sa mor, doar copilasul meu ma mai tine in viata, dar imi doresc sa sfarsesc cu mine o data, fiecare zi si noapte e un chin pentru mine, sunt panicat, am o frica mare in mine, nu stiu cat o sa mai rezist. Am scris ca simt nevoia sa spun si e imposibil, viata mea exterioara e total opusa. Multumesc.

Dar ce te sperie aşa tare ce probleme ai ?

depresie, eu va pot ajuta

Apelează la un psihoterapeut. Sigur te poate ajuta. Nu renunța niciodată !!!! Viața e frumoasa!!

Elibereazăte de stările negative prin dialog cu noi la rîndul nostru şi noi am avut probleme şi te înţelegem poartă un dialog cu noi suntem şi noi oameni şi vrem să te ajutăm,

imi cer scuze dar simt ca se potriveste: https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/1463241_413671622095904_894427614_n.jpg

Interviul de aici (l-am pus să înceapă la min. 8:30) explică nişte cazuri ale unor oameni cu intenţii de suicid. Uneori traumele îşi au rădăcinile chiar în perioada natală sau prenatală. http://tinyurl.com/pzdzqzu Merită urmărite şi restul interviurilor http://tinyurl.com/oqobbnt

De ce sa faci asta? Mai ales cand ai un copil de crescut..Sunt atatia oameni care sunt in pragul mortii pentru ca au diferite boli si isi doresc cu tot sufletul sa traiasca..cu bune si cu rele.. Dc iti este teama?Care sunt problemele cu care te confrunti? Oare te-ai nascut ca sa iti iei tu viata?Elimina din viata ta persoanele cu care nu mai rezonezi, atunci o sa te simti si tu mai bine in pielea ta..Orice problema in viata asta are si o rezolvare. Poate te putem ajuta in vreun fel..dar spune-ne cauza acestor stari.

Ar fi o idee să vă faceţi nişte analize uzuale, inclusiv colesterol (poate fi mai scăzut la cei cu probleme ca ale dvs.), Toxoplasma şi boală celiacă / intoleranţe alimentare.

Auzi sinucigas mic si scenarist incepator ce esti, cat timp ti-a luat sa gandesti si sa scrii toata insiruirea aceasta de cuvinte?? Tu ne testezi capacitatea de a sari in ajutor, capacitatile empatice si cunostintele teoretice? Reuseste si discutam dupa!

Doamneeee.Adrian Isacianu ce este cu tine?

Draga Luiza, ma pot lansa fara nume intr-o insiruire de simptome, senzatii, trairi, ganduri negative etc si construi cu ele o situatie demna de un tratat de psihopatologie, pe care s-o expun si la care sa caut ajutor ipotetic si virtual. Imi asum banarea.

Daca simti tensiune maxima, ar trebui sa discuti lucrurile care te apasa cu un psiholog, sa identifici si sa gasesti diverse alte moduri de gestionare a situatiilor care te framanta.

Tensiunea maxima produce oboseala maxima, deci se poate relaxa imediat. Somn si odihna, dupa care activitati din plin ca sa nu mai aiba timp sa se gandeasca la timpenii.

in asemenea situatii nu suntem in masura sa dam decat sugestii vagi… cel mai bine ar fi sa il vada pe viu un specialist, sau chiar mai multi

Tendintele suicidale apar cand resursele psihologice sunt epuizate, instalandu-se depresia. Ca om ce a trecut prin depresie si tendinte sinucigase in copilarie si adolescenta va pot recomanda ceea ce pe mine m-a scapat: renuntatul de fumat (dk fumati/sau alcool sau alte substante adictive), nutritie echilibrata (cu aport de complex de vit B, vid D -1000 mg in lunile cu "r" si vit C) + sporturi cardior (in special alergarea). Defapt, alergarea are acelasi efect precum medicamentatia anti-depresiva, restabilind pe moment echilibrul neurotransmitatorilor (se pare ca suntem construiti ptr alergat). Dk schimbarea de mod de viata vi se pare prea dificila (din cauza epuizarii resurselor) consultati un psihiatru ptr gestionarea medicamentoasa cel putin a problemei date … e pacat/ sincer…depresia e tratabila

Cat timp mai esti constienta de problema ta, apeleaza la ajutor in familie si pe urma mergeti la specialisti avizati pentru aceasta problema a ta (psihiatru impreuna cu psiholog). Nu amana!

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

Contactati urgent un psihiatru si dupa ce va restabiliti nedicamentos, incepeti un program terapeutic care sa va ajute sa depasiti aceasta perioada. Imi pare rau pentru suferinta dvs, insa sunt convinsa ca odata depasita depresia veti fi mai puternica si un exemplu pentru ceilalti. La ora actuala, avem milioane de suferinzi de depresie in lume. A devenit chiar o suferinta comuna. Daca unul invinge, devine suport pt ceilalti.

Loredana Tudor, uneori esti foarte senina…

daca ati incercat de cateva ori si nu a functionat inseamna ca nu sinuciderea este solutia la suferinta dunmeavoastra! Mai ales ca sinuciderea anu aduce sfarsitul problemelor ci sfarsitul vietii, ori cred ca dumneavoastra ati vrea sa invingeti problemele nu viata. Omul are resurse interioare semnificative pe care nu le constientizeaza, pana cand nu are neaparata nevoie de ele si cred ca ar fi cazul sa aplelati la resursele dvs. ajutata de un psiholog. succes si numai bine celui mic

Ascultati sfatul colegilor mei si mergeti sa va vada un medic psihiatru, este pacat sa ramaneti in aceasta stare si exista solutii mai bune decat cea la care v-ati gandit si care nu este deloc o forma de rezolvare. De asemenea cred ca v-ar putea folosi o discutie cu un psihoterapeut pentru a reconsidera motivele care va determina sa ganditi astfel si sa puteti castiga o alta perspectiva asupra vietii dvs. Experienta ne arata ca privite din diferite perspective, lucruri care ne umbresc existenta isi pierd importanta pe care o aveau inainte pentru noi. De asemenea, exista si multe alte lucruri pe care ne-am putea focaliza interesul si care sa ne aduca lumina in viata noastra.

Catalin Lazar Corpul se vindeca prin joaca, mintea se vindeca cu ras si spiritul se vindeca cu bucurie…parerea si experienta mea!

Scrieti-mi un mesaj in privat si va pun in legatura cu cineva care a trecut prin ce treceti dvs si s-a facut bine.

Băgaţi de seamă că sunt două duhuri: Duhul lui Dumnezeu şi duhul satanei, duhul mândriei, care te ridică împotriva lui Dumnezeu. Dacă omul nu bagă de seamă, se întâmplă ca la grădină: se umple de mărăcini, se umple de păcate. Şi atunci, bietul om începe să se îmbolnăvească la suflet, la minte, se apropie de doaga nebuniei. Asta-i „binefacerea” pe care ţi-o dau păcatele!Ştiţi, sunt şerpi care sug vacile. Tot aşa-i şi păcatul; e un fel de dulceaţă, dar în ea e venin şi otravă. Toate păcatele au ceva îndemnător în ele, pe urmă găseşti că-i venin şi otravă. Măi, fraţilor, nu fiţi ca vacile! Omul are minte. Şi dacă te tot duci după păcate, te întuneci la minte: slăbeşti dinspre Dumnezeu, şi la necaz vine satana şi-ţi aruncă ştreangul de gât ca să te câştige total. Biserica e oprită a se ruga pentru cei ce cu voia lor s-au dat satanei. Vedeţi, omul, în prostia lui, vrea să fie al „aceluia” şi satana se foloseşte de omul prost. Nu vă lăsaţi încărcaţi de păcate, căci cu cât te laşi mai mult, cu atât te trezeşti mai neputincios la vreme de necaz. Şi atunci, în loc să zici „Doamne ajută!” îţi umblă prin cap gărgăuni să te omori, să te pierzi, să nu te mai poată scăpa nici sfinţii lui Dumnezeu. Asta este prezenţa Sfântului Duh. Ori de câte ori ceri iertare, Duhul lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea omului, Duhul care sălăşluieşte în noi de la Botez. Această sălăşluire a Sfântului Duh se înnoieşte cu fiecare împărtăşanie. De aceea, creştinii primelor veacuri se împărtăşeau în fiecare zi şi, de aceea, nu se temeau de prigoană. În ei nu era frică. Până şi copiii erau mai curajoşi, decât mulţi oameni mari de azi. Pr. Arsenie Boca – Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul

The Flying Publisher Guide to
Complementary and Alternative
Medicine Treatments in Psychiatry
http://pdf.flyingpublisher.com/FPG_008_ComplementaryandAlternativeMedicineTreatmentsinPsychiatry_2012.pdf