Mesaj:
Buna ziua! Sunt un baiat de 20 de ani si am o problema de care mi-e greu sa scap si nu mai stiu ce sa fac. De mai multi ani, sunt o fire inchisa, nu vorbesc prea mult cu familia, parintii imi reproseaza ca nu ma implic (uneori au dreptate) si ca nu discut cu ei problemele personale. Ei traiesc cu impresia ca discut cu persoane din cine stie ce anturaj si ma las influentat de acei indivizi. Ceea ce nu este cazul pentru ca, da, uneori discut cu prieteni mai superficial despre anumite probleme dar nu intru in detalii. Nu stiu daca e din cauza zodiei, (pesti) dar dintotdeauna mi-a fost greu sa merg sa le spun parintilor ceva ce am facut indiferent ca era de rau sau de bine. Dar in trecut am avut si o anumita retinere pentru ca se mai intampla des sa fac ceva gresiv si sa fiu apostrofat cu o palma, doua si mai multe. Parerea mea este ca toate aceste lucruri au inceput in cea mai mare parte din cauza tatalui. Cand eram mai mic se certa destul de des cu mama si erau certuri pe un ton foarte serios. Tata este si o fire mai, nu stiu cum sa spun, greu de abordat. Adica, de obicei daca faci o chestie si ii spui ca ai facut asa el iti reproseaza ca de ce nu ai facut pe dincolo. Pe de alta parte mai este si o fire tensionata si posesiva. Atitudine care cred ca mostenit-o si mama. Inteleg ca sunt parintii mei si ca trebuie sa stie unde sunt dar mi se pare prea exagerat. De fiecare data cand merg undeva, nu conteaza ca ies in fata blocului sau undeva aproape de casa trebuie sa ii anunt pentru ca altfel incep sa isi puna tot felul de probleme, unde sunt, ce fac, daca am patit ceva etc…
In ultima vreme am adoptat o “pozitie” pasiva in legatura cu tot ce inseamna viata mea, simt cu trece timpul pe langa mine fara sa fac nimic, idei despre viitor nu prea am, decat sa termin facultatea unde invat si sa caut, poate reusesc sa imi gasesc un loc de munca. In marea majoritate a zilelor, vin acasa, imi salut parintii si ma retrag la mine in camera unde ori stau pe calculator ori stau pe televizor sau pe telefon. Simt vizibil ca ma strang ca intr-un cocon si nu stiu ce sa fac. Imi puteti da un sfat, pentru ca nu stiu ce sa mai fac. Va rog frumos!

Esti intradevar un tip introvert dar asta nu inseamna ca esti mai putin destept decat altii.Nu stiu cat de importanta este zodia insa,la tine in familie exista niste bariere rigide . Poate datorita autoritatii tatalui tau autoritar ai devnit mai retras.In familiile unde exista doi parinti restrictivi acste bariere rigide sunt greu de spart. Doar interactiunea permanenta intre membrii familiei le pot transforma in mai flexibile. Daca disconfortul acesta se mentine pt. tine merita sa incerci o discutie cu un psihoterapeut de formare sistemica. Este necesar pt. reechilibrarea relatiilor si apropiarea emotionala.Daca mai doresti si alte informatii, iti stau la dispozitie.Imi cer scuze pt. ortografie.

Da. Pasivitatea ca si retragerea sunt mecanisme de aparare pe care oamenii le folosesc pentru a se proteja. Riscurile acestor mecanisme defesive, atunci cand sunt folosite, consta in a va pierde energia si in a mentine o pozitie de neputinta care va da impresia ca nu ajungeti niciunde. Asertivitatea ar fi o posibila alegere:)

Trebuie sa ai o discutie sincera si deschisa cu parintii tai, sa le spui ce te deranjeaza la ei sau la viata voastra de familie, sa le spui cum ai vrea sa fie pe viitor. Poate si ei , ca si tine, se simt inchisi intr-un glob de cristal , poate vor sa comunice dar nu stiu cum. Incearca sa faci tu primul pas, incearca sa-ti pastrezi calmul cand le vorbesti , mai ales tatalui, si spune ca tu vrei sa gasiti impreuna o cale de a comunica. Roaga-i sa aiba mai multa incredere in tine . Apoi, ar fi bine daca ai vorbi si cu un psiholog, pentru a te invata cum sa faci, momentan si un prieten este bun. Sfatul meu este sa incerci sa te apropii de parinti , comunicarea este totul.

Ai parinti care tin mult la tine, asta e evident, insa nu te tine nimeni cu forta acolo si asta e un lucru extraordinar! Poti sa-ti faci viata asa cum iti doresti incepand de maine! Nu trebuie sa astepti sa termini facultatea ca sa muncesti, iti spun din proprie experienta. Faptul ca esti conectat (prin job) la realitatea imediata, cu toate posibilitatile ei, te va ajuta sa te concentrezi mai mult si la facultate. Esti major si poti incepe sa te comporti ca un adult. Adultii isi asuma responsabilitatea, dar au si posibilitatea de a alege. Tu ce vei alege?