Sunteti dispusi sa va sacrificati pentru parintii vostri? Ce anume ati sacrifica pentru ei? Aveti in plan sa va casatoriti, va doriti copii, aveti un job care va aduce anumite satisfactii si dintr-o data apare aceasta problema. Pentru cei care sunt deja parinti, aveti asteptari de la copilul vostru sa se sacrifice pentru voi?

Sunteti dispusi sa va sacrificati pentru parintii vostri? Ce anume ati sacrifica pentru ei? Aveti in plan sa va casatoriti, va doriti copii, aveti un job care va aduce anumite satisfactii si dintr-o data apare aceasta problema. Pentru cei care sunt deja parinti, aveti asteptari de la copilul vostru sa se sacrifice pentru voi?

140 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Sunteti dispusi sa va sacrificati pentru parintii vostri? Daca da, ce anume ati sacrifica pentru ei? Ma refer strict la acei parinti care si-au crescut copiii cu dragoste, nu la parintii denaturati. Sa presupunem ca sunteti tineri, aveti undeva pana in 35 de ani, practic e cea mai importanta perioada din viata voastra. Unul dintre parinti se imbolnaveste, iar medicul va spune ca o sa traiasca, insa cat va trai o sa se chinuie si o sa va chinuie. Va avea nevoie de insotitor toata viata. Aveti in plan sa va casatoriti in viitorul apropiat, va doriti copii, aveti un job care va aduce anumite satisfactii si dintr-o data apare aceasta problema spinoasa. Pentru cei care sunt deja parinti, aveti asteptari de la copilul vostru sa se sacrifice pentru voi?

Elena Savu Ce se intampla cu parintii batrani? Cum sunt insotiti atunci cand nu mai au propriile capacitati se autoingrijire?
Botezat-Antonescu Radu imi pare rau sa aud de suferinta acestui parinte si sper ca veti putea gasi cea mai buna solutie in situatia data. Nu cred ca are sens sa discutam principii generale, ci mai de graba as discuta despre ce simte copilul acestui parinte, cum duce acum si ce poate sa faca in viitor pt a-si sustine parintele si pe sine, chiar si viitoarea familie. De obicei ne putem adapta la orice situatie, sub o forma sau alta, dar in acest caz poate ar fi bine sa fie abordata mai intai reactia/efectul emotional. Incercati macar cateva sedinte de psihoterapie, este o situatie dificila care merita atentie mai mare. Numai bine!
Cristina Tacaciu Cred ca fiecare situatie este unica iar particularitatile vor dicta traseul ales. Intrebarea cea mai importanta, in cazul meu e: cum imi doresc sa fie alaturi copiii mei de mine, la batranete? Atunci vei afla raspunsul pt intrebarile tale. Asta nu inseamna nici ca trebuie sa fii fortat sa devii ingrijitorul permanent al parintelui , dar nici ca il vei ignora cu totul. Gandeste-te ca uneori, in viata, ai parte si de copil sau partener care se imbolnaveste si are nevoie de asistenta non stop…. Lucrurile nu sunt atat de alb sau negru. Bafta!
Bianca Victoria 1.as ajuta cu tot ce as putea .Nu as renunta la job dar as incerca sa gasesc variante astfel incat sa beneficieze de ingrijire.
2.vis-a-vis de propriul copil , eu l-as lasa sa-si vada de viata.Normal ca m-as bucura sa ma viziteze dar voi incerca sa nu ma agat de el….
Daniel Mois Ca sa aiba parte de ingrijire corespunzatoare, parintele are nevoie de ingrijirea unui grup de prodesionisti. Nu de copii care, desi se pot sacrifica, rareori au COMPETENTA necesara pentru a le oferi un suport potrivit! Astfel se sacrifica amandoi, atat copilul cat si parintele, fara rezultat!
- Obogeanu Gabriela Daniel Mois doar ca nu toată lumea își permite un profesionist.
- Daniel Mois Obogeanu Gabriela - cu atat mai mult un amator! Profesionistul ingrijeste concomitent 10 persoane, lucrand in schimburi 24 de ore din 24! Amatorul se aurodistruge el, si face rau si celui ingrijit! Cine isi permite luxul asta?
- Obogeanu Gabriela Daniel Mois da trăim intr-o lume ideală in care câștigam salarii încât sa ne permitem asa ceva
- Daniel Mois Obogeanu Gabriela - numai la bani va ganditi, nu la propria sanatate sau la abilitatea de a face pe infirmierul…
- Obogeanu Gabriela Daniel Mois nu ma gandesc doar la bani! Dar imi stiu de lungul nasului stiu ca nu mi-aș permite! Sunt sigura ca mai sunt persoane.
- Daniel Mois Obogeanu Gabriela - nici eu nu mi-as permite sa ingrijesc o persoana fara sa am competente in domeniu! Si nu am nici rezistenta necesara sa fiu disponibil nonstop pentru luni sau ani intregi! Imi cunosc limitele ( lungul nasului).
Georgeta Vasile Desi mesajul este anonim ti a fost greu sa scrii ca si cand este despre tine. Acesta este principiul “intreb pentru un prieten”. Primul pas catre decizia pe care o poti lua doar tu este sa ti asumi ca acesta este viata ta, povestea ta, iar cele ce vor urma vor fi influentate de ceea ce decizi TU. Un “sondaj” online nu iti va da validarea de care ai nevoie sa ti traiesti viata mai departe. Indiferent ce vom spune, mintea ta o sa spuna “Da, dar…” pentru ca tu nu te poti decide. Una dintre primele intrebari in psihoterapie este : “Cine este cea mai importanta persoana din viata ta?”. Poate raspunsul la intrebare va lamuri cateva ganduri si emotii in tine.
Irina Damian Nu sunt psiholog, dar, a trebuit să îngrijesc o persoană aflată în suferință, care la un moment dat, nu s-a mai putut descurca singură și mi-a fost teribil de greu, la momentul respectiv aveam și copilul mic, și îmi era foarte dificil sa ma impart, nu stiu ce as fi facut daca trebuia sa ma duc si la muncă. Acum, privind în urmă, din multe puncte de vedere cred ca i-ar fi fost mult mai bine daca ar fi avut parte de ajutor specializat.
Oprea Cristea Viorica Vlad Eu personal as incerca sa imi traiesc viata mea personala dar cu ajutorul sotului meu sa imi ajut si parinti eu cred ca sotul meu daca ma iubeste si vrea o viata cu mn va trebui sa inteleaga ca am parinti ca si el iam zis si lui in caz de pateste mama lui ceva o poate aduce la noi sa avem grija de ea cu toate ca ei nu au o relatie stransa deloc cu ea.dar eu si in momentele astea am grija de tatal meu de cate ori intra in sevraj de la bautura cu toate ca tata pt noi nu a fost prezent nu nea ajutat sa ne dezvoltam in viata nu nea educat dar parerea mea e ca parinti sunt parinti am 4 copii nu as vrea sa fiu o povara pt ei sau sa ii chinui cand voi avea o varsta avansata dar daca se va intampla nu mias dori nici sa ma arunce intr-un azil parerea mea
Valentina Curutu Tatăl meu suferă de o boala crunta, cancer, deja are metastaze!
Locuiesc la 600 km depărtare de el!
A fost alcoolic, nu a fost deloc un părinte model, dar s-a lăsat din cauza bolii!
Ambiția și dorința lui de a trai, m-a făcut sa-l iubesc fără măsura și sa-l ajut atât cât îmi sta in puteri!
In ultimile luni, am fost la el destul de des, ultima data am plecat noaptea, singura la drum, crezând ca-l pierd!
Dar, dacă va avea nevoie de îngrijire permanenta, nu voi ezita nicio clipa sa-i ofer ajutor specializat!
Va fi supravegheat permanent de oameni specializați, va avea persoane apropiate vârstei lui, etc…
Dacă sunt duși intr-un azil, nu înseamnă ca sunt abandonați!
Eu mi-am exprimat deja dorința de a fi dusa intr-un azil, dacă va fi cazul!
Dvs. faceți cum simțiți!
Georgiana Voinea Grea situație…. As face ce pot.
Monica Enescu Înțeleg ca trăiți un puternic conflict interior. Nu este o situație ușoară, dar există variante. Poate puteți sa îi fiți alături părintelui și sa aveți în continuare viața dvs. Poate puteți împărți această sarcină cu celălalt părinte, sau sa angajați pe cineva care sa îl ajute când nu sunteți disponibil. În alte țări se practică aceasta îngrijire la domiciliu, în Anglia la fel, dar desigur, costă. Pe de altă parte, dacă renunțați la serviciu, ce situație financiară ați avea să-i oferiți părintelui îngrijirea de care are nevoie? Vă veți descurca cu pensia de însoțitor? Însă poate ceea ce apasă mai tare asupra dvs ar putea fi așteptările părintelui, așteptări care uneori pot fi mari. Mai ales atunci când părintele este obișnuit să dețină controlul iar boala îl face sa se simtă neputincios. În orice caz, si eu v-as recomanda câteva ședințe de psihoterapie. Vă doresc sa găsiți soluția cea mai potrivită și care sa va mulțumească sufletește!