Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Imi vine sa plang, sunt nervoasa, nu am rabdare, imi pierd controlul. Acum cateva luni sotul meu mi-a spus ca nu mai sunt atractiva, a cerut o pauza…acum sexul este doar la filme porno…

  77 vizite

Actualizat: 14 august 2018 | 5 raspunsuri
Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua,

consider ca am ajuns la un moment in care as avea nevoie de indrumare psihologica. Spun asta pentru ca o data pe saptamana, uneori la 2 saptamani, uneori mai des imi vine sa plang, am momente in care sunt si nervoasa si nu am rabdare(lucrez mult la calculator) si fiind acasa trantesc in PC (imi pierd controlul). Momentan nu iau nici o medicatie, am luat acum cateva luni ceva pastile pentru calmare (sedafit PC).
Am 30 de ani, casatorita si fara copii. Cand eram mica ai mei se certau mult, mai ales din cauza fratilor mei care erau mai rebeli (nu au invatat prea mult, sora mea se incurcase cu tipi care nu erau chiar pe placul parintilor) astfel ca eu am zis ca o sa fiu ‘copilul perfect’ asa ajungand la varsta asta fara sa ma cert cu ei vreodata, probabil facand tot posibilul sa evit vreo cearta. Sunt mai emotiva, cam de cand ma stiu, imi amintesc zile cand plangeam pentru ca nu aveam si eu pe cineva sau de sarbatori cand ai mei stateau cu prieteni la povesti si eu pur si simplu plangeam (poate ca ma simeam singura). Acum cativa ani, am avut, 2 momente mai importante (psihologic): 1. dezvoltasem o atractie fata de religie si cand mi-am dat seama ca viata sexuala trebuie facuta si inainte de religie – ajunsesem la un stres maxim si vroiam sa ma omor (a fost o singura data acest gand insa cu biblia am trecut peste). 2. dezvoltasem o ‘ura’ fata de tatal meu care oarecum ma lua/ducea la liceu (ca
nu eram din localitate) si eu vroiam sa mai stau cu colegii la povesti dar nu am avut curaj niciodata sa spun ceva, gandindu-ma ca o sa ma certe…ideea e ca acea cearta a trecut odata ce am plecat la facultate.
In casnicie a fost totul normal insa la un moment dat am inceput sa imi dau seama ca doar eu fac toate si sotul meu nimic…totusi lucrurile erau normale pana cand acum cateva luni, sotul meu mi-a spus ca nu mai sunt atractiva…a cerut o pauza dupa care a dat inapoi, fara nici o explicatie logica. Acum sexul este doar la filme porno… Sunt confuza, am avut si perioade de ura, acum ma gandesc doar la moarte si imi este greu sa imi revin. Nu am curaj sa vorbesc despre asta. Un sfat?

Vorbiti pe indelete cu un psiholog. Ceea ce traiti are nevoie sa fie explorat in așa fel încât să intelegeti cauzele a ceea ce se petrece și cum sa va adunați pentru următoarele etape din viata dvs.
 1
Un psiholog te-ar ajuta sa te cunosti,sa intelegi ce vrei ,sa te pretuiesti!In ceea ce priveste castoria este nevoie de doi parteneri,caruia sa le pese unuia de celalalt.Atat timp cat nu te mai iubeste,cat timp esti doar menajera si bucatareasa casei,casatoria s-a terminat!Obisnuieste-te cu ideea asta si ia masuri punand punct.Iti recomand sa cauti o sala de fitnes sau dansuri,la care sa participi si unde vei face si miscare si te vei simti mai bine,iti v-a ridica moralul! Gandeste-te cat de pretioasa esti ptr D-zeu si familie,indeparteaza gandurile de suicid si te asigur ca dupa ploaie si furtuna,vine apoi si vreme buna!D-zeu sa iti ajute!
 1
Nu aveti curaj si totusi aveti, altfel nu ati fi scris despre ce va framanta. Cred ca ati reprimat multe sentimente de-alungul timpului incercand sa fiti copilul perfect si sa nu vi se reproseze nimic. Totusi aceasta reprimare va produce dvs nefericire si ura de sine pentru ca asa cum ati fost invatata, faceti totul pentru ceilalti si “recompensa” pentru acest comportament nu mai vine…de fapt ceea ce nu va oferiti dvs insiva, nu va va oferi nimeni si asteptand din partea altora nu faceti decat sa fiti mai dezamagita si sa creati resentimente. Eu cred ca incercand sa nu fiti ca fratii dvs, ati mers in extrema cealalta, ceea ce se intampla acum este ca v-ati dat seama ca nici extrema asta nu e placuta, de aceea sfatul meu este sa incercati sa gasiti echilibrul cu ajutorul unui proces psihoterapeutic. Numai bine!
 3
Va tin pumnii sa va rezolvati problema. Cred ca e important sa discutati cu un psiholog pentru ca sotul nu va intelege. El ar trebui sa va sprijine.
 1
este o tristețe și alte emotii pe care le-ati reprimat în copilărie , și acum ies la suprafață. Important este să Vindeca ti relația cu tata si se vor schimba multe. Rugăciunea va poate ajuta in continuare si apoi niste ședințe individuale. De asemenea iertarea soțului poate aduce o transformare a relației. Transformarea personală prin analiza ă ceea ce ati facut si ce vreti sa schimbati. Este un zbucium în suflet și ajută să fie vindecat. Succes si claritate!
Postat în Depresie, Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia
Etichete:


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita