Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună! Am aproape 19 ani și sunt din Ploiești. Ma aflu intr-o perioada mai dificila deoarece tatăl meu suferă de o boala incurabila, cancer, nu faza terminala. Eu și mama mea am început deja pregătirile deoarece știm ca ne așteaptă o perioada și mai grea. Problema este ca nu știm cum sa îl pregătim pe cel mic, fratele meu de 12 ani. Cum as putea sa ii spun ca tatăl nostru nu va mai fi? Ce explicație sa ii dau? Cum sa ma comport, cum sa ii spun sa nu para atât de dureros?

Regret cumplita veste! E o experienta de familie foarte grea, dar aveți tărie și dragoste între voi și pentru asta sunteți minunați! Dacă boala nu e fază terminală poate se mai pot face tratamente și viața să-i fie prelungită. Boala trebuie acceptată, recunoscută pentru a lupta cu ea. Contează foarte mult suportul vostru de a-l susține emoțional pe tata și asista în boală. De aceea și fratele trebuie să știe despre boală. Încercați o întâlnire de familie împreună cu un psiholog care să medieze dialogul. Cu siguranță că și fratele simte ceva și asta îi stârnește frustrare. Se va simți foarte nedreptățit să nu știe, se va simți exclus din familie, așa îl pierdeți. Cum îi spuneți: îi spuneți, îi acceptați reacția (poate fi tăcere, furie, respingere, izolare-sunt firești, nu îl blamați cu replici de genul:"avem destul necaz, acuma mai faci și tu probleme" ASA NU) Ii lăsați timp să se obișnuiască cu ideea, apoi încet lăsați deschidere pentru comunicare, să petreacă timp în familie, în special cu tata, să ia parte la pregătiri atât cât îi stă în putință.

Moartea este un eveniment dureros în viața unui om, însă face parte din ciclul natural al vieții. Sugerez sa nu il feriți de ceea ce se întâmplă, să îi explicați logic ce se întâmplă,ce se va întâmpla și că toți oamenii trec prin aceste etape. Sunt de principiul că prin expunerea la stimul se va obișnui individul cel mai repede cu situațiile noi sau neobișnuite. Succes și îmi pare rău .

Imi pare rau!

Poate isi revine. Nu disperati.

Nici nu imi pot imagina prin ce treci si cat de greu iti este! Si cu toate astea grija ta este fata de fratiorul tau mai mic si asta este un lucru extraordinar si te admir sincer pentru acest mesaj. Fratele tau trebuie lasat sa vada, sa fie aproape de tatal tau, el este destul de mare sa inteleaga anumite lucruri si durerea de care incerci sa il protejezi va exista oricum cand tatal vostru nu va mai fi. Sfatul meu este sa nu il tineti departe sau sa ii ascundeti anumite aspecte incercand sa il protejati pentru ca asta va trezi furie in sufletul lui fata de voi. Lucrurile trebuiesc comunicate pe parcurs ce se petrec "tata e bolnav", "are dureri si medicul ii da medicamente" "nu stim daca medicii il pot vindeca", cu alte cuvinte spui lucrurile simplu ca si el sa lege ceea ce observa de o explicatie. Pe de alta parte este util sa ii comunici ceea ce simti tu, in felul asta si el isi va permite sa simta si sa se exprime, sa isi recunoasca sentimentele si sa nu le inchida in el. Tu ai putea spune "ma doare sa il vad pe tata asa" , "mi-e mila de el cand il vad ca sufera", "as vrea sa pot sa fac ceva pentru el". Si apoi dupa ce i-ai spus cum te simti tu, il poti intreba si pe el "tu ce simti?". Si astfel ii dai ocazia sa isi exprime poate frica, poate tristetea, durerea, furia si alte sentimente pe care le incearca. Sper ca iti vor fi de folos cu ceva, imi pare tare rau pentru toata aceasta situatie si iti doresc multa putere sa ii faci fata. Nu incerca sa te tii tare adica sa nu plangi sau sa nu iti arati emotiile, blocarea lor face mai rau decat exprimarea lor, atunci cand trecem prin situatii dificile. Toate acestea sunt normale pentru ca si tu si fratele tau cred ca va iubiti tatal, daca nu l-ati iubi atunci nu ati fi afectati. Lucrati indeaproape cu medicii ca sa ii oferiti tatalui ingrijirile de care are nevoie si sa urmeze tratamentul. Daca simti nevoia sa discuti cu cineva, scrie-mi pe contul de fb. Te imbratisez!

Buna ziua, este într-adevăr o situație dificilă. O psihoterapie de suport cred că ar fi potrivită pentru familia dvs. nu doar pentru frate. Este important să fiți conștienți că e dificil pentru toată lumea și să nu încercați să supra-compensați transformându-l pe fratele mai mic într-o persoană care nu poate face față situației. În ceea ce-l privește pe acesta, așa cum scrie și mai sus, nu încercați să-i ascundeți sau să-i prezentați situația mai bună decât este. Ca punct de reper pentru ”ce să-i spuneți”, cum să-i spuneți” luați atitudinea lui, preocupările, dacă pune întrebări, încearcă să evite, se face că nu vede… Dacă reușiți să vă conectați cu starea lui, puteți înțelege și ce ar fi potrivit să faceți pentru pentru a simți că are suport, că nu e singur. Suferința ne încearcă pe toți, și nu e ușor pentru nici unul dintre noi. Dacă nu găsiți alt suport acolo în Pitești, vă încurajez să mai scrieți aici, e important să știți că nu sunteți singuri.