consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

Implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Am suferit două decese în 3 luni, tatăl meu și tatăl soției. Copiii au avut un șoc la pierderea primului bunic și nu știm dacă este recomandat să le spunem că într-un timp atât de scurt s-a prăpădit și cel de al doilea bunic.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua tuturor ,
Am suferit ca familie două decese în 3 luni , tatăl meu și tatăl soției.
Copii au avut un șoc la pierderea primului bunic și nu știm dacă este recomandat să le spunem că într-un timp atât de scurt s-a prăpădit și cel de al doilea bunic.
Vă rog mult să ne ajutati cu un sfat / recomandare . Vârsta copiilor este 5 si 10 ani si sunt fetițe amândouă.
Mulțumesc anticipat.
  • Răzvan Anghel
    Răzvan Anghel Eu va spun ca mai bine amânați un pic, sa aibă timp sa se obișnuiască cu ideea. Intre 3 și 10 ani am văzut moartea luând oameni dragi din familie – bunici, străbunici și nu înțelegeam de ce, așa de repede, a mai plecat un om drag mie. Mai bine spuneti-i ca e bolnav și e la spital, face tratament, cum copiilor nu prea le plac spitalele nu va mai fi curios sa întrebe și puteți amâna un timp vestea trista. Va înțelege mai ușor mai târziu dar la 5-6 ani cel mic nu e pregătit de doua asemenea vesti. Puteți discuta eventual cu cea de 10 cand va putea asimila vestea și dacă știe sa tacă fata de sora ei. E mai bine sa amânați asemenea vesti cât puteți de mult. Eu după ce am văzut atâția oameni dispărând așa repede am și refuzat sa mai merg ani de zile la înmormântări , sa țin minte omul așa cum era, nu pus in sicriu . De aceea, folosind experiența personală va spun sa încercați cât se poate sa amânați vestea și dacă întreabă de el dați-l bolnav, e mai ușor sa spui mai târziu ca a murit când azi ai zis ca e bolnav decât sa spui azi fără ca ele sa fie pregătite sa accepte vestea ca a murit și al doilea bunic.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu in primul rand condoleante! Dvs cum credeti ca ar fi cel mai bine sa procedati cu ele? Parintii au cel mai bun simt legat de copiii lor si cred ca ar fi bine sa aveti incredere atat in dvs cat si in ele. Pe de alta parte apare intrebarea: puteti evita ca ele sa primeasca si a doua veste? Daca acest capitol este bine explicat lor, atunci au toate sansele sa il integreze adecvat, chiar daca o sa existe o perioada de suferinta. Ca parinte, eu le-as explica celor doi copii ai mei ce s-a intamplat si as incerca sa fiu alaturi de ei cat mai mult pt a-i ajuta sa treaca peste doliu. Numai bine!
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Botezat-Antonescu Radu ca om care a trăit experiența aceasta fiind copil, e vârsta prea mică pentru a spune așa repede unui copil de 5 ani a murit bunicu al doilea. Șocul unei asemenea pierderi trece greu la asemenea vârste, dacă pot sa nu spună măcar 6 luni ar fi foarte bine. Ar fi atenuat de timpul deja trecut un asemenea anunț, dat prea repede ar dubla șocul și nu e bine ..
    • Botezat-Antonescu Radu
      Botezat-Antonescu Radu daca se poate, daca nu atunci ceva trebuie spus. Daca ii mintim tot vor afla. Eu as prefera sa stie de la mine.
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Da, de la tine dar mai târziu, la un moment pe care îl simți și îl alegi. Eram mai mare și, bolnav fiind părinții au ales sa amâne sa îmi spună despre decesul unei doamne foarte Draga mie pentru a nu influența starea mea ( urma sa fiu operat ). După un timp mi-au spus uite ce s-a întâmplat cât erai in spital . Și am înțeles de ce atunci au spus . Dar acum, după ce au șocul primului bunic plecat sa afle ca a murit al doilea? Doamne ferește! Știu ca ascund vestea.3 luni, 6 luni, spun tuturor care au contact cu fetele sa nu vorbească despre in prezenta lor și când le-a mai trecut starea și pot asculta o veste trista le spun tot eu, nu străini . Dar așa ? E prea devreme ..
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Mie mi se pare ca fix copilul de 10 ani, care intelege mai bine, va avea mai mult de suferit.
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Cristina Tacaciu va asigur ca nu prea înțelege nici ea. E încă o perioada in care lumea poveștilor e puternica, binele învinge și dacă el învinge, de ce a mai murit un bunic? Mai durează pana sa înțeleagă, inclusiv din orele de biologie care e cursul normal al vieții
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Răzvan Anghel Eu am ramas cu traume din cauza unor decese intre varsta de 7 si 10 ani . Deci te asigur ca nu e vorba de a intelege ca un adult, ci de a percepe constient pierderea
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Cristina Tacaciu tocmai de aceea spun, dacă poți amâna o asemenea veste ,fa-o, nu încărca un copil cu vești grele de dus și pentru adulți
    • Botezat-Antonescu Radu
      Botezat-Antonescu Radu deci practic imi dati amandoi dreptate
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Răzvan Anghel Trauma absentei inexplicabile provoaca alte traume la randul ei. Foarte mult nu poate sa amane, nu are sens. Da, de acord, nu e nevoie sa fie pus in tema copilul acum dar cat sa dureze amanarea asta? O luna, doua, jumatate de an? mai mult? care sunt riscurile amanarii extensive?
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Cristina Tacaciu cât crezi că se poate amâna. În situație de operație iminenta mie mi-au spus despre decesul de care spuneam după câteva luni când am întrebat ce mai face. Și aveam 22 de ani nu 10 și tot m-au menajat
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Eu personal nu le-as ascunde nimic copiiilor fiindca ei se prind oricum ca ceva nu e in regula, ca e ascuns si secretele in familie nu fac decat un rau in plus fata de trauma originala. Pe langa durerea in sine creeaza si neincredere fata de parinti, orice varsta ar avea si oricum ar afla peste ani ca a fost un decalaj intre data mortii si momentul cand voi ati recunoscut. Mai ales daca ele au tinut legatura cu el, daca au vorbit la telefon sau video, daca mergeati in vizita sau veneau la voi e greu sa nu se intrebe ce s-a intamplat, iar varianta ca e bolnav si la spital nu face decat sa prelungeasca grija si confuzia. In schimb as avea grija cum le spun si mai ales as constientiza ca nu e vorba doar de un singur moment si gata, ci e o perioada intreaga in care as fi foarte disponibila sa discut si sa le raspund tuturor intrebarilor. In primul rand le-as recunoaste dorul fata de ei si l-as onora prin uitatul la poze sau filme, prin scris scrisori sau desene pe care sa le duceti la cimitir, prin tintul in brate cand plang, etc. As face diferenta intre corp si suflet – corpul este ingropat in pamant, sufletul e nemuritor si se ridica la cer, multi copii sunt foarte confuzi legat de asta cand aud ca persoana care a murit se ridica la cer, dar ei vad sau stiu ca tocmai a fost ingropata. Dar explicatiile astea tin de apartenenta voastra religioasa. De asemenea, puteti sa le explicati alte ritualuri pe care le vor vedea, ca se aprind candele, ca se fac pomeniri, etc. Mai problematic e in schimb sa le apara teama ca si voi veti muri si ele vor ramane singure. Daca apare, stati de vorba cu ele, ajutati-le sa verbalizeze frica asta, nu le interziceti sa vorbeasca despre ea, dar aveti grija si ce le promiteti. Nu are rost sa faceti promisiuni care nu sunt in controlul vostru, de genul eu nu o sa mor niciodata, o sa fiu cu tine mereu, etc. ci ceva de genul O sa am grija de mine si de sanatatea mea, o sa fiu atent, fiindca si eu imi doresc sa traiesc cat mai mult cu voi. Daca incepe sa le fie teama de virusi/infectii sau boli, puteti sa le explicati cum sa se protejeze si cum sa isi creeze un organism puternic care sa faca fata (sa manance sanatos, sa faca sport, sa isi faca analize regulat). La fel daca incepe sa le fie frica sa nu cumva sa moara si ele, desi aici daca devine problematic puteti apela la un specialist care lucreaza cu copiii.. Ce au nevoie insa tot timpul e sa se simta iubite de voi si sa pastrati comunicarea deschisa pentru absolut orice simt sau le trece prin cap. Pentru copiii mai mici am auzit impresii bune despre cartea de aici: https://www.curteaveche.ro/p/marele-lup De asemenea pe youtube exista sub forma de desen animat, dar in engleza: https://www.youtube.com/watch?v=xrQXYRklt1Q Poate va prind bine.
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Fiecare familie are propria sa dinamică, de aceea sfaturile din domeniul personal al fiecăruia nu sunt obiective pentru că presupun că două persoane pot fi exact la fel din punct de vedere al psihicului ceea ce este imposibil Psihologul ajuta aducând claritate asupra opţiunilor, dar alegerea este doar a fiecăruia. Condoleanţe pentru pierderile suferite, dar afectat de aceste pierderi puteţi crede că şi copii trăiesc evenimentele la fel, ceea ce in fapt nu se întâmplă, pentru copii ancora principală sunteţi dumneavoastră, minţindu-le le excludeţi din viaţa dumeavoastră, nu le protejaţi. Copiii învaţa totul de la noi şi învaţă şi cum să trăiască o durere, cît de mult să se lase afectaţi de ea, iar cel mai important lucru este că învaţă că durerile trec, că împreună durerile pot fi mai uşor de dus. În aceste momente copiii vă sunt suport şi îl vor da aşa cum pot, Dacă le transmiteţi frică excesivă pentru întîmplări ale vieţii aşa vor proceda ca adulţi, nu vor putea face faţă. Este un eveniment major ce nu poate fi ascuns, făcând acest lucru ascundeţi sentimentele, exprimarea emoţiilor puternice, de aflat tot vor afla dar asta vor înţelege că suferinţa trebuie ascunsă, nu vorbim despre ea, minţim că totul este bine fără a avea curajul să o trăim şi nu putem scăpa de suferinţă decât trăind-o. Desigur pot să nu participe la înmormântare, să nu ia contact cu manifestările altor rude care să le impresioneze, dar asta nu înseamnă că le minţiţi. Copii au o putere de a trece peste probleme mai mare decât adulţii mai ales dacă se vorbeşte mult cu ei şi le este explicat, dacă nu se simt părăsiţi în travaliul doliului de către părinţi, daţi la o parte.Nu uitaţi ,copiii cred ce le spuneţi şi este important cum le prezentaţi momentul, nu ca pe ruptură definitivă ci ca o altfel de legătură care va exista prin amintiri prin tot ceea ce bunicii au dăruit, prin asemănările fizice, momentul capătă o speranţă, o înţelegere, o acceptare. Feriţi-vă să proiectaţi propria dumneavoastră durere asupra lor, pentru ei sunt bunici, pentru dumneavoastră sunt părinţi, este altceva. Nu ne putem feri copiii de probleme în viaţă, dar putem să-i învăţăm să treacă peste ele.
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Carmen Sorici aici nu e vorba de minciuna ci efectiv de omisiune. Nu spui azi dacă nu întreabă . Și dacă nu ești pregătit, amâni răspunsul, distragi atenția .. deși a spune azi ca bunicu e la spital e util in a-i putea spune când alegi momentul adevărului ca a murit. Mai ales dacă e un asemenea șoc inițial și simți ca a da încă o veste ar fi o încărcare prea mare.
    • Marilena Popa
      Marilena Popa Răzvan Anghel Buna ziua, inteleg ca ati fost afectat personal de o situatie similara, insa nu vad nici un castig pentru acest grup daca intrati in dezbatere cu fiecare respondent la aceasta postare. V-ai exprimat parerea si persoana care intreaba o poate citi, dar dezbaterile interminabile nu sunt in folosul nimanui aici. Daca totusi credeti ca va folosesc la ceva, sunteti liber sa le duceti in discutii private. Numai bine!
    • Carmen Sorici
      Carmen Sorici Răzvan Anghel Acest lucru este valabil pentru adulţi, copiii nu se concentrează pe pregătire, copilul primeşte o veste proastă dar asta nu-l face să nu se uite peste câteva momente la desene şi să ceară o prăjitură, copilul are alt univers, gîndirea lui este practică, orientată spre ceea ce este în imediata lui apropiere, este interesat să fie ocrotit de părinţi, să nu-i piardă şi foarte important să nu se simtă vinovat într-un fel, copii au acest mecanism de a se simţi vinovaţi de supărările părinţilor, un bunic bolnav naşte şi speranţa că se va face bine în comparaţie cu celălalt şi speranţa este înşelată şi dezamăgirea este dublă, are o dublă vină şi una personală, se va gândică poate nu a făcut ceva corect nu a fost cuminte destul, nu a văzut bunicul. Gîndirea copiilor este legată de zona magică Lucrurile în afara adevărului sunt complicate .
  • Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan
    Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Secretul nu este sanatos si poate face mai mult rau pentru dinamica intregii familii, intrucat copiii vor simti ca e ceva in neregula. Doliul nu poate fi evitat, cel mai sanatos este sa treci prin el, indiferent de varsta. Totul este sa gasiti o formulare adecvata varstei fiecarui copil si sa fiti langa el, sa il suatineti in procesul de acceptare.


Lasa un comentariu

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed