Am un copil de un an si 5 luni, care nu vorbeste. Nu tace nicio clipa, dar comunica numai prin îîî. E expresiv din gesturi. Medicul de familie si medicul pediatru spun ca e alintat ca pana la 3 ani e ok sa nu vorbeasca. Oare unde ar trebui sa merg? La neurolog? La psiholog? La psihiatru? La logoped? Oare ma ingrijorez inutil?

Am un copil de un an si 5 luni, care nu vorbeste. Nu tace nicio clipa, dar comunica numai prin îîî. E expresiv din gesturi. Medicul de familie si medicul pediatru spun ca e alintat ca pana la 3 ani e ok sa nu vorbeasca. Oare unde ar trebui sa merg? La neurolog? La psiholog? La psihiatru? La logoped? Oare ma ingrijorez inutil?

219 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua! Am un copil de un an, 5 luni si jumatate(varsta corectata un an,4 luni si jumatate, cu detresa respiratorie la nastere, e o transfontalenara ok) care nu vorbeste. Acum cateva luni am mers cu el la Sinziana Burcea, psiholog specializat in pb de autism infantil; problema mea atunci era ca flutura manutele. Ne-a spus ca, evaluand copilul exclude autismul avand in vedere comportamentul lui foarte ok, aceasta putand fi o consecinta a prematuritatii si e de urmarit. La ceva timp a renuntat dintr-o data singur si acum nu mai avem pb asta. Insa a inceput sa mearga cateodata pe varfuri si cand ii atrag atentia rade si se ridica pe varfuri se lasa pe toata talpa si tot asa. Insa in cea mai mare parte a timpului merge ok, iar cand e incaltat sau cand alearga merge numai pe toata talpa. Problema cea mai mare e legata de limbaj. Nu a fost niciodata un copil vorbaret(a zis mama la 6 luni si apoi zicea zilnic de cateva ori cam vreo luna dupa care a tacut si a reluat asa iar dupa vreo luna). De mic mai zicea agu, abu, ghe, ghi, apoi pe la vreo 10-11 luni ba ba, da da, ma ma, dar destul de rar. Acum zice mama numai cand e nervos, iar cateodata il mai aud cu ne ne(zis fara sens) hem sau ha la caine dar numai cand vrea adica f rar. Adica trec zile intregi pana sa aud si eu o silaba din gura lui. In rest nu tace nici o clipa dar comunica numai prin îîîî(nu stiu exact cum sa exprim, un î lung sau scurt, pe o tonalitate diferita in functie de ce vrea sa exprime). Insa eu inteleg cam tot ce vrea, e expresiv din gesturi. Noi mai avem o pb cu el, un reflux patologic care i-a daunat alimentatiei, prin urmare desi l-au vazut peste 20 de specialisti si avem tratament refluxul e inca urat si papa doar blenduit f fin, in rest chiar daca mesteca nu inghite, scuipa tot. Chiar daca baza a fost si este hranitul in somn(biberon, a fost hranit si cu seringa), mereu i-am dat si bucati pentru a invata sa mestece. Chiar daca nu inghite nimic ce nu e pasat fin(nici macar biscuiti pt 4 luni), i-am tot dat pt a invata sa mestece pt ca stiu ca asta ajuta si la vorbire. Ma ingrijoreaza f mult partea asta cu vorbirea. El e foarte receptiv, retine foarte usor cuvinte noi, intelege tot ce ii spun, aduce obiecte la cerere, ne jucam mult si observ ca invata repede cum sa foloseasca un anumit obiect/jucarie, vorbim mult cu el, ne uitam pe carticele, imita foarte bine, executa foarte bine comenzi, e extrem de curios, in schimb in schimbul nostru de nu aud decat acest î mai lung sau mai scurt, mai apasat sau nu in functie de ce doreste sa exprime. Tot o chestie care ma ingrijoreaza e ca el nu cere papa, apa( e adevarat, daca ar fi dupa el ar sta cu zilele fara sa manance, adica la recomandarea unui medic care spunea ca e alintat l-am lasat sa ceara mancare singur, sa planga, dar dupa 3 zile in care nu a baut decat apa- eu umblam cu paharul dupa el- tot nu a vrut sa manance). La fel nu anunta cand face caca, nu a plans niciodata de parca nu l-ar deranja. Poate asta se intampla si pt ca eu ii verific des scutecul, dar prefer sa fac asa decat sa se irite. Poate gresesc, nu stiu. Voiam sa va intreb daca din experienta dv si poate a mamicilor din grup v-ati confruntat cu astfel de situatii si daca da, ce e de facut. Penteu ca nu stiu de unde sa incep. Medicul de familie si medicul pediatru spun ca e alintat ca pana la 3 ani e ok sa nu vorbeasca. Insa pe mine ma ingrijoreaza si pt pb pe care le-a avut la nastere. Acum ma intreb daca nu cumva si refluxul asta foarte sever nu e pe fond neurologic(nu are alergii, nu am descoperit o cauza clara). Oare unde ar tb sa merg? La neurolog? La psiholog? La psihiatru? La logoped? Oare ma ingrijorez inutil? Multumesc frumos pt eventualele raspunsuri

Ioana Puiu Buna ziua.
Pitica mea născuta la 34 de săptămâni aceasi problema cu vorbitul, in schimb mananca bine. Nu ma pot plânge. Acum are 1 an si 6 luni, mama a zis vreo luna incontinuu. Acum e liniște de câteva luni bune.
In schimbe e foarte deșteaptă, observa tot si pune in practica, am incercat noi la logoped si a spus ca putem sta de vorba doar dupa 3 ani.
La psihoterapie am fost eu personal, am discutat cu psihoterapeutul care mi a spus ca pana la 3 ani nu sunt motive de îngrijorare atâta timp cat nu dezvolta semne de autism.
Cred ca asa suntem noi mamele prematurilor. Încercați sa va liniștiti, pentru ca copilul simte tot.
Costina Simona Buna ziua.
Copilul dvs e inca f tanar.
E posibil sa aiba o intarziere in vorbire.
Dar eu am lucrat cu copii cu Adhd in trecut.
Daca doriti sa facem o evaluare impreuna, sa va dau un sfat puteti sa ma contactati in pm.
Beatrice Hiriza Psiholog, Psihiatru pediatru mult succes!
Carmen Violeta Eu am nascut la 26 de săptămâni și a inceput sa vb dupa 4 ani nu toti copii sunt la fel dar ca sa fi sigura si sa stai linistită mergi la un control la neuro
Costici Roxana Bună. Îți vorbesc din experienta mea. Exact, exact aceeași situație cu vorbitul am avut și noi. A zis doar tata și vb în limba ei pana la 1a7l, de la un an și 7 luni a început sa ma strige și pe mine, exact ca și copilul tău la fel era și ea u îîîîî și arata cu degetul! De la 1a7l și-a dat drumul, acuma la 2a2l ma rog de ea sa tacă și nu mai tace deloc, dar absolut deloc și în somn vorbește . Stai liniștită mami, nu îți mai compara copilul cu alți copii, toți sunt unici și se dezvolta diferit.
Vika Victoria Eu sunt educatoare si o sa-mi dau parerea subiectiva facand trimitere la experiența mea cu părinți de copii de la 1 an in sus.
Dvs. Sunteți intr-o alarmă continua, probabil este 1 copil. Il observati continuu, din intentii bune si iubire, desigur. Cred ca copilul nu are probleme de dezvoltare, iar faptul ca probabil intarzie sa vorbească nu spune ca este deja cu diagnoza. Am văzut copii ce nu vorbeau deloc până la 3 ani, dar văzând ca raspund la cerințe si se fac înțeleși nu panicam ca educator. Iar când părintele are răbdare si încredere ca totul va fi bine( dvs. ați consultat constant specialiști, deci sunteți atenta la unele semne) copilul se dezvoltă in ritmul lui. Si chiar in majoritatea cazurilor (95%) totul este bine!
P.S. copilul meu are defecte in pronunțarea sunetelor șuieratoare. Am asteptat pana la 5 ani, văzând ca nu se ameliorează am mers la un logoped. Acuma are aproape 7 ani si încă vorbește ca “un bebeluș “. Dar el știe acest lucru, incerc sa nu-l presez, este la mijloc si încredere in sine, are o imagine bună față de el, deci il laud si il aplaud atunci cand vad ca face efort sa pronunțe corect cuvintele. Iar cand nu vrea sau nu este atent, nu-l descurajez. Totul o sa fie bine!
Multumesc din suflet pentru toate raspunsurile! Nu vreau sa se inteleaga ca imi compar copilul cu alti copii, chiar nu fac asta, nici mie nu mi-ar placea ca al meu copil sa ma compare cu alte mame, eu imi iubesc copilul asa cum mi l-a dat Dzeu. Poate sunt si un pic mai panicoasa dar prefer sa merg cu el din timp daca am o ingrijorare decat sa pierd timp bun cu riscul de a ramane pe viata poate cu anume intarzieri dau pb. Anxietatea mea vine si din problemele la nastere cand inca de la externare ni s-au recomandat anumite controale(neurologic+ eco transfontanelara, oftalmologic), plus ca pb medicala de reflux a carei cauza nu am reusit din pacate sa o descoperim ne-a purtat si pe la orl(o otita seroasa cu tratament de 3 luni) si la medici cu alte specializari. Copilul aude bine, vede bine, deci nu astea ar fi cauzele. Plus ca am uitat sa precizez mai sus, isi cunoaste cateva parti ale corpului(o alta parte doar la mine), construieste cu cuburi/ lego, introduce forme geometrice in orificiile specifice; chiar daca e un neastamparat, avem multe momente cand ne jucam frumos impreuna, de altfel noi cam totul facem impreuna. Acum invatam culorile si e interesat. Eu nu am mai avut contact cu copilasi asa mici de asta nu stiu cat de normala e dezvoltarea lui la aceasta varsta, iar acest sunet pe care il scoate atat de mult ma ingrijoreaza. Multumesc din suflet pentru mesaje, vom face o programare cat mai curand posibil la un neurolog psihiatru. O seara placuta!
- Costici Roxana Identic, identic și fetita mea…. De la un an și cam 4 luni știa toate, dar toate părțile corpului, inclusiv genunche, cot, mi le arata când o întrebam, toate animalele, mi le arata și aducea, răspunde la tot dar nu voia sa vorbească delocccc, inafara de tata nu voia sa zică nimic, nici măcar țiți, nici apa, nici papa, nimic nimic, inafara de îîîî, repet, de la 1a7 a început cu mama și acuma la 2a2l efectiv nu mai tace. Eu una o înțeleg tot, tot, tot ( restul mai greu, purtam conversații chiar. Știu cât este de aiurea când vezi copii la vârsta lor ca ei cer, se fac înțeleși prin cuvinte, de asta am zis sa nu îl compari. Chill mami, este totul ok, când va începe o sa îl rogi sa tacă. P. S zice mami de 4x pe secunda, uneori cred ca mami na cheamă
- Ana Cristina Roxana Buna seara. Doar din experiența de mama. Fata mea are acum 16 ani. A spus “gata” la 10 luni și …atât. a început să vorbească la 3 ani în propoziții. E firesc să fiți preocupată, mai ales că nu a fost o naștere usoara, e de urmărit, desigur. Dar nu e neapărat o problema faptul că nu vorbește încă…are toata viață înainte. Răbdare dumneavoastră pentru discursurile lui.
- Matei Florentina Larisa Sabi Marian Dacă mi se permite, îți voi trimite un print, cu numele unui grup f bun pt problemele de reflux, alergii, mai multe. Este și o doctorița pediatru f bună, Ingrid Bălan din București
- Matei Florentina Larisa Cauta pe fb. Pui problema ta și vei primi mai multe indrumari
Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Incercati sa nu mai fiti mereu la dispozitia lui si sa nu mai fiti mereu cu doi pasi inaintea lui, sa nu mai “stiti” de dinainte ce nevoi are. Modul acesta e foarte normal cand este bebelus, insa acum a crescut si trebuie sa devina mai autonom.Este foarte comod pentru el si nu are nici un interes sa isi faca noi modalitati de a se face inteles, pentru ca mama stie deja. Daca “nu pricepeti” ce vrea, se va frustra putin si va depune si el efort.
Ela Mihaela Ela Of dragă mamica …. nu te panica….. nepotelul meu a început sa vorbeasca la 4 ani …. a fost cu el la toti medicii ….i a spus ca este perfect sănătos doar ca nu vorbeste. Logopedul la care a fost a zis ca daca nu vorbeste la 4 ani atunci sa l caute. Nu a mai fost nevoie. La 4 ani a vorbit. Multa sanatate la toata lumea.
Violeta Mancas Buna ziua,
Ceea ce mie imi atrage atentia nu este nici felul cum a mers/merge si nici faptul ca nu vorbeste. Ati facut deja o evaluare. Nu prezentati mai sus simptome care sa ne trimita catre autism.
Aspectul care-mi atrage atentia este cel legat de regurgitare. Dupa parerea mea trebuie sa il vada un pediatru specializat in gastro-enterologie. Daca copilul nu are nici o problema organica, atunci trebuie sa mergeti la un psihanalist care se ocupa de copii. (Vera Şandor-nu veti regreta). Daca se exclude o problema organica, inseamna ca este posibil ca copilul sa fie anorectic (de la anorexie). Adica nu poate primi “nimic” din ceea ce-i dati si nici nu poate oferi (nu merge bine, nu vorbeste, nu mananca). Neputinta de a primi ceva emotional se transforma (se somatizeaza) in neputinta de a inghiti, ceea ce duce la regurgitare.
Eu v-as intreba daca nu cumva ii cereti copilului mult prea mult pentru el la varsta asta. Asta poate explica prematuritatea copilului.
In alta ordine de idei, eu v-as recomanda ca dvs sa stati de vorba cu un psihanalist. De cele mai multe ori atunci cand mama se relaxeaza, copilul isi revine ca prin minune.
Inclin sa cred ca este despre dvs., nu despre copil.
Dava aveti intrebari in legatura cu ce v-am spus, va rog sa-mi scrieti.
Numai bine!
- Buna ziua!Am fost la mai mult de 20 de gastroenterologi cu copilul si pana la 10 luni marea partt mi-au spus ca se va remedia pana la un an, altii ca nu are nimic, ca e doar alintat, abia la 10luni am primit tratament, l-a ajutat un pic dar in eruptie e fiarte greu. Regurgitari a avut pana la 10luni cand am renuntat sa ii mai dau vit c(recomandata de la nastere, a avut anemie de prematuritate, acum e ok). Nu a vomitat decat daca si-a facut gag, acum nu vomita, nu regurgiteaza dar ii vine toata ziua pe gat si se ineaca si tuseste.In rest din pdv motoriu e ok, merge singur de la un an si 2 luni, e un copil vesel, ok. Treaba cu refuzul de mancare a survenit imediat dupa vaccinul de 2 luni, initial am spus ca e o lipsa de pofta de mancare dar a persistat. Au fost zile intregi cand la recomandarea medicilor i-am dat doar apa si tot nu a vrut mancare. In rest e curios, cand e vb de mancare dar atat. Prefera sa se joace cu ea, daca duce la gura in jumate de ora are gura plina apoi scuipa. Eu am facut terapie si inca fac dar sincer, nu ma simt inteleasa. Am schimbat 4 terapeuti cand am ajuns la subiectul asta, alimentatia copilului, fiecare mi-a spus acelasi lucru: cand ii va fi foame va manca, nu exista copil sa nu manance. Uitati ca exista!lipsa de intelegere primesc si de la ai mei parinti, de la socri, toti imi spun ca e normal sa fie greu sa cresti un copil si imi spun ca e slabut, ca ai lor mancau toata ziua, erau grasuti. In fine, voi vedea unde sa mai merg desi zau ca uneori am asa o lehamite de-mi vine sa fumez un pachet intreg o data. Multumesc mult de mesaj!