Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
«
»

Sunt pusa in fata unei decizii destul de grele. Acum 3 zile am aflat ca sunt insarcinata. A fost un soc, o sarcina nedorita si neplanificata. Relatia mea cu partenerul nu este una foarte buna, este un om bun, dar eu nu am reusit sa am o legatura profunda cu el, si anume aceea de iubire. Cum as putea sa-mi iubesc copilul cand eu nu-l iubesc pe omul de langa mine? De ce sa aduc pe lume un copil si sa nu reusesc sa-l fac sa se simta iubit si fericit?

  86 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Am 29 ani si sunt pusa in fata unei decizii destul de grele. Acum 3 zile am aflat ca sunt insarcinata. A fost un soc, o sarcina nedorita si neplanificata. Mentionez ca relatia mea cu partenerul nu este una foarte buna, din vina mea as putea spune. El este un om bun, cu un comportament exemplar, dar eu nu am reusit sa am o legatura profunda cu el si anume aceea de iubire. Cand i-am spus ca rezultatul testului este pozitiv, mi-a spus ca decizia imi apartine si ca ma sustine orice as alege! Recunosc ca m-am gandit cateva minute sa pastrez copilul, dar apoi am ajuns la concluzia ca cel mai bine este sa fac intrerupere de sarcina. Stiu ca nici o femeie nu e 100%pregatita sa devina mama, nu vreau sa ma scuz spunand ca nu sunt pregatita. Pur si simplu, simt ca nu este nici persoana potrivita, nici momentul potrivit. Cum as putea sa-mi iubesc copilul cand eu nu-l iubesc pe omul de langa mine? De ce sa aduc pe lume un copil si sa nu reusesc sa-l fac sa se simta iubit si fericit?
Nu astept sa primesc mesaje de incurajare , a fost mai mult un mesaj de “descarcare” daca as putea sa-l numesc asa!