Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 17 ani si pana la un anumit punct sunt chiar normala. Dar nu m-am simtit bine mai deloc niciodata si nu inteleg ce fac gresit. Sunt episoade in care efectiv o iau razna, cu crize de plans si o dispozitie praf, fara speranta. De multe ori imi vine sa izbucnesc in locuri si momente inoportune.

  223 vizite

Actualizat: 22 aprilie 2015 | 6 raspunsuri

Terapeuti.ro

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am 17 ani si pana la un anumit punct sunt chiar normala. imi dau silinta, lucrez ca sa ma imbunatatesc cam pe toate planurile si zic eu ca ma duce capul destul de bine.
Dar pur si simplu nu ma simt bine. de fapt nu m-am simtit bine mai deloc vreodata. nu inteleg ce fac gresit. nu am mari probleme care sa ma afecteze si inafara de stresul scolar de care pot spune ca nu prea ma mai afecteaza, nu am mare lucru de care sa ma plang. pur si simplu sunt asa si asa am fost mereu. personal vorbind, sunt mai introvertita, DAR nu prea ma mai afecteaza faptul ca asta ma face ceva mai diferita si distanta fata de ceilalti, decat in cazurile cand mi se pare ca ma distantez foarte mult.
Repet, nu inteleg ce fac gresit. incerc sa am grija de mine, psihic cat si fizic, sa imi dau tot timpul din lume, sa evoluez, dar nu vad rezultate. am fost asa cam de cand ma stiu, insa in timp au aparut episoade in care efectiv o luam razna, cu crize de plans si in general o dispozitie praf, fara speranta. am inceput in timp sa ma simt din ce in ce mai prost in grupuri, pentru ca de multe ori imi vine sa izbucnesc in locuri si momente inoportune.
nu am diagnostic. am avut totusi contact cu terapia tip cognitiv comportamentala. o anumita sensibilitate sentimentala este trasatura genetica, asa ca incep sa cred ca e o parte din mine. as vrea macar sa stiu daca am o sansa sa ma simt cat de cat normal..
    • Botezat-Antonescu Radu Andrei ma gandesc ca problema ta este mai mult una existentiala decat comportamentala (care se pare ca sunt un fel de ‘varsare de nervi’). Sfatul meu este sa incepi o dezvoltare personala cu un psihoterapeut de orientare umanista si sa discutati mai mult filosofic despre cum esti ‘cea adevarata’ si ce nevoie ai. Se poate, succes!
    • Doina Zamfirescu Poate sensibilitatea de care vorbesti este mai mult invatata. Si da, oamenii pot reusi sa isi gestioneze trairile in mod benefic pentru ei si cei din jur. Cateva ore de dezvoltare personala ar fi benefice pentru a depasi aceasta situatie.
Veronica Cristea Depinde ce crezi ca inseamna “normal”, fiindca a fi diferit de ceea ce e obisnuit nu inseamna a fi “anormal”. Faptul ca esti atat de constienta de tine insati, de felul in care te simti, de diversele detalii pe care le percepi in interiorul tau si in relatiile cu ceilalti nu presupune nimic anormal. Insa, se poate sa te simti foarte diferita de ceilalti deoarece aceste aspecte impreuna fac parte dintr-o structura psihica mai putin intalnita, bazata pe o sensibilitate ridicata, o structura mai putin cunoscuta, dar care este cercetata intens in ultimii ani. E de bine, nu te speria. Nevoia pe care o ai, de a te explora si de a intelege mai multe despre tine, chiar de la varsta asta, este bine sa o urmezi si sa gasesti si prieteni cu care poti comunica si la un nivel mai profund. Un aspect al acestei sensibilitati si al introversiei este chiar nevoia de relationare si comunicare mai serioasa si profunda si o toleranta mai scazuta fata de comunicarea superficiala, fara substanta, care poate obosi si irita. Pe masura ce te vei descoperi si dezvolta, vei invata cum sa iti folosesti abilitatile, iar increderea in tine va creste.
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita