Sunt o mămică (singura mereu) de 60 ani. Povestea mea este un pic complexa: băieții mei, respectiv 36 și 30 ani (unul căsătorit cu copil sa zicem realizat), celălalt, un copil bun, dar dependent de mine: nu reușește să fie dependent, a muncit pe ici pe colo și în afara țării, dar acum este acasă și nu reușește să ia o decizie să meargă la muncă…

Carmen Sorici Sa va traiasca baietii si felicitari pentru drumul parcurs, inteleg ca va aflati in impas si va intrebati cum procedeaza o ,,mamica” cu doi copii adulti. Probabil considerati ca independenta lor financiara ca finalul misiunii si va cred ca este dificil , insa vremurile sunt asa cum sunt si nu ne putem pune toti in acelasi tipar mai ales in acel social. Va confruntati cu doua temeri mari si nu stiti pe care sa o alegeti, teama de a li se intampla ceva si nu veti fi aproape de ei si a doua teama ca nu se pot intretine ceea ce cumva va inavalideaza ca mama. nici dumneavoastra nici lor nu va fac bine nici una dintre ele, A fi ,,realizat” s-ar putea sa fie pentru ei conditia de a isi merita locul in ochii dumneavoastra si a celor din jur, astfel ei traind frustrarea ca nu vor realiza niciodata ceva destul de multumitor asa ca mai bine nu se straduie si prin teama ca li se poate intampla ceva ii tineti legati de starea de copil, nelasandu-i sa creasca sa devina capabili sa aiba grija de ei. Sunt copiii dumneavostra, dar privitii ca pe niste adulti ce sunt lasandu-i sa si ia propriile decizii, ii puteti ajuta daca va cer acest lucru, dar nu conditionati si reprosati ajutorul cu ce faceati dumneavostra la varsta lor. Educatia s-a terminat, nu mai este cazul sa le impuneti ceva, au nevoie doar sa fie ascultati, cu bune si cu rele, au nevoie sa fie sustinuti de cineva care sa le fie alaturi chiar daca gresesc si mai ales atunci cand gresesc si poate au nevoie sa greseasca pentru a-si invata propriile lectii, aici parintii sunt neputinciosi nu pot trai in locul copiilor. Daca ar fi sa va dau o sugestie ar fi sa nu va mai ganditi asa mult la ce simtiti dumneavoastra ci sa incercati sa intelegeti ce simt ei, sau mai bine spus cel mic, dar fara sa-l judecati, sa va puneti in locul lor cu varsta si cu circumstantele vietii de acum. Succes!