Buna.. Eram foarte curioasa, ma macina acest gand de 3 ani de zile. Ar fi multe de spus, dar incerc sa cuprind totul cat de scurt si esential pot. Eu, sunt un copil adoptat, relatia cu familia este una foarte buna, totul decurge ca si cum nu as fi adoptata, ceea ce este foarte normal si logic. Eu ma rezum la un singur fapt. Sunt din Arad. 1 an si 5 luni am stat la orfelinat. Mama biologica ma abandonat in spital, de acolo s-au facut procedurile necesare si am ajuns la orfelinat. Ea a dat un nume fals, la fel si tatal. Ea era mult mai tanara decat tatal. Si acum sa spun ce ma framanta. Pe clasa a saptea, am primit in clasa o colega unguroaica. Ea mai vorbea la telefon limba mahiara cu familia.. Cand am auzit vorbind mahiara parca imi parea familiara, de parca as fi vorbit acea limba de cand m-am nascut.. BUn, am zis ca sunt mica si fantezista. Pe clasa a noua, la liceu, dirugibtele vorbeste maghiara cu colegii, am foarte multi de etnie mahiara. Iar mi s-a aprins acel beculet, daca ii pot spune asa..parca am auzit aceasta limba de cand lumea. Bun, m-am apucat serios sa invat maghiara. Am invatat singura toate accentele, stiu sa citesc, cuvintele pe care le-am invatat foarte bine le stiu distinge cand ascult la radio maghiar sau televiziune, la fel si la televizor, am ascultat emisiuni maghiare, totul mi se pare familiar.. Am incercat si cu alte limbi slave sa invat, sa ascult.. am incercat cu germana, rusa, ucraineana. Nu este deloc sentimentul de familiaritate sau usurinta de a invata. In vorbire, am momente cand folosesc accentul maghiar, si vorbesc uneori cu acele greseli pe care le fac maghiarii, asta mi-a spus nasul meu care este maghiar si stie la perfectie maghiara. As vrea sa stiu de ce toate aste. De ce iubesc Ungaria? Din familia adoptiva nu am maghiari. Mama mea stie de aceste lucruri si mi le respecta. Vreau sa precizez faptul ca eu i-am spus mamei abia pe clasa a 10-a dupa ce am invatat ceva maghiara. Sa fiu de etnie maghiara? Sunt normale sau fanteziste sentimentele mele? Merci anticipat.