Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt in separare cu sotia, ea spunandu-mi sa tin copiii pana la sfarsitul scolii. Sa-i tin in continuare pe amandoi la mine sau sa trimit fetita la sotie, impartindu-ne astfel responsabilitatile si obligatiile?

  93 vizite

Actualizat: 08 februarie 2015 | 2 raspunsuri
Terapeuti RO 9:36am Jan 13
Mesaj:
sunt in separare cu sotia ea locuind la fratele ei iar cei doi copii pe care ii avem sunt la mine sotia nevrand sa ne mai impacam si spunandu-mi sa tin eu copii pana la sfarsitul scolii. intrebarea mea este ce sa fac sa-i tin in continuare pe amandoi la mine sau sa trimit fetita la sotie astfel impartindu-ne responsabilitatile si obligatiile?
Onetiu Florin 11:22am Jan 14
la nervi toata lumea spune lucruri greu de digerat. cand luati putina distanta atunci va puteti pune intrebarea ce-i de facut deoarece copii au nevoie si de o mama,pana atunci bucurati-va de copilasi
Mihaela Salahoru 11:49am Jan 14
Buna ziua! Opinia mea ar fi sa reluati discutia cu sotia despre modul cum o sa aveti grija de copii, sa puneti foarte bine la punct acest aspect pentru a evita sa-i confuzionati pe cei mici. Evitati sa-i tratati pe copii ca pe niste obiecte de care va simtiti obligati sa fiti responsabili sau ca pe o povara. Responsabilitatile fata de propriul copil se asuma in primul rand din dragostea pentru acesta,mai putin dintr-un sentiment de corectitudine sau datorie. Numai bine!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Despartire | Divort, Psiholog / psihoterapeut online


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita