Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Am 26 ani, sunt studenta la o universitate in anul intai…
M-am gandit foarte mult sa vorbesc cu un psiholog sau nu… Sincer financiar nu prea imi permit acest lucru. Prima data am vrut sa vorbesc cu psihologul universitatii la care invat, dar cand am observat ca psihologul imi este si profesor m-am razgandit… As vorbi si cu o prietena sau prieten, dar n-am pe nimeni in jurul meu in cine as avea incredere… Oamenii din ziua de azi nu cred ca mai pot fi numiti oameni, sunt doar niste maimute cu creierul spalat… Dar totusi simt ca trebuie sa vorbesc cu cineva ca altfel explodez si cateodata simt ca ar fi mai usor sa ma sinucid, (dar cred ca sunt prea lasa pentru acest pas)…
Ce m-a facut sa ma gandesc la acest lucru? Prietenul m-a parasit dupa sase ani (din care de patru ani locuim impreuna) cu un motiv copilaresc (zic eu), ca n-am zis ca plec cu parintii la tara si el m-a sunat cand eu eram deja in masina. Pentru el asta e catastrofa ca e ca si cum as fi mintit, si daca mint cu lucruri mici o sa mint in continuare bla bla… Eu nu cred ca asta ar fi fost o minciuna…
Faptul ca m-a parasit nici n-ar fi o catastrofa atat de mare, ca a mai jucat el de cateva ori ca ma paraseste, dar tot el a fost cine a venit inapoi, deci m-am obisnuit si cu sentimentul de a fi parasit… Problema mea cea mare acuma este ca locuiam impreuna in chirie, pe care eu acum nu mai pot sa tin ca nu imi permit, nu stiu nici daca as putea cere acuma cazare in caminul universitatii si fiind in aceasta situatie mi-e frica ca o sa fiu nevoita sa ma las de universitate… Nu prea stiu ce sa fac si cum sa rezolv problema aceasta… Acum chiar vroiam sa raman pe drumul cel bun si sa fac o facultate ca sa nu fiu oaia neagra din familie, dar simt ca nu am putere sa fac asta de una singura, parintii financiar nu prea ma pot ajuta numai cu max 4-500 lei lunar. As putea cauta si un loc de munca pe langa universitate dar in primul an n-am vrut, ca si asa e greu. Fiind unguroaica la universitate pe limba romana in primul an nu este usor…
Asta este lucrul care ma macina aceste zile si imi provoaca insomnii… Nu stiu ce sa fac… Dar probabil ca o sa pun la o parte faptul ca psihologul universitatii imi este profesor si o sa vizitez pe ea, simt ca dupa o discutie as avea alte concluzii…
Sper sa primesc si de la dumneavoastra un raspuns curand.
O zi placuta va doresc!

inteleg ca problema ta este una legata de cazare… discuta cu colegii tai, poate nu esti singura in cautare de coleg de apartament, mai ales ca stai deja undeva . Vorbeste cu profesoara ta… poate chiar te indruma spre un psihoterapeut ok. Curaj si succes! Se poate!

Inteleg ca anumiti oameni te-au dezamagit dar nu cred ca iti este util sa generalizezi. Poti intreba daca nu cumva te poti caza la unul dintre camine (inteleg ca ai presupus ca nu se poate).Mai exista si varianta sa iti gasesti o colega de apartament. Exista si varianta sa te angajezi. Se pare ca te exprimi bine in limba romana. Si nu in ultimul rand, vorbeste cu profesoara ta. S-ar putea sa te ajute.Mult succes!

O varianta ar fi sa cauti o colega /un coleg cu care sa imparti chiria, asa cum ti s-a recomandat mai sus. Poti eventual sa lipesti anuntul ca esti in cautare de colega de apartament pe holurile facultatii. Discuta si cu profesoara care este psiholog. Mult succes!

Te simți la capătul puterilor și ai gânduri legate de moarte, așa ca indicat ar fi sa începi un demers terapeutic, chiar dacă psihologul Îți este profesor – confidențialitatea se aplica și poate ca în cazul acesta Îți sugerează pe altcineva dacă considera necesar. Dacă nu te simți confortabila cu aceasta idee, exista studii în care tratamentul se oferă gratuit (te pot informa în legătură cu ele). Soluții exista, așa cum s-a menționat, pentru rezolvarea problemelor practice și emoționale.

Oaia neagra a familiei? Daca faci facultate doar pentru a demonstra familiei ca esti demna de respectul ei, exista probabilitate destul de crescuta sa-ti gresesti cariera. A te lasa de facultate (din cauza cazarii) este echivalent cu a pierde respectul sau acceptarea din partea familiei? Cel mai indicat ar fi sa ai o motivatie interioara pentru aceasta facultate, cum ar fi de exemplu curiozitatea pentru domeniul pe care l-ai ales. Daca motivatia ta este una externa (respectul familiei), consecintele s0ar putea sa nu fie cele scontate, pentru ca ei se vor obisnui cu performanta ta si nu va mai constitui ceva care sa merite sa-ti construiasca un piedestal. Tu vei face altceva, mai puternic pentru a obtine locul pe acest piedestal si, tot asa, te vei invarti in acest cerc vicios, pierzandu-ti scopurile TALE. Faptul ca partenerul s-a separat atat de usor, arata ca oricum relatia nu avea viitor. problema practica are solutii relativ usor de implementat, asa cum ti s-a sugerat mai sus. Eticheta de "oaia neagra a familiei" ar putea fi eradicata cu ajutorul psihoterapiei, pentru ca de aici pot decurge probleme mai importante care sa-ti afecteze viata, de exemplu cariera. Muuuult succes!