Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 19 ani si o relatie de 4 ani. Problema ar fi ca nu stiu daca se poate numi dragoste sau obisnuinta. A fost singurul partener pe care l-am avut si din aceasca cauza intervine din ce in ce mai des curiozitatea de a vedea cum ar fi cu altcineva.

  100 vizite

Actualizat: 07 august 2015 | 4 raspunsuri
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Problema mea ar fi faptul ca nu imi pot da seama daca ma mint sau nu singura in unele situatii. Am 19 ani, si am o relatie de 4 ani. Problema ar fi ca nu ma mai simt atrasa de aceasta relatie uneori..si nu stiu daca chiar se poate numi dragoste sau doar obisnuinta. El a fost singurul partener pe care l-am avut, probabil si din aceasca cauza intervine din ce in ce mai des curiozitatea din partea mea, de a vedea cum ar fi cu altcineva. Certurile sunt inexistente. Dese ori mi sa intamplat sa vorbesc cu persoane pe care debea le-am cunoscut, si sa intrebe daca chiar suntem impreuna, de curand intreband o persoana mai apropiata de ce mi se pun asa des aceste intrebari, ea raspunzand ca parem mai mult a fi frati, nu mai mult. Deseori descopar o atractie mult mai mare fata de alte persoane decat fata de el, dar nu am facut nici macar un pas nevinov in acest sens, deoarece nu consider inselatul ca un lucru bun, simtindu-ma vinovata chiar si pentru ce gandesc. Nu cred ca as
putea sa ma despart de el, nu neaparat pentru mine, cat pentru el, stiind ca el chiar tine la mine si nu a gresit cu nimic niciodata, el schimbanduse mult in bine de cand sta cu mine, renuntand complet la umblatul cu mai multe tipe chiar si in timpul relatiilor, si a multor vicii.
Intrebarea mea ar fi daca credeti ca e de vina doar curiozitate, sau pentru mine a fost doar obisnuinta, nu dragoste, si ce imi recomandati.

sa inteleg ca tu ai fost perfect loiala lui in acesti patru ani iar el nu prea si totusi te gandesti la ‘binele’ lui? Eu te-as incuraja sa te intorci mai mult asupra ta… asupra binelui tau… si sa te gandesti daca te vezi intr-o relatie cu el ‘forever’. Despartirile sunt toate dureroase… prin definitie… insa au si ele rostul lor. Succes! ;)
 2
O relatie de cuplu are nevoie sa se bazeze pe mai mult decat pe “el chiar tine la mine si nu a gresit cu nimic niciodata”. Intr-o relatie, cei doi trebuie sa se iubeasca, sa se respecte si sa creasca impreuna. Uneori se poate intampla ca pe parcursul relatiei aceste lucruri sa dispara sau sa nu se mai intample. Este foarte normal si nu inseamna decat ca in acest moment, in relatie cu aceasta persoana, acesta este maximul la care se poate ajunge. Si atunci, o decizie se impune: va despartiti si cautati sa cresteti si sa va dezvoltati separat sau ramaneti impreuna desi stiti ca plafonarea este mai mult ca sigura. Cu alte cuvinte numai tu poti stii ce este in relatia ta, daca intr-adevar il iubesti sau nu, daca raspunde nevoilor si dorintelor pe care le ai acum… Poate si o discutie deschisa cu el ar putea aduce putina lumina peste aceste nelamuriri.
 1
Permite-ti sa experimentezi ce simti. Da-ti voie sa cunosti si alte persoane, fie si pentru a avea termen de comparatie. Daca te atrage altcineva mai mult, este pentru ca relatia actuala e mai mult un respect reciproc, nu te implineste total. Sau s-a ajuns la rutina. Da-ti voie sa traiesti, sa experimentezi, sa cunosti si alte persoane, sa socializezi cu cat mai multa lume. E singura varianta castigatoare.
 1
Parca imi citesc propria poveste. M-am trezit la 19 ani implicata intr-o relatie cu o persoana cu care nu aveam nici un viitor. Era doar o obisnuinta, un om bun, care nu mi-a gresit cu nimic, care “calca totul in picioare” pt mine, dar care nu imi aducea nici o satisfactie sentimentala. Pe strada abia daca ne tineam de mana, la evenimente mergeam singura (pur si simplu nu consideram important ca el sa ma insoteasca), iar de multe ori cateva minute de discutie cu un necunoscut imi aducea mai multa implinire decat o zi intreaga cu el. Si da, primeam o multime de intrebari de genul “ce relatie aveti voi, sora si frate?” Am avut curajul sa spun stop dupa 4 ani, nu mi-a fost usor, mult timp am regretat decizia (imi era bine, ce vroiam mai mult?) Iar dupa ce am inceput sa experimentez, sa vad ce inseamna cu adevarat o relatie, sa vad ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit, am realizat ca a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o la momentul respectiv. Acea relatie ma tinea parca inchisa, ma sufoca si simteam ca nu puteam sa fiu eu cea cu adevarat. Draga mea, e posibil sa experimentezi zeci de parteneri pana sa dai de cel potrivit pt inima si sufletul tau. Succes! :)
 2
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete:


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita