Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Mama mea a rămas gravida din greșeală, iar bărbatul acela nu m-a vrut. Pe la vreo 2 ani, mama m-a lăsat în grija bunicilor și a plecat în străinătate. Venea foarte rar acasă, de 1-2 ori pe an.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
As vrea sa va povestesc pe scurt viata mea. Mama mea a ramas gravida din greseala iar barbatul acela nu m-a vrut din momentul in care a aflat ca urmeaza sa vin eu pe lume, ce-i clar nimeni nu m-a vrut dar a trebuit sa vin pe lume nedorita de nimeni. Pe data de 4 noiembrie 1999 m-am nascut. Pe la vreo 2 anisori, mama m-a lasat in grija bunicilor si a plecat in strainatate. Venea foarte rar acasa 1-2 ori pe an. Din aceasta cauza nu sunt atasata mai deloc de ea. Acum aproximativ 1 an am cunoscut un baiat mai mare cu 9 ani ca mine, de atunci suntem impreuna. tn vara, cand am terminat clasa a lxa am fost in vacanta la el deoarece el lucreaza in strainatate. FOARTE convinsa in momentele alea eram sa nu ma mai duc in tara, sa raman cu el deoarece il iubeam mult si inca il iubesc nespus de mult. Zis si facut, am renuntat la liceu pentru el. tnsa am momente cand regret ca am facut totul pentru el. Nimic nu mai este ca la inceput, totul s-a schimbat. El a iubire mult pe cineva in trecut care si-a batut joc de el si de atunci nu a mai avut nicio relatie serioasa. De fiecare data cand ne certam imi pun aceeasi intrebare " oare cu ea cum era? Se comporta mai frumos cu ea?" tot felul de intrebari de genul si imi fac rau, plang mult, ma consum, sunt o copila. Mereu il intreb pe Dumnezeu " ce am facut sa merit toate astea? De ce numai rau mereu?" Mereu ma gandesc ca ar fi fost mai bine sa nu ma fi nascut, ca ar fi mai bine sa mor. Nu stiu ce sa mai fac, va rog, am nevoie de ajutor!!! |
|||
|
|||
Draga mea, in timp toate relatiile lucrurile se schimba….inceputurile sunt cu "fluturi in stomac", vedem doar ce ne place in partener, si noi ne straduim sa fim mai buni/frumosi/intelegatori decat suntem de fapt. Cu trecerea timpului, redevenim cei care suntem cu adevarat – cu bune si mai putin bune. Arta este sa ne acceptam si aceste parti mai putin bune (si la noi si la partener), si sa construim impreuna o relatie solida. Daca tu doresti o relatie cu acest barbat, cred ca este necesar sa-ti asumi responsabilitatea pentru partea care-ti revine tie pentru ca relatia sa functioneze. Chiar daca esti foarte tanara, pentru el esti femeie , nu copil. Ce as face eu in locul tau? M-as stradui sa devin independenta financiar – as cauta un loc de munca, as face ceva cursuri (gen masaj, manichiura etc) , as termina liceul etc. Si n-as mai face comparatii – daca relatia cu cealalta persoana era perfecta, tu n-ai mai fi fost cu el acum . Succes!
|