Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am o fetita de 2 ani si 3 luni. Desi stie ca greseste si ca ne supara face in continuare. Se enerveaza, tranteste, tipa, arunca. Foloseste si cuvinte urate. Noi ii spunem sa nu alerge pe strada ca o loveste masina, ea se uita la noi si incepe sa alerge.

  74 vizite

Actualizat: 11 mai 2018 | 5 raspunsuri
Mesaj anonim, prin terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua,
am o fetita de 2 ani si 3 luni. Este o fetita foarte intelegenta si incearca sa fie cat mai independenta insa este foarte incapatanata si nu asculta. Desi stie ca greseste (vorbind cu ea imi spune singura unde a gresit ) si ca ne supara face in continuare. Daca nu reuseste ceva se enerveaza, tranteste, tipa, arunca. Daca nu ii convone ceva sau o certam ne loveste, tipa.
Am incercat sa ii vorbim, am mai si tipat la ea, am incercat sa o si pedepsim dar nu reusim sa ne intelegem cu ea. Tatal ei este si el o fire mai temperamentala, nu are foarte multa rabdare cu ea, se enerveaza, ea tipa si ea la randul ei si parca mai rau face. Mai foloseste si cuvinte urate.
Nu ma astept sa fie stana sau sa nu faca prostii insa vorbim cu ea si ea face invers, ne fuge din mana fie ca e pe strada sau in metrou, daca incerci sa o iei cu frumosul tipa. Isi fixeaza o idee si plange se jeleste , are crizute de nervi uneori si din senim sau chiar si pe obiecte cand nu reuseste sa faca ce vrea ea. Noi ii spunem sa nu alerge pe strada ca o loveste masina, ea se uita la noi si incepe sa alearge.Si multe alte exemple.
Nu stiu cum sa o stapanesc, e un copil plin de energie si ff desptept.
Cand e cu o singura persoana e cumintica cand apare o alta persoana nu ne mai putem intelege cu ea.

Se pare ca aveti un copil cu personalitate. Inteleg din ce povestiti ca va sfideaza, cu toate ca este constienta ca nu face bine. Nu am inteles unde a invatat cuvinte urate, sau ce inseamna cuvinte urate pentru dvs. De asemenea nu am inteles cand este cumintica (ati spus cu o persoana…care persoana, cunoscuta, necunoscuta, dvs, altcineva din familie) si cand apare cine, nu va mai intelegeti cu ea? Este important de observat dupa parerea mea. Sfatul meu este ca atunci cand tipa, se jeleste sau se eneveaza, sa o ignorati si dvs si sotul, adica sa nu ii dati atentie decat atunci cand se calmeaza si sa vedeti daca se schimba ceva. Este necesar ca ambii parinti sa faca acelasi lucru, deci sa aveti aceeasi atitudine. Ne puteti tine la curent cu comportamentul fetitei. Numai bine!
pare a fi vb de tulburare de opozitionism. ar fi bine sa consultati pe cineva specializat in psih copilului
Cred ca este o situatie foarte neplacuta pentru dvs., mai ales ca ea isi manifesta “independenta” in situatii potential periculoase (cum ar fi pe strada). Educatia se face acasa, cand este linistita. Puteti sa ii explicati cum trebuie sa se opreasca cand aude cuvantul “stai”. Cum poate sa mearga daca ii spuneti “gata”. Insa, asa cum ati subliniat si dvs. de mai multe ori, problema nu este una de intelegere. Copilul sfideaza pentru ca a observat acest comportament in familie. Ori in randul parintillor, ori bunicii pe barinti, ori parintii pe bunici. De cele mai multe ori, un sot (sau ambii) il sfideaza pe celalalt. Iar copilul repeta comportamentul. Pentru o mai buna intelegere a dinamicii din relatiile dvs. va recomand terapie de cuplu si/sau de familie.
 2
Bună. Este o perioada f dificila acum, cu crize de plans, țipete, vrea sa facă ce vrea dar depinde de d-voastră cum gestionați toate astea. Cu aceasta atitudine vrea sa obțină atenție și sa va arate ca este puternica. Nu întrați în jocul ei,găsiți modalități sa va păstrați calmul(știu ca e greu, dar nu aveți de ales). Dacă țipați și o certați va tipa si ea (copiii imita atitudinea părinților, ei fac ce vad, nu ce le spun părinții).Primul pas este sa faceți front comun cu tata, sa transmiteți aceleași mesaje(cu calm).Va antrenați cu FOARTE MULT calm și răbdare si ignorați crizele de nervi. La inceput va urla mai tare, dar apoi va înțelege ca nu obține ce vrea în acest mod. Înainte sa plecați de acasă ii explicați cum ați vrea să se desfășoare plimbarea, cum sa se comporte(nu ii atrageți atenția ce sa nu facă). Dacă se întâmplă să alerge (e periculos), ii explicați consecințele și o avertizați ca atunci când va alerga pe strada, d-voastră va veti întoarce acasă și ea poate sa facă ce vrea. Asta sa și faceți. Se va lăsa initial cu o criza de plans, dar va înțelege când sunteți fermi, nu autoritari. Apreciati și lăudați COMPORTAMENTUL pozitiv. Succes.
Lupta pentru putere incepe la aceasta varsta. Daca dvs incercati sa o castigati cu pretul devalorizarii copilului, o sa ii afectati imaginea de sine. Invatati sa fiti parinte. Eventual vizionati filmul Cum sa crestem copii fericiti, pe youtube. Veti afla fazele luptei pentru putere si efectele ei.
 1
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita