Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Cand vine serbarea copilului sunt terminata psihic, iar sotul considera ca eu as fi responsabila de toata nesupunerea lui. Nu vrea sa cante, sta doar pe scaunel, nu se ridica in timpul cântecelor. De multe ori nu a spus rolul. La momentul dansului nu a participat niciodata…

  66 vizite

Actualizat: 17 aprilie 2018 | 6 raspunsuri
Terapeuti.ro 6:50am Jun 16
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Am 32 ani, sunt căsătorită de 10 ani. Impreuna avem un baiat de 6 ani. Relatia cu sotul este buna, ne sprijinim, ne ajutam, ne iubim. Dar cand vine serbarea copilului, eu sunt terminata psihic si de fiecare data ne suparam. Eu muncesc de acasa, copilul merge la grădiniță program scurt. La serbare nu vrea sa cante, sta doar pe scaunel, nu se ridica in timpul cântecelor. De multe ori nu a spus rolul, dar au fost si dati cand a spus, mai impins de la spate de doamna, mai soptit…iar de fiecare data nu a stat pe scena, cobora mereu la mine. La momentul dansului nu a participat niciodata, a venit in public si a stat langa mine si a privit. Asta este ceea ce Nu a facut. De unde si frustrarea sotului, care mereu imi arunca priviri cum ca eu as fi responsabila de toata nesupunerea lui. Eu ma bucuram numai ca statea pe scena, ceea ce cu greu reuseam sa il conving, ca a spus rolul, ca a zambit. Urmeaza sa inceapa din toamna clasa pregatitoare si mi-e groaza de viitoarele
cerințe si serbari. Copilul nu are deficiențe, vorbeste corect, are cunoștințe din toate domeniile, este activ, prietenos, sociabil. Cum ar trebui sa procedez?
Remus Costache 9:55am Jun 16
Role playing ați încercat cu el ? Incercati sa il expuneti la cat mai multi stimuli din societate, implicați l mai mult în activitățile de zi cu zi, lăsați l perioade scurte singurel în casă. Pare a avea o anxietate de separare combinata cu timiditate. Bateți fierul cat e cald. Succea
Caius Ionescu 4:35pm Jun 16
Este putin deplasat sa priviti aceste probleme drept nesupunere. In primul rand pentru ca ii atribuiti copilului niste intentii pe care nu le are. Copilul are probabil niste emotii pe care nu si le poate stapani si este si dificil sa le exprime verbal. Daca dvs. sau sotul tratati comportamentul drept unul ”gresit” cu atat mai mult ii veti intari aceasta frica de serbare. Pentru ca serbarea devine acel moment cand stie ca va gresi, nu va fi suficient de bun, oricat ar incerca. Si atunci ce rost mai are sa incerce? Ce puteti face este sa il incurajati si sa scoateti in evidenta lucrurile bune pe reuseste sa le faca.
Victorita Maria Raducan 4:39am Jun 17
daca psihomotor copilul este normal, atunci de ce va faceti griji? nu-l fortati, fiti alaturi de el si incercati sa-l intelegeti, transmiteti-i dv siguranta si incredere dar fara sa-l fortati; ador serbarile de la gradinita tocmai pt spontaneitatea lor care face deliciul acestor serbari si mi se pare ciudat doar atunci cand copiii spun totul si fac intocmai cum le spune educatoarea parca ar fi dresati; am asistat la serbari unde chiar se incaierau pe scena din nu stiu ce motiv, unii incepeau sa urle, altii isi gaseau cu totul alte preocupari ; asta arata ca au personalitate, ca nu pot fi asa usor manipulati,
Psiholog Monica Enescu 3:40pm Jun 17
Va sfatuiesc sa mergeti cu baiatul la un psiholog care este specializat in lucrul cu copiii. Timiditatea si lipsa de incredere se trateaza in terapie dar este nevoie de exercitiu si perseverenta. Cu cat apelati mai devreme cu atat mai bine va fi pentru copil.
Pascu Viorica 5:39pm Jun 17
sustin opinia colegei; necesar sa fie evaluat de catre un psiholog; probabil timiditatea este cea care ii creeaza probleme si NU este din vina parintelui!!!!
Monica Olteanu 7:13pm Jun 17
Adesea, aceasta forma de timiditate persista si din faptul ca simte presiune din partea adulților.
Vă împărtăsesc faptul ca asa că eram si eu: imi era foarte greu sa iau parte la serbări, desi imi stiam rolul, poezia etc.
Doar că totul era atat de presant la nivel inconstient. Apoi dupa cateva serbări in care “ma făceam de rusine” toti adulții imi spuneau despre cum trebuie să spun eu rolul si poezia.
Frica de greseala si presiunea puse langa emotii ma făceau sa ma sufoc, sa ma simt inconfortabil si sa-mi dea lacrimile.
Ani intregi am luptat sa fiu altfel, sa reusesc si am avut probleme grave de gestionare a emoțiilor si tracului.
Ca băiețelul dvs. sa nu se simta singur si tot mai dezamăgit ca nu reuseste, e important sa meargă la cateva sedinte de terapie cu un terapeut pentru copii, unde isi poate descoperi resurse interioare si exterioare pentru a-si putea gestiona independent toate emoțiile in situatii critice! Succes!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita