Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 37 de ani si m-am nascut intr-o familie violenta si de mica am fost agresiva. Prima casatorie a fost la varsta de 15 ani, iar din a doua am o fetita de 14 ani cu care nu stiu sa ma comport. Nu invata, nu colaboreaza, iar concubinul, orice se intampla negativ, imi spune: “e vina ta”!

  39 vizite

Actualizat: 17 martie 2015 | 3 raspunsuri
Terapeuti RO 8:47am Mar 17
Mesaj:
buna ziua,ma numesc amalia,37 ani.nascuta intr-o familie chinuita(violenta)de mica am fost si agresiva,in special cu partea masculina’..maritata la varsta de 15ani si jumate,cu semnatura mamei,nu fericita,cu tentatia de a ma omora,din prima casatorie am un baiat,dar prin lege nu-i al meu,am renuntat pentru ai da un viitor mai bun,lam lasat la tata(socrii,persoane foarte umane).despartita dupa 6 ani,recasatorita cu al 2 lea,din care am o fetita(14 ani)despartita si de al 2lea..concubinaj cu al 3 lea,sant gravida de4 luni..am povestit un pic din viata mea,dar e lunga’(foatre)..mie frica ca nu stiu sa ma comport cu fata mea de 14 ani,nu invata nu colaboreaza in casa cu nimic daca nu-i spun..concubinul il vad nervos,orice se intampla negativ imi spune,,e vina ta”!!credca inebunesc,nu am o vorba buna in casa..ajutatima voi..multumesc.
Oana Ab 9:21am Mar 17
Situatia dvs., cea in care v-ati aflat si va aflati, se rasfrange asupra copiilor, si de aici atitudinea aceasta, pe mai tarziu. Mergeti la un psiholog, fiica dvs, are nevoie de un ajutor, si de un sprijin al dvs, numai in masura in care aceasta il va accepta, la un moment dat.
Stralucire Divina 11:58am Mar 17
Sunt in acod cu ce a scris d-na Oana Ab. Din ceea ce ati povestit reiese ca sunteti o persoana puternica care a trecut prin multe. Dvs oferiti iubire – nu va raportati la reactiile lor si sa asteptati de la ei. Prin iubirea, pacea, stabilitatea dvs ii puteti oferi fetei, exemplu, echilibru pentru viata… nu va bazati pe reactiile ei – oferiti. Ce faceti – pozitiv sau negativ – o marcheaza pe viata. Ce saditi ? iubire sau repros, neacceptare, instrainare, separare?…si lista e lunga Stiu ca e greu mai ales ca sunteti si insarcinata – cautati-va resurse – sa va incarcati pe dvs, ca sa puteti sa-i oferiti ei intelegere si iubire…poate va place sa gatiti, sau sa gradinariti… poate aveti o prietena foarte buna cu care sa povestiti cand simtiti nevoia… gasiti ceva cu care sa prindeti puteri sa fiti dvs diamantul pentru furtunile prin care si asa ceilalti trec. Mult succes.
Mihaela Munteanu 3:18pm Mar 17
Aveti nevoie de sprijinul unui psihoterapeut .Cautati unul in orasul dumneavoastra! Mult succes!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita