Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Problemele cu partenerul meu au inceput de cand am ramas gravida: certuri, tipete si injuraturi. El imi zice ca il controlez mereu, ca ii spun ce sa faca si cand sa vina acasa. Eu imi doresc de la el sa fie mai familist, sa nu mai iasa cu prietenii mereu.

138 vizite

Actualizat: 19 februarie 2016 | 10 raspunsuri

Terapeuti.ro

8:16am Feb 15

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna, numele meu este Adriana, am 26 ani si sunt din Bucuresti. De 9 ani sunt cu sotul meu , facand doar cununia civila anul trecut , avem o minunatie de fata pe nume Eva de doar 2 luni. Problemele au inceput de cand am ramas gravida , certuri si tipete si injuraturi .. Dupa ce am nascut a fost bine o perioada dar dupa au inceput iar certurile . Motivele sunt foarte proaste , el imi zice mereu ca il controlez ca ii spun mereu ce sa faca si cand sa vina acasa . Eu imi doresc de la el sa fie mai familist mai langa noi sa nu mai iasa cu prietenii mereu si din cauza asta el se enerveaza foarte rau si incepe sa tipe nu conteaza daca eu sunt cu fetita in brate sau in camera cu ea el tipa si nu se controleaza deloc . Nu stiu ce sa fac noi am pus botezul si nunta pe 25 iunie si acum vreau sa ma gandesc de 2 ori daca mai fac pasul asta pentru ca nu vreau sa traiesc toata viata in ccerturi si nu vreau sa ii facem rau fetitei . Poate ca si eu sunt un pic egoista si il vreau langa noi dar nu i am interzis sa iasa niciodata doar ca i am spus sa stea mai mult pe acasa cu noi …Vreau sa spun ca a dat si in mine de 3 ori inainte sa raman gravida si am trecut peste . .. ca il iubesc si stiu ca e o prostie asta dar acum nu stiu ce sa fac sa nu ii fac rau fetitei sa nu creasca fara tata …. tin sa mentionez ca el a crescut fara tata natural fiindca era un alcolist si dadea in mama lui si ea s-a despartit de el cand avea sotul meu 5 ani … o fi si din cauza asta asa ? Multumesc mi ar fi de mare ajutor niste sfaturi inainte sa ma duc la o terapie de cuplu

Botezat-Antonescu Radu

8:29am Feb 15

faptul ca el este ‘nefamilist’ acum se datoreaza clar modelului avut in familia proprie. Teoretic un parinte agresiv psihic si/sau verbal ar trebui sa decada din drepturi, din punctul meu de vedere. Daca el intelege ca ceva nu este in regula si isi doreste sa aiba o viata armonioasa alaturi de tine si copilul vostru atunci incepeti terapia de cuplu si lucrati… se poate! Daca nu… sa stii ca parinte nu este cel care te naste… este cel care te creste! Succes!

Mihaela Comisel

8:34am Feb 15

Nu te mai gandi la el, daca el are probleme si le constientizeaza, sa incerce sa si le rezolve! Acum ai responsabilitatea ta si a copilului pe care vad ca il expuneti la conflictele voastre. In plus, esti in faza de leuzie, perioada in care ai nevoie de ajutor si de sprijinul sotului tau. Daca el refuza sa ti-l dea, incearca sa-i explici cu calm situatia si rolul lui in aceste momente in care te aflii si riscul la care te expune de a face depresie post-parttum sau sa nu mai poti alapta (daca o faci!). Toate acestea vor avea o influenta negativa asupra copilului. Faptul ca a dat in tine, ca are un asemenea comportament, trebuie sa te puna pe ganduri si sa iti iei masuri de siguranta, pentru ca nu va avea nici o jena sa o mai faca! Poate ar trebui sa incercati o consiliere daca el este cooperant in acest sens, daca nu, cauta ajutor in familia ta si consulta-te cu ei ce sa faci pe mai departe. Salveaza-te si salveaza-ti copilul, nu va expuneti la pericol!

Lia Oltean

8:55am Feb 15

Subscriu – dacă te îngrijorează atitudinea sa, cel mai indicat ar fi sa începeți terapia de cuplu. Însă, dacă refuza, poate ca pentru a lua o decizie și a te adapta la ea, ai nevoie tu de sprijin.. aveți nevoi diferite din ceea ce ai descris și e un efort sa ajungeți la un compromis.

Cristina Anghel

9:45am Feb 15

Parerea mea este ca in momentul de fata (fara ca el sa faca terapie) comportamentul agresiv va continua. Asa cum a invatat in familie. Solutia nu este terapie de cuplu (desi puteti incepe pe aceasta cale), ci terapie individuala pentru sot. Mult succes si nu amanati mult decizia. Timpul scurs in atmosfera incarcata cu tipete si violeta curge in defavoarea dezvoltarii armonioase a fetitei si a starii de bine a dvs. Ulterior, puteti ajunge sa nu mai fiti in stare de a avea grija de dvs. si fetita. Multa sanatate si noroc!

Ina Melehat

10:14am Feb 15

Cred ca el neaga fata de sine insusi faptul ca a inceput sa se comporte exact ca tatal lui, nu poate accepa ca se poarta cu tine asemanator cum a facut-o tatal lui cu mama. Pentru un copil, sa cresti fara un parinte, si mai ales, sa stii ca acel parinte era iresponsabil si agresiv, este o mare suferinta. Problemele lui de comportament de aici vin, asa cum bine ai intuit. Incearca sa discuti cu el, afectuos si calm, arata-i intelegere, are mare nevoie de acest lucru. Inainte de a iti exprima propriile tale nevoi, oricat de dificil ti s-ar parea, arata intai intelegere pentru ale lui. Spune-i ca intelegi ca vrea sa iasa cu prietenii, ca rolul de parinte nu este intotdeauna facil si ca unii parinti simt ca au fost rupti brusc de modul in care isi duceau viata inainte. Spune-i eventual ca si tu simti asa uneori, chiar daca nu este totalmente adevarat, insa acest lucru il va face sa se simta inteles, iubit, acceptat. Si apoi, usor usor, ii spui ca tb totusi sa gasiti impreuna o modalitate prin care atat el cat si tu si copilul sa va simtiti impliniti. Poti stabili cu el niste zile in care sa iasa cu prietenii, si zile cand sa petreaca serile cu voi. Pentru multi parinti (si in mod special barbati) paternitatea e resimtita ca o responsabilitate uriasa care ii copleseste, si uita sa se mai bucure de copil. Acum fetita e inca micuta, dar o sa vezi ca mai tarziu, cand nu va mai fi atat de lipita de tine, se va consolida relatia tata – fiica. In parcuri sunt multi tati cu copii, care se joaca si rad impreuna

Ai incredere ca lucrurile pot evolua spre bine, si de asemenea propune-i sa mergeti la cateva sedinte de terapie

Tudor Georgescu

10:25am Feb 15

Ca o paranteza – baietii raman baieti (multi nu depasesc stadiul de pubertate niciodata), nu sunt in stare sa-si asume o relatie, ce sa mai vorbesc de familie. Nu putine sunt cazurile in care se face nunta, apare deja copilul, iar el n-a depasit varsta de 16 ani… important e sa invete sa va iubeasca, dar nu cu flori ocazional, ci cu timp si afectiune. Multi uita de asta si raman sa se joace cu lego in timp ce sotia creste copilul. Trebuie sa fii tu cea matura si sa-ti cultivi virtuti peste virtuti, pe care sa i le propagi copilului. Cel mai important – nu te complace in rolul de victima, pentru ca distrugi copilul. Fii o luptatoare. Copilul creste intr-o supa a sentimentelor tale, practic de acolo isi ia fundamentele trairilor.

Clau Anki

11:01am Feb 15

Draga mea, nu uita niciodata un lucru: nimeni, niciodata, dar niciodata nu se va schimba de dragul cuiva (sotie, copil, etc); se va schimba doar de dragul lui. Cata vreme lui ii place asa, exact asa se va comporta in continuare, cu orice pret. prin violoenta, el te reduce la tacere, ca sa nu-i pui limite in conduita care ii place lui. Cata vreme ii pui limite, el va fi agresiv. Cata vreme ii dai libertate absoluta va fi pace. Dar asta iti doresti? Pace? Atat? este ca si cum nu l-ai mai avea. Atunci ce te impiedica sa renunti la el? Ai spus ca ii faci rau copilului crescand fara tata. Dar sa creasca cu un tata absent si dezinteresat, oare nu-i mai rau pentru copil? Cand va intelege cum stau lucrurile, ce ii vei raspunde cand te va intreba: "Mama, de ce nu ma iubeste tati?" Copiii traduc totul prin iubire.

Romulus Vatasescu

11:25am Feb 15

Buna, Adriana, iti recomand sa mergi intr-un cadru securizat si dedicat pentru a discuta povestea pe care ai redat-o in cuvintele de mai sus. Poate ca vei descoperi ca este necesar sa faceti o terapie de cuplu, poate individuala (a lui sau/ si a ta), ce este important sa retii vizavi de situatia ta este ca schimbarea tine de tine. Schimbarea ta si a relatiei dinspre tine spre partener, atat si nimic mai mult; 50% tin de el.
In rest, ca abordare terapeutica pare sa fie necesar arsenalul unui terapeut cu bune cunostinte psihodinamice si psihanalitice spre a sonda resurse din zonele mai adanci ale constiintei.

Nicu Nicolae

6:43pm Feb 16

Cum poti iubi pe cineva care te loveste,mintea mea nu piate priceop

Nicu Nicolae

7:03pm Feb 16

mintea mea nu poate pricepe.Ca este total imatur si ca a ramas la stadiul de baietel care nu isi poate asuma raspunderea unei familii este evident.Si atunci nu ma mira ca nu intelege raspunderea pe care o are fata de copilul care nu are nici o vina.Ca atit mama cit si copilul au nevoie de ocrotire mai ales in perioada aceasta.Din pacate sunt multi baieti (nu le pot spune altfel)care jucindu-se cu puța s-au trezit peste noapte tați si asta îi sperie teribil.De asta prefera sa se vada cu prietenii cu care sind mai uita de grijile de acasa.Ca tinara mamica care isi asuma total ingrijirea copilului va trebui foarte multa rabdare in a-l aduce pe tatic cu picioarele pe pamint desi este cam greu. Cunosc un caz in care cineva dupa ce s-a casatorit si nascut un baiat,El pur si simplu i-a spus sotiei ca el nu isi poate asuma cresterea si ingrijirea lor si a plecat in Anglia parasind-o.Povestea are o continuare foarte interesanta insa ma opresc aici.Deci ce sfat putem da in cazul acesta?As fii curios sa aud pareri pertinente..

Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: psiholog online gratis, violenta verbala si fizica in familie