Din cauza grijii mele exagerate, a climatului familial toxic, a lipsei de conectare cu tatăl, fiul meu (23 ani, student) s-a ales cu anumite blocaje emotionale. Cum sa scap de grija excesiva ca nu are prieteni, ca nu are o relatie, ca nu initiază niciun fel de socializare? Vreau sa-l eliberez de aceasta grija a mea, stiu ca nu e sanatoasa…

• 

  Georgeta Vasile Buna ziua. Voi raspunde mai intai la intrebarea legata de procesul terapeutic si durata acestuia: depinde foarte mult cat lucreaza fiu dvs. cu propria persoana intre sedintele de terapie. Rezultatele apar in masura in care clientul isi asuma sa incerce in fiecare zi sa lucreze, sa invete lucruri despre sine si sa iasa din vechile tipare. Dar acest proces necesita rabdare si curaj iar progresul nu este liniar. In al doilea rand, dvs. puteti merge cateva sedinte in plus in terapie unde sa puteti explora alte zone de interes pentru dvs. in viata in afara de fiu. Daca locuiti impreuna si ati fost mereu grijulie si ingrijorata de soarta lui, sunt sigura ca fiul dvs simte in continuare ca “ii purtati de grija” si ca va consumati. Daca ati putea gasi alte activitati care sa va aduca o stare de bine, ati fi un exemplu bun pt el si ati inlatura presiunea asupra sa. Stiu ca probabil comentariul care ruleaza pe fundal la dvs este : “cum sa ma simt bine cand copilul meu se simte rau???” dar, si in avion parintii sunt rugati sa si puna ei mastile de oxigen primii. Asta pentru ca nu puteti ajuta pe nimeni daca nu sunteti intr o stare stabila psihic.
• 

  Elena Alexa Buna ziua! Ma intreb daca ati discutat cu baiatul dumneavoastra despre cum se simte el in terapia sa individuala? Pentru dumneavoastra cum au fost sedintele de terapie? Va inteleg ingrijorarea, este normal, insa un real suport pe care i-l puteti oferi baiatului dumneavoastra este sa ii fiti alaturi neconditionat, sa il ascultati daca simte nevoia sa vorbeasca, sa il acceptati. Iar pentru dumneavoastra, cred ca ar fii util sa descoperiti sau sa reluati unele activitati care va plac, sa investiti timp in propria persoana, sa discutati despre ceea ce va framanta cu o persoana de incredere sau un psihoterapeut.
• 

  Terapeuti.ro RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA (pentru Georgeta Vasile și Elena Alexa): “Vă mulțumesc pentru răspunsuri… aș menționa că fiul meu locuiește în altă localitate…eu sunt ocupată cu ….multe activități ….lucrez cu mine, mă strădui să fiu un exemplu bun…am o comunicare bună cu el… începe să și manifeste autonomia … mă bucură asta….el e mulțumit de parcursul terapeutic…..doar că pe mine mă lovește din când în când valul acesta de grijă …am în vedere continuarea terapiei….am traume majore de integrat….terapia m a făcut să înțeleg cum de am făcut atâtea greșeli față de copilul meu …nu mai am altul…. a suportat singur totul….a înțeles la terapie cine e el și cât de bine s a ….ascuns de noi ca să și apere copilul interior….nu a ripostat niciodată…a învățat f bine….e student la medicină…. părinții lui au fost Intr un continuu război psihologic…nici nu i de mirare că el e așa…. La un moment dat mi a zis că nu înțelege cum de nu a plecat de acasă în adolescență…i am anihilat personalitatea….este ca și cum s ar naște acum cu adevărat…de la terapeut am aflat doar că el chiar se straduie să fie bine….doar că eu mai am de crescut în ceea ce privește maturitatea emoțională…. și aș vrea să știu…. cât de mult poate dura un proces terapeutic? Când începi psihoterapia te aștepți că în câteva ședințe să …te repari….eu in vreo 10 ,de-abia am scos gunoiul de sub preș și am reușit să înțeleg câte ceva… Vă mulțumesc, cu recunoștință pentru orice sfat…. “
  • 

    Elena Alexa Durata unui proces terapeutic depinde, de la persoana la persoana, in functie de rezistentele acesteia, de problemele cu care se confrunta. Fiindca acele probleme s-au acumulat in timp, necesita timp sa fie vindecate/integrate. Cred ca e nevoie sa aveti rabdare cu dumneavoastra.

Nume

E-mail (nu va fi publicat)