Am mai pus o întrebare aici despre dependența mea de jocuri de noroc. Am 5 luni de când nu mai joc la cazino şi mă simt foarte bine.
Bună ziua, am mai pus o întrebare aici despre dependența mea de jocuri de noroc. Pe 6 Noiembrie am 5 luni de când numai joc la cazinou şi mă simt foarte bine. Eram distrusă psihic.
Credeți că am scăpat de acea tentație?
ma bucura sa aud ca v-ati controlat atata timp si va doresc sa va tineti tare in continuare. Nu avem noi cum sa va raspundem. Credeti ca ati scapat de acea tentatie? Ramaneti vigilenta in continuare. Succes!1
Felicitări pt control, mulțumim că ați împărtășit acest aspect cu noi. Așa cum a spus și colegul mai sus, noi nu avem de unde sti. 6 luni este o perioada buna de “abstinenta”. Pt a evita o eventuala reîntoarcere în cazinou sau la jocuri de noroc, v-as sugera sa vă găsiți un hobby util si cu un impact pozitiv asupra vieții dvs. Succes și așteptăm să ne scrieți și la un an
Cand vine tentatia rezista-i un minut, o ora , o zi , o saptamana , o luna , un an , pentru todeauna !!! Tu ai rezistat deja 5 luni !!! Vezi cat drum ai parcurs deja ? Mergi mai departe cu incredere in tine . Esti mai puternica decat orice tentatie .
Cred ca exista posibilitatea sa va mai tenteze din cand in cand. Dar la felul in care ati dobândit-o,ma îndoiesc ca nu va veti infrange dorinta. Atatea luni sunt o reusita.
Cum se “vindeca” o fantezie sexuala? O am de mult, o tineam secret, intre timp am reușit sa o îndeplinesc, insa nu m-am saturat.
Cum se “vindeca” o fantezie sexuala? O am de mult, o tineam secret, dar intre timp am reușit sa o îndeplinesc. Problema este ca nu m-am saturat, ci imi doresc sa o îndeplinesc de fiecare data când fac sex cu iubitul meu. Fantezia este dorinta mea de a crea un scenariu in care el sa fie foarte insistent, eu sa refuz sa facem sex iar el sa ma forteze. Știu că asta spune ceva despre subconștientul meu, insa ce anume as putea sa inteleg?
Cred ca avem cu totii dorinte mai mult sau mai puțin ascunse. Cat despre ce înseamnă in profunzimea lui acest lucru,cred ca doar in cadrul msi multor sedinte puteti sa dezvoltati si sa descoperiti ce anume va conduce catre practica aceasta.
eu inteleg ca simtiti o placere erotica atunci jucati acest rol de agresor-victima, ca si cum ar urma un act sexual impotriva dorintei dvs.. Incercati sa discutati cu un terapeut despre ce simtiti defapt in acele momente, care este placerea, ce cautati defapt sa traiti si cum a ajuns sa se transfere in actul sexual? Succes!
Explorati aceasta fantezie si semnificatia ei in cadrul unei psihoterapii. Intelegand pe ce se bazeaza si ce nevoi va satisface, nu va mai fi nevoie sa treceti la act si veti avea mai multa flexibilitate in plan sexual. Curaj!
Se pot petrece multe in inconstientul uman cand e vorba de fantezii! Ar fi mai multe ipoteze: In fantezia violului (ca sa spunem pe nume sintagmei “eu sa refuz si el sa ma forteze”),oricat de incitanta vi se pare ca fantezie, realitatea punerii in fapt a acestui scenariu este dureroasa. Iar in sexualitate, se poate produce uneori asocierea durerii cu placerea. O alta ipoteza ar putea fi obtinerea placerii fara asumarea responsabilitatii in legatura cu decizia de a spune “Da”. Este ca in povestile clasice cu “Madona inocenta”, (“eu refuz si el insista”) sau “caprioara vanata”, fara aparare in fata vanatorului-agresor care forteaza. Ea isi apara (teoretic) credintele si principiile morale, dar el o obliga prin forta. Nu e vina ei, nu?? Din informatiile sumare pe care le dati aici, noi putem emite numai presupuneri si ipoteze bazate pe teorie.Totusi, daca vreti sa intelegeti mai multe, un proces psihoterapeutic sau analitic v-ar putea ajuta sa intelegeti (pe baza istoriei de viata, si a evenimentelor semnificative in acest sens) despre ce e vorba in cazul dvs. particular.
Bună să-ţi fie ziua! Cum te-ai simţit în momentul trăirii fanteziei? Ce ţi-ai luat de acolo ca ceva ce nu găsești în realitate? De la ce vârstă îţi amintești că ai început să ai aceste dorinţe? Rămâi cu întrebările astea şi lasă răspunsurile să apară, în ritmul lor, pentru a începe să privești mai în profunzime acolo. Îţi recomand un proces terapeutic exploratoriu.
Cu deschidere,Psihosexolog Arina Anghel
Mamica a 2 copii, cu varsta sub 2 ani ambii, cel mic are 2 luni. Simt ca lucrurile cu sotul meu nu sunt bune deloc, ne certam tot mai des, chiar si in prezenta copiilor.
Mamica a 2 copii, cu varsta sub 2 ani ambii, cel mic are 2 luni. Simt ca lucrurile cu sotul meu nu sunt bune deloc, ne certam tot mai des, chiar si in prezenta copiilor. El munceste destul de mult, este vesnic obosit, cand este liber vrea doar sa doarma si de aici apar discutii. Nu stiu daca ii cer prea mult, ca atunci cand este acasa sa fie intr adevar cu noi, sa fie mai activ…el tot sustine ca face destul, insa tot ce face, face doar impins de la spate de mine. Pentru a strange jucariile copiilor, de ex., il rog toata ziua si poate intr un final o face…sime doar un exemplu. Nu imi dau seama unde gresesc, stiu ca am devenit cicalitoare, insa singura imi e f greu si am nevoie de ajutorul lui, insa nu stiu cum sa i l cer … Clar este mai mult vina mea, pentru ca poate ii cer prea mult, asa ma gandesc uneori, insa sunt lucruri uzuale, gen sa faca ordine in casa, sa duca gunoiul..etc Multumesc mult, orice sfat e binevenit!
Înțeleg ca sunteți copleșiti de sarcinile care implica creșterea celor 2 copii mici, nu este deloc ușor nici pt d-voastră nici pt soț. Din ce descrieți eu înțeleg ca va antrenați într-o lupta în care fiecare are niște asteptari de la celălalt, va acuzați reciproc, va faceți reproșuri iar asta dăunează relației. Cum ar fi în loc de lupta sa încercați sa cooperati, sa faceți echipa, sa va încurajați și sa va completați pt a rezolva sarcinile? Ați discutat cu calm cum va puteți organiza? Puteți apela și la o terapie de cuplu. Succes!
Sigur ca nu va este usor sa aveti in grija doi copii mici si atatea responsabilitati. Inteleg insa ca si sotul dvs are de asemenea un serviciu solicitant si se simte coplesit. Daca dvs simtiti ca il impingeti de la spate este clar ca sotul manifesta o rezistenta si ca lucrurile nu merg de la sine. Oare ce succes poate avea cand impingem pe cineva sa faca ceva ce nu simte si nu vrea? Care sunt consecintele? Cresc frustrarile, resentimentele, incep certurile, reprosurile, afecteaza relatia de cuplu dar si pe copiii care sunt martori la conflictele parintilor. Este evident deci ca asta nu poate fi o solutie si ca alta cale trebuie cautata. De fapt nicio incercare de a convinge, constrange, forta pe cineva nu are sorti de izbanda. O solutie ar putea fi sa incercati sa gasiti un ajutor, de obicei pe mama sau pe soacra dvs, alta solutie ar fi sa angajati pe cineva, o bona de exemplu. Alta ar fi sa discutati si sa cooperati pentru a rezolva ce este de rezolvat, asa cum scria si dna Olimpia Ciocea, sau sa discutati cu sotul ce schimbari ar putea face la serviciu pentru a nu mai fi mereu obosit. Cert este ca ceva trebuie schimbat pentru ca situatia prezenta va arata ca ceva in felul in care stau lucrurile acum, nu merge bine. Succes!
De un an ma gandesc zi si noapte la o fată pe care o stiu doar din vedere. I-am făcut niste complimente, dar nu mi-a raspuns la niciun mesaj.
Bună ziua!
Sunt Lucian si am 30 ani.
Problema mea este ca de ceva timp ma gandesc cam mult la o fată pe care o stiu doar din vedere ,adica zi si noapte.
Nu prea mă mai pot concentra cum trebuie la activitațile pe care le am ,chiar le-am neglijat.
Problema este de aproape un an.
Imi doresc tot timpul să o vad in poze sau in realitate.
Am gasit cateva poze cu ea si ma uit din cand in cand la ele.
I-am dat de ințeles cred că sunt atras de ea pentru ca i-am făcut niste complimente ,dar nu mi-a raspuns la niciun mesaj.
Am o reținere sa vorbesc cu ea in realitate pentru-că mă simt un pic inferior.
Fata respectivă are o functie de conducere si chiar daca am si eu o facultate de inginerie nu am momentan un job de cateva luni si sunt si cam timid de fel.
Este si un pic mai in varstă de cat mine,cam cu un an.
O relație nu am mai avut de 5 ani,
Intrebarea mea este cum sa procedez in această situatie ca să nu mă mai gandesc atat de mult la ea si ca să fie normal.
Eu sincer iti spun ca cel mai bine este sa iti iei inima in dinti si sa vorbesti cu ea. Nu ai ce pierde. Macar stie si ea ca o placi, si in functie de reactia ei vei vedea daca mai are sens sa iti pierzi timpul gandindu-te la ea.
Ce pierzi daca ii spui?Complimentele si declaratiile trebuie insotite si de fapte. Femeile primesc deseori complimente de la barbati chiar pe strada dar asta nu inseamna mare lucru. Ce ar fi daca am lua in serios orice barbat care ne face un compliment? Scapa de complexul de inferioritate care nu prea e ok intr-o relatie si treci barbateste ca un cavaler la actiune. Femeile asteapta actiune si hotarare din partea unui barbat nu numai cuvinte frumoase. Multa bafta!
Probabil daca i-ai spune si ai primi un feedback clar din partea ei ai putea sa scapi de aceasta preocupare obsesiva pentru ea. Cand traim doar in mintea noastra si nu avem curajul sa confruntam realitatea, putem trai cu tot felul de scenarii, vise, ipoteze care nu au cum sa fie nici confirmate, nici infirmate. Daca tu vrei sa nu te mai gandesti la ea atat de mult, trebuie sa iei o decizie sa-ti exprimi intentiile, si sa vezi daca si ea simte acelasi lucru sau nu. Daca nu, atunci cel mai bine ar fi sa cauti in alta parte, o fata care sa iti impartaseasca sentimentele. Problemele ce tin de inferioritate pot fi abordate si in cadrul terapiei sau al dezvoltarii personale. Succes!
Am 24 de ani si o relatie de 7 ani, iar in vara aceasta ne-am si casatorit. Problema e ca nu prea mi-am facut datoria de sotie (spalat, calcat, mancare) asa ca ieri sotul meu mi-a spus ca vrea sa ne despartim, ca nu mai poate trai asa.
Buna ziua sunt fata am 24 de ani si am o relatie cu un barbat de 7 ani iar in vara aceasta ne-am si casatorit locuim impreuna de 3 ani in casa parintilor mei dar ei sunt plecati in afara. Problema e ca nu prea mi-am facut datoria de sotie(spalat calcat mancare) asa ca ieri sotul meu mi-a spus ca vrea sa ne despartim sa divortam ca nu mai poate traii asa a spus ca mai sta doua saptamani ca sa rezolvam problema cu caldura ca sa stie ca m-a lasat in regula de cand mi-a spus asta nu am mai mancat nimic si am plans in continu nu pot si nu vreau sa traiesc fara el intrebarea mea este: de ce iar mai pasa daca stau in caldura sau nu si de ce ar mai face imprumut bancar pt asta? Oare e foarte suparat si nu vrea defapt sa ne despartim? Ce sa fac? Cum sa ma comport cu el?
Eu am auzit de această „datorie de soție” din popor, însă la cununia civilă nu se specifică nicio datorie de genul. Fiecare familie își distribuie responsabilitățile casnice în funcție de mai mulți factori, iar aceste aspecte pot fi clarificate cât mai clar în urma unor discuții. Întrebările dvs. sunt mult prea generale ca să puteți primi un răspuns concret, însă puteți să vorbiți cu soțul să înțelegeți ce așteptări are de la dvs și în ce măsură le puteți și doriți să le realizați. psih. Agapie Dorin Mihail
Buna! “Datoria de sotie” implica de fapt grija fata de cel pe care-l iubesti. Sa zicem ca vine obosit de la munca si nu gaseste nimic pregatit de mancare, e dezordine in casa, tot el ar trebui sa-si puna la spalat si sa-si calce iar tu stai toata ziua acasa, nu prea e in regula. Ai vorbit cu el si ti-a spus clar ca este neglijat?
Intr-un cuplu modern, nu ar mai trebui sa existe “datoria de sotie” in conditiile in care ambii parteneri muncesc pentru a asigura veniturile familiei. Ambii locuiesc in aceeasi casa, deci responsabilitatile casnice se negociaza de obicei, intre cei doi. Dar…iubirea declarativa si fizica nu e de ajuns. Pentru ca un cuplu sa reziste, e nevoie si de grija si respect reciproc, adica implicare! Poate ca partenerul te iubeste suficient de mult incat sa ii pese (are grija sa ai caldura), dar nu mai poate trai cu tine ca si cand ar fi singur (considerand ca tu nu ai grija de el) Ne intrebi “cum sa ma comport cu el?” si eu iti raspund: “Ca si cand ti-ar pasa!”. Poate ai putea sa-l intrebi si pe el ce nevoi are, si sa te intrebi pe tine care sunt motivele pentru care nu te implici deloc in treburile casnice. Oare ai un serviciu atat de solicitant si bine platit incat sa-ti permiti sa-l faci pe el “casnic”? (daca nu vrea, probabil ca iti poti permite o menajera care sa faca toate astea) iar tu sa-ti salvezi casnicia. Succes!
Pana la acest moment in care sotul v-a spus ca vrea sa divortati, au mai existat discutii, conflicte, nemultumiri pe aceasta tema? Inteleg ca desi locuiti impreuna de 3 ani, aceste reprosuri nu au venit din partea lui decat dupa ce ati devenit sot si sotie? Cine facea curat in acesti 3 ani de locuit impreuna? Dar mancare? Cum erau repartizate sarcinile in cuplu? Ce discutii ati avut pe aceasta tema? Cand a inceput sotul dvs sa va reproseze ca nu va faceti “datoria de sotie”? Care este “datoria sotului” din punctul lui de vedere? Dar din punctul dvs de vedere care sunt datoriile fiecaruia? Din pacate, nu putem sa va spunem ce simte sotul dvs si cat de suparat este sau nu, daca doreste sa va despartiti sau nu, daca el a vorbit serios sau a fost doar un avertisment. Ceea ce puteti face este sa aveti o discutie deschisa in care sa discutati impreuna care sunt nevoile celuilalt si sa ajungeti la un consens cum puteti face sa le rezolvati. Pentru ca un cuplu sa functioneze trebuie ca partenerii sa faca unele compromisuri, de dragul relatiei si din drag pentru celalalt, dar aceste compromisuri trebuiesc facute din ambele parti, pentru a nu fi o relatie dezechilibrata care sa duca la conflicte, resentimente si in cele din urma, la despartire. Succes!
Inchiriez spatii pentru sevicii de psihologie/psihoterapie, medicina si workshopuri – Bucuresti (zona Piata Alba Iulia)
Psiholog, ofer spre inchiriere/colaborare, spatii adecvate serviciilor psihologice de orice natura(psihologie/psihoterapie adulti, adolescenti, copii, logopedie, workshopuri, medicina etc.)
Zona: P-ta Alba Iulia, sect.3, Bucuresti.
Spatiile dispun de sala de asteptare.
Preturi la cerere.
Tel.: 0722.427.907
Sunt Justina si am 13 ani. Vreau sa intreb daca am nevoie de medicamente sau ceva de genu’, in ultimul timp sunt foarte nervoasa si ma enervez de la orice.
Buna, sint Justina,si am 13 ani. Vreau sa intreb daca am n evoie de medicamente sau ceva de genu, in ultimul timp sint foarte nervoasa, si ma enervez de la ori ce. Citeodata ori ce spun parintii, profa, prietenii, chiar daca nu pare amuzant, pentru mine pare totul amuzant,
Si am consumat foarte foarte multe energy drinks, maximum 6.
Si am citit pe net ca poate afecta si poate sa dea efecte psihice si multe altele. Cred ca sa intimplat ceva cu mine din cauza asta.
Intrebarea e poti sa imi propui ceva, poate un calmant, niste pastile sau ceva, nu stiu, ma poti ajuta ?
Buna! Energy drinks sunt bauturi care stimuleaza sistemul nervos, ca si cafeaua, ceaiul negru, cola. toate sunt stimulente. Te sfatuiesc sa reduci la minim consumul de astfel de bauturi deoarece pe langa efectele psihologice de nervozitate, iritabilitate, neliniste, pot afecta serios si sanatatea, in special inima si sistemul circulator. Exccesul de stimulente de orice fel este nesanatos. Cola afecteaza ficatul, de exemplu. Renunta la ele si vei vedea ca treptat vei reveni la o stare de normalitate. Care este motivul pentru care ai inceput sa bei energy drinks? Cam cat bei intr-o zi?
La varsta ta e bine sa folosesti cat mai putin atat astfel de bauturi “energizante” – chiar nu vad motivul rational pentru care le folosesti, avand in vedere, totusi, varsta frageda – cat mai ales pastile pentru reducerea/anihilarea efectului lor sau pentru asa zisa calmare. Poti folosi ceaiuri, de tei spre exemplu sau lavanda care sa-ti induca o stare de calm, pace.
Buna, Justina! Pentru o perioada poti incerca sa-i oferi corpului tau mai multa atentie si rabdare. Mananca alimente integrale, inclusiv seminte si nuci, bea apa si sucuri naturale. Dormi cat ai nevoie. Fa ce iti place, asculta muzica, iesi in parc sau ce crezi tu ca te ajuta. Cand esti suparata sau ai nevoie sa te controlezi incearca sa inspiri adanc pe nas si sa expiri pe gura. Nu uita sa razi!
Cum ar trebui sa procedez in cazul fiicei mele de 17 ani, deoarece a depasit cu o suma mai mare valoarea abonamentului la telefonul mobil, m-a rugat sa nu o cert fiindca nu si-a dat seama si mi-a dat suma respectiva din banii stransi de ea din alocatie si alte sume primite de la bunici.
Buna ziua, imi puteti spune va rog cum ar trebui sa procedez in cazul fiicei mele de 17 ani, deoarece din neatentie a depasit cu o suma mai mare valoarea abonamentului la telefonul mobil, m-a rugat sa nu o cert fiindca nu si-a dat seama a crezut ca se incadreaza in numarul de minute din abonament si mi-a dat suma respectiva din banii stransi de ea de-a lungul timpului din alocatie si alte sume primite de la bunici. Ii pare foarte rau ca s-a intamplat asa iar eu nu stiu cum sa procedez sa o iert si sa ii dau banii inapoi si sa ii achit eu factura sau nu…
Cred ca fiica dumneavoastra a dat dovada de maturitate si responsabilitate oferind sa plateasca singura diferenta de factura. Sfatul meu este sa acceptati si sa o felicitati pentru atitudinea ei. De asemenea ati putea sa ii sugerati sa opteze pe viitor pentru o varianta prepaid la telefon pentru a evita astfel de situatii.
Eu as felicita-o pentru maturitatea de care a dat dovada. E foarte important sa stie sa isi asume faptele. Poate, ati putea alege impreuna un abonament potrivit nevoilor ei, sunt multe oferte cu minute nelimitate.
Felicitari fiicei Dvs. Asumandu-si neatentia a dat dovada de maturitate. Cei care nu-si asuma actiunile sfarsesc prin a repeta greseala pentru simplu motiv ca nu au invatat nimic din experienta traita. Eu ma intreb: daca fiica Dvs s-a purtat cu atata responsabilitate, ce anume va impiedica s-o iertati? Daca i-ati da banii inapoi, v-ati incuraja fiica sa nu mai fie responsabila. Ea va putea gandi: ok! Chiar daca s-a suparat, mama m-a inteles si m-a ajutat. Si ar putea sa nu mai acorde atentie gestionarii contului. Oricum si eu sunt de parere ca impreuna veti gasi solutii pentru a evita acest stres pe viitor. Succes!
Fa ce_ti spune inima ….nu sunt psiholog ca sa pot spunea asta dar cand un copil realizeaza greseala si o mai si plateste cred ca merita nu doar laude, daca ar fi fost fata mea as duce- o la shopping sau undeva unde o sa petreaca timp cu tine sau fara tine dar o sa fie fericita. Vorbesc in cunostinta de cauza am un copil care face la fel
Incet incet incep sa se vada rezultatele unei bune educatii si pentru asta ar trebui sa va bucurati. Da, trebuie sa-si asume in continuare greseala, vruta sau nu si pentru a arata ca apreciati gestul ei de recunoastere si de bun simt, jumate din suma i-as da-o inapoi, sunt totusi bani stransi de ea,doar jumatate pentru a o determina sa realizeze si ca sunteti multumita de ea dar si ca nu cedati la “pedeapsa” care trebuie aplicata. Ca acea jumatate din suma pastrata de dvs o sa i-o dati in timp inapoi, mi se pare firesc. Inca o data, felicitari pentru gestul fetei!!
Cred ca fata dvs a dat dovada de maturitate si responsabilitate, este firesc ca fiind gresala ei, sa achite cel putin o parte din suma. Daca doriti dvs sa ii inapoiati jumatate din bani, este alegerea dvs. Recomandarea mea este sa ii incurajati comportamentul responsabil si sa ii spuneti ca sunteti multumita de cum a gestionat situatia, asumandu-si gresala. Este mare lucru pentru o tanara de 17 ani. Felicitari!
Sunt bolnav cu handicap grad 2 accentuat. Daca am IQ 54 pot beneficia de pensie de invaliditate?
buna ziua sunt bolnav cu handicap grad 2 accentuat si intrebarea este daca am iq 54 pot benificia de pwensiiie de invaliditate mulciumesc frumos
mergeti la Comisia Persoanelor cu Handicap de care apartineti si va lamuresc ei ce si cum este de facut. Succes!
Am 15 ani și prezint următoarele sintome: obosesc foarte repede, mă doare în piept și uneori simt o ușoară îngreunare a respirației, am stări de somnolenta și uneori insomnii, mă dor toate oasele, mă doare capul, uneori amețesc și parcă am o ceata pe ochi și îmi simt plămânii grei.
Olga Gâdea
:
Obosesc foarte repede, mă doare în piept, și uneori simt o ușoară îngreunare a respirației, am stări de somnolenta și uneori insomni , mă dor toate oasele , mă doare capul , uneori amețesc și parcă am o ceata pe ochi și îmi simt plămânii grei…
Am fost la medicules de familie și mă trimis la analize complete iar eu nu m-am dus ..finca îmi e teama..
Remus Costache
:
Înainte să te uiți la orice fel de diagnostic, du te și fă analizele ! După aceea poți afla dacă intr adevăr ai ceva.
Monica Enescu
:
Buna! E important sa mergi sa-ti faci analizele si chiar si un control la cardiolog. Daca nu stii de unde vin aceste stari nici nu stii ce ai putea face sa nu le mai ai, deci primul pas este sa mergi la medic. Daca iti este teama, ia pe cineva cu tine care sa te insoteasca. Curaj!
Vindecare Prin Gandire
:
E important sa îți faci analizele și orice alt control dacă e nevoie pentru a avea claritate și a ști ce sa faci mai departe. Ce faci, alegi sa bagi capul în nisip, și sa spui ca ele nu exista?
Gabriela Dragnea
:
Conteaza foarte mult igiena de viata: la ce ora te culci, cate ore dormi oe noapte, cat timp petreci cu ochii in telefon sau calculator, exercitii fizice faci?
Conteaza daca ai o alternanta intre pozitii statice (la tv, in pat, pe scaun) si activitati mai dinamice ( mets pe jos, alergare, fitness).
Conteaza aerisirea camerei inainte de culcare si dimineata duoa ce te-ai trezit.
Stare de sanatate perfecta nu exista dar nici nu poti considera ca vei fi sanatoasa fara sa faci nimic , fara miscare corespunzatoare, fara o alimentatie cat de cat corecta. Mai putine sucuri gen cola care au zahar f mult si cofeina si te agita, nu te lasa sa dormi.
Ai nevoie de un program zilnic de activitate scolara si fizica echilibrat, pe care sa-l urmezi fara sa renunti la el dupa 1 zi, doua.
Rezultatele vor apare dar nu imediat, lucrurile se schimba in timp.
Succes!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
