Parintii mei sunt casatoriti de 21 de ani. De vreo 5 ani tata e plecat la munca peste hotare, iar in ultimii 2 ani a devenit foarte distant. Nu ne suna, nu se intereseaza de viata noastra.
Am o problema in familie. Parintii mei sunt casatoriti de 21 de ani. De vreo 5 ani tata e plecat la munca peste hotare. Iar in ultimii 2 ani a devenit foarte distant. Nu ne suna, nu se intereseaza de viata noastra. Am fost vara la el in vacanta si in mod demonstrativ nu dorea sa comunice cu noi, dar mai alea cu mama. Se uitata mereu la televizor si cand mama il intreba de ce se comporta asa, el raspundea: “tu ai venit in vacanta, nu la mine”. Ieri mama a aflat de la cineva ca exista o persoana care “lucreaza” asupra lui si vrea ca ei sa divorteze. Nu stiu ce e de facut in aceasta situatie. M-am gandit sa vorbesc eu cu el, dar nu stiu ce si cum as pute sa-i spun.
poate va ajuta o ‘sedinta de familie’ in care sa va spuneti toti ce aveti pe suflet si sa gasiti o solutie impreuna. Curaj!
Cum vede mama dvs aceasta “distanta” Ar fi posibil sa va mutati in localitatea unde se afla si tatal dvs? Discutati cu mama si ganditi-va la spusele tatalui: ati fost in vacanta sau ati fost alaturi de el? Ar fi o solutie ca mama sa apeleze la cateva sesiuni de terapie. Cum vede ea incontinuare aceasta relatie.1
Bună să-ţi fie ziuaCare sunt nevoile tale, de la fiecare părinte în parte? Îţi recomand să le explorezi şi să le comunici direct părinţilor, individual. Voi fi tranşantă şi îţi voi spune că nu ai cu ce să te amesteci în relaţia părinţilor tăi, adulţi, pur şi simplu nu este treaba ta. Treaba ta sunt propriile tale dorinţe, nevoi, pe care să le ţi le exprimi.
Care sunt nevoile tale, de la fiecare părinte în parte? Îţi recomand să le explorezi şi să le comunici direct părinţilor, individual. Voi fi tranşantă şi îţi voi spune că nu ai cu ce să te amesteci în relaţia părinţilor tăi, adulţi, pur şi simplu nu este treaba ta. Treaba ta sunt propriile tale dorinţe, nevoi, pe care să le ţi le exprimi.E delicata situația cu care te confrunți, inteleg ca te afectează, dar din păcate ce se întâmplă tine strict de relația dintre parintii tai. Ei sunt în măsura să-și rezolve problemele. Se pare ca sunteți doua tabere:tu cu mama și de cealaltă parte tata. Tu trebuie sa fii în relații bune cu amândoi, indiferent de deciziile lor, ei te vor iubi la fel.
Cum era tatal tau inainte de a pleca la munca? Ce s-a intamplat in acesti 5 ani, si mai ales de 2 ani incoace? De ce crezi tu ca tatal tau se comporta asa? Spui ca face anumite lucruri demonstrativ…ce ar vrea sa demonstreze prin comportamentul lui? Ce crede mama ta despre comportamentul lui? Sunt multe semne de intrebare si e multa lipsa de comunicare. Totusi inteleg ca exista lucruri care sunt transmise indirect prin aceasta distantare si raceala…ati putea pentru inceput sa apelati la o terapie, deocamdata tu impreuna cu mama ta, pentru a vedea cum este mai bine sa abordati situatia. Curaj!
Am 23 de ani. Prietenul meu lucreaza in strainatate, in cateva zile urmeaza sa plec si eu la el, pe o perioada nedeterminata, la munca. Nu stiu cum sa procedez deoarece ma confrunt cu niste stari foarte rele, ma macina gandul ca ma voi separa de parinti, ca voi pleca din casa parinteasca, ca voi lasa toata viata mea aici.
Buna! Am 23 de ani si ma confrunt cu o problema. Prietenul meu lucreaza in strainatate, in cateva zile urmeaza sa plec si eu la el, pe o perioada nedeterminata, la munca. Nu stiu cum.sa procedez deoarece ma.confrunt cu niste stari foarte rele, ma macina gandul ca ma voi separa de parinti, ca voi pleca din casa parinteasca, ca voi lasa toata viata mea aici. Cum sa procedez? Cum sa trec peste toate acestea? Multumesc
esti sigura ca faci ceea ce iti doresti cu adevarat?
Inteleg ca decizia deja este luata. Cine te sprijina in prezent? Familia, prietenul tau? Fa o lista cu avantajele cu plecarea ta si una daca ramai acasa. Fa o proiectie in viitor: unde te vezi peste 6luni, dar peste 2 ani.
Daca nu ai prea mult de pierdut aici merita sa incerci, casa parinteasca va ramane mereu aici
I-ai spus prietenului tau despre temerile si starile pe care le ai in ultima vreme?
Sunt casatorita de 5 ani. Sotul meu e obsedat de sex, vrea in fiecare zi.
Buna ma numesc Lucica sunt casatorita de 5 ani.sotul meu e opsedat de sex vrea in fiecare zi.desi imi iubesc sotul nu mai rezist sa fac zilnic de multe ori o fac fortata ca sa nu se supere..iar cand ii spun ca nu mai pot ma acuza ca as avea amant si ma satisface el..si ma acuza de tot felu de prostii..am incercat sa discut cu el dar se pare ca degeaba tot asta imi spune ca e barbat si vrea..ajutatima va rog ca deja psihic nu mai rezist incep so fac cu greata si nu ma mai pot controla si ma vede ca nu-mi place si se supara..si incepe scandalu..tot ma ameninta ca isi va cauta o alta femeie care sal satisfaca cum vrea el si cat vrea el..
sunt sigur ca v-ar fi de folos sa discutati cu un sexolog, amandoi, care sa ii explice anumite aspecte, poate in primul rand acela ca daca va forteaza, tot viol se numeste, indiferent de verigheta, iar faptul ca ‘este barbat si are nevoie’ nu are niciun sens. Curaj!
Intr-adevar ar fi necesar sa stati de vorba cu un psiholog specializat pe probleme de sexualitate. Poate fi de asemenea si un dezechilibru hormonal la sotul dvs, precum si cauze de natura psihologica. A avut dintotdeauna o dorinta atat de intensa? Cum era viata sexuala la inceputul relatiei dvs, s-a schimbat ceva intre timp?
Am 17 ani, tatal meu a decedat de 5 luni, iar mama si-a gasit un “iubit”. Inainte sa il cunoasca pe tipul asta ne iubea foarte mult, ne vorbea frumos, ne intelegeam de minune. Totul s-a schimbat, ea a devenit foarte rece, in fiecare seara ne certam.
buna am o mare problema am 17 ani tatal meu a decedat de 5 luni iar mama si-a gasit un “iubit”inainte sa il cunoasca pe tipul asta ne iubea foarte mult ne vorbea frumos ne intelegeam de minune si nu aveam nevoie de nimeni altcineva in viata noastra dar de o luna totul sa schimbat ea a devenit foarte rece abia in fiecare seara ne certam din vina lui el este mai mic decat ea cu 9 ani nu inteleg ce a vazut la el asa special si ne-a scos pe noi din inima ei find el o persoana cu problema mentala din nastere
i-am aratat o multime de dovezi ca vorbeste si cu alte femei nu doar cu ea i-am aratat cat se intalneste cu altele si cu ea nu dar ea tot pe el il alege in fiecare zi daca nu vorbeste cu el mama tipa la noi dar fara sa avem vina si daca incerc sa vorbesc cu ea imi spune’doamne iar incepem”
nu stiu ce sa mai fac am incercat si incerc mereu sa vorbesc cu ea dar nimic ma deranjeaza foarte mult pentru ca vorbeste cu el la telefon mult pana se descarca telefonul apoi noi ne facem griji ca nu raspunde la telefon o sunam de peste 32 apeluri si cand vine acasa ne spune “sa descarcat telefonul”
ce pot face?cum sa o fac sa inteleaga ca avem nevoie de iubirea si atentia ei
Condoleante! Din pacate pierderea unei persoane apropiate poate avea efecte diferite. Ma gandesc ca poate mama voastra incearca sa compenseze aceasta pierdere prin relatia cu actualul barbat. Incercati sa vorbiti cu ea despre ce se intampa cu adevarat in ea, sau sa discute cu un psihoterapeut daca se simte mai bine asa; doliul trebuie lasat sa se consume! Curaj!
Citesc mesajul tau si am impresia ca ai fost abandonata de doua ori, odata de tatal tau, si a doua oara de mama ta. E o situatie dificila si complicata si imi dau seama cata nevoie ai nevoie acum de un adult care sa te sustina (banuiesc ca mai ai si un frate sau o sora). Cred ca mama ta incearca sa uite de pierderea tatalui vostru, prin aceasta relatie, mai mult sau mai putin potrivita. Poate ca nu este vorba de ce vede la el, ci de ceea ce nu vrea sa vada in exterior. Trecand ea insasi prin ceva dificil emotional, e posibil sa nu aiba disponibilitatea necesara pentru voi. Incearca sa gasesti sustinere si sprijin la un alt adult din familie sau din jurul tau. Poate o matusa, niste bunici, poate o profesoara intelegatoare, un preot sau un psiholog. Mama voastra nu poate oferi mai mult acum, pentru ca ea insasi are nevoie de atentie si iubire din partea cuiva, ca sa treaca peste pierdere. Asa cum si voi aveti nevoie, incearca sa gasesti pe cineva apropiat care iti poate oferi asta. Numai bine, te imbratisez!
Caut terapeut ABA – Bucuresti (zona metrou Timpuri Noi)
Ne marim echipa de terapeuti. Caut 2 terapeuti ABA la domiciliu, program 2 ore /zi (minim 3 zile/saptamana) oricand intre orele 17 si 21 si /sau in week-end pentru 2 copii (gemeni) de 1 an si jumatate diagnosticati cu intarziere in dezvoltare. Zona metrou Timpuri Noi. Tel.: 0743.081.499. Coordonator: d-na Iulia Lazarean. Astept CV-urile pe adresa de e-mail: lacatusvasile@yahoo.com
Sunt fata, am 19 ani si simt o nevoie foarte mare de sex. Am fost si amanta vreo doi ani, doar pentru sex.
Buna ziua! Sunt fata, am 19 ani. Mă confrunt cu o problema, dacă o pot numi asa. Simt o nevoie foarte mare de sex. Uneori îmi vine și sa plâng din aceasta cauza, pentru ca nu am iubit și nu o pot controla. Am fost și amanta vreo doi ani, doar pentru sex, tot din cauza acestei nevoi și dorințe. Ce pot face?
Sa ti faci un prieten? Va fi un băiat fericit
Inchiriez spatiu pentru cabinet – Bucuresti (zona biserica Popa Soare, sector 2)
Inchiriez spatiu primitor si cald, pentru activitati educationale si terapii. Zona linistita, vizavi de biserica Popa Soare, sector 2. Pret 30 lei/sedinta sau 100 lei/zi. Pretul poate suferi modificari in functie de nr. de persoane.
Contact: 0721.092.288 – Cristina
Barbat, 26 ani, facultate, master terminate. Am 1 an de cand am iesit dintr-o relatie toxica. De 2 ani locuiesc in UK. Aici am cunoscut o fata, englezoaica. S-a indragostit de mine. Are o fetita de 2 anisori. As vrea sa fac pasul si sa-i spun sa ne mutam impreuna. Asta ar insemna sa imi asum datoria de tata pentru fetita si de sot pentru ea. Ceva ma retine.
Buna ziua. Barbat, 26 ani, facultate, master terminate. Am 1 an de cand am iesit dintr.o relatie toxica. De 2 ani locuiesc in Uk. Aici am cunoscut o fata,englezoaica ce s.a indragostit de mine. Ea are o fetita de 2 anisori. Momentan in proces cu fostul ei prieten cu care are si fetita. El nu si.a asumat datoria de tata motiv pentru care ea a rupt orice legatura cu el, nu e trecut nici pe certificatul de nastere al fetitei, violent cu ea, abuziv, consumator de alcool si droguri. A locuit cu ea 3 ani. Ea are 27 de ani, in urma cu 3 ani si.a pierdut mama, cancerul fiind motivul. Momentan locuieste cu tatal ei si fetita. Lucram amandoi in acelasi loc, eu tura de noapte ea de zi.
Provin dintr.o familie x4 membri. Sora 22 cu mici probleme de sanatate. Toti 3 locuiesc in romania.
Nu profesez pe ceea ce am invatat. Dar imi castig venitul si sunt apreciat de toata lumea.
Ma intalnesc cu aceea fata de 2x pe sapt atat pentru sex cand si pentru a petrece timpul. I.am cunoscut tatal, fratele si cateva rude.
Ma consider o persoana buna, calma, generoasa. Sunt intr.un punct cand nu stiu ce sa aleg, ce sa decid. Asi vrea sa fac pasul si sa.i spun sa ne mutam impreuna. Asta ar insemna sa imi asum datoria de tata pentru fetita si de sot pentru ea. Ceva ma retine. Asi dori o parere, sfat de viata. Nu am discutat cu parintii insa intentionez sa o fac. Daca ar putea cineva sa imi dea un sfat, asi aprecia. Multumesc
nu imi este foarte clar ce parere doresti sa auzi. Inteleg ca ai ‘o retinere’ si ma gandesc ca parerea pe care ne-o ceri este in aceasta directie insa nu ai formulat-o exact si nu as vrea sa banuiesc. Poti reformula?
Cred ca cineva poate face acest pas (a-si asuma mutarea si fetita) cand chiar isi doreste asta. A face acest pas doar din dorinta de a fi o persoana buna si generoasa este o greseala, care pe termen lung isi va arata urmarile. Mai sunt si alte motive? O iubesti pe aceasta femeie? Sau, macar esti indragostit de ea? O relatie are nevoie si de asta. Sfatul meu este sa pui pe hartie argumentele pro si contra, fara a te sfii sa le pui si pe cele “rusionoase”. D.ex. Am imparti chiria.Apoi, tragi linie si vezi ce iese. Succes!
Sa inteleg ca-ti este teama de riscuri? Tu ce sentimente ai si pentru acel copil? Nu este usor sa cresti un copil care nu este al tau si cred ca asta e principalul motiv pentru care eziti in a face pasul. Orice relatie, cu sau fara copil presupune si “riscuri” dar trebuie sa-ti asumi responsabilitatea pentru tot ce insemna aceasta, cu bune sau cu rele, si mai ales, in cazul tau, sa fii constient ca mai tarziu pot aparea regrete, reprosuri. Viata este un risc, tu cat poti sa-ti asumi?
Dacă vrei să faci pasul acesta doar din milă, din cauza experiențelor neplăcute prin care a trecut, cu siguranță e o greșeală. Dacă o faci din sentimente profunde de iubire ( ceea ce nu prea reiese din postarea ta) este în regulă.
Bună ziua. Aud că te preocupă asumarea poziţiei de tată pentru acest copilaş. Eu îţi propun să te uiţi mai atent la poziţia de iubit/partener/amant, al acestei femei cu care ai o relaţie. Cheia este acolo. Tu, alegând să mergi acolo, la locuitul împreună, vei întări şi-ţi vei asuma relaţia cu ea, fetiţa va fi o persoană micuţă care va locui cu voi. Nu vei fi tatăl ei, ci o prezenţă masculină cu care ea va interacţiona, în principiu cerându-ţi timp, atenţie, disponibilitate. Aceste lucruri (timp, atenţie, disponibilitate) îţi sunt cerute, în fiecare secundă, de orice e în jurul tău şi te solicită, cât de puţin. Serviciul, prietenii, o aplicaţie de telefon. Disponibilitatea de a-i oferi atenţia ta micuţei poate veni natural, dacă te vei simţi hrănit şi împlinit în relaţia principală, cea cu femeia ta
Sunt insarcinata in 7 saptamani si sunt foarte stresata deoarece cunosc cateva cazuri de mame, prietene ale mele, care au copii cu retard mental, autism etc.
Buna ziua . Sunt insarcinata , sarcina e destul de mica in am dorar 7 saptamani , problema este ca sunt foarte stresata pentru ca , cunosc cateva cazuri unde mamele prietene de a le mele au copii cu retard mental , autism etc . si din aceasta cauza eu ma tot gandesc daca o sa fie si copil meu asa ce sa ma fac cum sa facs a nu fie chestia asta este un stres enorrm pentru mine nu stiu cums a trec peste pana si noapte visez despre asta . Stiu ca este toata voia lui Dumnezeu si ca totul depinde de el dar nu pot sa nu ma gandesc .
Acestea sunt frici normale pentru o mama,mai ales la prima sarcina. Eu am 3 copilasi,si iti confirm ca nu e usor nici inainte de nastere nici dupa. Multumesc Cerului ca sunt copii normali. Si eu am avut temeri asemanatoare,duse la extrema. Cel mai bine ar fi sa alegi un medic foarte competent care sa-ti supravegheze sarcina, pentru mine a contat enorm doctorul. A fost ca un inger pazitor pentru copiii mei. Un adevarat profesionist care mi-a explicat totul sincer,si cum mi-a spus asa a fost,nu a gresit niciodata. Octavian Rotaru este numele lui,il gasesti la spitalul Elias din bucuresti.
Vorbeste despre aceste temeri cu sotul tau si mergeti impreuna la un psiholog pentru linistea ta. Vei avea nevoie cu siguranta de psiholog mai ales dupa nastere. Acum poate ti se pare ciudat ce-ti spun,dar cand vei ajunge acasa cu copilul vei sta numai cu ochii pe el. Îi vei verifica fiecare respiratie,vei studia fiecare particica de corp si te vei panica de cate ori vei ațipi si tu putin. Da,eu asa am patit la primul copil. Nu a avut cine sa ma indrume,nu m-a ajutat nimeni…Asa ca daca iti permiti sa vizitezi un psiholog ,fă-o! E cel mai bine pt tine.
Daca aveti grija de sanatatea dvs in timpul sarcinii, mergeti periodic la control, monitorizati sarcina, nu beti alcool, nu fumati, va alimentati corespunzator si sa nu faceti excese, sansele sunt mai mici ca copilul sa aiba probleme. De asemenea asta tine si de ereditate, dar si de varsta dvs (problemele apar mai des la femei trecute de 35 de ani). Nu in ultimul rand, starea psihica este importanta. Deci unul din lucrurile pe care le puteti face este sa nu va stresati, astfel si copilul se va simti mai bine si nu ii transmiteti starea dvs. Curaj si nu in ultimul rand, felicitari!
Important este de ce ti-e frica? De iubit îl vei iubi la fel indiferent de cum e, este al tău. Fricile pot veni din nevoia de confirmare sociala, frica de a nu fi judecata, de a nu se ridica copilul la anumite standarde pe care tu le ai. Cat încă ești “libera
Sunt o fată de 18 ani, o copilă care a făcut un păcat foarte mare. Am luat viata unui îngeraș cu o lună în urmă și regret de atunci în fiecare clipă.
Buna. Sunt o fata de 18 ani..o copila.. care a facut un păcat foarte mare.. a luat viata unui ingeras acum o lună in urma si regreta de atunci in fiecare clipa. Tot timpul ma gandesc la ce am facut cum de ce. Plâng cand vad copii alaturi de părinții lor si cand vad pe cineva imi vine sa.i spun o sa un bebe dar ma opresc. Am facut asta pentru am considerat ca sunt prea mica pt aceasta etapa a vietii ca nu o da mai pot face ce am de gând. r acum nu stiu ce sa să mai fac numai la el ma gandesc chiar il si visez “un băiat brunet”. Am vorbit cu logodnicul meu si i Am spus sa facem un copil ca eu nu pot trece peste asta..dar nu e de acord acum. Vă rog dati.mi un sfat ca nu stiu ce sa mai fac..
Nu cred ca un copil te-ar ajuta. Gândul tau va fi tot acolo. Încearcă sa iti dai seama de ce ai facut aceasta alegere. Varsta prea frageda, instabilitatea financiara, studii neterminate..Fa-ti un plan, stabileste niste teluri clare care sa fie îndeplinite inainte sa intemeiati o familie si concentreaza-te pe ele. Vei simti apoi când va fi momentul sa devi mama.
Îți recomand cu căldură o vizita la un psihoterapeut pentru a trece peste această situație. Este un proces complex și nu putem sa te ajutam prea mult cu un comentariu pe Facebook. Curaj și nu mai pierde timp căutând răspunsuri sau punând întrebări . Mult succes !
Eu doar atat am de spus, e de apreciat ca ai avut curajul sa iei decizia asta (deloc usoara de altfel) si nu ai mers cu lucrurile inainte independent de ce voiai sa faci, cum se intampla in atatatea cazuri. Acuma sigur ca o perioada o sa fie mai dificil sa te obisnuiesti cu noua realitate, spui si tu ca esti trista, astea sunt lucruri normale si mai important, tranzitorii. Give it time. Si sigur, dpdv pragmatic nu cred ca ar ajuta sa faci alt copil ca sa.l inlocuiesti pe cestalalt, ca nu sunt intersanjabili. Cred ca ar fi indicat sa amani orice decizie majora pana ajungi intr.un loc emotionally safe enough sa te asiguri ca ai trecut peste pierderea asta si ca vrei sa ai noul copil, nu sa.l folosestica un substitut. Best of luck!
Consiliere, iti va alina ranile din suflet mersul la un specialist.
Ai nevoie de timp. Nu ca sa uiti, ci ca sa te ierti. Nu ca sa te acuzi in continuare sau sa suferi, ci ca sa te dezvolti si sa devii parintele care iti doresti sa fii si sa ii poti oferi copilului tau ce nu ai simtit ca ii poti da tu si partenerul tau acum. Ai nevoie de timp pentru a te echilibra. Un copil e bine sa vina cand e dorit de ambii parinti si nu pentru a umple un gol, a linisti o vina sau a substitui ceva pierdut. Toate vin la momentul potrivit si iti doresc un drum frumos pana acolo! Esti tanara si ai toata viata inainte
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
