Am fost abuzata sexual în copilărie, la 8 ani, de fratele meu și de alți prieteni de maximum 15 ani. Acum am 23 de ani. l-am iertat, dar asta cred ca asta m-a făcut sa fiu introvertita și am și disconfort intim uneori cu soțul meu.
Bună ziua,
Am fost abuzata sexual în copilărie la maxim 8 ani de fratele meu și de alți prieteni de maxim 15 ani. Acum am 23 de ani l.am iertat dar asta cred ca asta m.a făcut sa fiu introvertita și am și disconfort intim uneori cu soțul meu. Menționez ca soțul știe și a reacționat foarte bine, însa părinții nu știu nici pana acum. Fratele niciodată a cerut sa deschidem acest subiect. As dori o soluție, ce ma îndrumați?
Bună. Înțeleg ca sunt doua aspecte pe care ați vrea să le rezolvați : o discuție cu fratele, familia și alt aspect relația de cuplu. Pentru asta ar fi util sa parcurgeți un proces terapeutic pt a va vindeca niște răni,a va găsi liniștea sufleteasca, echilibrul. Mult curaj!2
Va recomand sa abordati tot ce va framanta intr-o psihoterapie individuala. Exista niste rani din trecut care si-au pus amprenta asupra dvs si care nu pot fi depasite decat scotandu-le la lumina intr-un mediu de siguranta, intelegere si sustinere afectiva neconditionata. Treptat veti reusi sa vindecati aceste amintiri cu ajutorul specialistului. Curaj, numai bine!
Sa destainuiti asta parintilor poate sa va elibereze sufletul de povara si sa va imbunatateasca radical viata. Pana la urma, ei sunt fiintele cele mai apropiate inimii dumneavoastra si singurele persoane care va vor vrea intotdeauna binele! Daca veti alege sa discutati cu ei, puteti sa faceti asta in compania sotului, fiindca el stie deja si ar fi un plus de confort.
In primul rand apeleaza la terapie individuala. Ai nevoie sa treci printr-un proces de vindecare complet. Impreuna cu terapeutul o sa poti discuta concret pasii pe care sa-i urmezi. Este o situatie complexa si nu putem sa stim cum reactioneaza parintii sau fratele tau. Succes!
Am o fetița de 13 ani. Nu prea comunică cu colegii, aproape nici cu noi, părinții, este foarte retrasă, iar recent am descoperit o înregistrare în care ea vorbea cu o prietena imaginară.
Am o fetița de 13 ani,nu prea comunică cu colegii este foarte retrasă nu comunică aproape nici cu noi părinții și an descoperit recent o înregistrare în care ea vorbea cu o prietena imaginară.Sint probleme care să mă îngrijoreze?
Este util să începeți un proces terapeutic. Este nevoie să înțelegeți ce anume a determinat-o să se închidă în ea. Prin “începeți ” înțeleg și fata și dumneavoastră ca părinte. Ar fi util să învățați Cum să-i intelegeti nevoile,temerile și Cum să o ajutați să depășească această fază. Succes
In afara de psihoterapie va recomand sa o duceti la un sport!
Nu mai am rabdare cu fetita de 1 an si 6 luni. E o fetita tare isteata, dar si nazdravana.
Buna ziua!
Nu mai am rabdare cu fetita de 1 an si 6 luni. E o fetita tare isteata dar si nazdravana. O iubesc din tot sufletul meu dar uneori simt ca nu mai pot. Ea este inca alaptata si cand sunt doar eu cu ea mereu cere san, abia reusesc sa fac ceva de mancare. Imi sta numai intre picioare chiar daca incerc sa ii dau ceva de facut si ei. Singura solutie e scaunul de masa, acolo mai sta cat de cat. Eu sunt o pers mai inceata, imi place sa fac lucrurile mai greu dar bine, ea e opusul meu si imi e tare greu. Cand e cu sotul parca e alt copil, coopereaza, il ajuta la ce face el, nu plange si nu e maraita. Cum apar eu, cum se schimba. Stiu ca ei in preajma mamelor sunt altfel dar deja nu mai pot. Sotul cand vede ca gresesc imi spune cum ar fi trebuit sa abordez situatia, si-a dat si el seama ca nu mai am rabdare cu ea. El ma ajuta foarte mult si cu fetita si cu treburile din casa. Lucrez 2 ore pe zi dar acum sunt in concediu si abia astept sa incep din nou. La serviciu imi place si abia astept sa
plec sa ma detasez 2 ore. Fetita ramane de obicei cu sotul, doar in weekend sta cu mama mea. E un copil sociabil, ii place sa se joace cu bunicii deci nu e nici o problema cand plec, nu plange dupa mine. Poate vreun psiholog imi poate spune daca e normal comportamentul fetitei fata de mine. Intarcarea nu e o solutie, nu ma simt eu pregatita plus ca ea e innebunita dupa san. Eu ce vitamine as putea lua?
Multumesc!
Mezinul nostru are 7 ani si jumatate, a fost si inca e ca si fetita ta. Eu, la 1 an si 9 luni l-am intarcat pt ca nu mai dormeam noaptea, cerea san continuu, eram suzeta lui. Spre marea mea surprindere a fost intelegator, a acceptat ca nu se mai poate, nu a plans, dar am continuat sa dorm cu el. E un copil foarte sociabil, istet, dar foarte atasat de mine. Situatia se schimba in afara casei, devine un copil total detasat de mama. Mai avem un baietel mai mare, care nu se manifesta asa, dar eu incerc sa echilibrez balanta.Trebuie sa fii intelegatoare, rabdatoare, este mica si nu se poate manifesta altfel. Posibil dupa intarcare sa se manifeste diferit, desi nu e o regula.
Asa fac mai toți în prezenta mamei, pentru ca noi mamele în general cedam mai ușor. Iritabilitatea vine din faptul ca probabil noaptea suge mereu și sunteți obosita și tracasata. Și mie mi se întâmplă să fiu mai agitata când nu dorm noaptea, cred ca cel mai bine, dacă aveți posibilitatea sa o lăsați o ora, doua cu cineva, timp în care sa va odihniți sau relaxați, în felul acesta și bebe este plimbat și dvs. relaxata. Un pas important ar fii sa alăptați la culcare și trezire.
Este adevarat ca gândurile noastre sunt mai puternice decât ne închipuim? Dacă ne gândim cu o anumită intensitate la un lucru, acela ar putea deveni realitate?
Buna!
De curând am urmarit in documentar despre puterea minții.
Este adevarat ca gândurile noastre sunt mai puternice decât ne închipuim?
Dacă ne gândim cu o anumită intensitate la un lucru,acela ar putea deveni realitate ?
Da, este adevarat. Fizica cuantica si nu numai spune acest lucru, pe langa multe altele.
Da, dar depinde cum te gandesti. Trebuie sa te gandesti strict la prezent, ca si cum s a intamplat deja(daca este vorba despre ceva pozitiv) si fara negatie si sa simti in toata fiinta ta acel lucru ca fiind adevarat, in caz contrar, poti atrage opusul. De ex: corect: sunt bogata financiar si imi permit tot cea ce imi doresc. Gresit: nu sunt sarac/a, nu am dusmani etc. Corect: sunt un om implinit si sanatos. Gresit: nu am nici o boala. Corect: sunt un afacerist de succes. Gresit: voi avea o afacere de succes.
Tot ceea ce traiesti in prezent, este rezultatul a ceea ce ai gandit in trecut. Daca iti place viata ta, continua asa. Daca nu iti place prezentul tau, schimba modul in care gandesti
Da, noi creem propriul viitor prin modul in care gandim. Atragem sau respigem ocazii, sanse, oameni…
…mai mult decat gandurile, sistemul nostru de credinte influenteaza viitorul. Toate acele lucruri de care esti sigur si toate afirmatiile pe care ti le spui zilnic si care par a fi simple pareri, dar sunt mai mult comenzi catre subconstient
Cred ca nu e suficient doar sa ne gândim la ceva. Sigur ca gândurile noastre implica multa energie direcționata spre ceva, dorințe sa spunem. Dar daca rămân doar gânduri și nu se duc spre acțiune, ci doar spre visare, e o capcana. Nu vei obține nimic dacă doar stai și te gandesti cum ar fi dacă… Directioneaza-ti și eforturile spre îndeplinirea dorințelor. E o vorba românească “Dumnezeu îți dă, dar nu îți baga și în traista”. Sa și facem, nu doar sa visam si sa ne gândim.
Cognitivul este o carapace care justifică sau explică emoţionalul. Deciziile se iau de acolo, din emoţie, iar scenariul afectiv se scrie în mica copilărie, în primii 5 – 7 ani. Dacă acolo sunt părţi traumatizate, nevoi neîntâlnite, credinţe limitative, toate acestea vor crea modul în care se percepe realitatea şi vor genera gândirea negativă. Aşadar, rescrierea acestor tipare de gândire se face prin repararea la nivel emoţional.
Crăciun cu blândeţe şi prezenţă tuturor
Am o mare problemă cu care mă confrunt de luni întregi. În fiecare zi am stare de vomă si ma gandesc ca am fel si fel de boli. Mai ales cancer sau orice boala incurabila… Uneori plang fără motiv, ma stresez pe mine, dar și pe soția si mama mea…
Bună ziua! Am o mare problemă cu, care mă confrunt zi de zi…. De fapt de luni de zile, totul a început cu o stare de vomă… Prin vară, care a persistat câteva zile ceea ce m-a facut sa caut pe net soluţii,si ce sa fac sa scap de starea de vomă… Iar acolo am gasit fel si fel de boli care avea ca simtom starea de vomă, iar in acel moment am facut un atac de panică, m am speriat foarte tare…. Am facut si analize, au iesit bune acum cateva luni… Am facut si un ecograf la ficat, a iesit ok si acela.. Urmează să fac o endoscopie… Sa vad daca intradevar este ceva de la stomac sau pe sistem nervos…. Va spun sincer ca in fiecare zi am aceasta stare si ma gandesc ca am fel si fel de boli… Mai ales cancer sau orice boala incurabila… Uneori plang fără motiv, ma stresez pe mine cat si pe cei din jurul meu… Mai ales soţia si pe mama mea… Am stari de stres din cauza că nu mi trece starea de voma, imi fac fel si fel de ganduri… Va rog ajutati ma cu niste sfaturi, multumesc mult… O zi bună!
pare sa descrieti o tulburare anxioasa… consultati un psihiatru daca totul este ok la ceilalti specialisti. Incercati in acelasi timp sa va schimbati ritmul de viata… poate faceti prea multe si va stresati prea tare? Simptomele pot fi rezolvate insa vor reveni daca nu rezolvati cauza lor. Succes, se poate!
realizati toate investigatiile medicale sub indrumarea, supravegherea medicului! Daca pana acum au fost bune, nu ar trebui sa va faceti griji! Daca ar fi fost ceva grav, ar fi fost semnalat pana acum. Pe de alta parte, toate sunt tratabile! Aveti putina rabdare, si nu mai cautati singur informatie pe net, pt ca ajungeti la ipohondrie- adica teama persistenta de ceva grav! Daca si aceasta apare, se trateaza prin psihoterapie. Mai scrieti-ne ! Sper sa primim vesti bune! Curaj!
Anxietatea poate da foarte multe simptome de aceea, recomandarea mea este ca pe langa investigatiile medicale pe care le faceti pentru a exclude alte cauze, sa consultati si un psihiatru pentru a evalua o posibila tulburare anxioasa. De asemenea psihoterapia poate fi de un real folos deoarece imi dau seama ca sunteti stresat si ingrijorat de starea dvs de sanatate. Numai bine!
e important să descoperiți cauza acestor simptome. dacă din punct de vedere medical sunteti in regula va pot ajuta niste ședințe individuale pentru a descoperi cauza. De asemenea cum s-a mai precizat ar fi bine să nu mai cititi alte cauze si cazuri pentru că va creati o boală pe care nu o aveti . Succes! Sanatate!
Daca dupa investigatii corelate eliminati cauzele fizice din care ati putea percepe starea de greata, e bine sa va ganditi la ce se intampla cand intervine aceasta stare. Spre exemplu cand a aparut prima oara care a fost contextul in care va aflati. Va supara ceva anume? Exista in psihosomatica asocieri intre starile fizice si ganduri, emotii, sentimente. In speranta ca nu va suna prea ciudat, si ca veti putea cauta mai usor cauza starii dvs, va trimit 2 imagini dintr-o carte pe aceasta tema.
Poate fi gastrita.
Nepoata mea are 15 ani are diabet de la 2 ani. Intotdeauna a avut un caracter dificil, nevoie de atentie si egoism exagerat. Problema este ca mananca compulsiv, orice, de fiecare data cand ramane nesupravegheata. In ultimele 5 luni am ajuns de 5 ori la urgenta cu ea, in criza de acido-cetoza, ultima fiindu-i aproape fatala.
Nepoata mea are 15 ani si de la varsta de 2 ani sufera de diabet tip 1. Intotdeauna a avut un caracter dificil, nevoie de atentie si egoism exagerat si pe masura ce a crescut, au evoluat si trasaturile ei negative. In ultimele 5 luni am ajuns de 5 ori la urgenta cu ea in criza de acido-cetoza, ultima fiindu-i aproape fatala. Problema este ca mananca compulsiv, orice, de fiecare data cand ramane nesupravegheata si minte din reflex in apararea ei, chiar si cand este prinsa in fapt. Oricat am incercat sa o responsabilizam ea refuza sa-si asume orice raspundere, nu-si face insulina la timp, ascunde glicemiile mari doar ca sa nu rateze o masa, plange in hohote cand e nevoie sa astepte sa-i scada glicemia pentru a manca, etc. Probleme in familie sunt din plin, mama ei (sora mea) are o tumoare cerebrala si e in dureri mai tot timpul, nefiind capabila sa o supravegheze constant, au probleme financiare deoarece tatal nu reuseste sa acopere toate cheltuielile, are si o sora mai mica pe care nu o suporta pentru ca e sanatoasa si, fiind foarte cuminte din fire, nu e niciodata certata spre deosebire de ea. In plus e si varsta dificila. Am incercat un psiholog insa nu e de ajuns. Refuza orice asumare sau acceptare a situatiei in care se afla si se autodistruge progresiv. Suntem disperati si nu stim ce am putea face pentru ea. Bani nu sunt suficienti pentru psihologi si nutritionisti de top iar sistemul nu ne ajuta nicicum in aceasta situatie. O internere intr-un centru psihiatric ar fi o solutie? Multumesc!
Este o situatie complicata din cate inteleg si sunt mai multe probleme la mijloc care nu usureaza deloc lucrurile. Este necesara dupa parerea mea atat o evaluare psihiatrica cat si terapia, preferabil cea de familie. Spun asta deoarece comportamentul ei poate fi o tulburare de conduita care sa isi aiba originile atat in neacceptarea propriei persoane cat si a relatiilor cu ceilalti membrii ai familiei. Un tratament psihiatric daca este cazul va ajuta, dar in paralel cu psihoterapia. Nu stiu in ce masura internarea intr-un centru psihiatric pentru minori i-ar fi de folos, deoarece inteleg ca ea trebuie sa tina si un regim special, insa va recomand sa sunati la Spitalul de Psihiatrie Constantin Gorgos din Bucuresti (daca locuiti aproape) si sa va interesati de conditiile de spitalizare a Sectiei Psihiatrice pentru copii, unde poate beneficia si de evaluare si tratament psihiatric si de evaluare psihologica si terapie. Eu va las mai jos un link si sfatul meu este sa va interesati ce se poate face in cazul acesta. Tineti-ne la curent! Sarbatori cu bine!spitalulgorgos.com/informatii-pacienti/conditii-de-spitalizare/
Sotul meu a mai fost casatorit si sunt invidoasa pe fosta sotie. Ca e mai slaba, ca e mai fericita fara el, mai frumoasa，cu o situatie materiala mai buna, cu haine frumoase, iese mereu peste tot. Timp in care noi avem o situatie grea si multe datorii. Imi este rusine sa ies, ne invartim in acelasi oras mic…
Buna ziua.Tind sa cred ca am o problema..Sotul meu a mai fost casatorit..de cand suntem impreuna mereu sunt invidoasa pe fosta sotie.Ca e mai slaba，ca e mai fericita fara el，mai frumoasa，are o situatie materiala mai buna，locuieste cu parintii sotului in casa acestora，e fericita，are haine frumoase，iese mereu peste tot..Timp in care noi avem o situatie grea si multe datorii，de multe ori abia avem bani pt cele necesare，sotul munceste zilnic pt a ne descurca macar putin..Nu stiu ce sa mai fac sa scap de obsesia asta..De ceva vreme imi este rusine sa ies pe undeva pt ca ne invartim in acelasi oras mic si imi e teama sa nu ma fac de ras avand in vedere persoana ei..
Da, ai o problema!
Acum 2 ani am lăsat totul în țară pentru un străin întâlnit pe Facebook. Totul a fost super pana acum vreo 2 luni, când m-am uitat în telefonul lui și am descoperit conversații cu alte femei…
Bună. Numele meu este Claudia și povestea mea este cam așa. …Acum 2 ani am lăsat totul în țară servici.copil.familie..Tot. .Și am venit în Olanda pentru un barbat cu care eram împreună de 1.5 ani…Nu mi-a fost ușor sa las tot dar de când eram tânără îl tot visam…îi visam corpul dar nu și fața. .menționez ca atunci când ne-am cunoscut eu eram divorțată după 23 ani de casatorie..Și ne-am întâlnit pe Facebook întâmplător. .Dar când i-am văzut pozele am știut ca el este cel din visele mele..Cel pe care îl tot visam..Menționez ca pot câteodată sa simt lucruri..Nu m-am testat ptr asta dar..s-au adeverit..Deci în 2015 m-am mutat aici totul a fost super pana acum vreo 2 luni..Când telefonul lui a sunat la 2 noaptea..firește am fost curioasa..El dormea..Și m-am uitat în telefon..Și am descoperit conversații cu alte femei..le-Am făcut poze..Iar când ne-am certat i le-am arătat. .El spunând de fiecare data când primea mesaje ca nu e
nimic..Ca totul e doar în mintea mea..bineînțeles ne-am certat urat..Iar el nu mai vrea sa ne împăcăm. .Spune ca încă mă iubește dar nu mai poate sa fim împreună din cauza geloziei mele…Acum de 3 saptamani plâng intr-una.am încercat sa vorbim.i-am promis ca nu o sa mă mai intereseze…Dar nimic…mi-Am făcut reproșuri mie însămi căci nu vreau sa pierd tot ce am aici..Nu stiu ce sa îi spun..Cum sa îl fac sa se răzgândească. .Nu înțeleg de ce prefera sa abandoneze 3 ani jumate de relație. Nu știu nu știu cum sa procedez..El spune ca prietenii vor rade de el ca ne-am împăcat iarăși. .Eu am avut teama ăsta de a nu pierde tot și acum..El este zodia Pesti..Iar eu Taur..Suntem orgolioși amândoi. .Sunt disperata..Am servici aici.merg la un curs de limba..predau și aerobic la o sala..Nu vreau sa pierd tot..Am fata la facultate în țară și am nevoie sa rămân aici..Nu îmi permit sa mă mut cu chirie..Nu stiu nu știu. .Sunt distrusa.El mi-a zis ca
pot sa stau la el pana când cred .Adică pana rezolv cumva..Și aseară am discutat..Și mi-a zis din nou ca nu poate trece peste faptul ca m-am uitat în tel lui și am făcut și poze..Dacă e ceva de făcut va rog un sfat..Mulțumesc.
Spuneti ca nu vreti sa pierdeti tot…nu puteti ramane fara dansul? Sincer,chiar credeti ca asta poate fi un motiv pt un om care iubeste? Poti sa iubesti si sa nu fii sincer sau sa renunti asa usor?
Unele pretinse pierderi sunt un real castig. O persoana care va minte nu e prietenul dvs. Nu aveti nevoie de aceasta relatie toxica, ci de sinceritate cu propria persoana.
Direct un escroc sentimental …sufera o data sii v a fii greu decit sa stai asa cu el la infinit…
In primul rand in cazul dv functioneaza vorba aia cu se ntoarce roata.traiesti exact ce a trait probabil barbatul care l ai lasat aici cu tot cu copil si ai plecat…in fine asta ca o observatie…..sincer nu merita sa lupti pt el pt ca nu e implicat in relatie la fel ca tine cu toate ca si tu ai mai mult interes acum decat iubire.pana la urma nu vrei sa pierzi ce ai material sau sentimental ?????. Nu asta conteaza ..sfatul meu este sa treci peste situatie lasand lucrurile sa mearga de la sine…NIMIC NU E INTAMPLATOR….SI VEI VEDEA CA TOT RAUL E SPRE BINE…..DIN TOATA NENOROCIREA CARE E PE CAPU TAU E SI CEVA POZITIV SI BINE PT TINE PANA LA URMA…..VEI VEDEA. CAPU SUS’ !
Se foloseste de santajul emotional. Probabil ca o sa revina la sentimente mai bune.
Am 17 ani si nu mai am nicio motivatie de a invata. Majoritatea profesorilor nu isi mai dau interesul, vin si pleaca plictisiti din clasa.
BUna ziua! Am 17 ani si nu mai am nicio motivatie de a invata. La scoala majoritatea profesorilor nu isi mai dau interesul, vin si pleaca plictisiti din clasa. Exista o mafie a meditatiilor: ei nu predau cum trebuie, fiindca stiu ca exista prosti care dau bani de rup la pregatiri. Stiu ca a invata este pt viitorul meu, dar pur si simplu mi s-a acrit. Cum sa imi recapat interesul pt scoala?
Motivatia nu vine din ce “trebuie” sa faci ci din ceea ce “vrei” sa faci! Deci… nu pasiunea profesorilor pentru ceea ce fac ei e important ci pasiunea ta! Daca gasesti un domeniu care te pasioneaza, vei putea studia de placere si nu de corvoada! Resursele sunt nelimitate (google it!
Sunt casatorita de 4 luni, iar sotul meu a intrat in depresie, plange si spune ca ii vrea pe parintii lui si ca eu l-am despartit de ei. A plecat la ei si a blocat orice cale de comunicare…
Buna! Am 22 ani si sunt casatorita de 4 luni. Parintii lui nu prea au fost deacord cu relatia noastra deoarece nu voiau ca baiatul lui sa plece de langa ei. Dupa nunta eu le-am spus parintilor lui sa nu se mai bage in relatia noastra si s-au suparat foarte tare. De atunci ei au tot incercat sa-l influenteze sa divortam. Acum, el a intrat intr-o depresie, nu mai doarme, nu mai mananca, plange si spune ca ii vrea pe parintii lui si ca eu l-am despartit de ei. Fara sa imi spuna a plecat la parintii lui si a blocat orice cale de comunicare, nu pot lua legatura cu el. De cand ne-am casatorit vrea sa ne certam zilnic din cauza parintilor lui, practice plange dupa ei. Ce ma sfatuiti sa fac:?
eu mi-as reevalua relatia in acest punct. Pare ca proverbialul ‘cordon ombilical’ nu a fost taiat (imi imaginez ca aveti varste apropiate) si ca aceasta unire a voastra a fost extrem de pripita. Poate fi o lectie pt fiecare.
Eu as spune ca “ce incepe prost,de regula se termina si si mai prost”. Omul trebuie sa invete pe propria piele ce se intampla asadar,lasati-l in pace. Daca dansului nu ii lipsiti nedandu-va o semn,de ce ati face mai mult dvs?
Sa il lasi in pace, ai toata viata înainte. Te-ai căsătorit cu un băiețel, nu cu un bărbat!
Bună.Din descriere ta pare ca el este încă dependent de părinți, aici din păcate nu ai cum sa intervii. Cum vezi tu o relație pare sa fie diferit de cum vede el o relație.
Inteleg ca l-ai pus practic sa aleaga intre tine si parintii lui, el nefiind pregatit sa se desparta de ei. Cel putin in acest moment, ori ii accepti tu pe parintii lui, si accepti influenta lor asupra lui, ori mergi mai departe.
Un barbat care nu poate sta departe de parinti este un baietel nesigur pe el,pe ce vrea de la viata lui si care nu v-a avea niciodata o familie.Nu ai pierdut decat 2 ani din viata dar ai invatat ce tip de barbat sa nu mai alegi!Oricum nu te-a iubit,asa a crezut doar! Zi merci ca se termina!Crede-ma ca este ceea ce se numeste un neispravit,un neterminat!Parintii lui l-au crescut intr-un mod autoritar,schilodindu-i dezvoltarea psihoafeciva! Cu cat divortati mai repede cu atat poti merge mai departe,vei intalni un barbat adevarat care isi doreste Sotie nu surogat de mama!
In ce priveste comentariul Monicai Enescu,sa nu accepti ca familia pe care o vei avea sa fie condusa de parinti,indiferent ai cui.In familia tanara sotii stabilesc lucrurile nu socrii!
Multi tineri proaspat casatoriti la o varsta frageda nu sunt capabili sa faca DIFERENTA dintre familia de ORIGINE, SI FAMILIA LOR! Sunt capabili sa sacrifice PROPRIA familie, pentru a ramane in gratiile unor parinti prea posesivi…
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
