Am muncit ani buni intr-un colectiv toxic. Abuzurile, jignirile si frustrarile altora varsate pe mine erau periodice. Stresul era foarte mare. Terapeutul mi-a recomandat sa pastrez locul de munca pentru ca din acel mediu toxic sa pot invata ceva. Din cauza multiplelor simptome neuro-vegetative si a stresului, am fost diagnosticata cu “tulburare de adaptare nespecificata”.
Din cauza multiplelor “simptome nero-vegetative” sau a “stresului”, la inceputul anului 2016 am fost diagnosticata de catre un psihiatru din Sibiu cu “tulburare de adaptare nespecificata” si am inceput pe langa un tratament medicamentos cu escitalopram si un an de zile psihoterapie cu un psihoterapeut clinician, asa numita psihoterapie ericsoniana. Nu am simtit progrese deloc, ci stagnare, simteam ca arunc banii pe fereastra. Aveam terapie o data la 2 saptamani.
Povestea mea suna ca asa:
Munceam la acel moment de ani buni intr-un colectiv toxic, unde nu exista coordonare, sefi, organizare sau comunicare eficienta. Abuzurile, jignirile si frustrarile altora varsate pe mine erau periodice. Chiar si intre ei, colegii se suspectau de tot felul, fara includerea mea in vreun fel in conflicte. Colectivul era mic. Stresul foarte mare si invidia a doua colege maxima. Terapeutul mi-a recomandat sa pastrez locul de munca pentru ca din acel mediu toxic eu sa pot invata. Am invatat cateva scheme prin care sa ma pot apara de atacurile verbale ale colegelor, de frustrarile lor gratuite pe care incercam sa le alin, dar la un moment dat am simtit ca mi s-a umplut paharul si am demisionat. Am intrerupt psihoterapia pe lipsa de fonduri, dar si fiindca nu simteam progrese. Ma simt pierduta. Nu ma pot motiva si mobiliza sa fac ceva cu viata mea.
Prezentare succinta conform detaliilor solicitate:
Varsta 31 ani, studii postuniversitare, am 2 prietene apropriate si multi alti prieteni, am relatii sexuale normale in cadrul unei relatii amoroase stabile de 2 ani, necasatorita, fara copii, fara ocupatie momentan din 08.12.2017, nu am nici o problema cu politia/alte organe de ordine publica, nu am istoric de afectiuni psihice in familie, relatie normala cu parintii, relatii reci cu sora
Ce ma sfatuiti sa fac? Imi puteti recomanda un terapeut?
Pornește un demers pentru a căuta un nou loc de muncă diferit sau începe o nouă specializare, altceva ce visai să faci/ să înveți. Oameni toxici sunt peste tot, dar soluția la problema ta (diagnosticul care ți s-a pus) este să te expui la realitatea lucrurilor și să dezvolti imunitate. Psihoterapia are efecte, trebuie doar să găsești terapeutul cu care te simți ok. Referitor la chestia asta, mă întreb și altfel: oare nepotrivirea cu terapeutul (“așa numita terapie ericksoniana”) nu este tot un mod al tău de a te autosabota? Uneori menținem o problema în viața noastră fără să ne dăm seama; prin ceea ce facem ne autosabotam de fapt..și motivele sunt care mai de care mai incredibile. Resurse observ că sunt în viața ta, rămâne să realizezi unde există blocajul.
Cat timp ati facut terapie? Care au fost obiectivele terapiei? Ce asteptari aveati de la terapie, in ce fel sperati sa va ajute, concret? Ce nevoi aveti in momentul de fata?
Acum ceva timp am gasit pe cineva pe internet din alta tara, mai exact din Dubai. Totul parea destul de frumos, faceam schimb de idei… Greseala pe care am facut-o este aceea ca el mi-a cerut niste poze cu mine goala si niste clipuri unde sa apar goala si sa ma misc, eu am acceptat si i-am trimis…
Buna ziua! Va implor sa ma ajutati,sunt foarte disperata si nu stiu cum sa depasesc o situatie. Simt ca imi pierd mintile si ma gandesc sa imi pun capat zilelor sa scap de aceasta framantare.De ceva timp am o mare problema, am facut o greseala cumplita si imi este foarte rusine si frica. Acuum ceva timp am gasit pe cineva pe internet din alta tara, mai exact din Dubai si am inceput sa vorbim. Totul parea destul de frumos, faceam schimb de idei, eu descopeream mai multe lucruri despre traditiile musulmanilor, el de asemenea invata despre ale noastre.. Am vorbit cu el cam un an, aveam discutii din ce in ce mai profunde si ne faceam planuri. Greseala pe care am facut-o este aceea ca el mi-a cerut niste poze cu mine goala si niste clipuri unde sa apar goala si sa ma misc, eu am acceptat si i-am trimis. In vara el mi-a spus ca tot ce voia de la mine era doar sex si daca ajungeam in Dubai pentru asta m-ar fi folosit, am fost foarte nervoasa atunci. El a spus ca toate romancele sunt femei usoare si ca avem un scop ascuns, dar eu tot ce imi doream era sa fiu linistita si ma simteam in regula pentru ca stiam ca el e acolo sa ma asculte mereu. Problema este ca el mi-a copiat toata lista de prieteni de pe facebook si instagram si m-a amenintat in vara ca o sa trimita acele clipuri tuturor cunoscutilor mei ca sa ma distruga, mi-a spus ca vrea un ultim clip cu mine erotic si o sa dispara din viata mea definitiv, nu am acceptat si in timp ce vorbeam cu el video pe whatsapp am luat un pumn de pastile sa ma omor. A fost o perioada grea si reusisem sa trec peste…pana in octombrie pe 21 cand a cautat-o pe prietena mea cea mai buna noaptea si i-a dat mesaj sa imi spuna sa il deblochez pe de whatsapp sau altfel o sa posteze toate acele clipuri cu mine. L-am deblocat, si mi-a spus ca daca nu vreau sa imi distruga viata si viitorul sa ii mai trimit un clip cu mine si o sa ma lase in pace definitiv, am acceptat de frica si dupa mi-a spus ca o sa dispara din viata mea si sa nu ma mai gandesc la ce a fost ca nu o sa se intample nimic si ca ii pare foarte rau. Mi-am dezactivat vechiul cont de fb si mi-am facut altul nou unde l-am blocat direct ca sa nu ma gaseasca. Ideea e ca sunt ingrozita, nu pot sa dorm nu pot sa mananc el are toti prietenii mei si oricand poate trimite acele clipuri. Nu am cum sa ma duc la politie sa spun acest lucru pentru ca stau la tara si stiu ca nimic nu se poate rezolva si nu vreau ca ai mei sa afle. Imi e frica sa imi fac o relatie pentru ca el se poate intoarce din nou in viata mea si intr-o secunda poate distruge tot. Ce pot sa fac in caz ca mai revine si ma mai ameninta? Cum pot trece peste aceasta etapa, jur ca imi este foarte frica si ma tot gandesc sa imi pun capat zilelor. Va implor sa ma ajutati!
Eu zic ca este o forma de santaj, probabil ca nu esti singura fata santajata, in momentul de fata. Cred ca ar trebui sa anunti autoritatile. Cu siguranta o sa-ti raspunda cineva, care o sa te indrume corect cum sa actionezi.2
Eu zic sa mergi la politie. Se cheama santaj si poate plati.
Acest barbat este un abuzator care te-a santajat emotional si ti-a indus o stare de teama si vinovatie. In primul rand ceea ce te sfatuiesc este sa salvezi undeva pe calculator, stick toate conversatiile avute cu el si eventual poze, tot ce ai si ar putea sa-l incrimineze intr-un fel. Date despre el, nume, locatie, cont fb, orice. Trebuie sa stii ca nu esti singura in aceasta situatie si chiar pe acest grup au fost cateva tinere care au avut o experienta asemanatoare cu diversi barbati. Este adevarat ca s-a folosit de tine insa ceea ce face el este ilegal si ar trebui denuntat, deoarece este posibil sa fi facut asta si cu alte femei. Ai putea scrie un mesaj pe pagina Politiei Romane pentru a cere sfatul lor cum ar trebui procedat in acest caz. De asemenea, te incurajez sa stai de vorba cu un psiholog, ai nevoie de cineva care sa te asculte fara sa te judece, si in primul rand trebuie sa intelegi ca ai fost o victima si ca acel barbat nu avea niciun drept sa te santajeze si sa te ameninte, precum si sa faca publice acele poze, pentru asta poate fi acuzat si anchetat. Fii tare, si daca simti nevoia sa stai de vorba cu cineva, scrie-mi. Curaj!
Nu negociem cu teroristii, ci ii raportam. Hartuirea e pedepsita conform legii.
Daca raportezi cazul la politie te ajuti pe tine dar si alte fete ce pot ajunge in situatia ta. Curaj! Daca poti, apeleaza si la sprijinul unui psihoterapeut pentru a discuta despre cele intamplate. Te va ajuta sa treci mai usor peste acest obstacol.
Cred ca poți raporta și la FB sa ia masuri în ceea ce-l privește.
Stiu ca acum totul pare ingrozitor si gandindu-te la ce s-ar putea intampla intri in starile astea. Iti pot spune doar cateva lucruri: de teama si rusinea ta s-a folosit el; sunt sigura ca esti doar una dintre cele pe care le-a pacalit asa; nimic din tot ce se crezi ca ar putea sa se intample nu justifica sa pui in balanta cu viata ta; chiar daca s-ar intampla ce te temi, cu toate ca nu e cazul, cei care te iubesc te-ar iubi in continuare si daca te-ar certa cineva ar fi tot pentru ca tine la tine; peste un timp toate o sa para ca un vis urat din care e bine sa inveti si atat! Ia-ti puterea inapoi. Suntem oameni si gresim. Cu totii! Invatam si crestem asa.
Am cautat si exista posibilitatea sa raportezi santajul si hartuirea pe facebook. Ei trateaza serios acest fapt. Uite un link dar te rog sa mai cauti si tu si sa-i contactezi:
m.facebook.com/business/help/community/question/?id=339153993088106
Daca ti-ai sters vechiul cont ai facut bine. O perioada ar fi bine sa nu ii ai in lista ta pe vechii prieteni de pe FB. Scopul lui era sa te santajeze.
Nu stiu cum ai putea sa-l demasti ca e cam greu sa te protejezi asa.
Atata vreme cat nu mai are acces pe FB la informatii despre tine, timpul va face ordine. Acele poze sunt inutile. Daca erai bogata, atunci pentru el erai o sursa de venit. Asa, nu cred ca reprezinti vreo sursa de finantare. E vremea sa- ti gasesti echilibrul interior.
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Va multumesc din suflet pentru sfaturi. Sunt constienta ca ar trebui sa discut cu autoritatile dar nu vreau ca ai mei sa afle, ei nu m-ar intelege. Ultima data, in octombrie cand m-a cautat dupa ce i-am trimis clipul mi-a spus:” Nu iti face griji ca niciodata nu o sa iti fac rau, nu te mai gandi la asta, concentreaza-te pe lucrurile frumoase din viata ta si fii fericita. Imi pare foarte rau si sper sa ma ierti”. L-am blocat si dupa contul catorva prieteni si am vazut ca are o relatie, imi este teama ca dupa cr nu o sa mai fie impreuna cu femeia aia o sa ma caute iar. Vreau sa imi fac o relatie dar imi este frica. Ce i-as putea spune in caz ca o sa revina? Pana acum l-am tot implorat sa ma lase in pace si sa isi traiasca viata frumos si sa incerce sa isi faca o familie. Din vara si pana acum cand m-a cautat ultima data mi-a fost foarte greu, imi este frica… stiu ca am gresit si imi pare foarte rau… Stiu ca voi fi judecata foarte aspru si lumea nu va uita foarte usor, lucrurile astea nu se uita. Imi este rusine sa ma privesc, am moralul la pamant.. “.
Sunt major, iar mama vrea sa divorteze de tata din motivele ei, mie chiar nu imi pasa daca divorteaza, dar tata nu e de acord si imi face capul calendar zilnic, ca trebuie sa o conving sa vina acasa.
Buna,sunt major iar mama vrea sa divorteze de tata din motivele ei,mie chiar nu imi pasa daca divorteaza dar tata nu e de acord si imi face capul calendar zilnic,ca trebuie sa o conving sa vina acasa, ca alti copii ar lu.o la ,,suturi” ca de ce a plecat,ca o sa crape si ea si noi ca fara el noi nu ne descurcam si ca nu facem nimic fara el etc.si vorbeste de mine ca si cum as avea 2 ani, ca am nevoie ai de mama ,sa.mi faca mancare blabla. Eu orcum am de gand sa ma mut singur asa ca nu.mi pasa dar ce ar trebui sa fac, sa o conving sa se impace sau e treaba ei? Eu o inteleg de ce a plecat, nici mie nu.mi place sa stau cu tata in casa.
Suna a santaj emotional ceea ce incearca sa faca tatal tau .
Se întâmplă des ca în cazul despărțirii părinților, copiii sa fie prinși la mijloc, fiecare părinte incercand sa îl aibă aliat. Decizia și motivele despartirii sau împăcării aparțin părinților . Cred ca ai luat decizia cea mai buna în a nu interveni în,, repararea”relatiei. Tu trebuie sa ai o relație buna cu fiecare părinte, să-i iubești și să-i respecți. Am înțeles ca ești major și ai în plan sa fii pe picioarele tale, să-ți faci drumul tău.
Buna! Relatia parintilor tai e treaba lor! Ceea CE face tatal tau e o dovada de lipsa de asumare. In plus Il deranjeaza faptul ca nu sunteti dependenti de el ASA cum pribabil Si.ar dori pt a va putea manipula. Ii poti comunica ferm Si politicos ca e o problems pe care tb sa o rezolve singur! Tu dai dovada de mai multa maturitate de cat el. Success pe drumul tau!
Sunt divorțat si am un copil de 10 ani care locuiește cu mama lui. Suntem toți în altă țară, dar locuim aproape si îmi văd destul de des copilul. Insa eu si prietena mea am vrea să ne întoarcem în țară, doar că nu știu cum sa procedez cu băiatul meu, ca sa nu creadă că o sa il uit sau că îl abandonez.
Bună ziua. As avea nevoie de niște sfaturi pentru că sunt într-o situație complicată și nu știu cum să procedez. Sunt un bărbat divorțat de 5 ani, am un copil de 10 ani care locuiește cu mama lui, suntem toți în altă țară dar locuim la 20 de km distanță, ceea ce îmi permite să îmi văd destul de des copilul adică în fiecare weekend, cu care am o relație foarte bună și apropiată.Actualmente sunt într-o relație de aproximativ 3 ani cu o femeie pe care o iubesc foarte mult și cu care vreau sa întemeiez o familie. Am vrea să ne întoarcem în țară din mai multe motive, doar că nu știu cum sa procedez cu băiatul meu, nu știu cum sa ii spun că vreau să plec, nu știu cum va reacționa sau cum voi reacționa eu. Am o legătura strânsă cu el chiar dacă ne vedem o dată pe săptămână ne înțelegem foarte bine și mi e frică că o sa fie foarte greu sa ne despărțim. Încet, încet, îi tot zic că dacă eu o plec , sa nu creadă că o sa il
uit sau că îl abandonez ci doar că aici nu prea se mai poate și că într-o zi tata o sa plece in Romania, și că aș vrea că în vacanțe sa vină în România să-și vadă și bunicii, o să își facă prieteni noi, și că dacă noi o sa fim departe fizic sa incercam sa fim aproape sufletește. Îmi este greu tare și nu știu cum va fi. Am vorbit cu un prieten care a fost în aceeași situație și mi a dat câteva sfaturi ( dar cum a spus si el “fiecare face cum simte și cum crede” ) sì mi a zis că ar fi bine sa vorbesc cu un psiholog sau că fac o întrebare și în altă parte, cum ar fi aici pe site ul acesta.
Nici un doctor nu iti poate vindeca inima frânta.
La 10 ani un copil intelege tot cum vrea el
Pentru copil imi fac griji si inainte de despartire ar fi bine sa il pregatesti .
Zici ca te vezi saptamanal cu el.
Incearca sa nu mergi doua saptamani la el sa vezi cum reactioneaza.
Daca sunt probleme ar fi bine sa cauti un ajutor de specialitate.
Sunt o fata de 22 ani, locuiesc in Italia și sunt intr-o relație cu un băiat italian de doi ani. Ne înțelegem de minune, gătim, ma intelege, ma asculta…, dar se droghează destul de des.
Buna ziua! As dori tare mult câteva păreri despre gândurile mele …chiar nu pot vorbi cu nimeni despre asta. Deși ma gândesc ca cine nu a trecut printr-o situație de genul este dificil sa inteleaga.. Sunt o fata de 22 ani, locuiesc in Italia de doi ani și jumătate și sunt intr-o relație cu un băiat italian de doi ani. El are 30, muncește și este independent de familia lui. Defapt nici nu are legături cu familia din cauza ca el a ieșit din religia lor, cea a martorilor lui Iehova. Din ceea ce mia spus nu a avut un raport bun cu familia lui, suferind și foarte mult din cauza religiei deoarece nu îți permite sa ai niciun fel de contact cu cei care nu fac parte. In fine, voiam sa explic puțin situația lui.. problema mea este următoarea: se droghează. Destul de des. (Cu prafuri) Tin sa Menționez ca raportul dintre noi este superb. Ne înțelegem de minune, gătim, ma intelege, ma asculta.. ar fi o prostie sa ne băgăm picioarele in ceea ce s-a construit pana
acum. Am aflat chestia asta in urma cu un an. Defapt am început să-l văd. Nu se ascunde, prefer sa știu adevarul decât sa stea cu “amicii” falși, sau conducând drogat și băut. Acasă când este sub efect nu ma deranjează cu nimic, din contra e relaxat și vorbim mult. Eu acum locuiesc cu el, de vreo 5 luni și văd poate și mai bine comportamentele lui.. ideea este ca lucrul acesta ma inspaimanta, ma deranjează, ma enervează, ma face sa ma simt inutila, ma simt exclusă Pt faptul ca nu iau parte, și in ultima instanța ma simt poate invidioasa. Nu are de gând sa ma facă sa încerc acel drog.. Nu am prieteni aici și îmi este f greu și mie Pt ca el imi face și de iubit și de amic. Am avut multe discuții, pentru ca eu deja simt ca ma obosește. Este conștient ca ceea ce face este greșit dar îmi spune ca nu pot înțelege ceea ce simte el. Mia spus ca este o chestie care depinde total de el, ca o va rezolva cu sau fără mine, ca ma îngrijorez prea mult, ca nu este problema mea, ca o iau prea personal, ca nu se droghează pt ca eu ii fac ceva, ci pur și simplu chestia aia îl controlează..și sunt sigura ca la un centru sau ceva de genul nu va merge. Menționez ca in Italia și mai ales in acest oraș , toți se droghează. De orice vârsta, de orice fel.. majoritatea prietenilor lui. Eu nu am mai văzut pana acum cum se face .. nu am încercat.. îmi zice ca ii relaxează mintea. Încep sa cred ca asta e o problema de a mea și vreau sa înțeleg unde ma deranjează așa de mult.. apoi de ceva timp se ferește de mine când vorbește cu alte fete pe telefon.. eu sunt deschisă, dacă vorbesc cu un băiat sau o fata și ma întreabă ce am vorbit ii răspund .. fără sa ma ascund sub nici o forma. el in schimb e mult mai rezervat. Vrea pur și simplu sa nu ma amestec cred… dar ma deranjează. Ma face sa ma simt geloasa.. deși știu cât contez Pt el. Plus ca acele droguri costa și in timp devine o cheltuiala groasa. Mai ales ca eu nu muncesc in perioada asta și sunt întreținută de el, dar nu prea pot spune nimic.. Pt ca spune ca își poate permite si nu face rău nimănui. Pana acum am fost contra lui, dar după m-a făcut sa înțeleg ca nu e ok sa îl judec pt asta, și cu siguranta nu va ajuta raportul. Cum îmi dau seama sau aud ca urmează sa facă asta deja ma sucesc la 360 grade. Nu reușesc sa ma controlez. Cum as putea sa fiu indiferenta? In seara de revelion ne-am întors acasă, m-a lăsat și el a plecat după droguri. M-a speriat tare, si nu e deloc pt prima oară. Pt ca am stat cu grija, după a venit cu un amic in casa..auzeam tot felul de zgomote, mașina etc. Ma speria el.. cum sa fac sa accept? As vrea să-l ajut dar nu cred ca pot. Sau unde m-aș putea direcționa? Ce comportament ar trebui sa am fata de el? Îmi oferă libertate și nu îmi lipsește nimic, se poate spune. Poate și el vrea aceeași libertate? Sunt eu prea insistenta? Sper ca m-am exprimat îndeajuns de bine cât sa ma intelegeti.. va mulțumesc și o zi buna va doresc!
Am 27 de ani, sunt insurat de 1 an, astept un copil si cred ca ma aflu intr-o depresie de un an jumatate, deoarece nimic nu ma mai face fericit, nu mai am incredere in mine.
Am 27 ani,sunt insurat de 1 an,astept un copil si cred ca ma aflu intr-o depresie de un an jumatate,deoarece nimic nu ma mai face fericit,numai am incredere in mine…intotdeauna vad numai lucrurile rele numai sunt optimist,simt ca duc o lupta intre mine si corpul meu…beau din ce in ce mai mult,ma puteti ajuta cu un sfat ceva?Multumesc anticipat
Va recomand sa apelati cu incredere la psihiatru. Exista tratament, exista si posibilitatea de a face psihoterapie, totul e sa luati decizia de a face ceva. Curaj!
Cu siguranta alcoolul adanceste depresia,asa ca te sfatuiesc sa mergi la psihoterapie pe banii de alcool si ai putea face sport ,sa itiajuti sotia,sa va plimbati si sa discutati cat de mult puteti,mai ales ca asteptati un copil care are nevoie de ambii parinti! Succes!
Inchiriem cabinet de terapie – Bucuresti (zona Unirii)
Închiriem cabinet pentru ședințe de consiliere/terapie individuale sau de cuplu, în spațiu profesional, aflat în proximitatea Pieței Unirii.
Condițiile de închiriere sunt flexibile, existând posibilitatea închirierii pe anumite perioade mai scurte sau mai mari de timp, în funcție de nevoi.
Oferim un mediu plăcut și relaxant de lucru, proximitate și flexibilitate.
Detalii la telefon: 0741.010.358, Ștefan Lățea
Caut terapeut pentru terapie ocupationala – Bucuresti (zona Prelungirea Ghencea)
Caut terapeut pentru terapie ocupationala pentru o fetita de 2 ani si jumatate, 4-5 zile/saptamana, in zona Prelungirea Ghencea. Pentru mai multe detalii ma puteti contacta la adresa de e-mail naemonica@yahoo.co.uk.
Angajez student sau absolvent de psihopedagogie speciala pentru copil de 4 ani – Bucuresti (zona Militari)
Angajez cu program 6 ore zilnic, student in an terminal sau absolvent de psihopedagogie speciala pentru terapie – dezvoltare cognitiva/ocupationala pentru copil in virsta de 4 ani, cu domiciliul in Militari, sector 6. Detalii la tel. : 0732.733.846.
Am un băiat de 20 de ani pe care il iubesc ca pe ochii din cap. Din vara a plecat de acasa la o fata nu tocmai OK. In urma unor conflicte în care am încercat sa il fac sa vada adevarul, nu vrea sa se întoarcă acasă, nu mai raspunde la telefon sau mesaje.
Buna ziua am un băiat de 20 de ani pe care il iubesc ca pe ochii din cap .Din vara a plecat de acasa la o fata nu tocmai o.k.De atunci nu .ai vrea sa se întoarcă acasă numai raspunde la tel sau mesaje în urma unor conflicte în care am încercat sa il fac sa vada adevarul! Ce mai pot face pt a-l aduce acasa?Va multumesc!
Sa acceptati pe fata chiar daca nu este ok. astfel veti avea sansa de a o cunoaste mai bine sa vedeti ce anume nu va place la ea, ce ii place fiului dvs si sa discutati cu fiul dvs. Poate ca vi se pare greu, dar prin acest comportament veti fi alaturi de copilul dvs.
La 20 de ani este considerat adult,asta înseamnă ca isi poate lua propriile decizii.Ca sa il apropiati din nou(nu adus acasă) e bine sa ii da-ti un mesaj in care sa ii comunicați ca îi acceptați deciziile si doriți sa aveți o relație normală de mamă-fiu.Dupa care lăsații timp si sigur vă va căuta
Si daca ceea ce observati dvs este adevarat, lasati-l sa experimenteze singur si sa faca propriile greseli. Cel mai bine invatam din greselile noastre nu din ceea ce ne spun ceilalti, inteleg ca dvs doriti sa-l protejati insa astfel ii impiedicati maturizarea de fapt. Nu mai este un copil, este cazul sa devina un adult responsabil, iar responsabiitatea se dezvolta in primul rand prin asumarea propriilor decizii. Incercati sa va detasati si sa ii respectati deciziile, bune sau nu, deoarece asa il ajutati.
Eu sunt o nora pe care soacra nu a acceptat-o niciodata .Daca vreti sa aveti un fiu care va iubeste in continuare nu va bagati in viața lui sentimentala. Pot sa va spun ca dupa 10 ani de casnicie am trait multe mizerii din partea lor iar rezultatul este simplu…sotul meu ii vede ca pe niste straini.
Sa il lasati sa experimenteze. Daca este sau nu cu o fata,este numai alegerea lui. Puteti accepta asta sau il puteti pierde de tot. Ma gandesc ca sta pt un motiv anume cu ea…subscriu Victoria Corina . Eu sunt una dintre cele care,orice ar face,nu e suficient de buna pt familia lui. Desi am studii,sunt linistita,etc. Rezultatul este acelasi ca si la Corina…. pt linistea noastra a decis el singur sa rupa legatura…asa ca aveti grija la ceea ce va doriti de la viata pt ca riscati sa il pierdeti de tot. E adult,este (banuiesc) pe cont propriu si trebuie sa experimenteze singur. In plus,ganditi-va ca nu este obligatoriu sa ne placa noua,ca mame,ci sa fie copiii fericiti. Nu pt asta luptam de cand ii nastem?
observ din modul in care va exprimati ca dvs aveti o problema. 1. ca pe ochii din cap- imi transmite un atasament exagerat, dependenta nesanatoasa. sigur ca e normal sa ne iubim copiii si cand nu mai sunt copii, dar nu suna sanatos exprimarea aceasta. 2. sa il aduc acasa- parca e un caine care a fugit din lant… aveti dreptul sa il duceti si aduceti und vreti dvs sau are dreptul sa fie unde vrea el ca doar este o fiinta de sine statatoare, nu extensia dvs. 3. sa vada adevarul- vreti sa vada lucrurile ca dvs, nu poate sa le vada la fel evident, sunteti 2 oameni diferiti, el este barbat si vede in aceasta femeie ceva atractiv ce dvs nu veti putea percepe vreodata ca femeie, cred ca e cazul sa nu va mai doriti sa va controlati fiul, sa nu il mai vedeti ca pe un copil dependent de dvs si sa ii acceptati libertatea.
Subscriu spusele doamnei Victoria Corina. Viitorul meu sot care urmeaza a fi ginerele mamei mele, nu a fost placut de ea, ba mai mult, a fost jignit si blestemat. Concluzia: nu mai tin legatura cu mama
Cu cat interziceti unui adolescent sau baiat de 20ani sa faca .ca dvs .va face tot ce crede el ca i mai bine.pana nu se loveste singur nu si va da seama .acceptati relatia si va fi langa dvs.nu aveti de ales in asemenea cazuri
