Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!Sunt studenta la facultatea deMedicina Veterinara si am 20 de ani.Problema mea este urmatoarea:acum ar fi trebuit sa termin anul doi de facultate,dar in primul semestru am clacat,adica din toate examenele din sesiune doar 1 l-am luat.Asta m-a demoralizat foarte mult..Pe parcursul sem 2 am incercat sa le dau din noi,dar nu am reusit sa iau niciunul asa ca am decis sa nu ma mai duc la facultate.Asa am pierdut eu anul acesta de facultate.Problem este ca ma simt extrem de vinovata fata de mama mea,care munceste in strainatate pentru a0mi plati taxa si chiria..Simt ca nu pot sa mai continui cu aceasta facultate,nu vad sa fie de mine.Mi-am dat seama ca orice invat ,nu pot retine,nu simt sa ma atraga intr-un fel,Sunt atrasa doar atunci cand vad animalutele in fata mea,.M-am gandit sa le spun alor mei ca nu mai pot continua cu facultatea aceasta si ca vreau sa fac altceva,ceea ce voiam prin clasa a10a si anume psiholgie sau litere..Ce ma sfatuiti sa fac?Cum sa discut cu ei?Mi-e foarte teama de reactuia lor,ion special de cea a mamei.nu vreau sa o fac sa sufere din cauza mea,mai ales ca a platit doi ani de facultate,iar eu am ales sa renunt pur si simplu…

Cred ca intentia ta de a sta de vorba cu parintii despre situatia ta este foarte buna. Inainte de asta, stai de vorba cu tine si descopera ce ai invatat din experienta ultimilor doi ani, ce a fost valoros pentru tine in perioada in care parintii tai au stiut ca esti studenta la facultatea de Medicina Veterinara. Aceasta lectie ar putea sa iti fie de folos, astfel incat sa nu mai repeti experiente similare cu celelate optiuni de studii universitare de care ai spus, Psihologia sau Literele. Apoi intreaba-te ce te-ar face cu adevarat fericita si implinita in viata. Si dupa ce descoperi aceste lucruri, s-ar putea sa iti fie mai usori sa stai de vorba cu parintii tai, sa le spui ce ti-a fost de folos si ce ai inteles din experienta cu Medicina Vet., si ce vrei sa faci mai departe. Cred ca dupa ce vei sta de vorba cu ei despre acestea, vei fi mai linistita si impacata cu tine insuti. Succes!

incearca sa-ti identifici abilitatile tale/ punctele forte, ce te-ar motiva si in ce profesie ai avea reusite (te poti adresa unui cabinet de orintare profesionala) si ulterior iei decizii! Si Fac de psihologie precum si de litere, necesita abilitati, munca, pasiune, motivatie, etc. Nu ajunge doar sa schimbi una cu alta asa la intamplare ” cu ce mi- ar placea”! Abilitati cu totii avem, este important de identificat in ce domenii! Spor!

Buna! Fii sincera cu parintii tai, spune-le ce dificultati ai, cum te simti, ca nu crezi ca ti se potriveste, spune-i mamei ca te simti vinovata pentru ca ea munceste si ti-a platit facultatea, parintii vor simti ca tu ai incercat, ai dorit sa iti iei restantele dar nu esti suficient de motivata si materia ti se pare dificila. Cred ca vor intelege mai ales daca vad la tine ca iti asumi responsabilitatea. Te sfatuiesc sa te interesezi din timp de ce se studiaza la facultatile care te intereseaza, daca ti-ar placea, ce materii se fac ca sa fii mai pregatita, nu te lua dupa ce speri sau ce crezi tu ca ar fi, ci cauta sa fii informata. Iar daca vei invata bine pentru admitere la o noua facultate, ai sansa sa intrii la buget si sa nu mai platesti taxa. Gandeste-te ce ti-ar placea sa faci ca profesie in viata ta, care sa te multumeasca, sa nu te plictiseasca, sa se potriveasca si cu stilul tau de viata si cu abilitatile pe care le ai si intereseaza-te ce trebuie sa stii/ sa ai/ sa poti/ sa faci pentru a ajunge acolo. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

casatorie
Am avut o relatie de 7 luni un termen poate nu prea mare insa foarte important cu o persoana foarte importanta pentru mine are 21 ani… ea nu a avut un tata si de la o virsta mica a crescut singura mama fiind nevoita sa plece peste hotare…in aceasta perioada am tinut mult la ea si ea la mine insa uneori ascundeam unele lucruri de ea mintindo doar pentru a nu-i face rau ceia ce pe ia o supara foarte tare … nu demult am avut o cearta in urma unor cuvinte nu mam putut controla si am lovito pe obraz ceia ce pentru ea a fost foarte dureros …acum imi spune ca nu mai vrea sa fie cu mine ca se teme ca sentimentele ei nu mai exista…insa continuam sa lucram impreuna …ce as putea face sa o reintorc poate sa ii ofer putine liniste o pauza sau sa continui sa fiu insistent …miam cerut scuze iam jurat practic ca nu se va mai intimpla un asemenea caz

ma gandesc ca poate are nevoie de timp si spatiu pt a lua hotararea finala, insa nu poate fi ‘facuta’ sa reia relatia daca nu isi doreste; minciunile sunt uneori necesare pt a proteja insa o palma poate sa doara mult mai tare. Succes!

este ok ca i-ati cerut scuze; acum puneti-va in practica juramintele – si asta pe termen lung! Demonstrati prin conduita si comportament! Succes!

Este de inteles ca partenera dvs a crescut fara atentia si afectiunea parintilor de care avea nevoie. De aceea poate ca ea este mult mai sensibila la cuvinte, gesturi, conflicte decat alte persoane care ar avea o minima capacitate de a gestiona astfel de lucruri, cred insa ca acea palma a fost destul pentru ea si este indreptatita sa reactioneze asa. Cred ca e necesar sa ii oferiti spatiu sa se lamureasca daca doreste sa continue sau nu o relatie cu dvs. Astfel ii respectati nevoia si aveti timp si dvs. sa faceti un pas in spate si sa analizati ce anume din conflict va face sa va pierdeti controlul si sa reactionati agresiv. Uneori acesta e un semnal de alarma ca sunt lucruri nerezolvate la noi care ne pot afecta grav relatiile.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna tuturor. Va scriu deoarece ma confrunt cu o problema destul de dificila. In urma cu aproximativ 2 ani am inceput o relatie cu o fata de 19 ani, eu avand 20.
La inceput ma simteam foarte atras de ea si ne intelegeam foarte bine (asta a durat aproximativ 6 luni). Dupa aceea am inceput sa ne cunoastem mai bine si pe parcurs am inceput sa vad la ea foarte lucruri care imi displac. (nu are simtul umorului, nu prea are cunostinte de baza etc )

In timpul adolescentei ea a trecut prin foarte multe clipe dificile (tatal o insela pe mama ei, iar ea la 14 ani a fost violata de prietenul ei), iar eu in perioada de cand suntem impreuna am incercat sa o fac sa treaca peste, sa o motivez etc.Suferinta ei este vizibila de fiecare data cand imi vorbeste despre trecut. Are un suflet bun, e un copil nevinovat.

In momentul de fata nu prea mai sunt fericit, nu vad nici un viitor al acestei relatii, dar stiu ca o despartire ii va frange inima. Tot eu am motivat-o sa urmeze o facultate, deorece ea nu prea avea planuri similare.
Eu ma gandeam sa astept sa termine cu examenele, sa nu o afecteze, si sa ii spun. Chiar ma doare ca trebuie sa o fac, dar nu prea sunt fericit. Nu am ce sa ii reprosez din punct de vedere al comportamentului dar pur si simplu a disparut atractia.

Imi este frica ca o sa sufere foarte mult, si ma doare cand ma gandesc la acest lucru.

Credeti ca sunt superficial ca gandindu-ma ca nu este destul de inteligenta pentru mine sau nu este destul de amuzanta ? Am impresia uneori ca nu poate mai mult. Ma mir ca a trecut atata timp, in care eu tot am continuat de teama sa nu o ranesc. Tin la ea dar nu vad un viitor. Va multumesc!

Astept pareri/sfaturi.

daca nu simti ca nu poti fi alaturi de ea in viitor, indiferent de motiv, atunci de dorit ar fi sa iei masuri. A continua in ritmul actual, din cate inteleg de la tine, nu va face bine niciunuia. Fa ce si cum crezi tu ca ar fi mai bine; in plus poate ar fi bine sa discute cu un psihoterapeut despre trecutul ei – trauma unui viol este complexa si trebuie tratata. Succes!

Ce simti in legatura cu situatia pe care ai relatat-o?
Cum ti s-a modificat comportamentul in urma analizei tale asupra iubitei si care sunt consecintele ei? asupra ta, asupra ei, asupra relatiei?

Faptul ca ai o constiinta care te atentioneaza este laudabil.Dar daca ai indoileli vis-a-vis de ea si nu vezi un viitor, recomandat (daca tii la ea), ar fi sa va despartiti amiabil, astfel nu va mai suferi nici unul asa cum ati suferi daca v-ati desparti peste mai mult timp.Apoi incearca s-o faci sa inteleaga ca perioada petrecuta cu tine a fost si productiva pentru ea, dar daca nu merge, nu merita sa va chinuiti.Daca lungesti aceasta relatie mai rau faci, deci spala-ti constiinta de aceste ganduri, si vezi cum poti tu sa te reorganizezi dupa aceasta relatie, astfel incat sa gasesti ceva mai potrivit tie pe viitor.

Buna! Iti inteleg dificultatea si framantarea. Daca pe tine nu te mai face fericit o astfel de relatie nu are rost sa continui asa. Pe de alta parte, a te desparti de cineva si a pune capat unei relatii nu inseamna neaparat ca nu iti mai pasa de acea persoana si ca nu mai poti mentine o legatura amiabila, de sprijin. Poate ca este momentul ca aceasta relatie romantica sa se transforme in altceva, acest lucru depinde de flexibilitatea fiecarui partener. Iar ea cu siguranta ar avea nevoie de terapie ca sa-si vindece ranile emotionale din trecut. Stai de vorba cu ea, cu sinceritate si deschidere, arata-i ca iti pasa dar ca relatia voastra din punct de vedere romantic nu te multumeste. Sper sa gasesti cea mai buna solutie pentru voi! Si felicitarile mele pentru cum te-ai comportat de-alungul relatiei voastre!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna Ziua! Sunt un tanar de 20 de ani. Sufar de atacuri de panica, sunt baiat timid, introvertit. Am terminat liceul si o scoala postliceala. Dar pana acum n-am reusit sa-mi gasesc un loc de munca. Problema cea mare este ca n-am prieteni, Am avut diverse conversatii pe intenet cu fete. M-am si intalnit cu ele, dar nu au mers relatiile, au fost si care au durat ceva timp, altele deloc. Din cauza acestor mici probleme pe care vi le-am relatat, nu ma simt bine.Mentionez ca sunt sub tratament. Cel mai mult ma deranjeaza ca n-am pe nimeni, si nu am unde sa merg deocamdata sa cunosc persoane noi. Nu imi place nici sa merg in locuri unde sunt multe persoane, imi provoaca stari de rau. Si nu mai stiu cum sa abordez fetele, sunt intr-o situatie delicata. Nu stiu daca este o problema grava dar nici viata sexuala nu am inceput-o. Sincer, ma simt complexat de acest fapt. Am fost la psiholog si in scoala generala pentru ca eram prea tacut, retras, Si am mai fost la psiholog si psihiatru cand
am inceput sa am atacuri de panica. Fizic m-au ajutat, Dar aspectele pe care vi le-am spus prea putin le-am pus in discutie. As dori sa-mi dati un sfat daca se poate.

cauta grupuri cu activitati in aer liber pentru a socializa, gen voluntari pentru diverse cauze sau grupuri care fac excursii pe munte, sunt cei mai faini oameni.Sunt si grupuri de facebook pentru aceste activitati. Observ tendinta ta de a vrea sa te aliniezi la cum sunt ceilalti de varsta ta si eu cred ca asta e problema, nu faptul ca esti timid si retras. Sunt mai fermecatori oamenii introvertiti. Stiu ca pentru unii baieti e important sa isi inceapa viata sexuala si probabil vrei pentru ca cei de varsta ta vorbesc despre asta, dar acest lucru nu trebuie fortat, cautat, se va intampla cand vei gasi pe cineva la care sa tii. Succes

Am trecut printr-o fază asemănătoare în liceu. Gândește-te că din 7,5 miliarde de oameni cati suntem in prezent pe pamant, nu exista nici macar unul care sa nu se fi confruntat cu anumite temeri la un moment dat in viața lui, ca sa nu punem la socoteala oamenii care mor chiar acum, cei care sunt bolnavi, rapiti, terorizati s.a. Iar tu esti doar unul din miliardele de oameni care se afla acum într-un moment de impas. Frumusețea acestui moment stă în soluția pe care o vei găsi. Cunoaște-te! Eu am reusit sa traversez aceste frustrări agatandu-ma de hobby-uri care imi fac placere si de familia mea. Tu vei gasi propria ta cale de a atinge fericirea!

Cauta sa vorbesti cu un psihoterapeut sau macar cu un consilier psihologic si sa te deschizi privind temerile tale, dorintele s.a.m.d. Asa cum ai spus si tu, daca esti o persoana introverta si asa ai fost dintotdeauna, nu inseamna ca este ceva rau. Trebuie sa te accepti asa cum iti place tie sa fii si cum te simti mai confortabil. Insa, daca vrei din cand in cand sa fii mai deschis, mai sociabil, mai aproape de alti oameni, va trebui sa capeti putin curaj si sa intri in discutie. La capitolul acesta ai avea nevoie de suport psihologic. Starile tale (atacurile de panica, agorafobia) exprima cumva corporal, sentimentele tale si gandurile mai putin accesibile tie sau exprimate altora. Cand apar va trebui sa capeti putina stapanire de sine si sa iti explici ca sunt doar manifestari pasagere, care vin si apoi pleaca. Un consilier centrat pe ajutor cognitiv-comportamental ti-ar putea da cateva sfaturi/trucuri cum sa te ajuti singur in momente de panica. Mult succes!

Bună ziua. Începeți o psihoterapie și abordați aceste subiecte. Veți vedea că în timp atât atacurile de panică, dar și problema timiditatii se vor rezolva.
Cu stimă, Psih. Tiberiu Seeberger

Băiatul nu are loc de muncă, iar psihoterapia costa. Poate un loc de muncă îl va ajuta.

curaj! Cauta-ti un loc de munca; este necesar sa te implici intr-o activitate! Asa cum s-a scris mai sus psihoterapia costa! Incearca sa te implici in diverse grupuri, sau la ONG-uri sa ceri ajutor; s-au unde ai putea socializa; cu "pasi mici"! Poti sa te implici si in grupuri confesionale, important este sa socializezi si sa-ti faci prieteni! Probabil medicul psihiatru ti-a prescris anxiolitice! Timiditatea in exces are denumirea de – anxietate sociala si trebuie depasita! Mai scrie-ne!

Desigur,psihologul- psihoterapeut te poate ajuta mult mai mult; in special cu atacurile de panica! Pot fi depasite/ ameliorate, reduse problemele tale! Curaj!

Chiar mi a placut sa citesc mesajul tau,ma pot regasi in cateva situatii.Sincer iti spun ca esti tanar si poti in acest moment sa iti schimbi viata.Cautati un loc de munca, punete pe picioare,invata sa fi propiul stapan si trage pt tine ! Continuati studiile,dobandesteti independenta,formeazati relatii de prietenie cu oamenii din jur.Acum este momentul ! Dupa ce iti gasesti un loc de munca poti sa faci sedinte de terapie ptc sa afli cauzele problemelor tale si cum sa le rezolvi.Pana atunci informeazate si mobilizeazate singur ! Eu mi asi dori mult sa am acum 20 de ani ca sa schimb multe lucruri din trecut care ma afecteaza chiar si astazi.Lupta pt viata ta !

cat ma regasesc eu in aceasta postare a ta. Ghici ce la 20 de ani si eu eram asa… si am depasit momentul. Da inca am retineri si emotii foarte mari cand sunt intr-un grup mare de oameni..nu ma simt eu in regula dar reusesc sa controlez si vad doar aspectele pozitive din asta. Si ma centrez doar pe ce e bine pt mine si las ce e neplacut la usa. Da inca sunt timida da inca mi-e greu sa spun ce am de zis dar acum e mai usor dar poti. SI da un job te-ar ajuta voluntariatl la fel ca acolo sunt niste oameni minunati caci fac din pasiune voluntariat. SI da ajuta si socializarea pe net dar incearca si real sa vb cu oamenii. SI stai linistit viata sexuala se incepe cand simti tu, cine zice ca daca ai 20 de ani e anormal sa nu faci sex? asta e societatea asta tampita in care traim dar daca ai stii tu cati oameni se afala in aceasi situatie ca si tine. Si femei si barbati doar ca poate nu vb despre asta si faptul ca tu ai avut curaj e un mare pas. Capul sus ca se poate

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Va rog cititi-mi povestea,am nevoie de un sfat. La vârsta de 8 ani, mama mi-a facut cunostinta acasa cu un bărbat de 30 de ani. Mama mea m-a obligat sa imbrac provocator. Mama mea l-a mintit pe acel barbat ca aveam 13 ani.Acel barbat m-a obligat sa ma sarut cu el si m-a atins de mai multe ori in anumite părți ale corpului. I-am spus că nu vreau sa ma sarute,nici sa ma atinga,i-am spus ca nu-mi place.Toate acestea s-au întâmplat în prezența mamei mele și de fiecare data cand refuzam,ea mă certa. Mama mea i-a sugerat acestui barbat sa faca sex cu mine, dar din fericire nu s-a intamplat. Intotdeauna mi-a fost frica de ea pentru ca mereu obisnuia sa ma bata, sa ma dea cu capul de pereti. Mă simt foarte vinovata pentru aceste lucruri, mă simt vinovata pentru că am acceptat. Ea imi spunea mereu că eu eram cea vinovata pentru că am acceptat. Aceste lucruri s-au întâmplat până la vârsta de 12 ani. Aveam nevoie de dragostea și atenția ei, nu a altcuiva. Aș vrea să înțeleg de ce a făcut toate astea, de ce a acceptat aceste lucruri pentru fata ei. Am vrut ca tatăl meu să fie acolo, să mă protejeze, dar erau separați și nu am fost niciodată aproape de tatăl meu pentru că nu locuia cu noi in casa și l-am văzut de foarte putine ori. Nu m-a vrut niciodată și am aflat de la bunica că la nașterea mea mi-a spus că sunt urata și nu mă vrea. Apoi, la vârsta de 12 ani mama m-a luat cu ea și ne-am mutat la un alt bărbat într-un alt judet. Tatăl meu vitreg obișnuia să mă bată foarte de rău, m-a lovit cu picioarele, m-a scuipat, nu mi-a permis să vorbesc cu vecinii sau alti oameni de acolo,amenintandu-ma ca altfel mă vor bate. Aceste lucruri s-au întâmplat în prezența mamei mele. Nu a facut nimic, nu m-a aparat niciodata, nu m-a protejat niciodata. Am locuit in casa cu mama,cu tatal meu vitreg cu alti doi frati ai lui. Unul dintre fratilor lui m-a abuzat sexual la 12 sau 13 ani, nu-mi amintesc exact. I-am spus mamei mele ca am fost abuzata sexual. Nu m-a crezut niciodată. I-am spus tatălui meu vitreg, în schimb m-a bătut deoarece credea că mint. Toate aceste lucruri au durat până la vârsta de 16 ani când am fost data afară din casă. Apoi am luat legătura cu tatăl meu. Întotdeauna am avut numărul lui chiar dacă nu am vorbit niciodată cu el cand am locuit la tatăl meu vitreg. Mi-a fost rușine să-i spun ce s-a întâmplat.Am luat legatura cu el, ne-am intalnit, i-am spus ca am fost batuta, dar niciodata nu i-am spus ca am fost abuzata sexual timp de 3 ani. Acum am 20 de ani, dar nu pot trece peste ceea ce s-a întâmplat. Sunt în depresie, mi-am pierdut încrederea în toată lumea, simt ca oricine care vrea să vorbească cu mine vrea să mă rănească. Am început să mă tai și în fiecare zi vreau să mă sinucid. Este prea multă durere de suportat. Nu am un viitor, am doar un trecut oribil. Cu părinții mei nu vorbesc, nu mă suna niciodată. Câteodată simt nevoia să mă sune sau să mă vadă, dar apoi îmi amintesc ce s-a întâmplat și nu mai vreau să vorbesc cu ei. Nu am prieteni, nimanui nu-i pasa de mine. Ce ar trebui să fac ? Vreau să uit totul, să trec peste tot ce s-a întâmplat.

Tragică situația ta. Mi s.a făcut pielea de găină de ce am citit. Curaj v.a veni curcubeul și în viața ta. Fa.ti prieteni și comunică foarte mult și încearcă sa uiți trecutul. Uite cauta.ma pe fb.Nicol Nicol și vb.cand vrei tu.

trecutul nu se uita niciodata, invata sa traiesti cu el si priveste spre viitor

Ai nevoie de terapie. Daca nu iti permiti sa o platesti, rog colegii sa recomande asociatii care ofera asistenta psihologică gratuit victimelor abuzului sexual.

Buna,imi pare rau ca ai trecut prin atâtea evenimente negative care ți-au adus numai suferință.Este important sa nu renunți la tine ,la ceea ce visezi sa devi si sa lupți pentru a izbuti,înconjoare te de oameni care te incurazeaja si te ajuta sa te autodescoperi. Si eu te susțin in acest demers..fb. Vuta Mirela!

Nu esti vinovata pentru nimic din ceea ce ti s-a intamplat, usor de zis, greu de elaborat si simtit. Nu trece de la sine, timpul nu rezolvă nimic.

Din pacate catalin are dreptate..nu vei uita niciodata ce ai patit…insa depinde doar de tine sa iti faci curaj sa mergi mai departe…nu iti vii spune ca estu tanara si va trece pt ca peste traumele copilariei treci foarte greu sau niciodata…insa incearca sa te gandesti la viitor..poti avea unul foarte frumos dar depinde de tine cum il construiesti..curaj

Of, copilule, tu nu ai nici o vina. Lasa trecutul in urma, comunica, striga daca e nevoie, nu te mai taia, nu este o solutie. Ai acelasi drept la fericire ca oricare altul.

Netul e un mijloc de comunicare bun, incearca sa iti faci prieteni macar virtuali si incet incet sa o iei de la capat, toti in viata asta trecem prin tot felul de situatii chiar dc avem parinti buni sau frati, sau prieteni, sunt mom in care zici ca esti sigur, cauta ti o ocupatie si incet incepi sa poti trece peste, ajuta mult consilierea psihologica, iti spun ca si eu am apelat.

Ai trecut prin toate aceste lucruri si totusi traiesti! Si ai curajul sa iti privesti trecutul si sa scrii despre el? Esti minunata! Nu este vina ta pentru ce ti s-a intamplat dar e posibil ca tu sa nu crezi asta, chiar daca ti-o spun altii…Nu-mi pot imagina cat de grea a fost copilaria ta si adolescenta. Tot ce pot sa-ti spun este sa nu faci acelasi lucru pe care l-au facut parintii tai, te rog da-ti tie o sansa sa fii fericita. Apeleaza la ajutor, aici ai un link catre Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei, ofera si consiliere psihologica gratuita daca le trimiti un mail prin care sa iti descrii situatia. Sunt si oameni buni pe lumea asta, poate acum nu ii vezi in jurul tau dar daca crezi ca exista, vor aparea. Ai incredere! Ma poti gasi pe fb daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva. http://www.psihotrauma.ro/index.php/pentru-tine/ghid-pentru-solicitarea-serviciilor-de-asistare-psihologica

Ești un înger …
Ceea ce te sfătuiesc e sa nu îți iei viața și sa nu te autopedepsesti.
Faptul ca ai putut trece prin toată oaza ăsta neagra ..denota ca ești o femeie puternica chiar dacă nu crezi .
Ai nevoie de terapie pentru ca noi Îți putem da sfaturi .Îți putem lumina chipul pentru moment ,dar doar un doctor te poate vindeca de coșmarurile avute .
Doar un doctor te poate învăța ce ființă minunată ești și câte ai de oferit în viața asta.
Nu zic ca nu o sa mai fii rănită ..as minți .ești la începutul drumului în viața și vor mai fii persoane care voluntar sau involuntar Îți vor face rău ..
Dar tu mergi înainte cu capul sus mandra ..
Fixează ți telul în viața și urmeazăl..
De multe ori nu primim părinți care I vrem dar asta e viața .
Tu nu trebuie sa te rușinezi de nimic .. tu ești un înger coborât pe pământ și ai încă multe de făcut …
Iartă i … in primul rand …
Ca de uitat nu ai sa uiți niciodată ..
Dar iartă i ca au uitat rolul părintelui ..
Au uitat ca dumnezeu ia binecuvântat cu un suflet ce sa le lumineze viața …
Îți doresc din tot sufletul numai bine ..
Ca și restul dacă ai nevoie vreodată sa vb cu cineva indiferent de ora sunt aici .te pup
Cu stima și tot respectul meu Laura

lasa trecutul,el nu se mai intoarce ,nu te mai atinge,fa-ti viitorul care ti place ,ai puterea asta; nu ai nici o vina pentru nimic,ai fost o victima dar acum poti fi propriul stapin;dezleaga trecutul si lasa l sa plece poti fi fericita viata ne ia si ne da cu aceeasi masura;te asteapta un viitor frumos! te iubesc si te respect!

Doamne sunt toata ingrozita, plina de lacrimi si gust amar.trecul e trecut.trebuie sa crezi in tine.esti frumoasa esti desteapta si cred ca trecutul nu a facut decat sa te pregateasca pentru viitor.nu te mai maltrata.esti un suflet minunat.roaga te mult in tot ceea ce ti doresti sa faci.poti oricand sa incepi o viata noua, sa gasesti persoane de incredere.e adevarat ca suntem putine.mergi la un preot si descarcate de toate gandurile.suntem aici si te sustinem cu ganduri frumoase.poti apela la noi oricand!D zeu sa te ocroteasca la fiecare pas si sa aduca numai soare si oameni de incredere in viata ta!

Termeni şi Condiții | Politica de confidențialitate | Politica de cookie-uri

Copyright © 2011 - 2026 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.