Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Soțul meu are manifestări de ipohondrie de mai mult timp, iar de când a început pandemia Covid, este atât de speriat încât a plecat de acasă. Și-a lăsat familia cu 2 copii, pentru că eu nu am fost de acord să plec. Teama de îmbolnăvire și de moarte l-a determinat să plece la prieteni din alte zone.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua,
Mă numesc Maria și am 46 de ani. Momentan sunt casnică, iar soțul meu lucrează într-o fabrică de mobilă.
Am nevoie de ajutor terapeutic pt soțul meu în vârstă de 45 de ani.
Are manifestări de ipohondrie de mai mult timp, iar de când a inceput pandemia Covid, este atât de speriat încât în urmă cu o săptămână a plecat de acasă.
Și-a lăsat familia cu 2 copii, pt că eu nu am fost de acord să-mi las casa și să plec cu copiii.
În orașul nostru sunt mai multe cazuri de Covid decât în alte orașe, iar teama de îmbolnăvire și moarte l-a determinat să plece să stea la prieteni din alte zone.
Cum îl pot ajuta, vă rog?
  • Cătălin Nedelcu
    Cătălin Nedelcu Bună ziua. Îl puteți ajuta doar prin recomandarea consultului psihiatric ori a unui psiholog. Îi puteți argumenta că astfel va fi mai liniștit, iar teama de boală/moarte se va reduce considerabil. Ar fi de mare ajutor să știm când au început exact aceste manifestări ipohondre? Soțul a trecut printr-o perioadă stresantă? Atmosfera în familie/cuplu era una liniștită, vă înțelegeați bine? Un alt semn de întrebare ar fi cum de a ales să stea la acei prieteni, gândindu-se că de la ei nu se va îmbolnăvi, și cum de acei prieteni au acceptat o astfel de cerere deplasată, știind că soțul are o familie acasă? O posibilitate ar fi ca soțul să aibă și alte motive pentru care a luat această decizie abruptă. Așteptăm mai multe informații. Cele bune!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Probabil nu va putea să stea prea mult pe la prieteni, la un moment dat va trebui sa revină acasă. Subscriu la cele scrise de colegul meu, cel mai ușor pentru moment este începerea unui tratament psihiatric. Cu serviciul cum a rămas? Înțeleg ca el este singurul din familie care lucrează…
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Nu îl puteți ajuta ÎMPOTRIVA voinței sale! Și orice PRESIUNE pe care o veți face va determina o reacție contrară… Acceptați situația așa cum este, și așteptați ca el să găsească o soluție. Iar sugerarea de consult psihiatric o să-l sperie și mai tare! Făcându-i refuzul categoric! Când suferința va deveni de nesuportat, va CERE el sprijinul. Și poate va găsi un terapeut bun.

Inchiriez cabinet central, pentru psihoterapie – Bucuresti (zona Unirii)

Inchiriez cabinet de psihoterapie in zona centrala Piata Unirii, lunar, cu tura, sau pe zi. Pretul este de 770 lei pe tura sau 300/zi lucratoare intreaga luna. Telefon 0734.747.308

Aditie de os dentar

In momentul cand pierdem un dinte, osul din jurul locului gol lasat de dintele lipsa incepe sa se atrofieze. Acest proces de resorbtie osoasa poate sa apara si in cazul parodontozei. Astfel, dupa un timp, pierderea osului in zona respectiva modifica trasaturile fetei, ducand la un aspect imbatranit si totodata la imposibilitatea restaurarii dintilor cu ajutorul implanturilor dentare.

Implantul dentar reprezinta o radacina artificiala care se insereaza in osul maxilar sau mandibular. Cantitatea si calitatea osului este foarte importanta in aceasta situatie pentru o restaurare dentara cu succes. In cazul in care acesta nu este suficient, se poate apela la operatia de aditie de os sau augmentare osoasa.

Ce este aditia osoasa dentara?

aditia sau augmentarea osoasaAditia de os dentar reprezinta o manopera chirurgicala prin care specialistul in chirurgie dentara mareste volumul de os din zona in care va fi inserat implantul dentar. Aceasta se poate realiza atat prin adaugarea de os recoltat chiar de la pacient, cat si cu os artificial 100% biocompatibil cu osul uman.

Operatie de aditie de os este simpla si nedureroasa. Se realizeaza o incizie la nivelul gingiei pentru a expune osul, iar peste acesta se adauga ulterior materialul de aditie osoasa care va crea noi celule osoase ce se vor unifica cu osul local. Materialul de aditie osoasa poate avea diferite forme, pulbere, granule sau chiar bloc. Peste acest material de augmentare osoasa se aplica ulterior o membrana de colagen care ajuta la crearea noului tesut os.

La anumiti pacienti, la care atrofia osoasa este mica, aditia de os se poate realiza concomitent cu inserarea implantului dentar. Aceasta decizia este luata de catre medicul implantolog care va efectua interventia de augmentare osoasa. In acest fel, aditia osoasa va ajuta la crearea unei baze solide pentru viitorul implant dentar care va inlocui radacina dintelui lipsa.

Cand este necesara o aditie de os?

O aditie de os dentar poate fi utila in urmatoarele cazuri:

  • In vederea salvarii unui dinte care risca sa fie pierdut – In cazul bolii parodontala avansate, resorbtia osoasa poate duce la mobilitatea dintilor si la riscul pierderii acestora. Pentru a-i salva, cantitatea de os din jurul dintilor afectati poate fi regenerata cu ajutorul aditiei osoase, astfel incat acesta sa poata asigura din nou suport si stabilitate dintilor care sunt in pericol.
  • In vederea inserarii implantului dentar – Implantul dentar inlocuieste radacina unui dinte lipsa. Pentru o reconstructive dentara de succes cu implant dentar este necesar ca osul sa aiba un anumit volum si o anumita densitate. In cazul in care atrofia osului nu permite inserarea implantului, aditia de os este o solutia obligatorie pentru un tratament de succes.

Dupa realizarea aditiei osoase este necesara o perioada de cateva luni inainte de inserarea unui implantul dentar. In aceasta perioada materialul de augmentare osoasa lucreaza, creand noi celule osoase si un teren stabil si sigur pentru viitoarea restaurare dentara cu coroane, punti sau proteze dentare.

Care este pretul unei aditii de os?

Costul aditiei osoase este compus din manopera si materialul de aditie osoasa, care poate sa difere cantitativ si calitativ, in functie de caz. Exista mai multe tipuri de materiale biocompatibile pentru aditia osoasa si de aici si preturile pot fi diferite de la caz la caz.

Implanturile dentare

Implanturile dentare reprezinta metoda ideala de restaurea a dintilor lipsa. Daca va lipsesc dinti sau tocmai ati aflat ca aveti nevoie de una sau mai multe extractii dentare pentru a va salva sanatatea orala, atunci implantul dentar este solutia ideala pentru restaurarea zambetului dumneavoastra in mod cat mai aproape de natural. In cele ce urmeaza veti afla ce trebuie sa stiti atunci cand vreti sa beneficiati de restaurarea dintilor lipsa prin lucrari cu implanturi.

Cum inlocuiesc implanturile dentare dintii lipsa?

Restaurarile cu implanturi dentare constau din unul sau mai multe suruburi pe care se fixeaza o coroana dentara, o punte dentara sau o proteza fixa, acestea fiind legate prin niste conectori pe care se cimenteaza sau insurubeaza partile protetice. In acest fel, implanturile dentare inlocuiesc in mod unic atat portiunea de radacina cat si coroana dentara si sunt pozitionate in interiorul osului intocmai ca radacinile dintilor naturali. Acest aspect este ceea ce face ca implanturile dentare sa fie atat de populare fata de celelalte optiuni traditionale de inlocuire a dintilor, cum ar fi protezele dentare mobile.

Ce trebuie sa stiti despre implanturile dentare?

implanturi dentare

  • Implanturile dentare se folosesc de regula in urma extractiilor dentare sau a pierderii dintilor si reprezinta cea mai buna optiune de inlocuire a dintilor lipsa, osteointegrandu-se osul cu maxilarului sau mandibulei pentru a imita baza/radacina dintii reali. Acest tip de restaurari dentare pe implanturi permit un sprijin real si solid pentru masticatie. Astfel, persoanele care aleg restaurarea cu implanturi dentare pot sa manance si sa se bucure din nou de alimentele lor preferate.
  • Avand in vedere ca implanturile dentare sunt integrate osul maxilarului sau mandibulei, acesta ajuta la stimularea celulelor de crestere din os si la pastrarea sanatatii si volumului osului din maxilare. Astfel, cat timp osul este sanatos, se poate mentine aceeasi forma a fetei chiar si la varste inaintate, cand alte persoane sufera modificari importante ale fizionomiei datorate solutiilor traditionale de inlocuire a dintilor lipsa, cum ar fi traditionala proteza sau placa dentara.
  • Un avantaj mare al restaurarilor cu implanturi dentare este ca desi se comporta ca niste dinti adevarati, acestea nu sunt sensibile la bacterii, prin urmare scapati definitiv de potentialele carii dentare.
  • Fata de solutiile traditionale invechite de inlocuire ale dintilor lipsa, care necesita schimbare la fiecare 5 – 7 ani, implanturile dentare ofera o solutie sigura pe termen lung si foarte rar trebuie sa fie inlocuite.

Ce riscuri pot avea implanturile dentare?

Ca in orice interventie chirurgicala, pot exista uneori si anumite riscuri si potentiale complicatii pentru pacient sau pentru succesul tratamentului cu  implanturi dentare. Insa, o planificarea atenta si precisa este foarte importanta pentru a va asigura ca un pacient este suficient de sanatos pentru a fi supus unei interventii chirurgicale orale si pentru a se vindeca rapid si corect. Ca in orice interventie chirurgicala, tulburarile de sangerare, infectiile, diferite alergii, afectiunile medicale existente si medicatia au nevoie de o revizuire riguroasa inainte de a continua restaurarea dintilor lipsa cu implanturi dentare.

Totusi, statisticile arata ca rata de succes este foarte mare si, de obicei, esecurile apar in cazul putin probabil al unor infectii, fracturari sau supraincarcari a implanturilor dentare, sau in cazul deteriorarii zonei inconjuratoare sau pozitionarii deficitare a implantului, ori a calitatii slabe a oaselor maxilare. Ins, daca apelati la un  specialist in implantologie dentaracu experienta vasta, aceste riscuri pot fi evitate inca de la inceput.

Cat costa implanturile dentare?

Preturile implanturilor dentare difera in functie de tipul acestora, de materialele din care sunt realizate, insa mai ales de experienta implatologului, a aparaturii si tehnologiilor utilizate in procesul de restaurare a dintilor lipsa cu lucrari fixe pe implanturi.

Post de logoped – Bucuresti

Sunem în căutarea unui/unei coleg/e de echipă, LOGOPED .

Ne dorim o colegă/un coleg:

• Cu drept de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor din România;
• Care să aibă experienţă de minimum 6 luni în terapia logopedică a diferitelor tipuri de tulburări cu copii şi/sau adulţi şi/sau experienţă în terapia ABA (stimularea limbajului);
• Persoane cu o bună pregătire teoretică, preocupate de o dezvoltare profesională continuă;
• Persoane creative, cu spirit ludic, organizate;
• Optional, să cunoască o limbă straină (engleză sau franceză) la nivel avansat pentru a putea lucra în această limbă.

Ce oferim:

• Un cabinet amenajat şi dotat cu materiale necesare desfaşurării activităţii şi care respectă normele de protecţie actuale;
• Colege simpatice şi dornice să impărtăşească din experienţa lor şi să te coordoneze, dacă este cazul;
• Copii simpatici şi adulţi serioşi care aşteaptă să îi ajuţi;
• Posibilitatea de a te dezvolta profesional şi a lucra cu diferite tipuri de tulburări;
• Participare la cursuri/workshop-uri/conferinţe de specialitate plătite de cabinet;
• Program de lucru în funcţie de disponibilitatea ta;
• Remuneraţie motivantă

Aşteptam CV-urile la cabinet.logopedie.bucuresti@gmail.com

Doar persoanele selectate pentru interviu vor fi contactate ulterior.

www.cabinet-de-logopedie.ro

Inchiriere cabinet psihologic si sala workshop – Bucuresti (zona Cismigiu)

Societate Civila de Psihologie TACT pune la dispoziția psihologilor cabinete pentru terapii, grupuri, evenimente.

Spatiile sunt amenajate în vederea desfășurării activității de psihologie și sunt dotate cu aer condiționat, holuri de așteptare, camere de supraveghere și consumabile.
Cele 3 cabinete pentru terapii individuale/cuplu pot fi inchiriate cu 30 lei ora.
Sala de workshopuri/evenimente de grup are o capacitate de 20 persoane si este dotata cu flipchart, videoproiector și scaune cu măsuțe încorporate. Pret: 200 ron/4h cu posibilitate de prelungire
Wi-fi, parcare in apropriere.
Oferim suport cu TACT

Str. Grigore Cobalcescu nr. 47, langa Mega-Image
Tel.: Alex 0763.152.095 (si whp) | Teo 0785.491.111 (si whp)
e-mail: scpptact@gmail.com
www.psitact.ro

Inchiriere cabinet pentru terapii manuale sau consiliere psihologică – București (Universitate)

Inchire cabinet 1 zi pe saptamana – 125 lei sau 2 zile pe saptamana – 250 lei.
Caninetul se poate inchiria pentru terapii manuale sau consiliere psihologica. Este situat in zona Universitate, str. Vasile Conta nr. 8-10. Are toate dotarile necesare de functionare: canapea, pat de masaj, imprimanta, internet, chiuveta, rafturi, spatiu de primire, dulap si bibloteca. Se afla intr-o cladire interbelica renovata, exista loc de parcare alocat cabinetului. Se poate incheia contract. Pentru detalii: Elena Riba, tel.: 0722907110

Mama mea este bolnava psihic. Eu urmez un tratament cu antidepresive de un an, am facut terapie, merg la psihiatru… am frica de a nu fi bolnava ca mama, mi-e frica sa am un copil, ca nu ma voi descurca sa fiu sotie. Am inceput sa ma automutilez la 12-13 ani…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

23 de ani, feminin
Studenta
Buna, mama mea este bolnava psihic. Numele bolii nu știu sa îl spun cu exactitate, dar pot sa va spun ca am depistat faptul ca e bolnava in momentul in care nu era coerenta nici măcar o secunda, fabula.. ajunsese sa meargă pe străzi, eu, sora implicit tatăl meu căutând o fiecare pe străzi diferite.. suntem 3 surori, eu sunt cea mai mică. Când am depistat boala mamei aveam vârsta de 15 ani. Eu urmez un tratament cu antidepresive de un an de zile, am făcut și terapie, merg la psihiatru.. psihiatrul mi-a spus ca am spus ca sunt instabila emoționat dacă nu ma înșel.. a început sa apăra frica de a nu fi bolnava ca mama mea, de a nu ma îmbolnăvi ca ea.. ma desconsider din foarte multe puncte de vedere.. ma gândesc chiar și la viitorul meu, mi e frica sa am un copil ca nu cumva sa înnebunesc sau sa fac depresie sau sa mi se agraveze depresia.. ma gândesc ca dacă cumva voi avea un soț care nu ma va ajuta sau nu ma va sprijini.. dacă nu ma voi descurca sa fiu o soție model..(ordonata, muncitoare, gospodina)
Chiar și referitor la relații, ma gândesc ca dacă din cauza faptului ca sunt extrem de obosita nu voi fi in stare sa fiu un om normal, iar băiatul va vedea lucrul asta și nu ma va mai vrea.. ma consider a fi o persoana total defecta.. ca nu fac nimic bine, ca nu voi face nimic cu viața mea.. nu am energie, nu am dispoziție sa fac mai nimic.. de câteva săptămâni locuiesc cu sora mea, cumnatul și nepoțica. Pana atunci am locuit singura, in chirie de 4 ani de zile(nu m am descurcat prea bine din punct de vedere financiar). Stau acum la sora mea pentru Ca îmi face cât de cât bine faptul ca nu mai stau total singura(dormeam toată ziua când eram singura). Am început sa ma auto-mutilez la o vârsta frageda, 12-13 ani.. am încetat pentru o perioada de câțiva ani și am început din nou. Auto-mutilarea constând in tăieturi cu lama.. am avut și tentativa de suicid.. ar fi mai multe de povestit, dar ceea ce ma frământa acum e, oare voi fi vreodată un om normal?(normal adica sa pot sa muncesc, sa ma întrețin.. sa ma bucur de viața..) sunt trista.. nu mi găsesc scopul in viața.. se spune ca noi ne alegem părinții.. nu înțeleg eu de ce am ales așa.. din păcate ii învinovățesc și pe părinți.. pe mama ca e bolnava, pe tata ca e autoritar.. pe ei ca nu am avut cu cine sa comunic.. ca nu am avut cui sa cer un sfat.. ca nu mi au spus niciodată ca ma iubesc.: ca nu m au luat in brațe..

  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu ai trait si traiesti cu foarte multa suferinta si este de inteles ca ai cedat de atatea ori. Discuta totul cu terapeutul tau si cu psihiatrul. Munceste si situatia ta poate sa se inbunatateasca. Se poate, curaj!
  • Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu
    Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu Bună,
    Din experientele de viata despre care povestești pare te-ai maturizat foarte devreme. Deși nu pare ca ești mulțumită de cum faci fata, ai reușit sa ajungi într-un punct în care ai cerut ajutorul și gestionezi stările stările pe care le trăiești.
    Este foarte important sa continui sa urmezi sfaturile psihiatrului și sa continui psihoterapia. Monitorizarea medicației și derularea în paralel a unui proces de psihoterapie aduc un aport foarte mare de stabilitate si comfort în viata unei persoane, cu experiente de viata asemănătoare cu cele pe care le-ai trăit tu.
    Probabil, ca deja te-ai gândit la faptul ca nu este singura care trece prin ce ai trecut tu. Da, este adevarat sunt multe persoane care trec prin experiente foarte descurajatoare în viata, însă este important sa știi ca poți avea o viata normala și funcțională. Bineînțeles, este important sa îți dorești și tu acest lucru și sa urmezi pașii necesari.
    Din cele menționate de tine, înțeleg ca exista o teama în a nu moștenii suferința mamei tale. Înțeleg, asta arata cât de conștientă ești de importanta unui still de viata echilibrat și armonios. Este bine sa te concentrezi pe ceea ce poți face tu pentru tine, deja ai făcut pași importanți în a-ti menține o stare de echilibru. Asta este important. Faptul ca mama ta are o suferință mentala nu garantează ca și tu vei trece prin situații asemănătoare. Teama este cea care te face sa gândești și sa simți ca ar fi asa. Fiecare persoana este unica, o unicitate irepetabila. Acest principiu îți acorda tie șansa de a avea propriul stil de viata și propria istorie personala.
    Continua tratamentul medicamentos și psihoterapia, abordează depresia, temerile și tendințele de automutilare. Acestea sunt tulburari care au tratament, nu va fi intodeauna ușor asa cum ai aflat deja, însă la tine se vad deja curajul și dorința de a merge mai departe. Îți doresc mult bine și mult curaj în continuare!
  • Cabinet Individual de Psihologie Kozma Tanasă Iuliana
    Cabinet Individual de Psihologie Kozma Tanasă Iuliana Frica este o stare emoțională creată de mintea noastră în unele situații incerte. Atunci când nu știm ce urmează să se întâmple, ne imaginăm viitorul, pozitiv sau negativ. În cazul tău scenariul este negativ și crezi că se va întâmpla ceva rău, atunci te cuprinde frica și se instalează incertitudinea. Frica este cauzată de cele mai multe ori de lipsa încrederii în sine.
    Îți recomand cartea, Chiar dacă ți-e frica acționează – Susan Jeffers, este o carte de dezvoltare personala care te va ajuta sa iți identifici, înțelegi și în cele din urma, înfrângi, fricile personale, pentru a reuși astfel să obții mai mult de la viață.
    Îmi poți scrie în privat și vom face împreună primii pași pentru îmbunătățirea echilibrului emoțional și dobândirea unor noi stiluri de gândire.
  • Olga Gâdea
    Olga GâdeaAutor RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA (pentru Botezat-Antonescu RaduMaria Calapod-TomescuIuliana Tanasă Kozma): “Va mulțumesc din suflet.. țin sa va spun și restul experiențelor.. când am fost mică părinții se certau constant, din fericire nu au existat violente fizice sau injurii între părinți.. in schimb, metoda tatălui meu in momentul in care se certa cu mama, violenta domestică.. nu vorbea cu ea, dar nici cu noi.. se împăcau, iar se certau.. de asta am avut parte aproape toată viața mea. Dat fiind faptul ca am fost mai rebela, puțin neascultătoare.. am fost și lovită de tatăl meu, nu ma credea niciodată când ii spuneam ca nu am făcut nimic rău chiar dacă am stat afara pana seara la 10.. in momentul in care boala mamei s a declanșat, iar ea a fost internata in spitalul de psihiatrie(după 2-3 săptămâni in care nu am reușit sa o internam deoarece nu se putea fără acordul ei, ea spunând ca e sănătoasă chiar dacă devenise violenta, spunea ca ne omoară.. etc) tatăl meu a fost internat cu suspect de leucemie( din fericire s-a dovedit ca nu e leucemie, ci o alta boala de sânge, trombocitopenie autoimună). Când am fost mică mi s a spus ca nu am fost dorita, ca au crezut ca sunt băiat, ca deja se gândise la numele pe care l voi avea și surpriza.. a iesit fata!) in momentul in care am început facultatea m am mutat singura in chirie pentru ca nu mai suportam mediul in care la vârsta de 19 ani, eu încă nu aveam voie sa ies afara și sa stau mai mult sau așa.. după cum am spus, tatăl autoritar. M am mutat singura, niciodată nu au știut părinții mei cât îmi este de greu și cât de greu m am descurcat.. pentru ca ar fi spus pe de o parte ca nu el m a pus sa ma mut, pe de alta parte sa nu l fac sa sufere.. sora mea cea mai mare a știut situația, dar îmi spunea tot timpul “ce îți lipsește, nici Mie nu mi a fost ușor, cum de nu te descurci, etc. Am lucrat, am făcut terapie.. terapeutul știa situația mea și uneori nici nu îmi lua bani pentru ședințe.. in liceu am avut și doi ani in care colegii și-au bătut joc de mine.. din nou, nu știa nimeni.. sufeream, mergeam la școala.. nu mai mergeam uneori .. dar am avut cea mai mare Medie la bacalaureat, spunând asta nu vreau sa fac referire la faptul ca am fost mai buna decât ei ci ca am reușit sa nu ma las.. sora mea tot timpul îmi spunea ca oricum o sa fiu ca mama mea pentru ca psihologic vorbind le suntem fideli chiar dacă nu vrem părinților.. tot acolo ajungem. Ani de zile mi s au repetat astfel de lucruri. Am început sa ma simt din Ce in ce mai rău, din ce in ce mai trista.. când am avut 14 ani am băut mai multe pastile de algocalmin după ce tatăl meu m a bătut și a doua zi am ajuns la spital, nici in momentul ăla nu m a întrebat de ce am făcut o sau ce s a întâmplat.
    După ce am început sa ma simt tot mai rău, sa fac fata tot mai greu activităților de zi cu Zi am avut tentativa de suicid de care spuneam pentru ca nu găseam sensul vieții sa trăiești și sa nu ai energie sa faci nimic.. am hotărât sa fiu escorta, cu gândul ca poate așa îmi adun bănuți și reușesc sa fac ceva.. am făcut câteva luni lucrul acesta și am început sa consum droguri(cocaina). Am consumat câteva luni, pe urma m am întors in Romania(fusesem in alta țara) și am încetat consumul. In prezent,
    Sora mea încearcă sa ma ajute sa lucrez intr un salon plătindu-mi chiria ca sa
    Mi fie mai ușor din punct de vedere financiar.. dar singurele gânduri care le
    Am e ca voi renunța din nou, ca nu voi face nimic din nou, ca nu sunt buna in ceea ce fac etc.. nu prea am
    Nici un scop.. nu înțeleg de ce ma aflu aici, pentru ca decât sa trăiești Așa..
    Mai bine nu mai trăiești.. știu ca ceea ce se spune și legat de terapie e ca dacă pacientul nu își dorește nu poate fi ajutat, iar acum ma gândesc.. poate ca nu îmi doresc și voi fi așa in continuare și pana la urma nu voi mai fi.”.
    • Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu
      Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu Bună,
      Este de ajutor sa împărtășești cu noi, o alta parte a experientelor tale, vreau sa te incurajez însă sa continui cu terapia. Pe aceasta pagina poți găsi păreri avizate, însă acest lucru nu poate înlocui psihoterapia în sine.
      In legătura cu răspunsul tau, părinții noștri nu au întotdeauna cele mai fericite modalități de parenting, deși poate intențiile sunt bune, de multe ori ei la rândul lor devin copleșiți de provocările vieții. Acestea nu trebuie sa fie scuze pentru modul în care a fost gestionata atmosfera din casa, toți copiii au nevoie de grija și iubire. Pe de alta parte, nici nu trebuie sa lași aceste experiente de viata sa devina o sentința pentru viata, pentru ca ele nu sunt menite sa ne decidă viitorul, ci mai degrabă sa ne învețe ce sa facem și ce sa nu facem în viitor. Deși nu vei putea alege întotdeauna prin ce experiente de viata vei trece, cu siguranță vei putea sa contribui, sa decizi pentru tine, părerea ta contează foarte tare, mai ales în alegerea propriului stil de viata. Deasemena, poți alege cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă, asta înseamna sa contribui. Felicitări pentru realizările de pana acum, pentru ca sunt și acelea foarte importante!
      Acum legat de idea de loialitate fata de părinții noștri, ei bine, nici asta nu este pecete, este tot o decizie. Adică, faptul ca ai văzut dinamica părinților tai, nu este o promisiune ca și tu vei face la fel și mai degrabă o sursa de concluzii pe care tu le-ai tras în timpul copilăriei.
      Multă grija pentru tine, curaj, și vorbește cu psihoterapeutul tău și explorați aceste concluzii despre lumea din jur. Stabiliți un program de terapie potrivit nevoilor tale. Intodeauna sunt opțiuni, numai bine!
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Vezi daca te ajuta si cartea despre care tocmai am scris aici. Eu sper ca da: despre cartea “Legături pierdute”, Johann Hari, editura TREI

Am fost căsătorită de două ori și am un copil. Cât de greu îi este unui bărbat să accepte să trăiască lângă o femeie care a mai fost măritată de două ori? Este rușinos, ca bărbat, să crești copilul altui bărbat?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, am 32 de ani și sunt asistent medical. Am fost căsătorită de doua ori și copilul este rezultat din a doua casnicie. Sunt intr-o relație in care, pentru prima data (știu ca poate suna aiurea) dar pentru prima data chiar îmi găsesc locul! Îmi doresc nespus de mult ca lucrurile sa meargă bine. Problema vine acum…el a încheiat o căsnicie ca sa fie cu mine, nu are copii. Întrebarea este…cât de greu ii este unui bărbat ca sa accepte sa trăiască lângă o femeie ce a mai fost măritată de doua ori? Este rușinos ca și bărbat, sa crești copilul altui bărbat? Ma simt disperata și intr-o situație fără ieșire…
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu eu m-as intreba cum ii este LUI in aceasta situatie. Discutati deschis cu el, sunteti parteneri si ar trebui sa puteti discuta orice! Curaj si succes!
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel De fapt întrebarea este cat de greu va este dvs, casatorita de 2 ori si cu copil, sa mai aveti o relatie cu alt barbat care s-a despartit ca sa fie cu dvs? E vorba de greutatea dvs, nu a lui. Daca e sa ne gândim, daca pentru el era ceva rușinos, nu mai divorta si nu mai intra in relatie cu dvs. Altfel de ce mai ar fi cu dvs. Pe de alta parte, daca dvs aveti un copil, il ingrijiti in continuare, dansul va fi vu dvs, nu cu copilul dvs, dvs il creșteți si ii sunteti mama. El isi aduce contributia atat cat poate, prin ingrijire, afectiune, joaca, sprijin. Practic el stia ca aveti un copil.
  • Georgeta Iordache
    Georgeta Iordache Bună! Toate aceste frământări sunt ale tale, așadar poate ca ar fi de investigat ce se află în spatele lor, până la urmă este vorba de imaginea ta despre cum ar trebui să fie femeile (eventual nu atat de divortate ca tine)si barbatii ( nu pot creste/ingriji/copilul altui barbat – daca asa ar sta lucurile nu ar mai adopta nimeni copii ). Care este de fapt îngrijorarea?. În ce il priveste pe partener, pe de o parte el știa care este situația ta familială/socială deci aici nicio surpriză, pe de altă parte cat de greu sau usor ii este doar el poate răspunde la acesta întrebare.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, un barbat care iubeste o femeie va vedea copiii sai ca pe extensia femeii pe care o iubeste, parte din ea. Cei care considera femeia un bun perisabil nu vor accepta o femeie care a mai fost casatorita sau are copii din relatii anterioare. Copilul este in primul rand al dumneavoastra, daca doreste sa fie cu dumneavoastra va va accepta cu tot ceea ce prespune asta. Partenerul dumneavoastra nu a incheiat casnicia ca sa fie cu dumneavoastra, a inceiat-o pentru ca nu mergea realtia, imi imaginez ca nu i-ati pus pistolul la tampla sa divorteze. Cred ca dumneavoastra aveti de clarificat niste lucruri cu sine, apoi cu el… Numai bine!

Sunt în concediu de creștere copil și am 2 copii: unul de 7 luni și celălalt de 3 ani jumătate. Problema mea este că am accese de furie incontrolabile, adică urlu și jignesc fără să țin cont de nimic. Sunt foarte agitată, mi se pare că nu am timp să fac nimic, că nu fac așa cum îmi doresc, sunt trista fără motiv…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua, am 28 de ani și sunt femeie!
În prezent sunt în concediu creștere copil, am 2 copii unul de 7 luni și celălalt de 3 ani jumate.
Problema mea este ca am accese de furie incontrolabile, adică urlu și jignesc fără sa țin cont de nimic. Pana acum copii nu m.au văzut în aceste episoade de furie, dar am momente în care simt ca nu mai fac față, soțul este prezent în activitățile de familie, dar într.un mod pueril, adică face dezordine cot la cot cu copiii, orice rugăminte as avea către el, o rezolva la fel cum ar rezolva.o copilul de 3 ani.
Menționez ca în ultimul timp sunt foarte agitata, mi se pare ca nu am timp sa fac nimic și oricum ce fac parca nu o fac asa cum îmi doresc. Mai am și momente în care sunt trista fără motiv, știu ca nu ar trebuii pentru ca am 2 copii sanatosi, în casa nu avem certuri, noi suntem sănătoși, dar sunt reacții în care nu ma regăsesc.
Vreau sa ma mai menționez ca la nașterea celui de.al doilea copil am fost aproape de moarte, eu am făcut hemoragie pe masa de operație, iar copilul a fost intubat și gavat timp de 2 săptămâni, diagnosticul acestuia fiind de pneumonie congenitala.
Mama mea a plecat când aveam 3 luni, m.au crescut bunicii, dar bunicul a fost paralizat 10 ani și a murit acum 3 ani.
Nu aveam nimic din ce îmi doream asa ca în momentul în care am făcut 18 ani și am terminat liceul am venit la facultate cu tot cu iubit, actualul soț, și practic am crescut împreună.
Ceea ce doresc sunt sfaturi legat de modul în care as putea sa gestionez furia sau măcar cum sa îmi dau seama de ce este legata. Mulțumesc
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu pt a afla exct cauza este nevoie de timp si efort intr-un proces terapeutic. La prima citire insa pare evident: ati trecut prin foarte multe in ultimii ani (ca sa nu spun toata viata), ati nascut in urma cu 3 ani si ingrijit un copil, ati trecut si a doua oara prin proces, sotul pare ca este al treilea copil… foarte multe greutati care pot duce cu f mare usurinta la epuizare. Va raspund atat ca psihoterapeut cat si ca tata a 2 copii de 2 si 5 ani (in curand). Investiti intr-un proces terapeutic, in primul rand pt cei mici. Curaj, se poate!
  • Georgeta Iordache
    Georgeta Iordache Bună! Din ce ai descris mai sus este dificil spre imposibil de spus în câteva cuvinte care este cauza stării dificile pe care o traversezi. Nu există soluții prefabricate. Cu siguranță că starea prezentă este rezultatul unui cumul de factori de la viața personală în familia de origine la situația medicală la nașterea celui de al 2-lea copil, epuizare, dificultăți în gestionarea noului statut (de mamă)..etc. Pentru a găsi cauza de bază și a rezolva pas cu pas dificultățile pe care le traversezi este îți recomand începerea unui demers psihoterapeutic. Succes!
  • Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu
    Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu Bună!
    Pare ca aveți o istorie personala plina de experiente complexe și dificile, însă mai important de atat, pare ca ați avut o mișcare în viata foarte curajoasa. O forță interioara, o dorința de a răzbate, în ciuda obstacolelor externe!
    Asa cum au menționat și colegi de breasla, poate fi foarte ușor sa devii copleșit , mai ales atunci când apar copiii și încă sunt mici. Sansele ca părinții sa fie copleșiți de responsabilități și de stările emoționale puternice, sunt destul de mari. Din cele menționate de către dumneavoastră,la ultima naștere au fost experiente traumatizante, de la care nu știu dacă v-ați refăcut complet. Schimbările implicite maternității sunt destul de puternice, atât la nivel fiziologic cât și la nivel psihologic. Intuiesc ca dumneavoastră, poate ați fost obișnuita sa fiți destul de în control, în multe situații. Iar în prezent, controlul nu prea funcționeaza, în principiu din cauza schimbărilor mai sus menționate.
    Modul în care percepeți relatia cu soțul, pare sa o puneți la nivel de egalitate cu relație pe care o aveți cu copiii. Adică nu simțiti ca exista o contribuție adulta, pe lângă cea pe care o aveți dumneavoastră. Ați vorbit cu soțul despre aceste aspecte? Adică pe timp de pace, atunci când spiritele sunt calme. Ma gândesc ca dacă ați crescut împreună, cu siguranță aveți motive întemeiate pentru care v-ați ales reciproc. Vorbiți despre ce va preocupa, atunci când copiii dorm, fără a judeca, doar spuneți-i cum va simțiți, stabiliți împreună niște timp de răgaz pentru dumneavoastră, singura, timp în care sa simțiți ca puteți respira. Poate luându-l doar pe cel mic la o plimbare.
    Stabiliți alternativ cu soțul responsabilități pe care le puteți face cu schimbul.
    Pare ca sunteți o persoana care și-a asumat responsabilitati de-a lungul experientei personale. Continuați în același spirit, adică un alt act asumat ar fi sa cereți ajutorul. Nu trebuie sa facem totul singuri, a creste copiii este o responsabilitate destul de mare în sine, astfel încât este normal sa simți furie, la un moment dat. Furia, este o emotie de baza. Dacă se manifeste extins, aceasta ne indica și anume ca ceva nu este în regula. Deasemena mai poate fi și un sentiment care vine din teama de a fi vulnerabil. Ma întreb dacă suna familiar pentru dumneavoastră. Oare faptul ca viata v-a încercat, ați simțit abandon, teama, poate confuzie și durere, v-a determinat sa evitați sa deveniți vulnerabila? Popular, vulnerabilitatea este privita de către mulți oameni ca fiind o slăbiciune. Este o percepție eronata, vulnerabilitatea este parte componenta a actului de curajului. Vulnerabilitatea este o putere, nu slăbiciune.
    Poate ar ajuta ca atunci când apare furia, sa luați o pauza mentala. Pentru asta va trebui sa o recunoașteți când apare. Dacă puteți face acest lucru, atunci când simți ca va înfuriati, aveți optiuni: ieșiți din camera pentru câteva minute și reveniți când sunteți mai calma. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci luati o pauza mentala acolo unde sunteți gândiți-vă ce ați face dacă ați fi într-o vacanta. Faceți asta pentru câteva secunde sau minute. Un alt lucru pe care îl puteți încerca este sa fixați un obiect din camera unde sunteți și sa îl descrieți mental.
    Acestea sunt bineînțeles doar niște sugestii, multe alte tehnici le puteți explora mult mai eficient într-un proces psihoterapeutic.
    Este nevoie de psihoterapie pentru a înțelege mai amplu prin ce treceți, cum puteți face fata și ce opțiuni aveți. Explorați cu un psihoterapeut teme precum atașamentul pe care l-a făcut adultul cu persoanele semnificative din viata sa, atașamentul adultului cu copiii sai; abordarea unor posibile situații traumatice, pierdere și abandon si relație de cuplu. Toate acestea sunt teme care pot face parte din viata noastra și despre care este bine sa stim mai multe pentru a le face fata eficient. Va urez mult bine!
Loading
consiliere psihologica gratuita