Mesaj:
Buna ! Am 18 ani, si nu stiu ce sa fac si pe cine sa intreb . De curand m`am apucat de scoala de soferi, iar prietenul meu este foarte ciudat, in sensul ca am indeparteaza de el, imi vorbeste urat, si acum, am inteles ca a inceput sa vorbeasca cu o fosta prietena de`a lui.El imi spune ca sa nu`mi fac griji,dar am citit o conversatie intre ei in care ii spunea ca inca o considera ff frumoasa si ii mai place de ea. Nu mai stiu ce sa cred, sunt demoralizata complet din aceasta cauza . El pune vina pe mine, ca am inceput scoala de soferi, dar el nu a fost impotriva atunci cand am hotarat sa o fac . Nu stiu ce sa mai fac cu el, as vrea sa`l atrag din nou langa mine cumva, si acum imi da timp de o zi, in care eu am examen si nu pot sa renunt la el. Va rog sa ma ajutati ! Multumesc anticipat !

Probabil are o stima de sine scazuta si se simte amenintat de… “emanciparea” ta (adica scoala de soferi si ceea ce implica asta: masina, condus, independenta mai mare). Mesajele catre fosta prietena sunt alegerea lui, mi-e greu sa cred ca le scuza prin faptul ca tu faci scoala de soferi. Pe acelasi considerent, peste un an de zile poate nu-i mai place ca urmezi o facultate. Poate ar fi necesara o discutie de lamurire a prioritatilor fiecaruia dintre voi.

Domnisoara… e frumos ca ai planuri pentru viata ta, si faptul ca urmezi o scoala de soferi te va ajuta in viitor… cit priveste “relatia”… “ceasul” biologic indica virsta de 18 ani asa ca inca nu e cazul sa “suferi” dupa o relatie… continua sa iti faci “bine pentru viitorul tau”… si cauta sa cunosti mai multi prieteni in grupul tau ca sa eviti sa te mai impiedici de “oameni care inca le fug ochii dupa frumuseti”

acum, ca sa lamurim si fata care intreaba… ideea este ca asta este modalitatea prin care actioneaza o persoana imatura emotional; fie ca se poarta asa pentru ca se simte amenintat de independenta ta, cum zicea o colega mai sus, fie ca se foloseste de asta ca pretext pentru a se indeparta de tine din alte motive pe care ti le ascunde, concluzia este ca nu are suficienta maturitate sa iti spuna in mod sincer si direct ce anume il deranjeaza/ii lipseste de la relatia asta; poate ca nu vrea, poate ca nici nu stie; ce ai putea tu sa faci… cel mult sa incerci sa discuti cu el calm si frumos si sa-l intrebi care este nevoia lui de fapt si cum vede el situatia si vezi cum reactioneaza. dar raspunde-ti singura la intrebarea: vrei un partener langa tine sau un copil de crescut?

Ne folosim din nou de ce scrie in descrierea acestui grup, pentru a explica faptul ca am sters doua comentarii din aceste raspunsuri: “Va rugam sa nu raspundeti la intrebari decat daca sunteti specializat in domeniul respectiv sau aveti informatiile necesare!”. “Da-i papucii” nu inseamna sa ajuti pe cineva sa inteleaga o situatie si sa ia o decizie personala. Va rugam sa nu o luati personal si va multumim pentru implicare.

Mesaj:
Am o prietena care a fost abuzata sexual, ieri. A iesit cu un individ pe care l-a cunoscut pe internet, a facut imprudenta sa se urce la el in masina, acesta a dus-o in afara orasului si in momentul in care a fost refuzat, a lovit-o si a obligat-o sa ii faca sex oral. A lovit-o o singura data, nu suficient ca sa ramana vreo urma pentru un raport medico-legal. Prietena mea refuza sa-l raporteze sustinand ca ar fi in zadar, este cunvantul ei impotriva cuvantului lui, si nu vrea sa treaca degeaba prin tavalugul declaratiilor la politie. Intrebarea este legata de o alta problema. Cum abordez eu, ca prietena ei, aceasta chestiune? Ea are tendinta sa minimalizeze insemnatatea faptelor. Spune intr-una ca a fost foarte speriata si ca nu are ce face, ca asta e, s-a gandit ca putea sa fie mult mai rau (sa o calce in picioare, sa o forteze si la altfel de raporturi sexuale, eventual sa o omoare si sa o lase pe camp), ca pana la urma asta e,bine ca a scapat cu DOAR ATAT, a fost un episod urat, a trecut, etc. Incearca sa se comporte ca si cand nu s-a intamplat mare scofala, desi pentru mine un viol, este MARE scofala. O cunosc pe prietena mea, este naiva, dar nu usuratica si nici superficiala. Stiu ca incearca sa se convinga pe ea insasi ca nu e mare scofala. Ce sa fac? Sa merg pe “mana ei” si sa o ajut sa minimalizeze insemnatatea intamplarii? Este bine asta, se poate trece atat de usor peste asa ceva? Eu as fi distrusa, sunt sigura ca si ea este, nu e o persoana superficiala si cu toate astea, astazi se vrea sa se comporte ca si cum totul e O.K. Chiar vrea sa mearga la film, asa cum stabilise cu alte prietene, ieri, inainte de eveniment. Ceva nu mi se pare in regula, si nu stiu cum sa ma comport, ca sa o ajut. Nu ma pricep, mi-e ca daca incearca sa incuie ditamai scheletul intr-un dulap si-asa plin cu alte probleme, la un moment dat o sa cedeze, cand toata lumea se asteapta mai putin. Nu stiu ce sa fac!

puteti incerca, pt moment, doar sa fiti alaturi de ea si sa ii acordati timpul de care are nevoie sa proceseze acel eveniment. Inteleg ca v-ati exprimat sentimentele despre ce s-a intamplat, dar pe de alta parte este posibil sa ii si amplificati propriile trairi. Poate ca pt ea nu a fost asa de rau cum va imaginati dvs sau alte persoane. Este putin cam devreme o interventie, fiind posibil ca ea sa fie inca in soc. Dati-i timp si fiti atenta la ea fara sa subliniati prea tare evenimentul. Daca o sa apara nevoia de a discuta despre eveniment, ideal ar fi sa o faca impreuna cu un terapeut, nu cu cineva apropiat. Ne puteti tine la curent in perioada urmatoare

Este norocoasa ca are o prietena ca dvs, felicitari! Este in stare de soc si din aceasta cauza neaga gravitatea situatiei prin care a trecut. Daca nu reusiti sa o convingeti sa mearga la politie sau sa ceara ajutorul unui specialist care sa o ajute sa treaca cu bine peste, tot ce puteti este sa ii fiti alaturi atunci cand va va solicita ajutorul.Insistati totusi, poate reusiti. Este important pentru ea sa stie ca nu e vina ei pentru ce s-a intamplat si ca poate ajuta alte fete sa nu treaca prin ce a trecut ea, asta daca il denunta pe faptas. Nu ne-ati spus ce varsta are prietena dvs.

In astfel de cazuri se pun urmatoarele intrebari: Credeti ca domnul cu masina a actionat asa doar cu domnisoara? Daca urmatoarea victima este fica, prietena, sora dvs? Este foarte important ca acesti indivizi sa fie opriti. Cum daca toate victimele lui au acelasi discurs?

Când va fi pregătită poate apela cu încredere la specialişti: http://www.psihotrauma.ro/index.php/pentru-tine

Incearca s-o convingi sa mearga la politie. Din ce oras esti?

Mesaj:
Buna ziua.
Am 20 de ani si in decursul anilor m am confruntat cu diferite probleme medicale si anume:epilepsie,tuberculoza pulmonara,iar recent cu o urticarie cronica.
Intrebare: 1.Exista vreo legatura intre acestea? 2.Pot duce acestea la tulburari psihice? 3.Cer pareri/sfaturi/indrumari/ajutor. Mentionez ca in prezent ma confrunt cu diferite si frecvente stari (anxietate, neliniste, melancolie, somnolenta, abulie,etc) si cu consecintele acestora (imi afecteaza in mod vizibil viata, relatiile cu ceilalti, relatia cu mine insumi, s.a) Am un sentiment obscur de tot ce mi se intampla si ma surprind tot mai des intrebandu`ma daca nu cumva sufar de vreun soi de tulburare.
Multumesc!

nu stiu daca exista vre-o legatura clara intre ele, dar imi imaginez ca trebuie sa fi fost foarte greu/stresant/obositor sa treci prin atatea pana la varsta asta, starile tale afective clar fiind datorate acestora, asta doar din ce ne-ai spus pana acum. Ai putea sa stai de vb cu un psiholog despre cum te-au afectat toate experientele astea, cum le menajezi, etc. Succes!

daca tu te intrebi daca exista vreo legatura intre problemele medicale pe care le-ai avut de-a lungul timpului, probabil ca exista…insa nu la aspectul medical ma refer. stiind ca exista o legatura f puternica intre psihic si corp, este foarte probabil ca prin aceste boli corpul tau sa exprime o suferinta de natura psihologica, ce poate fi lipsa afectiunii, poate fi vreun eveniment marcant prin care ai trecut, etc… atentie, nu afirm ca problemele medicale pe care le-ai avut pot duce la tulburari psihice… recomand sa discuti cu un psiholog/psihoterapeut, te-ar ajuta sa intelegi mai bine ceea ce ti se intampla. Curaj!

Bune intrebarile pe care (vi) le puneti, bravo!, va duceti (cautati) la cauze! Sigur ca intreaga dumneavoastra istorie de viata necesita o analiza mai detaliata – dar chiar si asa, “la minut”, cum se poate face in acest spatiu, va pot spune ca epilepsia si urticaria au cam aceeasi cauza emotional-spirituala, care va atrage atentia ca aveti nevoie sa va … imprieteniti cu viata . La modul propriu. Sa “ii acceptati prietenia” (ca pe facebook, eventual ), intelegind ca e de partea dumneavoastra. Ca lumea in care traim e un loc sigur (chiar e!), pe care, odata ce-l veti descoperi asa, veti ajunge sa-l si indragiti. De altfel, anxietatea si tot restul listei va indica si ele faptul ca traiti in frica de viata. Vestea buna? …Toate acestea au leac, nu pregetati sa-l cautati!

Urticaria poate sa fi aparut si ca urmare a tratamentelor agresive la care presupun ca organismul dumneavoastra a fost supus. Ca un fel de aparare.
De aceea ma gandesc ca v-ar fi de folos un protector hepatic si eventual un tratament care sa ajute organismul sa se detoxifieze.
Si pot confirma si faptul ca exista o legatura categorica intre toate simptomele. Tratamentul crizelor de epilepsie a supresat un simptom neurologic, pe care l-a trimis undeva mai spre periferia organismului, la nivelul pielii, acolo unde, cum atat de frumos spunea colega Cristina, se afla legatura cu lumea exterioara. E, intr-un fel, o situatie buna, faptul ca supresia a exteriorizat suferinta, de obicei o interiorizeaza. E posibil ca, acele satari rele, sa reprezinte o supresie spre interior.
Ca recomandare, pe langa psihoterapia pe care si eu o gasesc indispensabila, va sfatuiesc sa faceti cateva cure sustinute de debarasare a organismului de toate chimioterapicele si anticonvulsivantele care l-au agresat. Aveti de partea dumneavoastra tineretea, asa ca, totul va fi bine !

Mesaj:
Nu prea stiu cum sa incep… acum 2 ani, am cunoscut un baiat din Brasov (eu sunt din Cluj) si m-a atras, am povestit o vreme, apoi am avut o relatie scurta de 1 luna si jumatate, dar dupa ce ne-am despartit, greu mi-am revenit… nici acum dupa 2 ani nu l-am uitat, mereu cand aud de Brasov imediat ma gandesc la el. De anul trecut din iulie am o relatie cu un baiat din Pitesti. Am mers eu prima data la el si cand l-am vazut in realitate prima oara, nu mi-a placut, apoi cunoscandu-l, mi-am dat seama ca ma simt bine in prezenta lui, e un baiat cu un suflet mare, ar face orice sa imi fie bine, mi-a zis ca daca ar fi nevoie si-ar da si viata ca sa imi fie mie bine… eu am zis ca il iubesc, da cateodata parca ma indoiesc de asta… am zis ca anul asta dupa ce termin masterul plec la el, am vorbit si de nunta, eram incantata, dar am momente cand ma sperie lucrul asta, ma gandesc ca nu o sa mai am acea libertate… si chiar si acum, ma mai gandesc la cel din Brasov… nu mai am vre
o sansa cu el, mai ales ca nu sunt de acolo, nu pot sa-l uit… nu sunt sigura nici de ce simt pentru cel de la Pitesti… nu stiu ce sa fac… ma gandesc ca daca m-as muta la Pitesti, as regreta apoi… Brasov mereu mi-a placut si ca oras, acolo era visul meu sa locuiesc… nu l-as face nici pe cel de la Pitesti sa sufere sau poate daca ne-am desparti, as regreta si asta… nu stiu ce sa fac, sunt confuza rau de tot! Ajutati-ma cu un sfat!

…si dupa aceea, va veti casatori. O vreme va fi binisor. El ar face orice ca sa fie bine – si chiar va face. Noutatea situatiei, citeva planuri de viitor deloc diferite de-ale majoritatii, dar care au prostul obicei sa puna o presiune uriasa pe familii, vor vintura putin energiile si vor “face atmosfera”. Incetul cu incetul, discutiile se vor limita la “ce mai cumparam de mincare miine”, “cit mai avem de platit din rate” si “ce e la televizor”. Cind plictisul si singuratatea in doi vor atinge culmea, va trebui facut si-un copil. Ca sa sudeze familia – altminteri, in pragul despartirii. Si, uite-asa, se mai scrie o istorie a unei casnicii incheiate cu cine nu trebuie, inainte de vreme, fara sens…

Cauta-l pe cel din Brasov si lamureste povestea asta ca sa fii impacata. Apoi, nu te grabeste nimeni sa te mariti, spune-i iubitului tau ce simti!

La Ploiesti poti sa te Pitesti, dar la Pitesti nu poti sa te Ploiesti… in cazul de faza asa e si la tine.. ai vrea la Pitesti dar gindul iti este la Brasov? Cumva relatia de la Brasov ori a fost prima ta relatie? Nu de alta, dar asa se intimpla ca prima relatie se uita mai greu…. insa nu e bine sa incepi “o alta relatie” cu gindul tot la prima… si sa mergi din greseli in greseli… daca te si casatoresti si inca iti e gindul la Brasov, mai bine sa nu faci inca acest pas pina nu clarifici situatia cu “Brasovul”… se pare ca mai mult iti place “orasul” decit “locuitorul iubit”…. sa inteleg ca la Cluj nu ai “cunoscut” pe nimeni? Daca intradevar vrei la Brasov cauta pe harta Brasovul… e tare greu cind la o virsta ta inca il cauti pe “fat frumos” de Brasov… mare grija la aceasta invatatura: “Uneori intilnesti asa un print, de-ti vine sa te mariti cu calul” – si sa nu fie cumva de Pitesti

Mesaj:
Buna ziua.
Am 20 de ani si in decursul anilor m am confruntat cu diferite probleme medicale si anume:epilepsie,tuberculoza pulmonara,iar recent cu o urticarie cronica.
Intrebare: 1.Exista vreo legatura intre acestea? 2.Pot duce acestea la tulburari psihice? 3.Cer pareri/sfaturi/indrumari/ajutor. Mentionez ca in prezent ma confrunt cu diferite si frecvente stari (anxietate, neliniste, melancolie, somnolenta, abulie,etc) si cu consecintele acestora (imi afecteaza in mod vizibil viata, relatiile cu ceilalti, relatia cu mine insumi, s.a) Am un sentiment obscur de tot ce mi se intampla si ma surprind tot mai des intrebandu`ma daca nu cumva sufar de vreun soi de tulburare.
Multumesc!

Afectiunile noastre fizice au un ecou psihologic, si invers. Daca functionarea zilnica va este afectata in felul in care descrieti ca se intampla, apelati la un psihoterapeut. Psihoterapia poate creste calitatea vietii, in anumite conditii. Multa sanatate!

Mesaj:
Am..17 ani..si viata mea..e un calvar..mama mea e plecata in alta tara si..nu am tata . Nu ma inteleg bine cu mama..locuiesc cu bunicul meu..si mi-e greu..de mica..sunt aici cu el..si nu mai pot..CHIAR NU MAI POT ! Nimeni nu ma intelege..nimeni nu ma crede..plang mereu..mama nu ma ia in serios..( tinand cont..ca are si pe cineva..de ..cateva luni..dar mereu a fost asa..si ma doare enorm de mult) ..Nu stiu ce sa mai fac..nu sunt o persoana rebela..aproape toata lumea ma crede nebuna..dar nu sunt..am nevoie de parintii mei..am nevoie de intelegere..iubire..sa stiu ca am pe cine sa contez..iubit nu am..am avut cateva relatii..si nu a mers..nimic..cred ca din cauza mea..nu stiu ce sa mai fac..dar vreau sa imi revin..sa scap de starea asta..vreau sa ..ma apuc serios de invatat..nici scoala nu prea mai merge..Ce sa fac cu viata mea..daca nimeni nu ma asculta si nimeni nu ma intelege ?

ai fost sa vorbeste cu consilierul scolar sau cu vre-un psiholog?

deja ti-ai facut strigatul auzit, ceea ce e foarte bine, e primul pas spre schimbare!! imi poti scrie: consilierepsihologicaonline@yahoo.com

mesaj:
va rog sa imi spuneti daca se poate opera colobimul irian si daca da ce sanse are sa ajunga la vedere normala!va multumesc

“Colobomul irian” – se poate opera doar daca lipsa substantei ce inconjoara irisul nu are “debut” congetinal sau daca lipsa substantei apare in urma glaucomului… un tomograf de glob ocular ar clarifica acest aspect, de asemenea camera anterioara sa nu prezinte leziuni “de scurgere” a substantei ce intereseaza suprafata iriana iar pupila sa nu fi ajuns la forma de “gaura de cheie”.

RASPUNS: buna seara va multumesc pentru sfaturi la noi este vorba de colobom irian congenital si pupila are deja gaura de cheie, as vrea sa va cer un sfat daca se mai poate rezolva cumva la noi in tara sau in strainatate si ce se poate face in acest sens!chiar nu se poate rezolva problema nicicum , baiatul are 34 de ani ce se poate face???? va multumesc!

Imi aduc aminte ca in liceu aveam un elev de clasa care “a patit brusc” un Colobomul irian… in joaca un copil a tras cu arcul si sageata la lovit puternic in ochi provocindu-i “dezorganizare de glob” si vedea imaginea, orice imagine cu o “gaura in ea”… stiu ca se operase… unde anume nu stiu sincer deci se poate opera, asta a fost acum 25 de ani. Stiu e exista in Bucuresti o familie de oftalmologi sot si sotie care sint buni specialisti. Nu fac reclama insa ii gasiti la Oculus… incercati acolo… la fiul dumneavoastra fiind congenital ma tem sa nu lipseasca mult din substanta iriana… specialistul oftalmologic – dar sa fie cu experienta – are ultimul cuvint

fiind vorba de un factor genetic petrecut in viata intrauterina rezolvarea pentru : ” ce sanse are sa ajunga la vedere normala” ma tem ca nu exista…. la nivel genetic o anumita gena dominanta nu si-a facut “transcriptia” corect. De cele mai multe ori “stricaciunile” sau “lipsurile” dintr-o “lume” cu greu se pot schimba sau repara intr-o alta lume… aici vorbim de cele petrecure in viata intrauterina… daca ceva s-a transmis partial sau deloc, substanta irina nu poate fi “transplantata” doar artificial inlocuita… cit priveste vederea eu as merge pe o varianta de “a vedea” si nu “normal” pentru ca e imposibil…

Buna seara!
As dori sa ma ajutati si pe mn pt ca sunt disperata ..am o fetita de opt ani care are o durere groaznica in gat ..am fosr la doctor si ne a dat paracetamol dar tot nu ia trecut ce as putea sa fac…

mergeti la Urgenta daca sunteti foarte ingrijorata. In spital trebuie sa fie un specialist

Mergeti la camera de garda a unui spitalul ORL

buna,de cate ori imi spal parul ma aleg cu dureri groaznice de cap;nu stiu ce sa fac

Buna ziua,
Am o ruda diagnosticata cu sindromul neuronului motor.
Recent am descoperit acest suc de Graviola, bun pentru o sumedenie de boli.Vreau sa stiu daca este recomantat si persoanelor cu probleme neurologice, multumesc!

Se pare ca exista o neurotoxina in fruct care prezinta niste riscuri (imi cer scuze pt linkul non-academic, dar poate va ajuta): http://en.wikipedia.org/wiki/Soursop#Health

multumesc!