Mesaj:
Buna seara,
recent m-am despartit de iubita. am fost impreuna 3 ani de zile. puteam sa fac mai mult sa previn asta, sa ma implic mai mult. am avut incredere ca, discutand, nu vom avea niciodata conflicte.
pe toata perioada relatiei, nu am avut certuri, ci doar mici discutii pe care pot sa le numar pe o mana..
dar a plecat, a spus ca nu e fericita in relatie, si ca niciodata nu a fost..
si acum ma simt mizerabil. incerc sa nu o mai sun, telefonul il am inchis de vreo 3 zile, ca sa nu fiu tentat sa o contactez. nu prea mananc, iar asta nu e bine. si nu pentru ca nu mi-e foame, ci pentru ca nu am pofta de mancare.
am nevoie sa vorbesc cu cineva..

O iubesti ?

DACA O IUBESTI DU-TE SI ROAG-O SA-TI MAI DEA O SANSA,SA O FACI FERICITA ;DACA ITI DA ACEASTA SANSA,DE DATA ACEASTA FA-O FERICITA.

Ti-a spus ce ii lipseste in relatie? A plecat pentru ca nu se mai simte fericita sau pentru ca nu te mai iubeste? Ati avut astfel de discutii?

in primul rand e bine sa stii ca nu esti singur, si oricand ai nevoie sa vorbesti, exista cineva in acest grup care iti va raspunde….cat despre relatia ta, depinde din ce parte privesti paharul: ai stat cu cineva 3 ani care s-a prefacut tot timpul ca e ok? englezii au o vorba: numara-ti binecuvantarile, nu necazurile!…poate ca a plecat sa faca loc celei pe care o meriti cu adevarat, celei care va aprecia iubirea pe care i-o daruiesti,care te va iubi la fel de mult, si care nu va pleca stingand lumina, si urcand in urmatorul tramvai, fara nici un fel de regrete….hai, ti-a revenit pofta de mancare??? iarta-ma, nu vreau sa fiu cinica, nici dura, ci doar sa-ti ridic putin moralul, si sa te fac sa zambesti….vei avea nevoie sa reflectezi foarte mult, si iti va trebui mult timp sa-ti vindeci ranile, dar vei gasi si puterea sa mergi inainte, si intelepciunea sa accepti ca meritai mai mult

incearca sa gasesti un apropiat (sau mai multi) cu care sa te descarci. Faptl ca ai avut o relatie asa deschisa 3 ani de zile nu poate decat sa fie ceva bun pt tine. Cum spunea cineva mai sus: poate ti-a facut loc pt o partenera pe masura. Ia-ti un timp sa o ‘jelesti’ si priveste inainte! Nu ai pierdut nimic, doar ai castigat. Bafta

Iti recomand sa consulti un psihoterapeut.Astfel ai sa treci mai usor peste acesta lectie de viata, si aminteste-ti sa inveti din greselitale tale pentru ca drumul sa iti fie mult mai usor.

alte fete nu mai sunt??????????? hai sa fim seriosi nu poti tine pe cineva cu forta nu??? o sa treci si peste asta…hai fii barbat!!

Mesaj:
Ma numesc Claudia,iar una din marile mele apasari sufletesti este aceea ca nu mai am tata. Suntem 3 frati,foarte rai intre noi,mama este foarte rea nu are perspective de viata si nici sa ierte nu stie,iar acest lucru ma usuca sufleteste. Tatal meu a decedat in luna octombrie 2013,iar eu crezandu-ma importanta si desteapta(lucru care din ce in ce devine mai evident ca nu este asa),am crezut de cuviinta sa nu-i spun ca are cancer si cu de la mine putere nu am facut decat sa-i grabesc moartea. Fiind in varsta si avand si alte afectiuni radioterapia a fost cea mai nepotrivita. Nu am vrut sa stie,am vrut sa-l protejez am vrut sa aibe un psihic bun ca sa poata lupta altfel cu boala dar am gresit rau ascunzand adevarul. Eu i-am luat acest drept,eu am gandit in locul lui, eu i-am grabit moartea. Sunt asa incarcata,mi-as fi dorit o mama cu care sa pot vorbii despre orice,mama ma uraste pentru nimic si din pacate tot spun ca mai bine traia tatal meu drag. Sunt din pacate,la fel ca mama mea de rea. Cum imi pot trata constiinta si sufletul?

Ai facut tot ceea ce credeai ca este mai bine pentru el la acel moment; intentia a fost foarte buna. Ai zis ca avea si alte afectiuni asa ca probabil au fost mai multe cauze care au dus la decesul tatalui tau. Fiecare treceti prin aceasta trauma de separare in felul lui. Doliul nu este usor, dar impreuna, incercand sa va intelegeti si ajutati intre voi o sa fie mai bine. Nu ne-ai spus ce varsta ai tu si fratii tai, poate ca puteti gasi ajutor din partea unui consilier scolar sau a unor altor rude. Succes !

CLAUDIA,IN PRIMUL RAND,”LA MUL5ŢI ANI !”PENTRU ZIUA FEMEII…EU SUNT MIC,AM DOAR 10 ANI,DAR VREAU SĂ-ŢI SPUN PĂREREA MEA…
NU,NU EŞTI REA….Ai procedat ,zic eu bine…!
Fiecare are o soartă pe lumea asta,dată de Dumnezeu…!
Chiar dacă îi spuneai,tot murea mai devreme sau mai tarziu….în cateva luni,sau ani,….cancerul nu are leac…
Şi,poate,era mai rău,pentru că trăia cu frica de boală şi se chinuia mai mult cu tratamentele…
E foarte rau să nu ai tată….Spun din propria experientă,eu nu am tată de cand m-am nascut…Mami m-a crescut singură…Singura mea mangaiere,este că mami mă iubeste mult si ar face orice pt.mine…
Păcat ca nu te înţelegi cu fraţii tai…aţi fi fost unul langă altul,si ar fi fost mai usor…Dar,poate timpul o să îi schimbe…
Un sfat…?Sunt cam mic să dau sfaturi…şi cred că si eu ar trebuii să primesc sfaturi de la cineva,despre cum sa trec peste faptul că nu am tată…!
ÎNCEARCĂ SĂ NU ÎTI PIERZI SPERANŢA,SĂ CREZI IN TINE ŞI IN FAPTUL CĂ POTI REUŞI SA TRECI PESTE TOATE NECAZURILE..
SĂ CREZI ÎN DUMNEZEU, ŞI,SĂ FII SIGURĂ CĂ EL ÎŢI VA AUZI RUGAMINTILOR SI TE VA AJUTA CAND NICI NU TE ASTEPTI…
MAMA TA ,SIGUR SE VA SCHIMBA,AI RABDARE,ACUM ESTE NEFERICITĂ,A PIERDUT UN SUFLET DRAG,ŞI ESTE GREU…
SIGUR MAMA TA TE IUBESTE,PENTRU CA NU EXISTA MAMA CARE SA NU ISI IUBEASCA COPILUL…
ÎNCEARCĂ SA FII OPTIMISTĂ,SA SPUI CA MAINE,SIGUR VA FI MAI BINE…TREBUIE SĂ FII FERICITA CA TRAIESTI,CA ESTI SANATOASA,CA AI O FAMILIE…
INCEARCA SA VORBESTI CU MAMA TA,SA TE APROPII DE EA,AMANDOUA POATE VETI TRECE MAI USOR PESTE TOATE NECAZURILE…
EU SUNT F.APROPIAT DE MAMI,SI ASTA MA FACE SA FIU FERICIT..
INCEARCA SA ITI DESCOPERI UN TALENT ASCUNS…MUZICA,PICTURA,SCRIS…SĂ FACI CEVA CE ITI PLACE IN VIATA….VEI GASI FERICIRE SI SUCCESUL,SIGUR…!
Uite,eu iubesc muzica,cant, sunt intr-un cor renumit…Allegretto…acum,vreau sa cant si singur…vreau sa iau lectii de muzica..sper sa am bani,pentru ca sunt cam scumpe,si eu si mami avem f. putini bani…Am castigat deja un concurs de muzica,si asta m-a facut f.fericit…Cand o sa fiu mare,o sa te invit la spectacolele mele,pentru ca vreau sa ajung un mare cantaret…Vreau ca mami sa fie mandra de mine si sa-i multumesc pentru tot..!
DECI,CAPUL SUS SI NU UITA CA,DUMNNEZEU NE IUBESTE,NE IARTA SI NE AJUTĂ CAND AVEM CEA MAI MARE NEVOIE DE EL…GANDEŞTE CĂ,MAINE SIGUR VA FI MAI BINE…!

La multi ani Claudia si Dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau! In ceea ce priveste sentimentul de vinovatie pe care-l traiesti pentru faptul ca nu i-ai spus ca sufera de cancer, as vrea sa iti spun ca sunt unele persoane care chiar nu vor sa stie si chiar spun asta sau daca afla, le pare rau ca au aflat! Poate cumva si el ti-a transmis tie, mai mult sau mai putin direct, faptul ca nu vrea sa stie. Indiferent cum ar fi fost, sa stii ca sunt unele studii care au concluzionat ca bolnavii care stiu ca sufera de cancer mor mai repede decat bolnavii care nu stiu ca sufera de cancer, pentru ca mental renunta la lupta mai repede!!! Referitor la radioterapie, banuiesc ca nu ai ales de capul tau ci un medic a recomandat asta, recomandare care este cea mai potrivita terapie de obicei, dar din cauza celorlalte complicatii, organismul sau a cedat. Deci cred ca ar fi bine sa nu iti asumi tu vreo vina, pentru ca ai facut tot ce ai crezut ca e mai bine si in majoritatea cazurilar chiar sunt cele mai eficiente alegeri, dar nu a fost sa fie in acest caz! Prin urmare poti sa renunti la a-ti asuma responsabilitatea pentru moartea tatalui, sau poti sa o pastrezi daca te ajuta sa depasesti mai bine aceasta pierdere! Eu iti recomand sa ai o discutie cu el, ca o rugaciune, in care sa-i spui tot ce te-a suparat la el, inclusiv daca te deranjeaza ca a plecat prea devreme, apoi sa-i spui tot ce simti pentru el, apoi sa-ti iei la revedere de la el cu mentiunea ca va ramane mereu in amintirea ta! In legatura cu rautatea, sa stii ca nu este o trasatura innascuta, ci este un obicei dobandit, ceea ce inseamna ca poate fi inlocuit cu alt obicei , nu degeaba romanii au vorba aia “invatul are si dezvat” . De ce spun asta?! Pentru ca nu exista trasaturi bune sau rele, exista doar trasaturi FOLOSITE pentru a face bine sau pentru a face rau. Uite, daca luam ca exemplu trasatura de CURAJ, cei care o detin pot alege sa o foloseasca in scopuri pozitive si sa devina pompieri, luptatori in fortele speciale, astronauti, piloti etc. si astfel sa salveze vieti sau pot sa o foloseasca in scopuri negative si sa devina spargatori, hoti, excroci, criminali in serie si astfel sa puna in pericol vieti!!! Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Va solicit ajutorul in privinta fetitei mele. Are 2 ani si am inceput invatarea la olita acum o luna de zile. Am ramas uimita ca in 2 zile a invatat sa faca la olita cu mare usurinta. A facut pe ea de cateva ori si nu i-a placut si de atunci se aseaza singura pe olita sa faca pipi. Cand o trece treaba mare, situatia se schimba. Nu vrea sa se aseze pe olita/veceu absolut deloc si plange. Asta nu ar fi nimic dar nici pe ea nu vrea sa faca. Se abtine si plange. Nu inteleg dece plange. Plange rau. Ma simt testul de frustrata ca nu stiu cum sa o ajut. Nu stiu ce sa fac. Ea zice ca face dar nu vrea sa se aseze. Ma striga”Mami caca! Mami caca!” dar nu stiu cum sa o ajut daca ea tipa ca din gura de sarpe cand vreau sa o pun pe olita.Nu am certat-o niciodata, nu am batut-o nu am ras de ea…nu mai stiu cum sa reactionez. Am ignorat-o, am incurajat-o dar fara rezultat. Se vede ca sufera. Parca s-a atasat si mai mult de suzeta de cand cu asta…Va rog sa ma ajutati! Multumesc din suflet.

pare ca fetita dvs este foarte atenta la sine, foarte ‘curata’ si ca o deranjeaza foarte tare ‘sa fie murdara’. Incercati sa o invatati pe WC direct… cumparati un capac special pt funduletul ei si vedeti ce se intampla. Succes!

Stimata doamna va scriu in primul rand in calitate de mama a unei fetite de aceeasi varsta cu a dvs. Va pot sugera sa cumparati pt. fetita un reductor care se pune peste colacul de la wc. Exista pe piata unele cu desene foarte frumoase . Explicati-i ca este doar pt. ea. In calitate de psiholog, va pot sugera sa-i distrageti atentia cu ceva placut cand face caca, astfel copilul devine mai relaxat. Poate fi un obiect care sa-i dea de lucru cand sta pe reductor sau o poveste inventata adhoc.Stiu ca nu va este usor, insa incercati sa faceti in asa fel incat fetita dvs.sa nu simta ca va afecteaza. Conteaza foarte mult pt. ea.Daca aveti in continuare dificultati, nu evitati sa ne screti. Va mai pot ajuta si cu alte sfaturi.Psiholog si mama Neli Pena

Va sfatuiesc sa luati in calcul privitor la “scaunul” fetitei si problemele de consistenta a scaunului si dilatarea sfincterului la evacuarea scaunului… Imi aduc aminte ca am avut si noi o mica problema cu copilul nostru cam pe la aceeasi virsta daca nu chiar mai mica… si trebuie sa il stimulam cu un termometru pediatric cam de fiecare data cind facea “caca”…. scaunul era foarte “virtos” desi consuma lichide insa laptele era “mai bogat” in fier si de aici ni s-a dat explicatia…. asta a durat cam 3-5 luni de zile…. nu putea face nici in pampers, nici la olita daca nu era ajutat….

Nu stiu de ce , cred ca are un mare disconfort la realizarea actului defecatiei datorita constipatiei. Seara lasati 5 prune uscate in apa fiarta – intr-o canuta , pana dimineata si dati-i acest ceai sa bea dimineata. Ar trebui sa amelioreze.

eu am gemeni si au doi ani..la mine a fost extrem de greu sa-i invat…abia acum ne-am despins un pic…prin propriul exemplu…nu vrea la olita faceti la wc…exista adaptoare si scapi mai usor…da-i de joaca…arata-i ca toate jucariile fac treaba mare daca nu la colt

Mesaj:
Buna seara .Am 22 de ani ,sunt sau pot spune ca eram,o fire mereu fericita cu simtul umorului si binedispusa indiferent de situatia n care eram pusa.Tin sa mentionez ca am crescut “singura”in tutela unei bunici parintii fiindu mi plecati din tara prima oara vazandu i la 13 ani cand au si divortat.Nu am avut o situatie materiala stralucita ,asa ca am preferat sa mi iau viata n palme si sa o iau de la 0 intr un alt oras singurica prin fortele mele proprii .sunt studenta la 2 facultati sperand ca la finalizarea acestora imi voi gasi un job se lucrurile vor fi mai normale pentru mine ,mai bune decat prin ce am trecut pana akum. asta s a intamplat pana in vara trecuta cand am cunoscut un baiat in orasul natal.unde m am reintors si locuies “undercover “Daca as putea spune pt ca toata lumea stie ca sunt si studiez in orasul in care am plecat. nu prea ies din casa decat daca ma scoate iubitul , tin sa mentionez ca nu mai am nici un prieten si pe nimeni decat pe el , nu ies cu nimeni nu comunic cu nimeni stau ma inchid in mine si sufar simt ca mi este din ce in ce mai greu .in relatia noasra a intervenit si violenta atat fizica cat si verbala care e la ordinul zilei , verbal mi se adreseaza cu o superioritate de nemaivaut . indiferent cat sunt de gospodina harnica iubitoare si intelegatoare sunt mereu criticata , mi se aduc doar injurii si sunt pusa mereu sub papuc .pe langa ca mi se aduce la cunostinta ca sunt cea mai urata cea mai grasa cea mai proasta etc . Am ajuns sa plang frecvent cat el nu e acasa si sa vbesc singura de ce mi se intampla toate mie . Nimic simt ca nu mi poate reda starea de bine , si simt ca sunt intr o depresie totala si ajung sa cred ca daca as muri totul ar fi okay pt mine. dar am si momente de luciditate cand incerc sa imi impun singura ca i doar o pasa proasta dar nu tine mai mult de cateva ore iar plang si iar o dau in chesti gen vreau sa mor . sunt constienta ca am nevoie d ajutor specializat dar nu mi permit financiar momentan astept un raspuns daca se poare si o recomandare la ce fel de tip de ajutor specializat ar trebui sa apelez. VA MULTUMESC ANTICIPAT.

In primul rand ajuta-te singura, nemaiacceptand asa ceva !

Ti-ar prinde bine o discutie cu un psihoterapeut. In privinta costurilor sedintelor de terapie vei gasi pe pagina mea de facebook adresa catre un eveniment (“dar din dar sa facem…rai”)pe care un grup de terapeuti il organizeaza pe toata perioada lunii martie. In cadrul acestui eveniment eu ofer spre exemplu sedinte gratuite de psihoterapie. Vei gasi acolo si alte daruri pe care noi le punem la dispozitia celor interesati. Mult succes!

Ai demonstrat ca esti capabila de a infrunta greutatile vietii,ai reusit s-o iei de la inceput in alt oras si sa faci doua facultati prin fortele propii,ai capacitatea de a rezolva problemele vietii, important este sa ai mereu incredere in tine,respect ptr.tine,ptr.viata care este un miracol………”Fara rau n-am sti ce este bun,binele………..”………..Alege binele caci sti ce este raul,alege sa traiesti, sa fi fericita nu sa suferi,alege ceea ce-ti face viata mai senina………

Apeleaza la unpsiholog sau psihoterapeut. Vei intelege ce se intampla cu tine si vei putea gasi un alt drum in viata.

Invata in primul rand sa te respecti pe tine,sa te apreciezi renuntand definitiv la aceasta persoana care pur si simplu iti face rau, te face sa te simti inferioara.Daca te-ar mai fi iubit nu s-ar fi purtat niciodata asa cu tine. Accepta ca esti o femeie care merita tot ce este mai bun pe lume,o femeie care merita sa fie iubita,iar viata ta nu trebuie sa se limiteze la aceasta persoana care te subestimeaza si care te face sa te simti un nimeni. AI DREPTUL LA O VIATA FRUMOASA !

buna, prietenul sa isi gaseasca alta prietena..daca acum te jigneste mai tarziu ce va fi??? iesi la plimbare in parc, cu colegi de la facultate…nu-mi zi ca nu reusesti sa te imprietenesti cu cineva ca nu te cred….la plafar sunt niste pastilute pe baza de plante ce se numesc destress forte…sunt plante si nu-ti fac rau…te poop

Mesaj:
Buna ziua.
am 33 de ani si nu stiu ce sa in tampla cu mine sant jucator de ji de norocur si stiu ca nu e bine dar cred ca deja am devenit dependent de ele nu ma mai pot in fie care zi ma gandesc la ele am in cercat sa nu ma mai joc am fost plecat din ro si nu am mai jucat la pacanele un an de zile in schimb ma jucam la lozuri si la pariuri de fotbal de cand am revenit in romania in fie care zi mam jucat si nu ma mai pot nici controla cand merg sa ma joc pot sa si castig din primi bani care ii joc si tot nu plec de acolo pana nu raman fara bani… datim si mie vro ideie cum sa scap de ele am avut si tendinte de sinucidere sau pru si simplu am vrut sa imi vand rinichi sa fac rost de bani sa merg sa ma joc:( nu mai stiu ce e cu mine

Va recomand sa urmati un proces terapeutic cu un psihoterapeut care are experienta cu acest tip de problema. SUCCES!!!

doar vointa ta si un specialist psihoterapeut ar mai fi “o solutie”…

Încearcă nişte niacină plus alte câteva suplimente importante şi cel mai probabil vei evolua mult mai bine după doar câteva zile de administrare. De ex. cele de aici http://tinyurl.com/q7lsusw Ideea este că Naltrexonul (un antagonist de opioizi) a fost folosit cu succes în dependenţa de jocuri de noroc. În concluzie poţi aborda problema ta ca orice altă condiţie asociată cu excesul de opioizi.

Tot din acelaşi motivi ar trebui să eviţi strict alcoolul şi chiar cerealele şi lactatele http://wp.me/p48646-a

stimate domn, felicitari ca ati facut primul pas si ca ne-ati scris! dependenta de jocuri de noroc este o problema serioasa, pt care aveti nevoie de sprijin specializat, adica de un psiholog/psihoterapeut specializat pe problema dependentelor, eventual sa fiti indrumat sa va alaturati unui grup de terapie pe aceasta problema. in functie de orasul/localitatea in care sunteti, puteti cauta ajutor. puteti gasi aici resurse si marturii http://iubescungambler.blogspot.com.es/2013/06/informatii-utile.html curaj!!

CITEZ: “Vreau sa subliniez inca o data, ca jocul de noroc e o boala incurabila, care poate fi stopata, dar nu tratata definitiv.”Blogul dinainte poate că are şi informaţii valoroase, dar fraza asta e doar o afirmaţie gratuită, nu aduce nimic nou, şi nu rezolvă ceva fundamental. Doar te bagă şi mai mult în ceaţă La 20 de ani eram dependent de poker electronic. Amanetam aurul din casă, eram dator vândut la toţi prietenii. Am câştigat şi pierdut 150 de mii în aceeaşi zi (am ajuns la ultima carte de două ori – 100 şi 50 de mii). În ziua aceea am luat chiar şi 10 Extraveral dintr-un foc, dar am supravieţuit. Cu greu am scăpat de problema asta în câţiva ani.

De curiozitate am făcut din nou o încercare după 13 ani, când deja eram departe de familie în Bucureşti. Emoţia nu a mai apărut, nu am mai fost luat de val. Pur şi simplu m-am oprit după 10 jocuri, ajunsesem la 60 de mii, de la 20 de mii suma de pornire. Abia câţiva ani mai târziu am înţeles că o forţă nevăzută mă dirija fără să îmi dau seama De fapt nu există liber arbitru !

La fel cum ţi-ar pune cineva un drog în băutură şi acţionezi făra voia ta, există excesul de cupru care la fel ca substanţele interzise influenţeaza eliberarea dopaminei, sau un deficit de niacină care te poate face să pierzi controlul. Pe scurt: http://wp.me/p48646-Mr Citiţi şi comentariile !

Jocurile de noroc sunt facute sa te jupoaie de bani lasandu-ti iluzia ca ai putea sa te imbogatesti. Data viitoare cand te duci sa joci, ia-ti cati mai multi bani la tine ca sa ai ce pierde. Poti sa iti vinzi si inima si ficatul, chiar si ochii… fii sigur ca vei pierde in continuare…

Remus Sandu , tin sa te contrazic : jocul de noroc, este o adictie, SI NU ESTE O BOALA INCURABILA, la fel ca dependenta de alcool, droguri, etc.. toate sunt adictii, si TOATE SUNT TRATABILE !

Pai dacă citți mai atent suntem de acord… Acum chiar nu mai am nicio atracție apropo de ‘păcănele’ În cazul meu dieta a fost factorul decisiv.

Am citit atent, ati modificat comentariul, ieri scria ca “jocul de noroc e o boala incurabila, care nu poate fi tratata ” ! oricum ma bucur ca sunteti de acord ca poate fi tratata, si oricum ca orice adictie exsta posibilitatea unei decaderi..

Abia acum am încercat un demo și am pus ‘CITEZ’ înainte acel text. Iar Fb-ul menționează acum și Edited, tocmai fiindcă mesajul a fost editat.

)

ai observat ca astia cu jocurile astea au o multime de magazine deschise acum??? pe unde te duci vezi numai bet bet bet si jocuri de noroc… de ce crezi?? nu zic ca esti naiv…ai fost prins in jocul lor….ia fa un calcul cati bani ai bagat si cati ai castigat?? cine iese pe plus??? data viitoare cand iti mai vine sa mergi acolo banii aia ia ceva parintilor tai o floare sau copiilor daca ai…nu te gandi sa vinzi organe de acum…cine ti le va da inapoi????? vei mai putea munci fara ele??

Mesaj:
SCHIMBARI. AM 25 DE ANI,SUNT BARBAT AM LUCRAT INTR-UN MEDIU CAZON,AM FOST DIAGNOSTICAT CU “TULBURARE PSIHICA BIPOLARA” ACUM 5 ANI,URMEZ TRATAMENTUL.
Buna dimineatza la toata lumea! (scuzati-mi greselile gramaticale)
I urma cu 30 de zile adica pe data de:8 februarie 2014,am observat diferente majore care constau in: 1.orarul meu de somn sa schimbat,dorm mai putin de 3 ore,ma simt mai odihnit si am mai multa energie. 2.fior,senzatii de presiune pe scalp,ca si cum cineva apasa usor cu degetele,flashuri de inspiratie sau creativitate,simt vibratii in jurul capului si al urechilor. 3.deodata imi vin valuri de emotii:tristete,singuratate,fericire,nervozitate fara niciun motiv dar le stapanesc cu iubire 4.”crampeie” din amintiri vechi revin si le pot vizualiza mai bine ca niciodata dar in acelasi timp ma simt foarte pierdut,dar niciodata nu ma pierd, incerc sa le “vizulizez” mai bine si le inteleg intr-un final. 5.obiceiurile alimentare devin mai “bune la gust”,imi simt corpul mai sanatos ca niciodata,inacelasi timp simt iubire neconditionata in jurul meu si imi doresc sa o ofer si celorlalti. 6.vad particule de lumina,umbrele le deosebesc,sfere de energie de dimensiunea unui bob de mazare,grile de lumina toate acestea miscandu-se in coada ochilor in acelasi tim sunt ingrijorat. 7.vad lumea cu alti ochi. 8.simt iubire deoadata realizez ca simt acest sentiment cu orice. 9.incep sa ma “critic” pt ca acest lucru neexplicabil se largeste si mai mult. 10.imi doresc din ce in ce mai mult sa “sparg” liber “bariele” fixate si locurile vechi care nu imi mai folosesc deloc,incerc sa fac curat in ganduri si reusesc. 11,incep sa observ lucruri(la figurat), care vorbesc direct cu mine la un nivel profund.iar acele vorbe au un inteles pt mine si inteleg acel inexplicabil pe care i-l simtzeam. 12.Intalniri,persoane noi,poze,schimburi de numere de telefon….nu sunt limite pentru coincidentzele care vin….
AM NEVOIE DE UN SPECIALIST SAU NU ?

Salut. Ma intereseaza daca ai vreo activitate fizica (sport ) sau daca muncesti fizic.

Da, mergeti la medicul psihiatru care va trateaza.

Buna intrebare pentru specialisti. O fi episodul maniacal sau ALTCEVA? Asta este intrebarea…:))))

ne poti spune cine te-a diagnosticat ca fiind bipolar???

Buna. Consultati un medic psihiatru. Nu este episod maniacal si este prea putin important cine a pus diagnosticul in urma cu 5 ani. Tulburarile psihice fi dinamice, pot exista comorbiditati sau pot vira una spre alta.

nu ceream numele doctorului care l-a diagnosticat, ci intrebam daca a fost diagnosticat ca bipolar de un medic???

Dacă aş fi în locul dvs. aş face rând pe rând toate aceste analize, http://wp.me/p48646-17t şi aş începe cu cele de la final pentru că:”îmbunătăţirea dispoziţiei – eliminarea grâului te va face mai fericit, având mai multă stabilitate mentală. La fel cum grâul este responsabil pentru o parte din simptomele din schizofrenie si tulburarea bipolară (este o certitudine), iar renunţarea la grâu determină o îmbunătăţire dramatică, dacă se elimină grâul, există de asemeni o „nivelare” în variaţia stărilor psihice.” http://wp.me/p48646-d

RASPUNS: Mutumesc pt raspunsurile,dumneavoastra,am vazut ca am facut o greseala despre diagnostic acum m-am uitat pe fisa si scrie “Tulburare afectiva bipolara”. Multzumesc domnule George( sau mai bine sa va zic:Catalin cumva? )pt intrebarea despre activitatea mea fizica.(raspunsul este “DA”,fac alergari cand ma trezesc,dar am inceput acum 32 de zile.Momentan nu pot merge la medicul psihiatru care ma trateaza,pt ca locuiesc in alta tara.Intrebarea a fost pusa corecta deoarece am citit ca nu ofera decat indrumari acel site.Am facut “ceva” teste cand am fost diagnosticat,deci nu mai vreau alte teste. (am uitat sa mentionez faptul ca(credeti sau nu credeti….atunci cand am incercat sa iau un pahar de plastic gol dupa masa a cazut pur si simplu,nu am atins deloc masa sau sa fie “curent”-ma refer sa bata vantul…doar eram in casa).

Simptomele descrise indica un episod maniacal sau hipomaniacal acut (specifice tulburarii afective bipolare sau tulburarii schizoafective)…Mergeti la un doctor psihiatru pentru a va revizui diagnosticul sau pentru a va da un nou tratament. Puteti incerca si psihoterapie, dupa ce iesiti din starea maniacala (starea maniacala se aseamana cu ce ati descris dvoastra – multa energie, nevoie foarte scazuta de odihna, pusee de creativitate, ganduri, idei care se deruleaza rapid in mintea dvoastra, emotii coplesitoare, sentimentul ca puteti face orice, sentiment de grandiozitate, dar si halucinatii vizuale). Multa sanatate!

… atunci daca este un episod maniacal sau hipomaniacal acut imi doresc sa nu mai “ies” niciodata din aceasta stare . Multzumesc pt raspunsuri la toti.

te-as intreba daca practici cumva vreo forma de meditatie, yoga sau orice altceva? dupa cele ce spui, poate fi vorba de evolutie spirituala mai degraba. si pentru ca spui ca nu esti in tara, locuiesti in anglia cumva?

Vitamine si minerala pe langa tratamentul medicamentos.Si o cura de argila sau zeolit este f buna pe langa suplimentele alimentare recomandate mai jos.

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

nu am practicat sau practic nici o forma de meditatie si nici nu locuiesc in Anglia,doar mi-am pus intrebari

dar te-ai gandit ca ceea ce se intampla cu tine poate fi o forma de evolutie spirituala??

o sa caut sa vad ce inseamna evolutie spirituala,apoi o sa pot da un raspuns.

ce am inteles eu din evolutie spirituala…cum ca este “egoul sau eul” unei persoane,poate ca asa ceva mi-am dorit,inca este prea devreme sa pot crede aceata “evolutie spirituala”.

incearca sa mergi sa te rogi lui dumnezeu..stii manastirea de la busteni? CARAIMAN se numeste..o oaza de liniste…eu am dormit acolo..o sa-ti placa…este ceva gen regim hotelier

Mesaj:
Am o fetita de 4 ani, 15 kg si 102 cm, care nu mananca aproape nimic. Problema nu este ca nu ar avea pofta de mancare ci pur si simplu nu vrea sa incerce nici un gust nou si eu sunt disperata fiindca nu mai stiu ce sa-i dau de mancare. Cum pot eu sa o fac sa manace sau macar sa guste din toate mancarurile? Stiu ca totul tine doar de vointa ei, fiindca nici oua fierte nu a vrut sa manance pana intr-o zi cand am facut oua umplute, nu am servit-o, ea s-a uitat la mine si pur si simplu mi-a cerut un ou. Ea mananca cu placere supica de carne cu fidea “alfabet”, cateodata mai mananca cremvusti, salam, paine cu unt si gem sau pateu, branza topita, o perioada a mancat si chiftelute, nu multe maxim 2 bucati, snitel si din acela putin, am inteles ca la gradinita snitel mai mananca in rest numai paine goala, la gradinita cand nu-i place nimic din meniu mananca paine goala. Nici fructe nu vrea sa guste, singurele pe care le mananca sunt merele si uneori bananele, a gustat si din clementine dar nu se da in vant dupa ele, insa bea sucul stors de la portocale sau clementine si strecurat, nu cumva sa simta pulpa ca nu-l mai bea. Legume nu mananca deloc, cu toate ca sunt sigura ca daca ar gusta i-ar place macar unele dintre ele. Dulciurile ii plac la nebunie, ca la orice copil, dar trebuie sa o tin in frau cu ele, fiindca ar fi in stare sa manance numai dulciuri si nimic mancare. I-am dat si alune, migdale, nuci, seminte de floarea soarelui si le mamanca. Ii place si laptele dar numai pe biberon si cum nu-i mai dau sticluta cu biberon, refuza sa bea din cana cu toate ca ceaiul il bea si din cana. Cat a fost mica a mancat si orez, dar este constipata si nu am indraznit sa-i mai dau. Acesta este istoricul fetitei mele, stiu ca si eu am fost tare incapatanata la mancare si nu am mancat aproape nimic cand eram mica, dar nu tin minte sa fi fost atat de incapatanata si sa nu gust nimic, am gustat ce mi-a placut la miros si am observat ca si fetita mea cand fac tocnita imi spune ca nu-i place mirosul si fuge in camera, stiu ca si eu eram asa cand mama mea facea prajeli, eu ma inchideam in ultima camera sa nu simt mirosul, dar acuma nu mai am probleme de genul acesta. M-ati putea ajuta cu un sfat? Cum sa o fac sa guste, macar sa guste ca nu vreau sa o fortez sa manance ceva si sa nu-i pice bine sau sa faca hepatita, Doamne fereste. Va multumesc pentru timpul acordat si pentru sfat.

Citind mesajul d-voastra, imi dau seama ca “disperarea” d-voastra este direct proportionala cu refuzul fiicei de a primi hrana pe care i-o dati. Nu tine totul de vointa fiicei d-voastra de 4 ani, ci de atitudinea noastra, a parintilor, fata de mancare. Se transmite, dupa cum singura observati din similitudinile mama-fiica, enumerate. Spuneti ca nu mananca mai nimic, insa ati enumerat niste alimente pe care totusi le consuma. Spuneti, “intr-o zi cand am facut oua umplute, nu am servit-o, ea s-a uitat la mine si pur si simplu mi-a cerut un ou.” – cam asta este atitudinea potrivita. Relaxati-va, aveti incredere ca fiica d-voastra nu se va infometa, creati pt fetita o atmosfera placuta la masa, relaxata, in care sa nu aveti asteptari in privinta a ceea ce mananca, cat mananca, bucurati-va de moment… Pur si simplu aveti incredere si o sa vedeti, va incepe sa guste si alte alimente. V-as recomanda d-voastra sa mergeti sa stati de vorba cu un psiholog care sa va ajute in schimbarea asta, daca ceea ce cititi aici va face sens, desigur. Numai bine!

Cum as putea trata tremuratul puternic al dintilor si al mainilor plus atacurile puternice de panica? Ma numesc Oana, am 29 de ani si aceste simtome au aparut dupa o desparitire, s-au ameliorat cu tratament dar dupa am fost in situatia de a ramane fara loc de munca si atunci s-au declansat din nou mult mai acut. Acum aceste simtome apar pe tot parcursul zilei dar cel mai intens dimineata si inainte de a merge la servici. In momentul cand trebuie sa ies afara din casa apar aceleasi simtome. Urmez tratament deja de 2 luni: serlift de 100 la pranz si seara neurotop de 300 si rivotril de 50. Ameliorarea s-a vazut in faptul ca ma odihnesc mai bine.

Acum ca v-ati echilibrat putin, ar fi indicat sa gasiti un psihoterapeut care sa va ajute sa gasiti cauza acestor probleme.

este nevoie de psihoterapie in paralel. Faptul ca inca traiti un stres va incetini tratamentul. Discutati cu un psiholog si o sa gasiti solutiile adecvate

Tratamentul medicamentos este destinat simtomelor, fara identificarea si tratarea CAUZEI vindecarea nu este completa. In general tratamentul medicamentos merge mana in mana cu psihoterapia. SUCCES!!!!

Încă din 1995 se cunoaşte că inositolul este foarte eficient pentru tulburarea de panică. Şi în plus, are mult mai puţine efecte secundare. Citiţi aici (inclusiv ‘ARTICOLE SIMILARE’): http://wp.me/p48646-3uP Totuşi aş pune accent pe dietă şi alte câteva suplimente importante.

Tratamentele pe care le faceti nu o sa amelioreze decat simptomele fizice pe care le aveti.Din pacate cauza problemelor dvs. este emotionala, si nu o puteti rezolvz decat la psiholog.Multa sanatate1

Apelati la psihoterapie, problemele tip anxietate si atac de panica sunt abordate eficient prin psihoterapie.

Mesaj:
Buna, mi-e greu sa scriu pentru ca stiu sigur ca ceva nu e in ordine insa nu stiu sigur ce. Cateodata am impresia ca sunt depresiva, altadata am atacuri de panica si stari de anxietate si nu imi pot da seama de ce… Am dureri de cap aproape zilnic si mi-am facut o gramada de analize insa au iesit toate ok. Mi-au spus ca e durere provocata psihic (analizele le-am facut cand eram in liceu; acum am 22 de ani si durerile sunt inca prezente). Oare are vre-o legatura cu faptul ca tatal meu m-a batut cand eram copil ? Pentru ca in ultimele zile am citit despre consecintele maltratarii si am gasit depresie si anxietate iar simptomele celor doua se potrivesc…

Simptomele prezentate şi lipsa unor cauze medicale indică o suferinţă psihologică şi este foarte posibil cauzele să se afle în copilărie, dacă ai suferit abuzuri din partea părinţilor. Adresează-te unui psihoterapeut.

Mesaj:
Buna ziua! Va solicit ajutorul in privinta fetitei mele. Are 2 ani si am inceput invatarea la olita acum o luna de zile. Am ramas uimita ca in 2 zile a invatat sa faca la olita cu mare usurinta. A facut pe ea de cateva ori si nu i-a placut si de atunci se aseaza singura pe olita sa faca pipi. Cand o trece treaba mare, situatia se schimba. Nu vrea sa se aseze pe olita/veceu absolut deloc si plange. Asta nu ar fi nimic dar nici pe ea nu vrea sa faca. Se abtine si plange. Nu inteleg dece plange. Plange rau. Ma simt testul de frustrata ca nu stiu cum sa o ajut. Nu stiu ce sa fac. Ea zice ca face dar nu vrea sa se aseze. Ma striga”Mami caca! Mami caca!” dar nu stiu cum sa o ajut daca ea tipa ca din gura de sarpe cand vreau sa o pun pe olita.Nu am certat-o niciodata, nu am batut-o nu am ras de ea…nu mai stiu cum sa reactionez. Am ignorat-o, am incurajat-o dar fara rezultat. Se vede ca sufera. Parca s-a atasat si mai mult de suzeta de cand cu asta…Va rog sa ma ajutati! Multumesc din suflet.

Fiecare copil are ritmul sau natural de a dobandi controlul sfincterelor si este recomandabil sa-l respectam. Unii copii dobandesc acest control si dupa 3 ani, ceea ce este ok. Nu este nevoie s-o fi batut sau certat, ci poate, fara sa vreti, ati pus presiune pe ea, v-ati aratat ingrijorata, preocupata excesiv s-o deprindeti cu acest obicei… ceea ce poate fi suficient ca sa regreseze putin (atasamentul mai strans de suzeta, de care vorbiti, plansul). Plange pentru ca nu este pregatita inca sa faca la olita. Scoateti din discutie pentru moment olita, fara s-o ascundeti si lasati copila s-o ceara cand va fi pregatita.

Puteti utiliza olita pentru pipi si scutec pentru caca. In timp, va renunta singura si va cere olita. Altfel, puteti ajunge la constipatie, fisuri anale…