Mesaj:
buna. totul incepe de la legatura mea cu mama… am o sora mai mare care pentru ea intr.un fel sau altul este o dezamagire. nu a invatat cand a fost cazul si trebuie sa traga de ea mai mereu … iar eu invat cat pot, nu toate prostiile care le avem la scoala, dar invat! nu pot sa zic ca sunt un copil atat de rau si nu invat. dar mama mea se leaga de mine ca eu niciodata nu invat si are asteptari de la mine sa fiu foarte buna ca asa trebuie sa fie o fata de doctor spune ea, ceea ce eu nu imi doresc. vreau sa fiu un copil normal care invata strictul necesar si atat si sa ma si distrez nu sa stau toata ziua cu capul in carti. apropo am 17 ani. ce sa fac? ce sa ii spun?

Mama d-voastra pare ca are niste lucruri personale nerezolvate, dumneaei, carora le este tributara. Adica nu prea cred ca stie cu adevarat ce efect au ele asupra d-voastra. Insa, ceea ce puteti face este sa-i spuneti, sa-i aratati, cat de autentic puteti d-voastra, cat de sincer, cum va simtiti cand…, cat va intristeaza atitudinea dumneaei, cat va raneste, cat de neiubita, neacceptata (poate) va simtiti, cat de descurajata etc. Spuneti-i ca faceti tot ce puteti, insa daca faceti ceva in privinta scolii si a educatiei, n-o faceti atat pentru mama, cat pentru viitorul d-voastra. Este nevoie sa-i spuneti lucrurile acestea, poate, de mai multe ori, in mai multe contexte. Parintii nostri sunt, de multe ori, tributari unui sistem de educatie (in familie, la scoala), care a functionat exact asa. Adica si mamei d-voastra i s-a facut acelasi lucru candva. Nu va fi usor stiu, insa exista sanse ca mama sa priceapa ca nu va ajuta punand atata presiune pe performanta scolara. Efectele sunt de multe ori contrare asteptarilor si intentiilor initiale. Ganduri bune!

Mesaj:
Buna ziua.
Va scriu cu speranta ca cineva imi va citi si intelege povestea si ma va putea ajuta cu un sfat pentru a depasi o situatie grea din viata mea .
Am 39 de ani , sunt casatorita (a doua oara) , am doi copii. Prima casatorie s-a incheiat acum 6 ani , din dorinta mea , in momentul in care am aflat ca fostul meu sot ma mintea , mult si de foarte mult timp : iesea in oras cu colegi si prieteni , pleca in asa zise delegatii dar de fapt erau scurte escapade cu diverse persoane , avea tot felul de relatii cu diverse femei , pe internet si telefonic . Desi mi-a jurat ca nu m-a inselat – fizic – pentru mine a fost imposibil sa trec peste minciunile lui , scuza lui fiind faptul ca eu stateam acasa cu copilul , iar el avea nevoia sa iasa , sa se distreze . Mi-a fost foarte greu atunci , m-am prabusit efectiv : nu mai mancam , nu mai dormeam , plangeam incontinuu , nu mai puteam avea grija de copil . Mai greu a fost ca nimeni nu m-a inteles , toata familia m-a condamnat cand am decis sa divortez , am fost efectiv singura .
Dupa divort mi-am revenit greu si , desi nu mi-am dorit o noua relatie , l-am cunoscut pe actualul sot. Divortat si el , de ceva mai mult timp , am inceput relatia vorbind foarte mult unul cu altul , ore in sir , pana cand am inteles ca , in afara sprijinului moral , ne leaga sentimente puternice . Ne-am casatorit , a venit repede pe lume si baietelul nostru , si totul parea in regula . Lipsa banilor ne-a obligat sa ne mutam in casa mamei mele, o femeie egoista si cu o puternica dorinta de a controla viata celorlalti . Ne-a primit in casa ei mai mult de dragul fetei noastre , pe care o iubeste foarte mult , si de “ochii lumii” , caci rudele stiau ca ne descurcam greu iar chiria era mult pre mare pentru noi . Viata in comun este insa dificila , sotul meu si mama nu se inteleg deloc , nici macar nu se salute . Eu nu reusesc sa imi gasesc serviciu , iar lipsa banilor e tot mai acuta , fata cea mare este la varsta adolescentei si e rebela , ne intelegem tot mai greu cu ea .
Si , pentru ca totul sa fie si mai dificil , am observat ca sotul meu vorbeste tot mai des si mai mult la telefon . Dupa cateva saptamani de tensiune l-am confruntat si mi-a marturisit ca vorbeste la telefon de circa 3 luni cu o “doamna psiholog” , pe care a cunoscut-o la serviciu si care il ajuta sa depaseasca situatia deosebit de stresanta in care ne aflam .
Problema mea este insa ca nu-l cred . Un psiholog nu l-ar fi indemnat sa tina aceasta relatie ascunsa . Nu a mers la cabinet pentru ca nu ne permitem financiar , dar ce psiholog vorbeste la telefon cate o ora , seara , la ora 10 , cu un barbat casatorit ? El este un om inchis , nu se confeseaza usor , nu are prieteni , e usor misogin . Chiar daca s-ar fi confesat cuiva , nu ar fi ales o femeie . Mi-a spus ca nu o sa o mai sune , ca nu s-a gandim ca ma va afecta atat de tare , ca pur si simplu a simtit ca nu poate vorbi cu mine fara sa ma faca sa ma simt vinovata de situatia in care suntem acum , si de aceea a ales aceasta cale . Dar eu nu pot sa il cred . Simt ca retraiesc situatia de acum 7 ani , cand fostul meu sot ma mintea , si simt ca ma prabusesc iar . Nu pot dormi , pentru ca am tot felul de vise urate , dorm 3-4 ore pe noapte . Nu mai pot manca , nu mai pot gandi , plang din senin . Am ajuns sa nu mai ma pot ocupa de copii , si nu stiu cum sa fac sa imi revin. Pe de o parte as vrea sa stiu adevarul , dar ma tem sa il confrunt pe sotul meu ; mi-a frica de ce voi afla sau , probabil , orice imi va spune , nu voi putea sa il cred . As vrea sa vorbesc cu femeia aceea , dar ce sa ii spun ? Ca o urasc ca stie mai bine ca mine ce e in sufletul sotului meu ?…
Acum 7 ani am incercat sa ma sinucid , dar fostul sot m-a convins sa renunt . Nu am spus nimanui , nu am fost la psiholog , dar am reusit sa imi revin si sa uit … sau cel putin asa credeam . Ma tem insa ca acum nu mai pot trece prin asta inca o data .
Au trecut 2 saptamani si e tot mai rau .Vreau sa imi revin , sa pot avea incredere in sotul meu , dar de cate ori ii suna telefonul , sau intarzie putin de la munca , ma doare inima . Urasc gandul ca o alta femeie a intrat in sufletul lui , ma simt tradata , umilita . Am zile cand nici nu ma pot ridica din pat , imi doresc sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc .
Va rog , ajutati-ma … nu vreau sa imi pierd iar familia .
Georgiana.

Buna. In primul rand cred ca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti despre toate astea. Interiorizarea sentimentelor negative te distrug incet dar sigur. Lipsa de incredere in sotul tau este lipsa de incredere in tine defapt. Stima de sine nu ai si astepti sa faca exact ce a facut si fostul. Asta e otravire cu expectatii negative. Deja esti in transa, jelesti si suferi pentru ceva care nici macar nu s-a intamplat, dar tu proiectezi deja toate astea,le faci sa se manifeste.Nu vrei sa iti pierzi familia, nici eu nu vreau sa ti-o pierzi, dar care familie? Un sot in care nu ai incredere se numeste familie? Gelozie si posesivitate? Sau e doar ideea de familie?:)

stimata doamna… sigur ne este foarte greu sa va sfatuim in situatia dvs. Ideal ar fi sa va vedeti macar de cateva ori cu un psiholog, cu care sa discutati toate aceste lucruri. Eu personal simt si foarte multe anxietate in spatele cuvintelor dvs si ma gandesc daca nu ar fi o idee buna sa consultati si un psihiatru. Daca sunteti din Bucuresti va stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Draga noastra doamna, chiar daca n-o spunem in multe cuvinte, sa stiti ca va intelegem si va sintem alaturi mai mult decit va imaginati! In ce priveste situatia prin care treceti, poate va va ajuta sa intelegeti faptul ca, spre deosebire de scolile romanesti (sa spunem), care promoveaza si elevi care habar n-au de materiile studiate, scoala vietii n-o sa procedeze niciodata astfel. Pur si simplu, raminem la lectia pe care nu ne-am insusit-o pina o invatam si pina luam pe merit fiecare examen in parte. De aceea, n-ar trebui sa va mire faptul ca experienta din trecut se repeta. Cum spuneam: n-ati reusit sa-i promovati examenele, de aceea… Si totusi, pentru lectiile acestea ati venit aici. Decit sa va doriti sa inchideti ochii si sa nu va mai treziti, nu ati prefera sa va doriti sa intelegeti ce v-a adus aici, ce va tine in loc, ce puteti dumneavoastra face – ce aveti de facut? Sint intrebari la care n-o sa va puteti raspunde singura si nici n-o sa puteti primi raspunsurile in acest spatiu de dialog. Dar incepeti de undeva acest proces de constientizare si de vindecare. Luati-o pas cu pas, au mai facut-o si altii inaintea dumneavoastra si au gasit iesirile din labirint – caci sint de gasit!

In cazul tau vad (conform celor scrise de tine), ca istoria se repeta. “El“ face, “El“ drege, etc. nu cumva “DEFECTUL“ ESTE LA TINE !? Ia vezi cum stai cu depresia si alte tulburari psihice “la moda“ ! Respira adanc, fa ochii mari, plimba-te prin soare (pentru a capta serotonina), nu mai gandi negativ si catastrofal si, mai ales, repeta de 100 de ori pe zi: VIATA E FRUMOASA SI MERITA SA O TRAIESC !

Sunt lucruri pe care oricat ne-am dori sa le controlam nu stau in sfera controlului nostru. Nu poti trai in permanenta cu gandul ca vei fi mintita si nici nu ai cum sa verifici adevarul. O relatie se bazeaza pe incredere si libertate, pe diferente de gen si asemanari care tin relatia vie. E pur si simplu o alegere: alegi sa ai incredere in omul de langa tine, alegi sa il crezi, alegi sa te simti bine – atata vreme cat tu nu te simti neglijata, abandonata, data la o parte. Deasemenea, orice ar fi facut el – gandeste-te ca el a ales sa ramana in relatie cu tine si investeste in constiunare sentimente si energie in relatia voastra.

Propune-i sotului tau sa iti faca si tie cunostinta cu asa numita dr psiholog deoarece ai si tu nevoie de sfaturile ei si asa poate deslusesti care e adevarul . Sfatul meu : copiii sunt totul pe lumea aceasta si de aceea trebuie sa gasesti puterea de a merge mai departe pentru ei , un barbat poate fi doar o apa de ploaie !

Cristina H. B. Docan, ai sfatuit atat de frumos! Si eu sunt de aceeasi parere ca trebuie sa se faca ceva concret pentru a contientiza si vindeca o situatie de fapt repetitiva. Si eu am trait ceva similar si am gasit ce s-ar putea face.

Mesaj:
Am o problema cu tatal meu, care este alcoolic si devine agresiv atunci cand bea: de o saptamana bea intruna si o terorizeaza pe maica-mea. Eu nu mai stau cu ei, dar mi-e teama ca se poate intampla ceva foarte rau. Exact acum un an locuiam impreuna si intr-o zi, sub influenta alcoolului, a vrut sa-l omoare pe sotul meu cu securea pe motiv ca i-a oprit apa de la fantana (lui ii place sa mearga apa incontinuu, fara rost in gradina sau pe drum). Am chemat politia, am dat declaratii fiecare dintre noi, noi nu am depus plangere penala impotriva lui, l-am iertat si ne-am mutat la bloc. El are probleme cu bautura de cand s-a casatorit, maica-mea lua bataie de fiecare data, iar noi am avut o copilarie traumatizanta (mai am un frate cu 2 ani mai mic), in sensul ca ne batea si pe noi si o ameninta pe mama cu moartea: zicea ca o taie in bucati si o trimite intr-un sac la parinti… Noi nu am avut o sarbatoare linistita, tot timpul facea scandal, iar noua ne era frica sa chemam politia. Inca mai avem cosmaruri, cu toate ca acum fiecare avem o familie si nu mai locuim cu parintii, traim cu teama de a nu i se intampla ceva rau mamei. Ea a vrut de multe ori sa plece, insa n-are unde si ii pare rau de munca ei de-o viata. De ieri, acolo in curte merge apa intruna si a scos furtunul pe sub poarta in drum, toti oamenii care trec pe drum se mira si injura, dar le este teama sa-i zica lui ceva, iar mama sta inchisa in casa de frica. Eu daca merg acolo si ma iau de el zice ca m-a pus maica-mea si iese scandal… Spuneti-mi ce putem face cu acest om sa putem trai si noi linistiti? Putem chema salvarea si sa-l declaram nebun?

Da puteti chema salvarea si sa-l declarati cu probleme psihice oricum este clar ca nu e intreg la minte, pentru siguranta mamei tale ar trebui sa va mobilizati cat mai repede pentru a nu se intampla o tragedie.

in asemenea situatii trebuie actionat cat mai legal posibil… daca mama dvs poate sa se refugieze la dvs ar fi perfect, insa inteleg ca este dificil. Consultati un avocat cu experienta in asemnea probleme domestice. Medical vb, ar trebuie sa reprezinte un pericol suficient de mare pt sine si cei din jur ca sa poata fi arestat si trimis cu ambulanta la psihiatrie unde sa fie si internat. Pb ar fi ca intre-timp trebuie sa luati restul de masuri. La spital nu poate fi tinut la nesfarsit chiar daca intra la dezalcolizare. Ganditi-va la a va proteja mama si familia, uniti-va si incercati sa luati hotararile potrivite situatiei. Succes!

Doamne ce ma regasesc in situatia dvs! Cearta…scandaluri..batai noua si mamei..amenintari ca ne tai cu cutitul…mai sunt si mom calme dar cand i se pare ceva suspect si inexistent “varsa”tot intr.un mod violent … La el nu e mereu problema alcoolului ci asa dintr-o data. Si daca intervine alcoolul si noi nu ne dam seama e si mai rau..Doamne, ce fiori m-au cuprins. SI mereu mama e de vina. Pt ca el are impresia ca ea “ne invata”. Eu ma retrag din discutie ca nu stiu ce sfat sa va dau dar voi asculta cu atentie sfaturile celor specializati…Multa putere va doresc.Sa faceti pasii necesari binelui dvs. si mamei….

Dacă aş fi în locul dvs. aş merge pe ideea că aceste persoane trăiesc ca mulţi alţii o dramă personală, şi au cultivat treptat dependenţa de alcool ca analgezic pentru nişte dureri ascunse.
Bun ! Şi ce se poate face în cazul ăsta ? Se ştie că heroina este dăunătoare, şi ca o regulă generală, noi toţi ne ferim de consumul de droguri. Însă noi ne putem produce heroina şi pe cont propriu…”Consumul acut sau moderat de alcool stimulează eliberarea peptidelor opioide în regiunile creierului asociate cu recompensa şi obişnuirea şi care mediază, cel puţin în parte, efectele de obişnuire ale etanolului.” Mai mult: http://wp.me/p48646-oO

Iar un alt studiu afirmă că:
“Ryback20, a studiat în mod special eficacitatea Naltrexonului în reducerea excitaţiei sexuale şi hipersexualităţii la adolescenţii condamnaţi pentru infracţiuni incluzând violuri, bestialitate şi pedofilie. În timp ce au primit doze între 100 şi 200 mg/zi, cei mai mulţi participanţi au descris scăderi ale excitaţiei sexuale, masturbare şi fantezii sexuale şi de asemeni un control îmbunătăţit asupra propriilor porniri.20 Citând dovezi din studii pe şobolani, Ryback subliniază rolul interactiv al CPF între sistemele dopaminergic şi opioid, concluzionând că “un anumit nivel endogen opioid pare a fi crucial pentru excitaţia şi activitatea sexuală.”20″ ALte detalii: http://wp.me/p48646-1N

Adică alcoolici resimt efectele specifice excesului de opioizi endogeni şi exogeni. Ca efecte secundare suplimentare: deficit de niacină (deci mecanismul recompensei are toate şansele pentru o funcţionare defectuoasă. Permeabillizare intestinală, iar de pe tractul intestinal sunt absorbiţi ceva mai mulţi opioizi alimentari decât în mod obişnuit.

Aş începe o terapie direcţionată cu glutamină şi niacină, dietă fără cereale şi lapte . Iată de ce: http://wp.me/p48646-a Însă trebuie făcute analize pentru ficat şi rinichi, ficatul unui alcoolic poate fi destul de obosit, iar suplimentele astea pot cauza stres hepatic şi renal suplimentar.

Coroborat cu alte suplimente importante – omega 3, vitamina E, complex B, magneziu, probiotice, enzime digestive – situaţia se poate schimba la 180 de grade. Sigur… trebuie răbdare, progresele nu apar peste noapte, la fel cum nu a devenit alcoolic în câteva luni, ci zeci de ani.

Din pacate, din punct de vedere legal, nu puteti face mai nimic. Este exclus ca puteti sa-l declarati nebun sau cu probleme psihice. Declararea unei persoane ca fiind intr-o masura mai mare sau mai mica in deplinatatea facultatilor mintale cade numai in sarcina unei comisii de la Institutul de Medicina Legala, in urma unor observatii si pe baza testelor.
Ceea ce poate sa faca mama dumneavoastra in acest caz, este sa plece din aceasta situatie, adica sa plece de la domiciliu.
Este, insa, foarte posibil ca atitudinea tatalui dumneavoastyra si comportamentul acestuia sa se agraveze(ca modalitate de protest impotriva gestului sotiei de a pleca)si sa recurga la gesturi nefericite.
Personal, cred ca tatal dumneavoastra are nevoie de ajutor psihologic.
Nevoia de a sta beat mai tot timpul, ascunde o alta nevoie nesatisfacuta, o trauma, sau poate chiar “o mostenire” transgenerationala, iar violenta este o masca a unei “dureri”, “rani” psihologice, reprimate si deci inconstiente.
Depinde ce va doriti si ce puteti, material si fizic sa faceti:
Un lucru este clar: tatal dvs are nevoie de ajutor si nu de judecati, etichete, sau marginalizare.

Draga domnule Adrian Stefan, e plina lumea de “io faceam”, “io dregeam”. Daca nu ai nimic constructiv de spus, ascunde-ti si mai mult din cap ca de-acolo vine racoarea asta.

Aveti posibilitatea legala de a-l interna intr-un spital de psihiatrie unde poate fi diagnosticat si tratat. O puteti face inclusiv cu ajutorul politiei, atunci cand este in plina manifestare comportamentala distructiva in urma consumului de alcool. Discutati cu politia din localitate si sunt convins ca va v-a acorda sprijinul necesar. Succes.

Daca tatal dvs. vrea sa fie ajutatat sa scape de patima alcoolului ar fi minunat. Presupun ca mai are si momente din zi cand este ok.Puteti deasemenea sa-l internati pt. o vreme, insa mi-e teama ca fara ajutor psihologic nu -si poate modifica comportamentul adictiv vis a vis de alcool, si o lua de la capat. Va informaz ca exista o clinica in Bucuresti care se ocupa indeosebi de persoanele cu aceasta problema,dar si de familiile lor. Am colegi care lucreaza acolo, iar rezultatele lor sunt unele foarte favorabile in ceea ce priveste consumul de alcool si modificarile de comportament, rezultate din acesta.

Mesaj:
Am 22 de ani si sunt student la Medicina. Fratele meu are 21 de ani, a terminat 13 clase si locuieste cu parintii nostri, iar bunicii locuiesc vis-à-vis. Fiind mai mic a fost considerat de parintii mei ca fiind limitat dpdv a ceea ce ar putea face (facultate, job). Bunicii nu prea l-au incurajat, crezand ca oricum nu e nimic de capul lui. Mereu m-au favorizat desi eu le spuneam sa nu faca diferente intre noi. In ultimul timp are niste tulburari de comportament putin cam exagerate,mai exact este foarte nervos si ca atare in una din zile a omorat un catel dandu-i un topor in cap doar din cauza ca se urcase pe masa si luse niste mancare. Problemele astea sunt mai de multisor si nici eu nici familia nu stim ce sa facem cu el. In ultima vreme a lucrat la un service cateva ore pe zi si dupa o luna a fost platit putin. In principiu partea cu spintecatul capului la un animalut vine dupa cateva zile dupa ce s-a hotarat sa nu mai mearga la serviciu. Altceva pot sa spun ca din copilarie a fost mai retras si cred ca nu stie cum sa-si eleibereze emotiile decat sub natura nervoasa. Intrebarea mea este: e nevoie de un psiholog sau de un neurolog? Poate fi o problema neurologica sau cauza e lipsa de iubire, atentie etc? MULTUMESC!

eu va recomand psihiatru pt evaluarea medicala dupa care sigur psiholog

Nu vreau sa fiu inteles gresit… insa fratele tau ar trebui sa-si ia parintii de minutza si sa mearga impreuna la un psihoterapeut… cum poti gindi ca parinte ca unul e “bun” si altul e “prost” si nu trebuie investit in el… de ce a ajuns fratele tau in situatia de fata? vina apartine exclusiv parintilor si se pare ca e mostenire de familie intrucit si bunicii au aceleasi “indeletniciri” privind educatia pentru viitiorul copilului/nepotului… Lipsa de iubire din copilarie acum e resimtita de fratele tau… si apare un fel de “ciuda” ca in tine s-a investit si el a fost tratat altfel…. acele momente de furie sint pentru parintii/bunicii tai dar “stie” sa se abtina insa violenta pe care o dezvolta chiar si fara de un ciine arata ca i-ar cam stringe de git pe parinti pentru “dragostea” pe care i-au daruit-o…. inca nu e timpul pierdut sa se mai repare ceva si un specialist psihoterapeut ar mai da inca o sansa relatiei dintre fratele tau si parinti….

Eu nu recomand nimic. Dar pot sa spun cum as proceda eu.
As sta de vorba cu fratele si as incerca sa-l determin sa mearga la psihoterapeut. Este evident faptul ca acest baiat are mari carente de ordin afectiv. Deduc din ceea ce spuneti ca baiatul a fost crescut mai mult de bunici, care l-au “inchis intr-o cutie” si care, cu siguranta ca i-au transmis “esti prost”, “nu esti bun de nimic”. Tot acest comportament are la baza parentingul defectuos pe care l-a primit. Daca-l vede un psihoterapeut mai intai, excludem posibilitatea ca baiatul sa creada ca ceilalti in cred nebun si sa refuze orice ajutor. Doar un psiholog stie daca are nevoie de tratament medicamentos si acesta il va trimite la psihiatru.
Din pacate, cei mai multi psihiatrii vor administra pastile in incercarea de a diminua efectul, nu si cauza. Cauza (daca este vorba de afectiuni psihologice si nu psihiatrice)nu se poate trata cu pastile.
Sunt deci, intru totul de acord cu domnul Viorel Mocanu

Azi un animal fara aparare………

De urgenta de mana cu apartinatorii la psihiatrie, reechilibrat acolo si apoi sa faca psihoterapie.

Cam la asta se ajunge din vina parintilor. Urmatorul pe lista esti tu iti garantez…dupa caine…mergeti la un psiholog

consultati un psiholog si un psihiatru.

Fratele dvs. are nevoie de ajutor specializat cu siguranta.. Problema si intrebarea in acelasi timp este daca el considera ca trebuie ajutat. In prima faza ati putea sa-l ajutati dvs. si familia sa mearga la psiholog pt. ca decizia ii apartine.Mult succes!

Mesaj:
Am 22 de ani si sunt student la Medicina. Fratele meu are 21 de ani, a terminat 13 clase si locuieste cu parintii nostri, iar bunicii locuiesc vis-à-vis. Fiind mai mic a fost considerat de parintii mei ca fiind limitat dpdv a ceea ce ar putea face (facultate, job). Bunicii nu prea l-au incurajat, crezand ca oricum nu e nimic de capul lui. Mereu m-au favorizat desi eu le spuneam sa nu faca diferente intre noi. In ultimul timp are niste tulburari de comportament putin cam exagerate,mai exact este foarte nervos si ca atare in una din zile a omorat un catel dandu-i un topor in cap doar din cauza ca se urcase pe masa si luse niste mancare. Problemele astea sunt mai de multisor si nici eu nici familia nu stim ce sa facem cu el. In ultima vreme a lucrat la un service cateva ore pe zi si dupa o luna a fost platit putin. In principiu partea cu spintecatul capului la un animalut vine dupa cateva zile dupa ce s-a hotarat sa nu mai mearga la serviciu. Altceva pot sa spun ca din copilarie a fost mai retras si cred ca nu stie cum sa-si eleibereze emotiile decat sub natura nervoasa. Intrebarea mea este: e nevoie de un psiholog sau de un neurolog? Poate fi o problema neurologica sau cauza e lipsa de iubire, atentie etc? MULTUMESC!

Eu nu cred ca este o cauza neurologica, cat una psihologica. Fratele d-voastra pare ca are niste suferinte vechi sufletesti, destul de profunde. Sigur ca, daca tratezi un copil ca fiind incapabil, bun de nimic, faci comparatii si diferente intre el si altii, cu accent pe cat de “minunati” sunt altii, plus altele pe care probabil le-a trait si pe care nu le mentionam aici, rezultatele nu sunt fericite deloc. Pe de parte, d-voastra cred ca va simtiti responsabil si cumva vinovat ca fratele se comporta asa cum descrieti… asta poate fi o alta consecinta a tratamentului descris de mine mai sus. Aveti dreptate, fratele nu stie cum sa-si exprime frustarea, furia, vulnerabilitatea. Poate se simte nedreptatit, neiubit, neacceptat, incapabil… Ce puteti face, este sa-i transmiteti cat de mult inseamna el pentru d-voastra, cat de drag va este si cat v-a afectat, inclusiv pe d-voastra, diferentele pe care simtiti ca le-au facut apropiatii in ceea ce va priveste, ca sunteti constient de suferinta lui si ca ati dori sa-l ajutati, insa numai si numai daca si el va vrea. Trebuie sa stiti ca o persoana va cauta ajutor sau va accepta ajutor psihologic, numai daca este constienta cat de cat de suferinta sa si isi doreste sa faca o schimbare si sa se vindece. Nu-i usor nici acest drum al vindecarii. Deci, ii puteti sugera sa mearga la psiholog, insa fara sa insistati, daca veti intampina rezistente. Lasati-i timp sa se gandasca, eventual… Asta este ce puteti face. Altfel, v-as sugera sa fiti, mai mult. Adica sa va apropiati de el mai mult, sa-l cunoasteti, sa-i aratati ca-l valorizati, ca-l iubiti ca un frate, sa-i aratati ca-i sunteti aproape, pur si simplu. In rest, interventia noastra este limitata, dupa cum vedeti, depinde numai de el ce si daca va face niste schimbari. Numai bine!

As recomanda o evaluare psihiatrica, dupa care o terapie psihologica, de cabinet si nu online.

buna ma numesc florina si sunt din jud suceva am o relatie k un baiat de apoximativ un an dar care este foarte indiferent si rece k mine ce as putea face sa isi schimbe atitudinea

Florina, nu putem schimba atitudinea celuilalt decat schimbandu-ne noi insine… oricum, sunt prea putine date pt a putea oferi un feedback satisfacator.

eu ti-as sugera sa il iei de manuta si sa incercati sa discutati, macar in prima faza, despre aceasta atitudine pe care ai observat-o la el si cum te simti tu in aceasta ipostaza. Ar fi ideal sa putem confirma prin aceasta discutie si ce simte el cu adevarat, dupa care mai vedem. Tine-ne la curent

el spine k tine la mine dar kateodata face anumite gesturii kare imi dovedesc contrariu

Poate e nedumerit când vede că mănânci litere :p

cred k daca ai scrie normal, ai fi mai usor de urmarit si ai fi luata mai in serios

Bun kmentariul vst:)))))

Ați putea încerca să îi explicați punctul dvs. de vedere ”buey shukaru, che ejti rece ji indiverent ka no âmi plașe!” și vedeți cum reacționează…

Poate ar fi cazul sa schimbi baiatul .. daca tot e indiferent si rece

Indeferenta este clar lipsa de sentimente, deci nici bune nici rele .. pur si simplu lipsa. De ce doresti tu o astfel de “relatie”?

doresc o astfel de relati pt k in atata timp am ajuns sa il iubesc mai presus de orcine in viata mea

Stihmabil domnshoara, ar fi rupere de fash la corason daca tzintitzi catra un vacaler care sa fie atentionat si calduhros spre dumneavoastra, nu?

“am o relatie k un baiat de apoximativ un an dar care este foarte indiferent”…. “el spine k tine la mine dar kateodata face anumite gesturii kare imi dovedesc contrariu” – FLORINA….. tu doresti un “partener” pentru viata ta sau doar ceva sa treaca timupul? din cele scrise te tine mai sus reies 2 lucruri: 1. ca ai o relatie si nu am inteles la “ce nivel e relatia”…. 2. el tine la tine sau la ceva “de-al tau” nu spune nimic de dreagoste, iubire…. deci… intii cauta sa stii ce iti doresti de la viata, altfel e cam “pierdere de vreme”…

Eu nu am inteles cine este de aproximativ un an, varsta baiatului sau relatia?
La multi ani! stimata domnisoara si, indiferent de situatia in care te afli, capul sus!

Florina, la Slatina este o manastire superba. Indruma-l pe flacau sa-i treaca pragul si…poate se mai incalzeste. Un pdv.

ai grija ca dragostea asta “mai presus de orice” sa nu fie mai degraba o obsesie…… o imagine pe care ti-ai facut-o despre el, si care de fapt nu are nimic de-a face cu realitatea………si crezi ca poti defini in ce consta “relatia” voastra, atata timp cat nu e reciproca???

dc toata lumea imi spune sa renunt kand nu pot sa renunt

Noi nu iti spunem sa renunti, ci daca consideri ca merita sa mergi mai departe…. aici e dilema… MERITA???

Daca nu poti renunta, continua…altfel.

nu merita dar daka renunt mie frika de ce se va intampla dupa

ce crezi ca se poate intampla dupa? de ce tie frica mai exact?

cauta altul…

Daca este f indiferent si rece, care este motivul pt care vrei sa faci ceva ca el sa fie altfel? Ce te face sa crezi ca facand tu ceva, e posibil ca el sa se schimbe? Crezi ca tu trebuie sa fii altceva decat ceea ce esti, doar ca sa-l faci pe el sa aiba sentimente pt tine? Si sa presupunem ca s-ar intampla asa, cat timp crezi ca vei reusi sa ramai asa, fara sa fii autentica, ca sa-l poti tine langa tine si sa te iubeasca? Un om cand te iubeste, te iubeste pur si simplu pt ceea ce esti, pt cum esti, pt ceea ce simte si traieste langa tine, pt momentele pe care i le oferi si pt cine este el atunci cand e langa tine. Nu trebuie sa faci nimic special sa fie fericit alaturi de tine, nu trebuie sa fii altcineva ca sa-l faci fericit. Te-ai gandit ca poate nu e potrivit pt tine? De ce-ti doresti alaturi de tine pe cineva care nu-ti ofera ceea ce ai nevoie, care e rece si indiferent alaturi de tine?

Stimata domnisoara, ce testezi tu mai exact? Nivelul nostru de pregatire academica si stiintifica sau capacitatea de a acorda ajutor? Aia NU, ailalta Nu, urmatoarea…nici pe departe, vrei sa-ti construim noi relatiile, sa ti le dezvoltam si sa le mentinem?

Primul pas ar fi sa-ti imbunatatesti relatia cu limba romana. Apoi, poate ai sa devi interesanta pentru cineva.

Asta e greu k limba romana ))))))

Mesaj:
Buna ziua. Am un baietel de 7 ani si 10 luni si de aproximativ trei ani are un comportament ciudat…in sensul ca, cand se trezeste dimineata sau in cursul zilei sta la tv la desene isi tine picioarele incrucisate foarte strans si da din fund. se bataie pur si simplu. In tot acest timp se inroseste la fata si devine nervos daca il deranjezi (am incercat sa-i desfac picioarele … le tine foarte stranse ..) uneori face asa si in somn (cand se apropie ora de trezire ). Stie ca nu are voie sa faca asa, l-am certat uneori, apoi i-am spus ca se imbolnaveste… Se fereste de noi dar cateodata cred ca nu isi da seama si… Ce poate fi acest lucru si cum am putea noi ca parinti sa il ajutam sa nu mai faca asa… Oare tot ce face el inseamna ca se ”masturbeaza ”?? deoarece in toata bataiala aceea cucul ii intra in erectie… Nu estee prea mic pt.asa ceva ?? Am citit despre acest lucru dar…am zis sa intreb un specialist… cand era mai mic am zis ca face asa sa poata adormi (ca se leagana ), dar…devine ceva serios …Imi este teama sa nu faca si la scoala deoare face cateodata si cand sta la masa si scrie (sta picior peste picior foarte strans si la un moment dat geme – scoate un sunet eu l-am intrebat daca are nevoie la baie…Multumesc

În primul rând este necesar să identificaţi dacă este sau nu o cauză medicală la baza comportamentului său, adresându-vă medicului de familie şi făcând investigaţiile medicale recomandate.
Dacă nu se confirmă a fi probleme medicale, luaţi legătura cu un psiholog pentru terapie.
Foarte important, nu-l certaţi şi nu-i induceţi frica de a se îmbolnăvi în tentativa dvs. de a stopa acest comportament!

Mesa:
Buna seara,
Mama mea in varsta de 65 de ani are atac de panica (diagnostic pus de medici de peste 4 ani de zile).
Din comportamentele ei:
- cand vin facturile (inainte de a afla cat are de platit) tremura si striga: “- Cat a mai venit de platit si la gaz/ lumina … ?”
- dupa ce platesc o factura, in urmatoarele 4-5 zile ma intreaba zilnic (de obicei de cel putin 2 ori): cat a fost factura la … ?
- daca nu ii raspund la telefon cand ma suna, suna din nou de mai multe ori, chiar si pana la 16-20 de apeluri
(in acest timp cand ma suna isi imagineaza unele scenarii, de genul: s-a intamplat ceva groaznic cu mine, ….)
- daca trebuie sa plec din oras, pentru cateva zile, ma suna la cateva ore, de mai multe ori sa ma intrebe daca sunt in regula (daca am ajuns cu bine)
- daca se defecteaza ceva (alaltaieri s-a defectat telefonul ei mobil) m-a sunat de pe telefonul unei vecine sa vin urgent, urgent …. pentru ca e defect telefonul
- daca se defecteaza un aparat electrocasnic (de ex., iarna aceasta centrala termica a avut unele probleme de functionare din cauza turturilor de gheata formati pe burlanul de evacuare) se gandeste ca trebuie inlocuit sau ca trebuie reparat exact ce e mai scump de la acesta si ca nu are cu ce sa plateasca
Urmeaza in prezent un “tratament de linistire” cu Xanax de 0,5 mg – 1 pastila seara.
Va rog sa imi oferiti cateva sfaturi (dar nu medicamentoase) ca sa ii “alung” ideile negativiste pe care le are.
Va multumesc mult pentru orice sugestie, Viorel

din pacate nu sunt foarte convins ca putem face abstractie de tratamentul medicamentos. Din cate inteleg este vorba de o tulburare anxioasa cu atacuri de panica. Ma gandesc ca tratamentul prescris nu este suficient/adecvat. Va recomand sa consultati unul sau 2-3 psihiatrii doar pt a aduna informatii, iar dvs ati putea consulta un psiholog cu care sa invatati tehnici de adaptare la conditia dansei

Cred ca aracul de panica poate fi un diagnostic secundar. Pare a fi, din descriere o anxietate generalizata. In mod normal v-as recomanda psihoterapie si in special terapie cognitiv comportamentala, dar, tinand cont de varsta mamei nu stiu……cred ca merita sa incercati. Oricum rau nu poate sa ii faca. Poateastfel intelege mai bine care sunt credintele ei si isi poate modifica comportamentul.

Cautati un medic homeopat cu experienta si solicitati un consult.

Vitamine si minerala pe langa tratamentul medicamentos.Si o cura de argila sau zeolit este f buna pe langa suplimentele alimentare recomandate mai jos.In max 3 luni poate scapa de atacurile de panica.

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

O cura de urzici nu recomandati ?
Domnule Ciugudean, m-am straduit pana acum sa nu intru in discutii cu dvs, dar vad ca nu imi oferiti alternativa.
Daca ati avea un minimum de cunostinte medicale si de psihologie, ati intelege profunzimea/gravitatea situatiei descrise !:-( Asa ceva nu se poate trata nici cu talcut, nici cu vitaminute.
Oricum, intentia dvs de a fi de folos e laudabila si trebuie luata in consideratie.

Multumesc de sfaturi si apreciere.Poate ati observat ca tratamentul natural (fara efecte secundare deci nu face rau) recomandat este alaturi de cel medicamentos sau consiliere psihilogica daca e cazul .Sa stiti caci chiar cunosc gravitatea problemei am cunostinte care au trecut prin asa ceva la care tratamentul natural de mai sus si chiar alaturi de cura de urzici le-a ajutat mult, ei scazand in timp medicamentele deoarece s-au simtit mai bine cu , conditia sa faca tratamentul min 3 luni sau mai mult.Apreciez sinceritatea si nobletea dvs dna Carmen de a nu ma interpela si mai ales ca sustineti cu seriozitate ceea ce credeti ca e mai bine.Poate ,dvs aveti rezultate bune la cabinetul dvs pe cazuistica acestor boli grele asa cum spuneti si dvs utilizand alta paleta terapeutica.Eu nu am recomandat doar tratamentul natural ma repet (deci nu cred ca ca boala se trateaza doar cu vitaminute etc dar ca ele sunt f necesare ) ci alaturi de medicatia primita de la pshiatru, cu alte cuvinte am imbunatatit tratamentul actual alopat care are rolul lui .

Homeopatia poate functiona, insa avind in vedere virsta Mamei Dv. este foarte posibil sa existe carente si pe plan biochimic, adica alimentatie si substante vitale. Aici ramine de clarificat, daca este ceva psihic sau pleaca de la carenta fizica. Daca face analize de singe, verficati Vitamine D3. In cele mai multe cazuri este acest deficit sursa anxietatii, depresii, dementa. O combinatie de psihoterapie si suplimentarea carentei fizice ar fi de recomandat. Succes

RASPUNS: Multumesc pentru indicatii. Problema delicata este ca nu se poate deplasa (a fost recent operata dupa o fractura de col femural) iar pentru a consulta un specialist ar trebuie sa mearga pe targa la 36 de km (in cel mai apropiat oras care dispune de personal calificat in a rezolva astfel de probleme).

Daca a fost o femeia activa, atunci neputinta o scoate din minti. Aveti posibilitatea de a cere consultatie din partea unui specialist la domiciliu. Nu stiu cat costa consultatia, isa dupa toata simptomatologia prezentata aici, cred ca ar fi indicat sa primeasca tratament cu antidepresive. Si apoi mai exista o problema: nevoia de atentie, nevoia de a sti ca, cuiva ii pasa de ea si ca este folositoare cuiva. Ganditi-va si cum sa ii ocupati timpul., ceva care sa-i ocupe mintea, timpul…

Reflexoterapie – 2 sedinte generale/zi . A se insista pe sistemul endocrin si in special pe hipofiza si tiroida(5 minute pe fiecare parte). Deasemenea va ajuta si la vindecarea mai rapida a operatiei(aici se va insista pe ganglioni limfatici inghinali + sold +aparat digestiv pt. un aport de nutrienti si substante regeneratoare).Aromaterapie, masajul spatelui bland cu netezirii lungi,framantat lent(de 3-4 ori in acelasi loc cu cresterea gradata a presiunii si minimizarea deconectarii mainilor de pe cel masat) pentru a aduce un echilibrul intre sistemul nervos simpatic si cel parasimpatic. Aceste atacuri de panica pot aparea din cauza unei hiperactivitati ale sistemului nervos simpatic. Multa sanatate !

Mesaj:
Buna ziua. Am un baietel de 7 ani si 10 luni si de aproximativ trei ani are un comportament ciudat…in sensul ca, cand se trezeste dimineata sau in cursul zilei sta la tv la desene isi tine picioarele incrucisate foarte strans si da din fund. se bataie pur si simplu. In tot acest timp se inroseste la fata si devine nervos daca il deranjezi (am incercat sa-i desfac picioarele … le tine foarte stranse ..) uneori face asa si in somn (cand se apropie ora de trezire ). Stie ca nu are voie sa faca asa, l-am certat uneori, apoi i-am spus ca se imbolnaveste… Se fereste de noi dar cateodata cred ca nu isi da seama si… Ce poate fi acest lucru si cum am putea noi ca parinti sa il ajutam sa nu mai faca asa… Oare tot ce face el inseamna ca se ”masturbeaza ”?? deoarece in toata bataiala aceea cucul ii intra in erectie… Nu estee prea mic pt.asa ceva ?? Am citit despre acest lucru dar…am zis sa intreb un specialist… cand era mai mic am zis ca face asa sa poata adormi (ca se leagana ), dar…devine ceva serios …Imi este teama sa nu faca si la scoala deoare face cateodata si cand sta la masa si scrie (sta picior peste picior foarte strans si la un moment dat geme – scoate un sunet eu l-am intrebat daca are nevoie la baie…Multumesc

penisul unui copil intra in erectie inca din burtica mamei. deci acest lucru nu este ceva neobisnuit. nu tb sa il certati pentru ca s-ar putea ca mai tarziu sa ii fie jena in a-si exprima propriile porniri sexuale, si sa nu dea inceva mai grav si anume tulburari de ordin sexual. cel mai bine vorbiti cu el si spuneti-i ca in primul rand acest lucru nu se face in public pentru ca este un lucru privat. oricum, trebuie sa vedeti cat de des se intampla acest lucru in decursul unei saptamani, eventual, dupa cum v-a propus Giuliano Iulian sa aveti grija la alimentatia copilului, mai ales daca ii dati pui evitati pieptul de pui pentru ca acolo este puiul injectat cu hormoni de crestere si deci este partea cea mai plina de hormoni ai puiului, iar daca sunteti tot mai ingrijorata duceti-l la un specialist. mult succes!

Da ati sesizat corect, ceea ce face copilul e masturbare, miscarea, bataiala respectiva ii produce placere. Prima greseala pe care ati facut-o a fost sa ii interziceti. Daca dvs de ex va place ciocolata si mama va interzice, n-ati manca-o pe ascuns? Exact asa procedeaza si el. Majoritatea copiilor incep sa se masturbeze in momentul in care devin constienti de ce au ei intre picioare, e o mare descoperire si se intampla in jurul varstei de 3 ani. El deja are practica indelungata. Sfatul meu este sa nu il mai certati si sa va apropiati de el, sa simta ca orice ar face, dvs il iubiti si atunci el se va deschide si nu se va mai ascunde. Nu aveti cum sa il convingeti ca nu e bine ceva ce lui ii face placere. Dar placerea aia e efemera/ pana data viitoare. Aratati-i intelegere si iubire. El asta cere de fapt, si cand nu primeste, isi ofera singur.

Asa este, baiatul masturbeaza inconstient. Nu e cazul sa-i interziceti acest lucru. Vorbiti cu el, si spunetii sa nu faca acest lucru la scoala, ca su nu apara conflicte si cicaliri din partea colegilor. Este normal ce se intimpla, unii copii simt trezirea sexuala mai profund si mai devreme dicit altii.

Conform teoriei dezvoltarii psihosexuale a lui Freud, copilul dvs. se afla in Stadiul Falic care incepe de la varsta de 3ani si dureaza pana la 6 ani. Binenteles, aceste perioade nu sunt batute in cuie. In tot acest tiimp copilul prescolar obtine placere prim autostimularea falusului. La barbati falus este penisul iar la femei este clitorisul. Acest stadiu se termina de obicei la virsta de 6 ani, dar exista cazuri(destul de dese) cand Stadiul Falic incepe mai tarziu si se termina mai tarziu.
Asadar, nu trebuie sa va faceti griji. Copilul dvs. creste si-si parcurge etapele naturale ale dezvoltarii sale.
Pedepsirea pentru acest comportament, in orice fel, nu poate duce, mai tarziu, decat la disfunctionalitati ale actului sexual cat si de ordin psihologic iar toate femeile din viata lui va vor injura pe dvs.