Mesaj:
buna ziua. o intrebare am… legata de mama mea in varsta de 59 ani fara antecedente medicale pana acum 2 ani…ar e dureri mari de sold, a fost acum o saptamana si jumatate la un medic reumatolog, si a facut ecografie musculoscheletala, diagnosticul este coxatroza moderata. iar tratamentul este cu arcoxia 9oo.10 zile, donna 1plic pe zi 20 de zile, fizioterapeut periodic 1-2 ori pe an si administrarea de preparate cu acid hialuronic anual. arcoxia nu mai ia mama mea deoarece a avut dureri mari in piept de la ele, pentru ca am citit reactiile adverse. va rog din suflet sa-mi spuneti si dumneavoastra cam ce avem de facut… si ce pot face pentru ea… multumesc mult.

cine stie ceva despre mioclonie?

Mioclonie – contractie musculara brusca si involuntara provocata de descarcarea patologica a unui grup de celule nervoase
Miocloniile se observa in cursul diferitelor boli ale sistemului nervos central, de origine infectioasa, inflamatorie, toxica, chimica sau degenerativa. Miocloniile provoaca mici miscari bruste si repetate ale mainilor sau ale picioarelor. Ele se numesc adesea clonii atunci cand ating un grup de muschi si convulsii atunci cand sunt mai difuze. tratamentul, in afara celui al bolii in cauza, este bazat pe administrarea de medicamente antiepileptice.

multumesc mult dn-ul Viorel Mocanu ,iau convulex si rivotril si nu trece si tare mi-e teama ca nu este neurologica treaba fac numai cand dau sa adorm se misca mereu ceva in gat si dau din cap fara sa vreau si scot si zgomote pe gura cand fac,,cum nu iau rivotril fac pana la 6 dimineata can iau rivotril fac cam o ora si fac f rau cand sant obosit,am facut encefalograma si a iesit dezordonat,am facut rmn si n-a iesit nimic la 3 neurologi am fost si nu-i da nimeni de cap am dus si filmarea cum fac si au spus ca-i mioclonie 2 neurologi si unul a spus ca-i epilepsie mioclonica si mi-a dat convulex,dar nu vad imbunatatiri sa-mi djspara tresaritul ala din gat si dincap e un calvar prin ce trec,2 neurologi mai mi-au dat sa iau si thiogamma si milgamma pt ca zic ca am si o polineuropatie toxica de la medicamente ca am urmat un tratament pt hep c cu interferon,ribavirina si noul medicament boceprevir ,am intrebat daca s-a declansat de la noul medicament si dau din umeri nu stiu nici neurologii,nu stiu unde sa mai ma duc ca am si o pensie mica 380 ron si n-am decat 44 de ani si e pacat sa traiesc cu asemenea chin nu beau si tin si-un regim sanatos fac asa din septembrie 2012 si tratamentul cu rivotril l-am inceput in sept 2013 iar cu convulex 2seara de 300mg de 2 luni,ziua n-am nici pe naibii noaptea cand dau sa adorm incepe calvarul ce-o fi declansat treaba asta? Oricum mii de multumiri pt raspuns.

seara inainte de culcare, atunci cand aveti aceste mioclonii, aveti cumva si unele ganduri mai diferite de cele din restul zilei? sau si alte senzatii?

Domnule Mares, daca spuneti ca se manifesta doar noaptea, cand “dati sa adormiti”, vad solutii prin care sa aflati ce anume o declanseaza: terapia de eliberare emotionala, starea de transa, in care sa intrati in legatura cu subconstientul dvs… Niciun medicament medicamentos nu va va da un asemenea raspuns. Asta nu inseamna sa intrerupeti tratamentul, nu as sfatui pe nimeni sa faca asta, tratamentul medicamentos va tine pe linia de plutire. Puteti cere o recomandare sau sa contactati pe oricare dintre noi, terapeutii care dam sfaturi aici. Asteptati pana in momentul in care sunteti hotarat de o asemenea experienta si faceti pasul sau alegeti o alta alternativa, dar acordati-va o sansa sa va rezolvati problema. Numai bine!

deci raspunsul pt Psihoterapie PentruFamilie este NU,nu am ganduri diferite din contra incerc sa adorm cat mai linistit si tot degeaba ,intr-adevar cateodata ma apuca niste emotii de frica ca iar fac din gat si din cap si am mai obsevat ca fac urat cand sant f obosit spre ex daca cu o seara inainte n-am dormit decat 3-4 ore a doua seara sau in cursul zilei cand vreau sa ma culc fac urat rau pana adorm poate fi si pe frica,anxietate,teama de boala pe care o am am explicat mai sus ca s-a declansat in timpul tratamentului pt hepatita C. D-NA Carmen Caramlau.doamne ajuta orice solutie care sa ajute cu adevarat sa scap de calvarul asta care cred ca totusi e pe sistem emotional sau am alceva si nu e neurologic desii 3 neurologi au spus ca e neurologica treaba eu ma gandeam si la glanda sau cancer in gat ca simt ca circula acolo ceva in gat si ma strange ceva de gat si cand zvacnesc din cap si din gat concomitent ma elibereaza de casi cand cineva ma strange cu ceva de gat ca la spanzurare,eu cand am auzit epilepsie mioclonica nu mi-a venit sa cred mai ales ca la rmn nu se vede si a zis ca nu toate epilepsiile se vad la rmn,deci oricare vreti sa ma ajutati bineinteles nu sedinte din acelea scumpe cu bani ca am pensie de 380 ron pe caz de boala,de aceea am si cerut ajutorul aici si nu m-am dus prin oras de nebun sa caut cabinete ca ma rup la bani,noroc cu rivotrilul care ma face sa adorm mai repede dar cum nu-l iau adorm la 5-6 dimineata ,convulexul de aproape 2 luni il iau si nu prea vad nici-o imbunatatire,deci va implor d-na Carmen Caramlau daca aveti solutia ajutati-ma,mai m-a invatat cineva sa ascult seara muzica lui SATHIA SAI BABA ,intr-adevar ma linesteste pe moment dar de facut tot fac,pai sant hotarat si voi face pasul,eu in timpul tratamentului pt hepatita c am avut depresii plangeam rau de tot eram mai negativist cand ma duceam la doctora mi-era o fric eu in general am frici cand vreau sa rezolv ceva si de la stomac ma ia niste emotii,la cel care ma scapa de asa ceva jur ca-i sarut picioarele,oricum va multumesc si ma scuzati ca am scris mult m-am descarcat si eu de durerea pe care o am in suflet cu mioclonia asta sper sa am noroc sa ma ajute cineva.

Din raspunsul dvs, aceste mioclonii au o componenta emotionala semnificativa iar tratarea ‘fricilor’ ce stau la baza declansarii acestor mioclonii ar putea sa ajute mult tratamentul medicamentos pe care il urmati si sa scapati in cele din urma de ‘calvar’. Spre deosebire de alte forme de terapie, psihoterapia are rezultate stiintific dovedite in tratamentul anxietatii (fricilor, temerilor) .Deoarece cazul dvs este unul foarte sugestiv pentru faptul ca multi medici specialisti ‘uita’ sa abordeze si optiunea psihoterapiei va cer permisiunea sa-l reproduc ca exemplu intr-un forum ce include medici specialisti – urmeaza sa va comunic in care, daca voi primi acceptul dvs. Din pacate multi medici abordeaza adesea semnele unei boli doar la nivelul specialitatii lor iar cazul dvs ar putea sa-i faca sa-si dea seama mai bine de beneficiile unei colaborari cu un psihoterapeut. – Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Domnule Mares, luati-va timp sa va hotarati ce terapie doriti sa urmati si in functie de raspunsurile pe care vad ca inca le primiti. E important ca atunci cand porniti la drum sa o faceti cu toata inima si increderea. Daca aveti o urgenta acum, in perioada sarbatorilor, scrieti-mi un mesaj si va programez pentru o scurta sedinta telefonica de jumatate de ora. O sa ma puteti suna fie pe Vodafone fie pe Orange. Pentru sesiunile individuale nu am cum sa va iau gratis, imi pare tare rau, dar avem o politica care va ajuta: trei sesiuni pe luna se ofera gratuit, insa numai telefonic. Inca va mai pot inscrie in luna mai cu cele trei sesiuni telefonice gratuite, daca va hotarati. E important sa intelegeti ca, la problema pe care o aveti, poate fi nevoie de terapie de lunga durata, deci pregatiti-va sufleteste. Numai bine!

Psihoterapie PentruFamilie ai acordul meu,d-na Carmen Caramlau eram sigur ca la dv e cu bani,i-mi pare rau n-am ,daca citeati mai sus cat am pensie a-ti fi ineles ca 380 ron si nu mai vorbesc ca mai m-au tepuit si altii,nu spun ca dv ma-ti fi pacalit dar omenia unde e fata de oameni saraci puteti sa luati taxa de la cei care au,spre ex dr neuroloaga cand a vazut cata pensie am mi-a facut rmn gratis pe barba ei,daca vreti sa ajutati un om ajutati din suflet nu cu gandul ca sedintele sa fie cat mai lungi si mai costisitoare,apropo nu stiu cine-i moderatorul dar nu vad filmuletele dupa you tube puse de mine aici cu ex cam cu fac eu cand dau sa adorm,deci are cineva hac de boala mea sau toata lumea aici i-si face reclama pt a avea cati mai multi clienti ,vreau un specialist care sa zica vino domne maine la mine nu te costa nimic si incerc sa te scap de calvarul asta si bineinteles pana nu scap nu renunt nici la tratament sa n-am conflict cu neurologii,i-l mai astept si pe d-nul Viorel Mocanu poate ca ma ajuta dansul,de-aia a ajuns tara in halul care a ajuns ca totul e pe bani nu se mai face nimic pe gratis,un neurolog a zis ca-s caz de studiu dar il depaseste ca de obicei epilepsia mioclonica apare la copii si eu am 44 de ani si mi-a dat rivotril si ata si ca nu are ce sa-mi mai imi faca,in romania ca sa te faca bine cineva trebuie sa ajungi la televizor sau sa ai fffff multi bani altfel adio dai coltul imediat,sanatate la toata lumea si fiti mai buni ca nu costa ci va aduce fericire in suflet,ma iertati daca am gresit cu ceva ma refer ca mi-am spus ofurile pe aici,de aceea am si apelat ca n-am bani sa mai ma duc la doctori terapeuti sau poate la cineva sa-mi deblocheze energiile biorezonanta sau ceva ajutator sa nu mai am frici,temeri,anxietate ganduri negative desii duc o lupta cu mine la maxim sa gandesc pozitiv in sfarsit nu va mai plictisesc o seara placuta si inca o chestie acum vreo 5 ani cand aveam si eu bani si nu eram scos la pensi m-a mancat cineva de bani de aproape de 1000 de euro ca ma scapa de virus c si de unde mai mult mi-a agravat zicea sa nu fac interferon ca ma scapa el doctor cu cabinet nu gluma si mi-am luat-o frate si pana la urma am facut 2 tratamente cu interferon in 5 ani de cand am aflat de boala si am scapat de virus dar am ramas cu tampenia asta de mioclonie,puteam sa-i fac rau omului ala de m-a tepuit dar eu nu gandesc asa zic dumnezeu sa-l ierte pt pacatele pe care le face cu lumea.VA SALUT SI INCA O DATA MII DE SCUZE.

Marian Mares relatind mai in detaliu prin ceea ce treceti, inteleg ca nu e neurologic… e ceva ce tine de interior… teama de ceva anume ca vine seara implicit somnul… trebuie lucrat aici la interior si avem specialisti buni aici care macar cu un sfat cred ca va vor ajuta – succes

Domnule Mares, Cu ocazia Sarbatorii Pastelui va ofer 5 sesiuni de psihoterapie gratuite la cabinet. Cum cazul dumneavoastra este unul dificil, este insa posibil sa fie necesare mai multe sesiuni pentru un progres semnificativ. In cazul in care veti dori sa continuati este bine sa stiti de la inceput ca pentru urmatoarele sesiuni de psihoterapie costul este de 150 de lei/ sesiune. Daca doriti sa apelati la acest sprijin va astept sa va programati pe site-ul de mai jos, dupa 25 aprilie (la tipul terapiei selectati cabinet si la terapeut Rares Ignat) . Un Paste linistit alaturi de cei dragi! http://psihoterapiefamilie.ro/contact.php

Mesaj:
Buna, am 16 ani si, ca orice adolescenta, sunt unele probleme pe care eu nu le inteleg. Din pacate, nu prea am suport din partea parintilor. Ma refer ca nimeni nu ma asculta niciodata cand am ceva de spus, iar daca spun ceva nu primesc niciun raspuns..sau daca il primesc, e unul ironic. Simt ca tot ce fac este rau ( chiar daca, din punctul meu de vedere, este bun ), mereu primesc jigniri si tot felul de chestii de genul, care pe mine nu ma ajuta deloc. Iar prietenii, ce sa mai zic….cam la fel.
De exemplu, chiar si atunci cand zic ca vreau sa ma duc la sala pt ca vreau sa mai slabesc, aud : ” aa, da ce ? esti grasa ? nu-ti trebuie sala ” sau…BAC-ul imi bate la usa, si aud mereu ” n-o sa-l iei” , ” lasa ca fabricile au nevoie de muncitori “, ” nu esti buna de nimic ” blaa blaa..Am ajuns sa ma satur de toate chestiile astea.
Ce as putea face ca sa pot trece SINGURA peste aceste lucruri ? Pentru ca raspunsurile de care am nevoie nu prea le primesc din partea nimanui…

personal am invatat ca cele mai adecvate raspunsuri sunt cele pe care le gasim noi insine, iar profesional iti recomand aceasi lucru. Daca spui ca te-ai saturat, poate ar fi o idee sa incepi sa pui limite celor care te deranjeaza; sa le spui si cum te fac se te simti ceea ce auzi de la ei. In aceasta faza a vietilor noastre cel mai intelept lucru este sa ne concentram pe tinta dorita, fie ca este BAC-ul sau orice altceva, in acelasi timp neuitand ca suntem oameni si ca avem si alte nevoie in acelasi timp. Incearca sa te evaluezi asa cum crezi tu, tinand insa cont si de ce spun altii, macar sa fie ‘un alt punct de vedere’/feedback de care eventual sa te si folosesti. Succes!

”Simt ca tot ce fac este rau….”"…. dai de inteles ca te lasi influentata de cele spuse,de jigniri care,exact cum ai spus si tu, nu-ti fac decat rau si nu te simti inteleasa.Ai incredere in tine si demonstreaza-ti tie in primul rand ca nu este asa cum spun ceilalti.Fi ceea ce esti nu ceea ce vor altii,ai si calitati……..Succes!!!!

Inteleg ceea ce spui, la vremea adolescentei mele am trait stari asemanatoare. Mai tarziu am descoperit ca aceasta era modalitatea parintilor mei de a ma MOTIVA, ei asa credeau ca ma ajuta, prin motivare negativa. Din pacatate, ca specialist am vazut de foarte multe ori aplicata aceasta metoda, la fel si aceea cu ascunderea iubirii fata de copil/adolescent “ca nu cumva sa o si-o ia in cap”. In astfel de cazuri si nu numai, motivatia intrinseca, cea care izvoraste din sufletul TAU este VITALA. Stiu, greu sa te lupti cu intreaga lume pentru a fi de partea ta. Dar iti spun ceva din suflet…ALTA SOLUTIE NU ESTE PENTRU BINELE TAU…

Un psiholog te-ar putea ajuta foarte mult in acesta directie…ai curaj si CERE, CREDE-MA MERITI…:)))))))))))))))))

Buna. Nu esti singura in aceasta situatie. Adolescenta e grea cam pentru toti adolescentii. Privind obiectiv, este imposibil ca toata lumea din jurul tau sa te desconsidere sau sa fie ironica, mai degraba e perceptia ta. Dintotdeauna culegem ceea ce semanam, insa nu trebuie neaparat sa raspunzi negativ, ci e suficient sa ignori in mod repetat sfaturile parintilor pentru a crea stari conflictuale. Esti, totusi, la varsta la care poti beneficia de experienta parintilor, iar o relatie deschisa poate duce la explicatiile pe care le cauti. Vad ca tu cauti validare in jurul tau, nicidecum in tine insati. Lucreaza impreuna cu parintii tai, un mentor sau un specialist (coach, terapeut) ca sa-ti intaresti increderea de sine si sa-ti cladesti viitorul asa cum ti-l doresti. Numai bine!

Înţeleg că doorinţa ta este să treci SINGURĂ prin toate acestea, pentru că nu primeşti răspunsurile pe care le aştepţi. Dragă adolescentă, dacă aştepţi un anume răspuns, se pare că tu îl ai deja şi atunci nu mai fi supărată pentru că nu-l primeşti, mergi aşa cum crezi de cuviinţă. Nu uita însă, îţi asumi şi responsabilităţile. Şi nu renunţa la ceilalţi: chiar dacă uneori nu suntem de aceeaşi părere, chiar dacă ne simţim neînţeleşi, oamenii de lângă noi ne iubesc, ne simpatizează, ne respectă. Tu îţi iubeşti mama? Cu siguranţă! Şi totuşi, nu eşti de acord întru totul cu ea. Avem nevoie de oameni şi oamenii au nevoie de noi, ca să fim împliniţi, sănătoşi, fericiţi. Învaţă doar…….. Cât despre propria ta valoare, ai nevoie să descoperi, să te descoperi în tot ce ai tu sublim: te poţi ajuta şi poţi cere ajutorul. Nu uita, nici o persoană de pe lumea aceasta nu este lipsită de valoare, fiecare dintre noi avem calităţi, aşa cum avem şi defecte. Crede asta şi apoi află care sunt calităţile tale, care-ţi sunt valorile. Caută sprijin, oamenii de lângă tine te pot ajuta.

Mesaj:
Buna!as incepe ca sa intreb dar nu stiu cum..uneori ma simt ca fiind depresiva,alteori anxioasa,alteori cand sunt foarte suparata chiar mi-as lua viata. Totul se intampla de aproximativ 6-7luni de cand relatia mea de 3ani de zile a luat o alta intorsatura.Tin sa precizez ca amandoi ne iubim. O aratam des prin gesturi mici si foarte importante spun eu intr-o relatie si nu numai. Am plecat in vacante si toate momentele importante le petrecem impreuna. Nu stiu daca e vina lui,insa atunci cand am si o mica cearta cu el si el simte nevoia ca sa fie lasat in pace,sa nu mai vorbim ca sa nu ne certam mai rau simt ca nu mai sunt om pe pamant ca totul se face mic si ca il pierd(imi e si foarte frica sa raman singura,dintotdeauna am urat asta). Nu am rabdare ca sa las ca timpul sa rezolve problema si prin atitudinea mea disperata deseori fac dintr-o mica cearta un haos.Ce pot face? Nu vreau sa il pierd pe el,dar vreau sa pierd viata aceasta urata pe care am reusit ca sa mi-o creez. Tin ca sa mai precizez ca el a incercat ca sa ma ajute de multe ori ca sa gasim o solutie dar nu e un psiholog,am fost si la psiholog insa acesta(la care am fost eu)nu mi-a spus mare lucru,decat ca trebuie ca sa ma maturizez. Chiar aceasta este problema? Am trait atat de multe lucruri frumoase impreuna,amintiri superbe si fapte minunate. Vreau sa repar relatia daca mai am cum. Sau sa repar greselile mele. Ce pot face? Care credeti ca este problema?

Draga mea, iti impartasesc si tie acelasi lucru pe care il spun mai cu seama persoanelor care au fost deja la psiholog, dar au ramas cu aspecte emotionale inca in manifestare. Si anume: CAUZA emotiilor noastre negative este un blocaj in circuitul nostru energetic. Aceasta este problema! Este important sa stim “de unde ni se trage” si sa descifram intelesul acelei experiente – tocmai, pentru a nu mai repeta greselile trecutului (atunci cind este vorba despre unele). Dar nu suficient de important, daca n-am reusit sa scapam de respectivele emotii! Ca raspuns la intrebarea “ce pot face?”, iti recomand sa te adresezi trairilor tale negative tale folosind Emotional Freedom Techniques – cu atit mai mult, cu cit pare o situatie care isi poate gasi foarte repede rezolvarea in acest fel! (Poti gasi detalii pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan)

puteti merge impreuna la un psihoterapeut de cuplu, pt ca din ce inteleg totul se invarte in jurul relatiei. Succes!

Buna ziua. Cu siguranta ai un motiv foarte bun (chiar daca e subconstient) pentru care faci ceea ce faci. Se poate intampla sa preiei un tipar care nu-ti apartine, dar care ti s-a intiparit atat de bine in subconstient, incat se declanseaza automat (din familie, de la apropiati, de la oameni pe care ii admiri, e posibil si de la vreun serial mai lung pe care l-ai urmarit…). Pe de alta parte, sunt convinsa ca nu ne spui totul aici, ar fi si imposibil, dar amanuntele sunt esentiale. Declansatorul te poate arunca intr-o stare neresursa (cum ii spunem noi, terapeutii), din care nu ai nimic de castigat, dimpotriva. Stresul emotional care pune stapanire pe tine trebuie diminuat, apoi analizate declansatorul si resorturile interioare care duc la un asemenea comportament. E de munca. Daca esti dispunsa sa faci efortul si sa beneficiezi de rezultate pe tot parcursul vietii, alege-ti specialistul si arunca-te in lupta. Meriti tot ce-i mai bun. Numai bine!

Cred ca iti este greu sa incerci din nou sesiunile de psihoterapie, dar probabil ca o sa ajungi la concluzia ca terapia de cuplu este diferita de ce ai incercat pana acum. Fiind vorba in principal de o problema de comunicare intre voi doi ambele parti au rolul lor in remedierea situatiei. Din nefericire, multe familii se tem de pierderea imaginii de cuplu ce-si poate rezolva singur problemele si risca prea mult pana cand solicita sprijinul psihoterapiei de cuplu pentru remedierea obstacolelor maritale. In general se pare ca suntem obisnuiti sa riscam mai mult cand avem ceva de pierdut …daca doresti poti sa citesti mai jos cum au ajuns specialistii la aceasta concluzie. Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala http://psihoterapiefamilie.ro/blog/risti-mai-mult-atunci-cand-ai-de-pierdut-2/

Se pare că ştii deja despre tine că ai nevoie să schimbi ceva: este un început bun. Orice schimbare în tine, aduce schimbare în cuplu, aşa că…. mergi mai departe tot aşa! Şi, da, un terapeut te poate ajuta.

Nu exista niciun obiect si nicio fiinta ca sa te poată face fericita pt intotdeauna, ci doar pt o perioada de timp.
Iti place de o persoana, iar aceea persoana poate sa creeze gânduri negative, poate muri si fericirea nu poate dura.
Pt ca totul se schimba tot timpul in aceasta realitate. Nu putem fii siguri si Fericiți intr o realitate ce se poate schimba tot timpul.Cand ai o problema, defapt este un gand si o emotie, dar ce se intampla când Deveniți Conștienți de aceste gânduri sau emoții , realizăm ca defapt nu sunt probleme Gândurile si sentimentele au nevoie de o sursa, iar cand esti constient de asta, incepi sa vezi limpede.esti constient de sentimente si gânduri si uneori esti prins in ele si devii ele, dar tre sa devi constienta de ele.
DECI, RATIUNEA TE ÎMBOLNĂVEȘTE dacă nu devii constienta de ea.

Mesaj:
Buna. Am 11 ani iar acum un an garajul meu a luat foc. De atunci traiesc cu o frica in mine. Iarna trecuta cand am intrat in casa si am aprins lumina a inceput sa bazaie. Mam speritat si am mers la servici la mama care este peste drum de mine. Cand am venit nu mai facea nimic. Dupa ce a plecat iar am aprins lumina si iar a facut acelasi lucru. Mam dus speriata la ea. Nu am mai vrut sa stau in casa. A chemat pe cineva si a crezut ca e de la lustra. Seara cand am vrut sa bag laptopul la incarcat a inceput sa faca luminile ca beculetele de craciun. Am chemat iar acel om atunci a casit cauza problemei. Dar de atunci mi-e frica sa mai bag ceva in priza sau sa aprind lumina. Iar cateodata mai palpaie becul si imi este tare frica . Nu stiu cum sa scap de asta. Am nevoie de niste sfaturi.

Asta e treaba de electrician.

Copilă(e) scump(ă), teama de incendiu a rămas în mintea ta şi este nevoie să te vindeci. Vorbeşte cu mama ta despre asta, cu dirigintele, cu psihologul şcolii. Încearcă să te convingi singur(ă) că nu ai motive de frică. Dealtfel, gândul tău declanşează frica, deci pune acolo gândul că nu se poate întâmpla ceea ce-ţi provoacă frică. Şi încearcă, cu mama lângă tine, să bagi în priză obiectele electrocasnice, exerciţiul acesta te va ajuta să te convingi că nu ai motive de teamă. Dar, aşa cum ţi-a spus Came Came, este nevoie de un electrician care să confirme că totul e OK.

Inteleg ca te-ai speriat cand a luat garajul foc si probabil si unii adulti s-ar fi speriat, dar acum situatia e remediata si pericolul a trecut. Mai ramane sa vezi cum reusesti sa treci peste teama ta de acum. Un prim pas ar putea fi sa-l rogi pe un adult sa faca el asta de cateva ori si tu sa te uiti..iar apoi tot cu adultul langa tine sa incerci si tu faci asta, pentru a vedea ca nu se intampla nimic..In plus poate ar fi de folos sa mai reduci din timpul dedicat televizorului…sunt multe filme indoielnice ce te pot speria pe degeaba

Frica ta este normala si benefica. Din ce spui, nu reiese ca ai vreo frica nejustificata. Si mie mi-ar fi frica sa bag un radio intr-o priza care bazaie, mi-ar fi frica sa aprind o lumina care incepe sa palpaie. Frica asta ma ajuta sa ma tin departe de accidente, de pericole. La fel si pe tine. Spui ca un om a gasit cauza problemei. A si rezolvat-o? Pentru ca eu cred ca este o problema destul de complicata si doar un electrician bun o poate rezolva.
Aveai vreo problema daca iti era frica sa bagi la altcineva acasa ceva in priza, sau daca iti era frica sa te si apropi de priza…
Asa ca nu te ingrijora, nu ai nimic…decat o instalatie electrica, probabil veche si defecta.
Cum s-a intamplat sa ia foc garajul? Cumva tot de la vreo priza? Daca da, atunci e si mai clar de ce ti-e frica. Si repet, e normal, atunci, sa-ti fie frica, mai ales ca inca mai “joaca luminile” ca-n bradu’ de craciun.
Pana nu se rezolva complet problema instalatiei electrice, iti recomand “sa-ti fie frica” de acea instalatie si sa insisti sa fie inlocuita sau reparata instalatia.

Mesaj:
buna ziua…nici nu stiu cum sa incep sa descriu ceea ce am pe suflet daca pot spune asa.. ma numesc elena,am 29 de ani,sunt medic dentist,am o relatie de 2 ani si jumatate,parintii mei nu o accepta,ma jicnesc f tare.
mama mea este plecata din tara cand eu aveam 16 ani..eu am plecat la scoala departe de parintii mei de la 10 ani in cls a Va,nu am simtit niciodata dragostea aia de parinti sau sa simt ca pot sa vb cu mama mea orice sa fiu sincera cu ea..pt ca mama este genul de persoana care imi reproseaza si atunci am preferat sa mint si sa fac ceea ce cred..am gresit stiu dar acum am o anumita varsta ,o relatie,cu care ai mei nu sunt deacord,am plecat de acasa la o prietena in franta sperand ca lucrurile se vor calma acasa,dar nimic….,mama imi reposeaza ca m-a sustinut ca m-a ajutat sa termin o facultate,eu le sunt profund recunoscatoare pt toate astea dar daca eram un copil problema nu-i ascultam si poate ca aveam alte anturaje dar mi-am vazut de scoala si nu i-am dezamagit,acum ca am iesit din carapace si incerc sa-mi impun punctul de vedere sunt f suparati si nu vor sa mai auda de mine si imi vorbesc urat..ma doare ca sunt parintii mei…dar cu viata mea ce fac daca fac numai ce vor ei..nu-mi accepta prietenul pt ca sp ei ca nu este bun pt mine ii gasesc numai motive aiurea..vor sa imi gaseasca e unul…dar nu mai suntem pe timpul din strabuni si ei vor unul cu fff multi bani,,,eu vreau sa fiu linistita si fericita nu banii,,,nu vreau o fam cum am vazut acasa la ai mei…certuri…ei nu au stiu de concediu…numai munca,bani si reprosuri …pe tata numa il jicneste,,,,,ajutati-ma cu un sfat va rog mult ce sa fac…mi-e teama sa ma intorc acasa…nu mai vreau scandaluri

Daca doresti sa vorbim despre ceea ce ai tu pe suflet te astept la cabine thttp://psihologelenaflorea.wordpress.com/2014/01/25/contact/

din ce inteleg stii foarte bine ce iti doresti de la viata. Este foarte greu sa ne confruntam parintii in primul rand pt ca ii vedem ca entitati abstracte, nu ca oameni, oameni care gresesc la fel ca si noi, care sunt ‘muritori de rand’, care o suferintele lor etc. Cat or sa fie in viata, din pacate, singura solutie eficienta nu este ‘fuga/evitarea’ ci confruntarea. Incearca sa incepi o dezvoltare personala (psihoterapie) in care sa vezi cum e cu toate trairile astea, cum ai putea sa iti dezvolti o atitudine adecvata situatie tale etc. Sper ca am fost de folos. Succes!

Susan Forward a scris o carte care poate te ar interesa: http://livre.fnac.com/a5167253/Susan-Forward-Parents-toxiques

Buna ziua. Esti matura, ai tot dreptul sa te comporti ca o persoana matura, insa alegi sa te comporti copilareste. Cine mai fuge de conflict, sperand ca se va rezolva? Copilul care este certat de parinti. Traiesti cu atata intensitate acest conflict, incat confunzi indatoririle tale de copil bun, pentru care parintii s-au sacrificat, cu datoriile pe care crezi ca le ai la ei. E posibil sa fi preluat asta de la mama ta, care pare a avea aceeasi viziune, cu toata buna intentie pe care evident o are. Ai nevoie de sprijin pentru a-ti clarifica rolul in toata aceasta poveste, drepturile si indatoririle si, nu mai putin, importanta pe care ti-o acorzi. E de discutat, de intrat in contact cu sentimentele, emotiile si subconstientul tau. Abordeaza pe oricare dintre noi, terapeutii care dau sfaturi aici, sau apeleaza la o recomandare pentru consiliere. Meriti sa te eliberezi emotional de toata incarcatura si sa mergi mai departe. Numai bine!

Adună-ţi curajul şi stai faţă în faţă cu părinţii tăi, ca între adulţi. Întreabă-te ce pierzi şi ce câştigi dacă alegi un comportament de supunere sau alegi să-ţi urmezi drumul după cum consideri că este mai bine. Da, ai nevoie de un terapeut, nu ezita!

Mesaj:
Buna,
De vreo luna mi se intampla sa ma tot ingrijorez ca s-ar putea sa am depresie, a aparut intrun moment in care un prieten a plecat de acasa si am fost stresat cu facultatea, dupa ziua aceea tot am avut in cap ideea ca daca nu fac ceva folositor in fiecare zi ajung sa ma simt prost si acuma cand am timp liber nu ma pot relaxa din cauza acelui gand…am fost destul de singur pentru o mare parte a vietii mele neavand o iubita pana azi la 23 de ani dar am avut fete care ma placeau…tatal meu a murit cand am avut 12 ani si nu stiu de ce asta nu ma afectat prea mult si nu mam prea gandit la asta pana mai tarziu…obisnuiesc sa imi ascund sentimentele pentru ca simt ca sunt o slabiciune…nu stiu de ce…in familie nu am avut pe nimeni cu o problema mentala…parca simt ca sunt singur de multe ori am vazut si simt ca nu am pe nimeni care ma iubeste…poate asta e problema…dar stiu ca sunt confuz.
Acestea sunt probleme…stiu dar acuma singurul lucru care ma face sa ma simt rau sau stresant este gandul ca sar putea sa fi facut ceva si sa raman cu asta pe tot viata si poate ma puteti linisti…va rog!!!
De vreo 3 ani duc o viata activa cu exercitiu fizic in fiecare zi, nu am probleme cu mancarea sau durmitul, cand vine vorba de a face o activitate incerc tot timpul sa zis da…am avut in trecut probleme cu concentrarea dar acum am scapat de aceasta problema.
Nu vreau sa ma duc la un psiholog pentru ca nu vreau medicamente si nu am bani sa il platesc…
Stiu ca este doar in capul meu si nu mi se intampla de mult deci este ceva de care stiu ca pot scapa numai ca imi trebuie o incurajare ca totul o sa fie bine si fara medicamente si terapie scumpa…
VA ROG AJUTATI-MA !!!

Dragul meu, te rog sa te gindesti la urmatoarea situatie: Cuiva ii este foame. El le spune celorlalti: Vreau sa nu ma mai roada stomacul, dar vreau ca acest lucru sa se intimple fara sa maninc si fara sa ma coste nimic! Sau. Cineva are o masea cariata. Si le spune celorlalti: Vreau sa nu ma mai doara maseaua si sa am dantura frumoasa, dar fara dentist si fara bani! … Sigur ca unele lucruri ni le putem rezolva singuri. De exemplu, pentru situatia in care esti tu, poti merge la biblioteca, sa citesti citeva (zeci de) carti – dintre cele care au format specialistii care se ocupa de genul acesta de probleme. Sau sa urmezi aceleasi studii ca si ei. Sau… Dar mult mai simplu mi se pare sa te lasi pe mina unuia gata format, care sa poata suci cu pricepere toate aspectele vietii tale care te-au condus pina la a simti ceea ce simti si a ti le deznoda, ca sa-ti poti vedea linistit de viata de acum inainte. Si-apoi da, totul va fi bine! P.S. Nu cred ca ai vreun motiv sa te sperii de costuri si, mai ales, de medicamente. Acestea din urma se recomanda de catre psihiatru, nu de catre psiholog, si doar in situatii speciale – in care, de regula, nu ajungi tocmai daca te adresezi la timpul potrivit unui psiholog/consilier. Iti tin pumnii!

colega mea a pus punctul pe ‘i’ foarte bine. As adauga senzatia ca pana acum ai reusit sa reprimi afectivitatea si ca in ultima vreme ‘s-a umplut paharul’. Nu poti bloca sentimentele… ele nu sunt o slabiciune! Cine este in contact bun cu ceea ce simte este un om cu atat mai puternic si echilibrat. Mergi la un psiholog/psihoterapeut… discuta costul sedintei… suntem intelegatori sa stii . Succes!

Buna. Nu pari sa fi “facut” nimic, linisteste-te. Suntem fiinte definite prin cele trei identitati ale noastre: corp, minte si suflet. Confuzia prin care treci tine de faptul ca una dintre ele nu se manifesta asa cum ar trebui. Din punctul meu de vedere, acest dezechilibru poate fi diminuat fie prin acupunctura, masaj, reflexoterapie, fie prin terapie de eliberare emotionala. Cu ultima dintre ele te-as putea ajuta in doua-trei sedinte, apoi ai invata tehnica si ai practica-o singur, de cate ori ai avea nevoie. Pe de alta parte, tu doresti sa primesti ceva in schimbul a nimic din partea ta. Nu este un principiu care sa-ti aduca beneficii nici acum, nici pe termen lung. Gandeste-te la ce poti oferi in schimbul a ceea ce vei primi si fa primul pas: contacteaza un specialist, ori de aici, oricare dintre noi, ori o recomandare. Ca orice perioada de transformare, si cea prin care treci aduce suferinta pe moment, dar iti ofera sansa sa te cunosti mai bine si sa faci alegerile cele mai potrivite pentru tine. Numai bine!

”..un prieten a plecat…”,”..tatal meu a murit cand aveam 12 ani..”,..”simt ca nu am pe nimeni care ma iubeste..”…Este posibil ca moartea tatalui tau sa te fi afectat nestiind cum sa gestionezi o pierdere,frica de abandon,cum sa-ti gestionezi sentimentele preferand sa le ascunzi,n-o sa-ti dea pace de le ascunzi,perzi o parte din tine…Un psiholog te poate ajuta,incercarea nu strica,succes!!!!!!!!!!!!!

Un psiholog nu te îndoapă cu medicamente, prietene! Înţeleg partea cu banii însă, uite, ai primit deja o ofertă de ajutor. Apoi, caută-ţi prieteni, nici nu ştii ce minuni face să poţi vorbi despre toate cu un prieten.

Mesaj:
Buna!
Ma numesc Daria si am 14 ani. In ultimul timp ma simt singura si nefolositoare. Incep sa cred ca nimeni nu are nevoie de mine si ca nu ma Iubeste nimeni. Am o sora mai mica, care mereu primeste atentie din partea parintilor, lucru care ma face sa ma simt prost. Ea este mereu cea rasfatata si alintata pentru ca este mai mica, iar eu nu trebuie sa primesc iubire si trebuie sa las mereu de la mine pentru ca “sunt mai mare”. Intr-o zi, sora mea mi-a spus ca ea e ingerasul familiei, iar eu sunt oaia neagra care mereu este certata pe nedrept. De la o vreme nu mai suport pe nimeni si la orice discutie in contradictoriu plang(plang cand sunt singura acasa).Nu mai pot. Simt ca nu mai vreau sa traiesc si ca nu sunt buna de nimic. Poate nu e o problema uriasa, dar e problema cu care eu ma confrunt de ceva vreme.Multumesc mult!

Draga Daria, desi eu nu ma uit la stiri, tot aflu situatii in care adolescenti care se confrunta cu diverse probleme aleg sa plece de acasa – ca solutie pentru o stare de lucruri careia nu-i gasesc alta iesire. Daca ai sa urmaresti reactiile emotionale si declaratiile parintilor, ai sa poti observa ca, in toate cazurile, parintii sint total surprinsi de gest! Nu au avut nici cea mai mica idee ce se petrecea in sufletul copiilor lor, nu le-a trecut citusi de putin prin minte ca s-a ajuns atit de departe! … Ceea ce vreau eu sa-ti sugerez este ca, pentru a iesi in (mai mare) cistig din aceasta situatie, este nevoie ca tu sa dai dovada de mai multa maturitate&intelepciune&cunoastere decit parintii tai! (din pacate…) (Stii, pina una-alta, nu ne invata nimeni cum sa fim parinti buni. Vezi si tu ce se invata la scoala!) Daca ei nu-si dau seama ca si tu ai nevoie de aceeasi atentie ca si sora ta; si ca te simti nedreptatita atunci cind esti fortata sa lasi de la tine impotriva vointei tale; si ca… -ei bine, ar fi necesar ca ei sa afle acest lucru! … Nu stiu cum decurge comunicarea intre voi; dar, daca as fi in locul tau, eu as alege sa le spun TOATE lucrurile pe care le am de spus intr-o scrisoare. Sint convinsa ca o poti face foarte, foarte bine, pentru ca vad cum ai scris aici Ar fi necesar sa faci, pur si simplu, acelasi lucru: sa le spui si unde crezi tu ca ei gresesc; sa le spui ce nevoi ai si tu; sa le oferi, eventual, sugestii – dar, MAI IMPORTANT DECIT TOATE, sa le spui exact CUM TE SIMTI! Pot sa pun pariu cu tine ca vor ramine… cu gura cascata. Pentru ca, in tavalugul asta al vietii, cind atentia lor este indreptata spre atitea si atitea lucruri, n-are de unde sa le treaca prin minte ca tu traversezi o alta perioada a vietii tale decit pina acum. O perioada in care ai mai mare nevoie de hrana pentru suflet (intelegerea, atentia si iubirea lor), decit de hrana pentru corp. Exista o vorba din batrini, formulata usor alandala, care spune: “Copilul care nu plinge, mama nu-i da de mincare.” In concluzie: plingi si tu dupa “mincarea” de care ai nevoie! Te imbratisez cu drag si da-ne de stire cum au decurs lucrurile! <3

draga Daria, fa-ti curaj de fiecare data cand nu te simti bine/neglijata/inlaturata/etc sa le spui celor care te-au facut sa te simti asa exact ceea ce simti… de fiecare data, cu rabdare… fa-i sa te asculte pt ca esti importanta… pt ca existi si ai voce si sentimente care au dreptul sa se faca auzite. Rabdare si perseverenta

Buna Daria. Mereu in viata ne confruntam cu situatii similare, la orice varsta. Viata nu e dreapta. Asta nu inseamna ca nu avem un cuvant de spus, dimpotriva. Incercarile prin care trecem ne transforma in oameni mai buni, mai puternici. Tu esti inca un copil si ai nevoie de ajutor, in primul rand de la parinti. Daca consideri ca poti purta cu ei o discutie sincera, deschisa pe problema pe care ne-ai adus-o la cunostinta, fa-o. E posibil sa nu stie prin ce treci. Daca nu, poti cere mamei sau tatalui sa te duca la un terapeut, cu care sa discuti tot ce te framanta (poti alege dintre noi, terapeutii care raspund aici, pe site sau la o recomandare). Schimbarea vine din interior, din felul in care vei percepe toata situatia. Vei invata sa-ti intelegi, stapanesti si controlezi sentimentele si reactiile, te vei intelege mai bine si vei afla ce sta la baza comportamentului tau si al lor (te asigur ca intentia lor e cat se poate de buna, chiar daca nu ti se pare asa acum). Fii fericita ca ai acum, atat de tanara, oportunitatea de a invata cum sa iesi cu capul sus dintr-o astfel de situatie. Iti va folosi toata viata! Numai bine!

Dragă Daria, ai deja câteva sfaturi utile, aplică-le! Nu uita, este nevoie de ceilalţi pentru a-ţi descoperi calităţile iar ceilalţi pot fi şi alţii decât sora ta care te numeşte ,,oaia neagră,,. Deschide ochii mari şi urechile la fel, şi vei vedea cât de grozavă eşti în ochii altora. Şi nu uita, TU trebuie să te vezi grozavă mai întâi.

Mesaj:
Buna ziua! am 19 ani ma numesc Catalina. nici nu stiu cum sa incep. acum 3 ani am cunoscut o doamna si de atunci suntem foarte bine prietene. eu locuiesc la dansa ma ajutat foarte mult din toate punctele de vedere. e casatorita si are si un baietel de 7 ani. nu stiu daca este gelozie sau dezamagire dar de cateva zile si-a facut un cont pe un sit de matrimoniale si a inceput sa vorbeasca cu in tip anymore chesti for sa se intaleasca e posibil sa se ajunga si mai departe adica la partea cu sexul. eu nu am cunoscuto asa era diferita. tin foarte mult la ea imi doresc sa ajung candva ca ea sa realizez macar pe jumate din ce a facut ea o vad ca pe o mama. nu vreau sa o stiu altfel nu vreau sa ma gandesc ca sar putea duce cu un alt barbat inafara de sotuul ei. sunt casatoriti de 15 ani. nici eu nu stiu ce sa fac nu stiu cum sa procedez sa nu ma mai gandesc la ce ar putea sa se intample daca sar duce la intalnire cu acel barbat. o zi Buna si astept raspunsul DMV.

ai putea sa ii sugerezi sa mearga la un psiholog cu care sa vb despre problemele din relatia dansei; sa iti exprimi grija pt ce ai observat. Comunica ce simti. Succes!

Draga Catalina. De la prietenie sau recunostinta la faptul de a interveni in viata cuiva e cale lunga, indiferent de cat de bune ne sunt intentiile. Limitele sunt nu numai bune, sunt necesare. Analizeaza la rece cum anume te influenteaza pe tine toata povestea si descopera ce anume duce la aceasta ingrijorare excesiva: impactul asupra vietii doamnei sau asupra vietii tale (spui ca locuiesti la dansa)? Mai e ceva de analizat: relatia ta cu doamna aceea. Cum te vezi tu in acea relatie, care e identitatea ta acolo, asumata sau impusa? Daca nu-ti poti stapani ingrijorarea, apeleaza la unul din noi si stabileste-ti niste sedinte de consiliere. Beneficiile vor fi pe termen lung. Numai bine!

Cătălina, poţi să stai de vorbă cu doamna aceasta şi să-ţi exprimi temerile, dacă relaţia voastră permite asta, adică dacă vă faceţi confidenţe. Este delicat să intervii atunci când omul din faţa ta nu permite asta. Şi, dragă Cătălina, nu eşti responsabilă de deciziile adulţilor, aşa că, orice ar alege doamna, este doar responsabilitatea ei. Dar, dacă îţi vei exprima temerile fără să acuzi, poate că această doamnă te va asculta.

Mesaj:
am folosit in ultimele 6 luni droguri, acum sunt complect dezorientant in ciuda faptului ca incerc sa renunt facand sport, nu reusesc sa imi gasesc o slujba si uit tot timpu exagerat de mult incat prieteni ma considera nebun,ma gandesc tot mai des la sinucidere,ma puteti ajuta cu un sfat?

Interneaza-te la dezintoxicare pt ca o sa ai nevoie de ajutor ca sa scapi. Succes!

Dragă prietene, dacă încă mai consumi aceste droguri, este absolută nevoie de internare. Ai nevoie de un consult la psihiatru, ai nevoie de un terapeut, ai nevoie de un prieten, de familie, care să te susţină în alegerea unei vieţi fără droguri. Da, consumul de droguri te lasă fără slujbă, fără prieteni, fără memorie….. şi încă multe altele.