Mesaj:
Buna ziua!
Am si eu o problema si vreau sa stiu ce sa fac in situtia asta sa imi fac ordine in viata!!
Eu sunt insurat am o casnicie de 6 ani
Care nu merge bine deloc!!
Si am alta relatie de 3 ani cu o fata..
Care merge bine..o iubesc mult!!
Astazi am fost in mall cu fata care traiesc de 3 ani
Si din intamplare era nevasta-mea in mall..
ma vazut cu ea si-a sarit la ea si-a batuto!!
Ce masuri sau ce pot sa fac in situatia asta!!

In primul rand,sa fiti cinstit cu dvs. Apoi cu sotia. Pe principiul “ce tie nu iti place,altuia nu face”.
Nu cred ca problema vine de la sotie,ci chiar de la dvs.
Daca nu aveati o căsnicie fericita,nu cred ca mai continuați. In primul rand,ar trebui sa discutati cu sotia dvs.,vedeti ce va nemulțumește,vedeti daca mai puteti salva ceva. Pt ca,in primul rand,aveti o familie,o legătură cu sotia si nu este cel mai bun lucru sa fugi de inconveniente cand apar problemele. Sau,daca nu mai doriti o relație cu sotia,incercati macar sa puneti punct. E mai bine o despărțire dureroasa decât o iluzie falsa.
Dar in niciun caz nu sotia este problema. Cred ca explicatia casnicie nefericita vine din sentimentul de vinovație al dvs,de justificare cumva a faptului ca aveți acea relație in paralel.
Plus ca nu e franc nici fata de tanara cu care aveti o relație. Care,probabil dupa 3 ani,are asteptari in vreun fel sau altul…
Numai bine!

Care este de fapt problema? Faptul ca ai o casnicie de 6 ani care nu merge deloc, faptul ca de trei ani traiesti in paralel cu alta “fata” pe care o iubesti mult sau si mai rau…nevasta ta te-a facut de ras in mall batand-o pe “fata” ta????!!! Scuza-mi ironia, dar in toata aceasta ecuatie ar trebui ca tu sa incerci sa-ti asumi responsabilitatea pentru alegerile si comportamentele pe care le ai! Daca nu poti singur sa-ti dai seama, poate ca ar trebui sa apelezi la un psiholog cu care sa-ti edifici trecutul si mediul in care ai crescut, pentru ca ele sunt responsabile de viata pe care o duci in prezent.

Dar tu ce crezi ca poti face astfel incat sa fie impacate ambele parti? Tinand cont si de evenimentul neplacut pe care l-ai experimentat.

din ce spui inteleg ca este cumva confuz in ceea ce priveste directia/alegerea pe care o iei, insa singura persoana care poate alege esti doar TU. Din punct de vedere moral si legal nu este ok ce se intampla si poate ar fi mai bine sa clarificati impreuna toata situatia si sa va tineti de promisiunile facute. Succes!

Recomand consultarea unui psiholog. Tu decizi ce doresti sa faci mai departe! Relatia cu sotia ta s-a fisurat de tot. Nu cred ca poate trece peste acest moment al adevarului. Cealalta persoana stia ca esti casatorit si si-a asumat statutul de prietena si atat. Decizia iti apartine in totalitate si nu ar trebui sa fie conjuncturala! Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Am 19 ani si de curand am intrat la facultate in alt oras decat cel in care locuiesc.Nu ma pot adapta.Ma simt singura mai ales ca stau la un camin izolat de complexul studentesc unde am nimerit cu o singura fata in camera care mai si pleaca in fiecare weekend.La facultate colegii s-au cam grupat.. fiecare se intelege bine cu colegii cu care locuieste cat mai aproape.Am mers si la un psiholog dar nu m-a ajutat mai deloc…pt ca sunt tot in aceasi situatie.Nu pot nici sa invat ca nu ma pot concentra gandindu-ma cum sa scap din aceasta situatie.Pur si simplu nu stiu ce sa mai fac…

Este o perioada de acomodare care necesita putina rabdare. Este o situatie noua si in mod sigur vei gasi resursele necesare sa o gestionezi. Apeleaza la un alt psiholog. Mult succes!

Mesaj:
Buna ziua,Exista modalitati de tratare a fibromului uterin?
Dimensiunile sunt mari (aproximativ 10 cm in diametru), iar acupunctura timp de 6 luni nu a ajutat nici la oprirea dezvoltarii lui.Va multumesc.

In situatia dvs., este indicata histerectomia totala (sau subtotala) sau embolizare. Daca amanati, intervin complicatiile (compresiune pe organele invecinate, anemie, degenerescente variate,etc). Consult ginecologic!

operatie…

Fara operatie exista fitoteraia! Încercați un tratament extern (comprese cu Tinctura de Rostopasca ( Chelidonium Majus) pe zona inferioara a abdomenului. Sanatate!

În situaţia asta acupunctura e doar o picătură în ocean. Ca idee generală ajută foarte mult un program de viaţă sănătos, în care înlocuiţi boabele (sau făina) de cereale cu sucurile din planta verde, eliminaţi zahărul, lactatele şi alimentele superprocesate, reduceţi pe cele procesate. Dacă nu aveţi răbdare să creşteţi singura iarba, cumpăraţi pulbere uscată. Evident că asta nu e totul, există şi suplimente: enzime, antioxidanţi, probiotice. aveţi mai multe detalii aici http://tinyurl.com/ohkuceh

În primă fază o astfel de intervenţie probabil că doar stagnează creşterea fibromului. Dar se poate afirma cu siguranţă că este absurd să acceptaţi operaţia în condiţiile în care mai consumaţi lapte, zahăr sau cereale http://wp.me/p48646-pC

embolizare!!

Fiecare persoana in parte , daca va cauta va gasi si solutia , nu trebuie apelat imediat la interventie chirurgicala, sunt solutii pentru micsorarea fibromului uterin , cautati atent , inarmati-va cu rabdare si sigur veti gasi cel mai eficient tratament , recomandat cat mai natural posibil .

Mesaj:
Simt ca nu mai pot… Tatal meu… E foarte rece… Tatal meu e tot ce iubesc mai mult pe lumea asta, pentru mine e mai presus de Dumnezeu… E foarte rece…. Stam separati… De aproape o luna de zile nu l-am mai vazut, imi este ingrozitor de dor de el… Vorbim rar si atunci cand vorbim………………ce ar trebui sa fac sa il schimb …sa il fac sa fie ca la inceput…. Vreu sa il fac sa isi dea seama ca ma raneste ingrozitor de tare…. Va rog ajutati-ma sunt disperata.

suna-l si spune-i ceea ce simti

Nu prea inteleg ce “relatie” descrii tu acolo dintre tine si tatal tau… fii mai clara… O mama nu exista in ecuatia acesta?

Pentru tine e mai presus de Dumnezeu? Pai poate tocmai de-aia treci prin asta! Reevalueaza-ti scara de valori si Dumnezeu te va ajuta!

In primul rand ce varsta aveti ? Ce anume v-a separat ? Priviti in sinea dumneavoastra si incercati sa descoperiti ce anume a produs raceala sa. Aveti cumva varsta la care el considera ca ar trebui sa va desprindeti de familie si sa va descurcati si singura ? Aveti sau ati avut vre un iubit ? Va este teama de realitate de fapt si confundati nevoia de securitate cu iubirea ? Daca este mai mult de atat ar trebui sa va dea de gandit. Intrebarile sunt multe, nu doar cele puse mai sus si doar cunoasterea anumitor detalii care va scapa ar putea aduce lumina necesara si indrepta o eventuala consiliere pe fagasul normal. In extremis, functie de situatie, puteti risca sa nu va gsiti nici o data un prieten de varsta dumneavoastra pentru ca, o fiinta in carne si oase nu va putea lupta cu perfectiunea unui “ideal” . Parintii vor muri si la cine credeti ca apeleaza oamenii atunci cand nimeni nu-i ajuta pentru a rezista si a putea merge mai departe ? Nu cumva aveti o scara a valorilor inversata, pentru ca Dumnezeu nu este o persoana direct cognoscibila ?

Trebuie sa consultati un psihoterapeut, discutand problema dumneavoastra va avea mai multe detalii cale l-ar putea ajuta sa gasiti o cale de comunicare cu tatal dumneavoastra.

Candva , poate a-ti fost la fel de rece cu el , l-ati ranit intr-un fel anume , nu va asteptati s il faceti sa fie ca inainte , apropiati va usor si cu rabdare .

Am citit cu atentie ceea ce ati scris. In cazul dv este necesar sa stati de vorba cu un indrumator psiho-spiritual, deoarece sunt necesare mai multe detalii in ceea ce priveste felul in care au decurs relatiile personale din viata dv, felul in care simtit despre dv, realizarile/ esecurile pana in prezent pe care le aveti, impactul celor dargi din familie asupra dv, starile emotionale, etc. Sunt multe aspecte de luat in seama, de aceea este necesar ca conversatiile sa fie purtate intr-un cabinet, ci nu prin intermediul site-ului. In cazul in care considerati ca va pot fi de folos, puteti apela la acest nr de tel: 0722907110. Elena Riba

Lipsesc niste detalii importante din relatarea dvs. (varsta dvs. contextul familial,etc).Dar noi nu ii putem schimba pe ceilalti. Ci doar pe noi. Niste ore de dezvoltare personala (sau terapie in fnctie de situatie) va vor ajuta sa va schimbati perspectiva asupra situatiei si sa intelegeti ce se intampla. Succes!

Mesaj:
Va rog frumos sa ma ajuti urgent,am o mare problema.Sper sa aveti rabdare sa cititi tot ce scriu.Acum un an jumatate am cunoscut un baiat care este prieten cu tatal meu,diferenta dintre mine si el este de 9 ani.La inceput relatia a mers bine,niciodata nu m-a obligat sa fac ceva cu el pentru ca nu am varsta necesara(16 ani) din contra chiar l-am pus la incercare si mi-a zis ca nu vrea sa faca nimic cu mine pentru ca sunt prea mica si atunci cand o sa am varsta potrivita vom avea o relatie serioasa.Noi deja ne-am facut planuri o sa sune copilaresc ne-am gandit chiar la casatorie,dar chiar eu sunt copil si e normal sa ma gandesc la asta(sa ne gandim). Cand este cu mine este foarte dragastos,dar a plecat 8 luni in Germania si relatia s-a racit foarte tare.In tot acest timp am incercat sa il uit dar nu pot,el si-a facut o reltie acolo cu o fata cu un aspect fizic neplacut.. si l-am intrebat de ce s-a combinat cu acea fata.Iar el mi-a zis ca a fost ceva din interes(nevoia de sex si altele,pentru ca fata era bucatareasa si ii convenea ca ii gatea).Luni a venit acasa,a doua zi ne-am vazut i-am cumparat un parfum ne-am sarutat,am vorbit.Si i-am zis “degeaba te iubesc eu da sentimentul nu este reciproc”,iar el mi-a zis ca nu este genul care sa arate ce simte.Mereu m-am gandit ca a ramas cu o “frica” cand vine vb despre relatii deoarece a avut o relatie de 3 ani cu o fata si statea acasa si nu facea nimic,iar toti prieteni lui radeau de el pentru ca o accepta asa.ma gandesc ca ranile nu i-au trecut si ca nu poate iubi,avand in vedere ca noi am inceput sa ne vedem dupa 3 luni de la despartirea cu ea.Motivul despartii lor:mama ei a decis ca ar fii mai bine sa plece cu ea in Spania si sa nu m-ai fie cu el ca este golan.Este un baiat perfect este zodia scorpion,singurul lucru care il scrica este bautura…Si asta mi se pare un motiv in plus sa cred ca sufera, l-am intrebat si mi-a zis ca el bea din placere si ca atunci cand se v-a casatorii nu va mai face asa
.Daca nu ar bea nu ar avea tupeu sa ma sune,toata lumea zice asta. Fara bautura este o femeie de barbat..in rest,il afecteaza foarte mult atunci cand il fac betiv si imi da argumete de ce sa nu il mai fac asa si este foarte nervos cand aude cuv asta..este un barbat bun,as vrea sa fiu cu el dar,de 3 zile nu imi rsp la tel si imi rsp odata si imi zice nu pot vb,te pup.Si conv s-a terminat.Asa face de cand il cunosc,si creca asta ma atrage,stie ca ma fierbe la maxim cand face asa.. Apropo,vreau sa ma fac psiholog si as vrea sa imi spune-ti daca am tras bine concluziile si ce sfaturi mi-ati da in plus.

Cred ca trebuie sa astepti sa mai cresti, iar pe la 25 de ani vei fugi de astfel de tipare. Oricum pana la varsta de 25 te vei mai indragosti probabil de vreo suta de ori, la varsta ta indragosteala e ca gripa. Se ia repede si trece lafel. Ai zis bine ca te atrage tocmai pentru ca te respinge, e ceva natural , dar la 25 de ani, daca ai sta langa el si ar bea cum spui tu, ai fugi intr-o saptamana. Ai rabdare, va veni si printul tau, nu iti consuma prima relatie si prima experienta, cu cineva cu care 100% nu vei ramane!

Domnisoara pacat ca s-au dezvoltat “sentimentele” mai rapid ca virsta ta… Nu strica ce nu vei mai avea niciodata…. Te sfatuiesc sa nu intri in “viata matura” cu “sentimentele sfisiate”… succes

Mesaj:
Buna ziua! Am 12 ani si sunt o fata. De cateva luni au aparut schimbari (mai rele) in viata mea si fizice si psihice. Stau cu bunica mea (mama si tatal meu s-au despartit cand aveam 5-6 ani,tatal meu nu ma suporta,ma uraste si niciodata nu mi-a dat un telefon nici de ziua mea de nastere iar mama munceste cu tatal meu vitreg in Germania). Am inceput sa nu imi placa unele activitati care imi placeau inainte,incep sa nu mai invat bine(imi place doar engleza) si ma retrag mai mult din unele activitati extrascolare. Bunica mea nu intelege niciodata prin ce trec,sunt mereu batjocorita de toti copiii din scoala din cauza problemei mele de greutate (cauzata de o problema de sanatate care nu pot sa o vindec niciodata). Am trecut prin depresie 1 luna si inca continua. Am decis sa ma inchid intr-o bila a singuratatii si a rusinii (si in lumea internetului unde sunt multi oameni draguti cu mine).Am inceput sa fiu mai “emo” si sa ascult rock pentru a ma linisti si a uita de probleme.Oamenii si uneori bunica imi spune ca nu sunt buna de nimic si nu am niciun talent. Ce ar trebui sa fac? Nu pot vorbi cu familia ca nu ma intelege.

Eu cred ca multe din situatiile neplacute din viata ta ti le creezi singura, prin modul in care gandesti. Eu nu cred ca tatal tau te uraste – nu are nici o legatura cu tine faptul ca ei s-au despartit. Adultii uita datele de nastere….au multe probleme….iarta-l si tu pentru asta . Cat priveste problema de greutate si cea de sanatate – sunt convinsa ca este o situatie de moment. Nu exista boala fara leac – doar ca nu ai gasit inca persoana care te poate ajuta. Ai putea sa mergi sa discuti cu psihologul scolii – el sigur te-ar putea ajuta.Si ai putea s-o rogi pe bunica sa-ti ia un animalut de companie – pisica, caine…. Ai avea si un prieten aproape (cu care sa discuti, chiar daca nu primesti raspuns prin viu grai) , ai avea si o ocupatie noua….poate vei reincepe sa inveti la mai multe materii…Ce spui ?

raspunsul este psihoterapie ,cauta un psihoterapeut in orasul tau

Mesaj:
Buna ziua! Am 12 ani si sunt o fata. De cateva luni au aparut schimbari (mai rele) in viata mea si fizice si psihice. Stau cu bunica mea (mama si tatal meu s-au despartit cand aveam 5-6 ani,tatal meu nu ma suporta,ma uraste si niciodata nu mi-a dat un telefon nici de ziua mea de nastere iar mama munceste cu tatal meu vitreg in Germania). Am inceput sa nu imi placa unele activitati care imi placeau inainte,incep sa nu mai invat bine(imi place doar engleza) si ma retrag mai mult din unele activitati extrascolare. Bunica mea nu intelege niciodata prin ce trec,sunt mereu batjocorita de toti copiii din scoala din cauza problemei mele de greutate (cauzata de o problema de sanatate care nu pot sa o vindec niciodata). Am trecut prin depresie 1 luna si inca continua. Am decis sa ma inchid intr-o bila a singuratatii si a rusinii (si in lumea internetului unde sunt multi oameni draguti cu mine).Am inceput sa fiu mai "emo" si sa ascult rock pentru a ma linisti si a uita de probleme.Oamenii si uneori bunica imi spune ca nu sunt buna de nimic si nu am niciun talent. Ce ar trebui sa fac? Nu pot vorbi cu familia ca nu ma intelege.

Pentru problemele de greutate mergi cu bunica la medicul de familie pentru a-ti recomanda un endocrinolog si un nutritionist.Daca ai la scoala psiholog mergi la consiliere si poate gasesti si grupuri de analiza si dezvoltare personala pentru copii/adolescenti.Vei putea sa comunici cu cei de varsta ta si vei afla multe despre tine si mai ales despre cum sa depasesti dificultatile actuale.Incearca sa gasesti noi activitati care sa-ti placa si nu te izola.Lumea internetului iti ofera posibilitatea sa comunici si sa socializezi,oamenii pot sa fie draguti cu tine,dar poti avea si multe dezamagiri.La varsta ta ai nevoie de prieteni reali si multe activitati.Inteleg ca-ti place limba engleza si poti incerca sa gasesti sa gasesti multe activitati legate de asta.Toate cele bune!

Mesaj:
Buna ziua, am 31 ani si am proteze la ambele solduri, de 2 ani, vreau sa stiu ce tip de sport as putea face? ma refer la o sala de sport (shaping, fitness etc.) ce ne este permis. multumesc anticipat

Mesaj:
Bună ziua. Mă numesc S. Am 22 de ani.
De câteva zile am realizat ca nu reușesc sa am o relație sănătoasă cu un băiat. Nici nu știu cum sa încep. Ideea este ca am întâlnit un băiat foarte bun. Care mă iubește și mă apreciază pentru ceea ce sunt. La început el era cel care făcea totul pentru relația noastră. Ba uneori simțeam ca mă sufocă cu prea multa afecțiune. Ăsta simțeam cât timp a fost plecat în alta țară. Totul era ok pana la momentul în care a revenit, am stat câteva zile împreună, am făcut dragoste, au fost niște momente foarte frumoase, chiar cele mai frumoase care le am putut trai cu vreun băiat. După acele zile, tu am plecat acasă, el la fel. Suntem într o relație deschisa,totul e frumos, însă ceva mă macină, parcă nu mi ajunge ceva. Parcă eu sunt cea care cerșește iubire… deși el îmi oferă. .. nu mi ajunge. Îmi vorbește la fel, se comportă la fel…dar am devenit diferită. Parcă am o doza de paranoia, am început sa l iubesc atât de mult încât îmi fac scenarii Cum as putea strica tot. Precizez ca la început el a fost cel care mă iubea mai mult. Știu ca undeva am o carenta afectivă. Tata a decedat când aveam 10 ANI. Toate relațiile care le am avut s au sfârșit prin a le distruge. Nu vreau sa fac asa și de data asta. Nu am vorbit cu el despre asta. Deși simt nevoia sa i spun foarte multe despre Cum sunt și ce mă macină. Teamă îmi e că dacă îi spun o sa se schimbe. Mda.. uneori rămân fără aer gândindu mă la asta. Ce aș putea face? cum să fac să nu fiu egocentrică. să privesc și spre nevoile lui, viața lui? cum să învăt să fiu mai răbdătoare și mai detasată? mulțumesc.

Ati facut deja un pas importanta constientizand ca ceea ce se intampla are cauze in trecutul dvs. Va recomand niste ore de dezvoltare personala.Succes!

discutati cu el… si cu un psihoterapeut. O sa fie ok atunci cand lucrurile sunt clare si ‘pe masa’. Se poate, succes!

Mesaj:
Buna ziua,
Cu permisiunea dvs am o intrebare, referitoare la intelegerea unei reactii a copilului!
Deci, copilul are 15,6ani si este elev in cls IX-a.
La sfarsitul lunii noiembrie in timpul cursurilor de scoala, dna diriginta a intrebat cine are acasa un brad artificial. Copilul meu a spus ca are si fara sa-si dea seama s-a oferit sa-l aduca (am spus fara sa-si dea seama pt ca noi locuim in orasul in care copilul este elev, temporar, domiciliul nostru fiind intr-un oras la 400km distanta si acolo ne facem sarbatorile, in familie).
In fine am fost de acord, ca sa nu -l punem pe copil in situatia de a-si incalca promisiunea si pentru ca il puteam recupera in ultima zi de scoala inainte de Craciun.
Am adus bradul, am insotit copilul si ajutat la montarea lui, ramanand ca impreuna cu ceilalti colegi sa-l impodobeasca.
Saptamana trecuta copilul a fost bolnav si a stat acasa pe tratament, lucru pe care dna diriginta la stiut fiind anuntata, de mine, ca parinte.
Azi, joi, duc copilul la scoala la ora 9 si la 9,30 ma trezesc cu el acasa tremurand, rosu la fata si pe gat si foarte nervos.
In prima faza m-am speriat, nu stiam ce s-a intamplat. L-am luat usor, l-am intrebat ce s-a intamplat si tremurand mi-a spus "mami au vrut sa-mi ia bradul", "cum mami, sa ti-l ia?, ce sa faca cu el?", Nu stiu dar au vrut sa mi-l ia si m-au imbrancit si m-au impins in pereti , m-au injurat sa ma dau la o parte ca el trebuie sa ia bradul ca asa a zis dna diriginta si directorul.
"Mami nu i-am lasat, e bradul meu si nu mi-au zis nimic!"
Ii spun copilului sa se linisteasca si la 5 min dupa plecarea lui, il sun si ii spun sa ma astepte la intrarea profesorilor ca vreau sa vorbesc si eu cu diriginta.
Ma duc, asteptam 20 min, vine diriginta, care ma intreaba "ce sa intamplat dna?" si ii spun " Buna ziua, Dna nu stiu ce sa intamplat, de aceea am venit sa discutam, pt ca e clar ca a existat o lipsa de comunicare, o lipsa de informare, despre care copilul nu a stiut!"
Dna diriginta a inceput sa mi se adreseze: "dna nu e o reactie normala, un copil normal nu face asa ceva, sa ia bradul de la scoala si sa fuga cu el in mana, ca de ce nu a venit sa vorbeasca cu mine, dar stiti ca nu are voie sa iasa din scoala, sa stiti ca m-a socat reactia lui si ca nu ma steptam la el sa faca asa ceva, si sa stiti ca nu e prima oara cand are astfel de comportamente ca mi-au spu si alti profesori."
Eu , de fata cu copilul i-am spus: " dna, copilul azi, a ajuns la ora 9 la scoala, lipsind de ora dvs, pt ca mie mi-a fost rau si nu avrut sa ma lasa singura (sotul nu era acasa). Inainte sa plece de acasa eu am vorbit cu copilul si i-am spus sa vina la dvs sa va spuna de ce nu a venit la prima ora si sa va intrebe cand putem veni sa luam bradul, ca sa nu deranjam?" , si " daca imi permiteti sa va intreb imi puteti spune de ce tocmai acum aflu ca reactia copilului nu este singulara si la sedinta cu parintii de acum 2 sapt nu mi-ati comunicat nimic? Cum de si-au adus aminte profesorii sa va informaeze fix acum, si de ce pana acum mi-ati spus ca copilul este un copil foarte linistit, placut, politicos si implicat in activitatile de la clasa?"
"Dna diriginta eu sunt convinsa ca aceasta reactie a fost urmarea unei lipse de comunicare. Copilul nu a fost informat de nimeni ca bradul va fi luat si dus in alta locatie fie chiar si pentru cateva ore". De fata cu diriginta am intrebat copilul daca stia ceva legat de brad si a zis ca nu stie nimic si ca acum cand a spus dna a auzit pt prima oara!
In fine, am lasat copilul sa se duca la ore si am ramas cu dna diriginta care incerca inca o data sa-mi explice ca reactia copilului nu este normala, ca ea este socata si ca bradul trebuia dus in alta locatie in vederea organizarii unui program artistic ( care are loc la ora 17) cu colinde si ca fiecare clasa se prezinta cu bradul "propriu" si brusc citez: "Ma scuzati am ora si in fine o sa vedem acum ce o sa impodobim"!

Dupa 3 ore de la incident ma reintalnesc acasa cu copilul, il pup si il iau in brate ca de obicei si nu mai pomenesc nimic despre incident. Insa copilul incepe: "mami ce trebuia sa mai luam de scoala (adica globurile si beteala pe care le dusesem impreuna cu bradul),si mami sa stii ca eu nu vreau sa ma duc la spectacolul cu colinde".
"Mami, daca nu este obligatorie prezenta si crezi ca nu vrei, nu te duci!" , dupa care mi-a zis ca se simte obosit si ca vrea sa doarma.

Povestindu-i sotului cele intamplate, a inceput sa ne certe pe amandoi, ca suntem egoisti, ca trebuie sa se adapteze colectivitatilor , ca il apar pe copil degeaba, ca nu am dreptate si ca nici reactia copilului nu a fost normala si ca acum i s-a pus copilului o "eticheta" cu care o sa mearga pana in clasa a XII-a.

Acum , va rog dvs sa-mi spuneti, daca reactia copilului vizavi de un lucru despre care nu a fost informat, a fost normala?
Si daca copilul ar fi fost informat, i s-ar fi cerut permisiunea si copilul ar fi spus nu(stiind ca noi plecam cu tot cu brad in alta localiatate), nu tot in aceeasi situatie s-ar fi ajuns?
Si atunci de ce atata rautate, hotarare si indignare din partea dirigintei?
Daca eu ma duc si ii i-au catedra dnei fara sa o anunt, dansa nu reactiona la fel? Nu e normal sa comunicam, sa ne intelegem, sa stabilim niste lucruri de comun acord?

Aveti perfecta dreptate, iar faptul ca diriginta s-a scuzat si a fugit denota faptul ca nici ea nu crede ce spune si vrea sa evite discutia(cel putin asta inteleg eu din ce ati povestit). Ati mentionat faptul ca baiatul este in clasa a 9-a. Fiind o clasa de tranzitie, este putin mai complicat, a trecut abia un semestru si probabil ca nu si-a facut inca prieteni iar grupul nu este unit. Rautatile intre colegi se vor tine lant pana cand se vor maturiza ( in cazul meu unii colegi s-au maturizat intr-a 10-a, altii au finalizat liceul cu mentalitatea de clasa a 7-a, deci sa nu va bazati pe asta). v-as sugera sa il sfatuiti sa se tina tare pe pozitii, e bine ca in perioada asta sa aiba o atitudine hotarata. Iar in ceea ce priveste bradul, acesta nu trebuia mutat fara instiintarea lui sau a dumneavoastra in primul rand, deci copilul are dreptate. Poate putin mai multa empatie din partea sotului nu ar strica. Mult succes!