Mesaj:
Am o nedumerire. I-am facut sex oral prietenului meu. Dupa ce a terminat, si-a sters penisul cu un servetel, iar mai apoi cu aceeasi mana mi-a atins vaginul. Este posibil sa fi ajuns sperma la nivelul vaginului, care ar putea duce la o sarcina nedorita? Precizez ca in seara respectiva era a doua ejaculare.

Nu.

Cu siguranta …. Normal …logic ca nu

Din moment ce a ajuns sperma pe mana si apoi mana in vaginul tau, da, logic, poți rămâne gravida

Terapeut masaj, fata a spus ca doar i-a atins vaginul cu mana nu ca a introdus mana in vagin. Este ca si cum ti-ai atinge fruntea cu o sticla de vin si ti-ar iesi o alcoolemie de 2,5 la mie.

Vaginul este vagin. Este in interior. Nu ai cum sa atingi vaginul fara sa intri in el ,cu mana in cazul de fata. Poate a vrut sa spună ca i a atins vulva, aceea este la exterior. Oricum spermatozoizii se pot deplasa si de la intrarea in vagin, pot avansa chiar si cinci zile continuu pana sa atingă ovulul. Daca va pregătiți sa îmi trântiți o alta ironie total deplasata ca si cea de mai sus, v as ruga sa mai studiati despre acest subiect si apoi sa presupuneți ca va pricepeți. Dvs nu cunosteti termenii, vaginul nu este egal cu organ genital extern, vaginul este doar in interior. Daca a fost atins vaginul înseamnă ca a intrat in el. Sau poate persoana care a pus întrebarea confunda ca si dvs vaginul cu vulva sau intrarea in vagin…sau poate s a exprimat corect si chiar a introdus mana/deget

Nu stiu de ce la modul in care este pusa problema imi vine sa raspund cam asa: 1. felicitari pentru “precizia” precizarii din final. Poate fi un detaliu pretios pentru Colombo sau Scherlock Holmes in elucidarea misterului. 2. Vreti sa va lamuriti pe dumneavoastra sau pe prietenul dumneavoastra aratandu-i raspunsurile ? 3. In afara de cunostintele de sex oral altfel de cunostinte nu mai aveti ? Cum ar fi cele de: biologie, de logica, etc…

Mar Dum, prin sex oral se fac copii superinteligenti si superdotati, doar lucrezi cu doua capete. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca era la a treia ejaculare. Este ca si cum ai face o operatie de extragere a amigdalelor prin anus.:)

In mod normal nu am fi postat intrebarea, mai ales ca nu are nicio legatura cu vreun domeniu terapeutic (sau poate doar cu consilierea sexuala), dar am ales sa o postam pentru a aduce niste lamuriri celor care poate nu au varsta/ experienta/cunostintele necesare si in conditiile in care primim frecvent astfel de intrebari. Frecvent insemnand aproape zilnic…

Sansele sunt extrem de mici. Doar daca iubitul tau are spermatozoizii extrem de vitali, care se misca cu viteza luminii si au GPS sa nu cumva sa atinga peretii vaginului. ))))) Va recomand da va dati un up-date la educatia voastra sexuala care este la o versiune mult expirata. ) Nu de alta dar va asteapta multe alte surprize intrebatoare la care o sa cautati raspunsuri. Surprizele viitoare poate se lasa cu suferinta.

Pt terapeuti.ro – poate ar fi bine sa le strangeti pe un site separat si sa directionati toti nefericitii acolo, inclusiv raspunsurile primite. Cine stie, poate vazand belele altora si incercand sa se ajute unii pe altii, de voie, de nevoie, pe langa schimbul de experienta inerent se vor transforma intr-un adevarat grup terapeutic…. Adrian , multumesc pentru lamurire. De cate ori voi observa un comentariu mai inteligent pe grup…..

si eu cred ca pentru asemenea situati ar trebui creat un site la care sa raspunda un sexolog;si mai ales nu este vorba de inocenta,cred ca e vorba de mistocareala

Mesaj:
Sunt elev am 20 de ani, si am probleme cu erectia in timpul actului sexual , desi am erectie in timpul masturbari
Mi sa intmplat asta de cateva ori in timp ce incercam un act sexual cu partenera observam ca nu da nici un semn sa am o erectie si ma deprimez singur si stau cu frica aia ca no sa pot face nimic…
Tot incerc sa am o erectie in timpul actului ma masturbez si singur, incearca si partenera dar slabe sanse si atunci cand reusesc sa am erectie nu o pot mentine.
Dupa acest esec ajung acasa incerc sa ma masturbez si am erectie maxima.
Ce ma sfatuiti?
Care credeti ca este problema?

2aaută un medic homeopat și du-te la consultație?

incearca sa elimini cauzele organice mergand la un specialist urolog. Daca totul este ok fizic, atunci nu ramane decat aspectul psihic, caz in care iti recomand terapie cu un sexolog. Succes!

Fa toate cele recomandate mai sus dar cat mai repede mai tarziu este mai greu sa depasesti anxietatea de performanta sexuala deoarece creste numarul de esecuri. Succes!!!

Mesaj:
Buna ziua,in urma cu 3 ani am cunoscut un baiat timid care urma sa devina colegul meu de clasa si cel mai bun prieten.Totul a decurs normal pana acum 2 luni.Cel mai bun prieten al meu s-a apropiat mai mult de mine prin anumite gesturi si comportament adica a inceput sa ma ia in brate,sa stea tot timpul cu mine,sa imi zica ca ii place compania mea,ca arat bine,face anumite glume mai tot timpul cu mine,ma tachineaza,ma ciupeste,de cate ori ma vede imi zambeste si am observat ca se uita mai altfel la mine ca de obicei.Stiu ca in urma cu ceva timp placea o alta fata cu care mai vorbeste si acum dar doar ca prieteni deoarece fata l-a refuzat.Marea majoritate a prietenilor care ne vad si ii vad lui comportamentul cred ca suntem impreuna si de cate ori este intrebat daca ma place spune ca sunt doar ca o sora pentru el.E posibil sa ma placa si nu recunoaste sau nu isi da seama ca ma place?Multumesc anticipat!!

parerea mea este ca isi da seama dar nu vrea sa recunoasca… cel putin nu lui insusi

E posibil sa fie dominat de jena… imaturitatea tipica varstei.

Mesaj:
Buna ziua!! Ma numesc marius ,abia am terminat liceul si am o stare proasta stau foarte prost cu dragostea ,un loc de munca nu prea gasesc ,parintii se cearta mai tot timpul ,parte financiara foarte proasta tatal meu e un mare betiv ,mama imi scoate ochi ca cica imi trebuie bani mereu
Era sa uit ca fac un curs de ospatar si sunt de la tara iar uneori nu prea sunt sigur pe mine . starea proasta o am din clasa a 9 cea cu dragostea iar celalalte prin clasa 11
Ma puteti ajuta cu un sfat va rooooog ??

da! esti intr-un moment de dezechilibru. ai nevoie sa iti cauti un echilibru dintr-o parte macar (familie, iubire sau job) si apoi sa te apuci sa lucrezi pe celelalte parti sa ajung la un nivel cat de cat ok. e greu de facut primul pas dar nu imposibil, banuiesc ca de un psiholog nu se pune discutia…

Mesaj:
Buna ziua!Am nevoie de un sfat din partea dumneavoastra!
Am o relatie de aproape 4 ani de zile dar care de ceva timp a inceput sa se duca pe apa sambetei!Eu sunt o persoana mai incapatanata,cu mai putina rabdare,impulsiva si care gura mare uneori!El este foarte sensibil de ceva timp incoace la orice gest gresit sau nu al meu!Daca nu am chef de o discutie foarte lunga,de viitor atunci cand vin de la job,seara,obosita si ii raspund doar ca sa ii fac pe plac se supara si ma jigneste!Daca nu am chef sa fac ceea ce isi doreste el la fel imi spune ca eu intotdeauna nu am chef si gasesc scuze!Imi spune ca ma iubeste,chiar imi si arata de foarte multe ori insa nu imi place situatia in care noi ne aflam deloc si nu stiu cum sa procedez ca sa repar lucrurile facute gresit de mine dar si de el!
Poate daca am parte de vreun mic ajutor voi stii cum sa fac lucrurile de acum incolo!Tin sa precizez ca planuri de viitor avem chiar destule dar este o relatie tensionata intre noi,pe care simt ca el o face,nu neg ca ar fi si vina mea,dar care trebuie ca sa inceteze.Ce trebuie sa fac?Ce ma sfatuiti?
Multumesc anticipat!

Buna ziua. Pare ca fiecare dintre dvs. lupta pentru nevoile sale si atunci cand nevoile relationale nu sunt implinite apare frustarea, furia sau dezamagirea si fiecare le va manifesta dorind de fapt sa arate celuilalt ca nu ii este bine, ca are nevoie sa primeasca ceva. Ma intreb daca situatia dureaza de mai mult timp, este mai recenta, daca a fost declansata de ceva anume sau sunt lucruri care s-au acumulat treptat, cum a ajuns sa fie sensibil la mai orice gest al dvs. Cred ca v-ar fi util sa mergeti la un psihoterapeut. Toate cele bune.

Se indica un psihoterapeut tocmai pentru a descoperi acele nevoi ascunse ce fac relatia greu de suportat si care, comporta o analiza amanuntuta, uneori chiar a nevoilor inconstientului, subconstientului si/sau fiziologiei persoanelor implicate in relatie, sfaturile la modul general ne putand surprinde si nici lamuri specificitatea modului de interrelationare caracteristic fiecarui cuplu in parte. Discutia liber consimtita, sincera a celor impicati poate lamuri multe. Discutati la obiect nevoile dumneavoastre, eliminand daca se poate orice posibila urma de critica. Orice aluzie critica poate starnii reactii inconstiente de aparare a amorului propriu si de aici escaladarea automata a conflictului. Daca dumneavoastra acuma stiti s-ar putea ca partenerul dumneavostra sa greseasca, ne constientizand importanta lipsei de acuze intr-o comunicare reparatorie. I genere este greu sa fii impartial atunci cand este vorba in a te analiza pe tine vis a vis de interelationarea cu lumea. De aceia in cazul terapeutilor se necesara parcurgerea etapei de dezvoltara personala insa este la fel de putin indicat a face pe terapeutul in propria familie caci dupa cum spune si Biblia “Isus nu a facut prea multe minuni in satul sau caci nimeni nu -i profet in satul sau”. Cand reactia este pur reactiva problema este in genere la cel ce reactioneaza asa si care resimte discutia ca un atac la persoana, de fapt dovedind ca nu detine mecanisme adecvate de gestionare a situatiei si care poate asociaza inconstient situatia cu evenimente din trecut, atunci cand acest mod de “solutionare s-a nascut” . Pentru a intelege unde provin si cand s-au format aceste mecanisme reactive, ce este de facut pentru corectarea comportamentului tine de anamneza si practica terapeutica sau de experianta dumnevoastra de viata si/sau de autocunoastere. Oricum discutia sincera deschisa cu asumarea responsabilitatii de catre fiecare parte in corectarea propriului comportament este necesera chiar si in cazul asistarii de ctre un specialist.

Cred ca aveti deja un inceput foarte bun. Si anume asumarea responsabilitatii pentru propria parte in relatie. Si va felicit pentru asta! Un bun pas inainte ar fi o discutie purtata cu calm si responsabilitate, fara sentimente de vinovatie, in care fiecare dintre parteneri sa ASCULTE pe celalalt. Intr-o astfel de discutie pot sa apara foarte multe indicii despre ce ar fi de facut mai departe. Succes!

Mesaj:
Copii: varsta 17 ani
Buna ziua am o problema de cateva luni ,ma tot doare coloana toracica in partea de sus si nu stiu de ce ce pot face ?

mergeti la medic pt un consult!

Coloana toracica ????

Mesaj:
Buna. Am 19 ani, si sunt foarte derutata . In urma cu 7 luni am avut o relatie in care pot spune ca a existat acea iubire puternica, incheind acea relatie, eu personal am ramas cu o urma foarte mare de regret, deoarece inca mai am acele sentimente pentru baiatul respectiv, chiar pot spune ca inca il iubesc si tin la el foarte mult . In urma cu 2 luni, am incercat sa cunosc pe altcineva, credeam ca asa o sa reusesc sa trec peste relatia anterioara, dar din contra, in momentul de fata , prietenul meu, mereu imi spune ca ma victimizezori de cate ori ne certam si nu ii convine ceva, simt ca nu il mai suport, efectiv simt ca ma sufoca. Am incercat sa vorbim, i-am cerut si o pauza de asemenea, dar nu accepta, imi spune ca ma iubeste, ca tine la mine, ca sunt importanta pentru el, dar eu nu simt nici cea mai mica afectiune din partea lui. Eu am incercat sa ma apropii de el , sa-l uit cumva pe ex, dar nu pot. De altfel am incercat sa-l fac sa ma inteleaga, sa putem fi apropiati , sa vorbim orice, dar simt ca ma retine ceva . Ce ar trebuii sa fac in aceasta situatie ? Cum sa ma comport ? Chiar nu stiu ce si cum sa fac. Si simt nevoia sa am pe cineva langa mine care sa ma inteleaga si cu, care sa pot vorbi de toate ..

din ce inteleg eu nevoia ta este de a fi singura, cu tine, de a vorbi cu cineva care te intelege, ceea ce este destul de complicat de facut intr-o relatie de cuplu. Iti sugerez sa gasesti un psihoterapeut cu care sa stai de vorba mai in profunzime despre ce se intampla cu tine. Sigur or sa apara soltuii. Succes!

Mesaj:
Bună, am o problema si nu prea stiu cum sa o rezolv, sotul m-a înselat cu o prietena, dupa doua luni de stres, încercând să-l aduc înapoi, ma anuntat ca vrea sa divorţăm, (avem doua fetite mici) tulburată, plansa, distrusă, m-am aruncat in bratele celui mai bun prieten a lui, stiu, am gresit enorm, dar faptele sunt consumate, el nu stie de fapta mea, apoi s-a întors acasă, ca vrea sa fie cu familia, cand e băut ne iubeste, ne propromite zice multe, cand e treaz nu dă nici buna ziua, eu nu îl mai vreau asa, plus ca ma si gândesc la prieten” care mi-a vorbit atât de frumos, acasă nu am mai auzit o vorbă bună de mult. As vrea sa divortez, nu ca sa fiu cu prietenul, cu el nu se poate, ci ca sa îmi găsesc linistea, dar sotul nu vrea, zice ca sa mai am răbdare, ca se va linisti! Ce ma sfătuiți să fac?

Când v-a înşelat, v-aţi luptat să îl aduceţi înapoi,când a venit vreţi să divortati.L-aţi vrut doar pentru a nu fi cu amanta sau din alte motive? Dacă din alte motive,unde sunt acele motive,nu le mai aveţi acum?

“Daca mai exista un dram de iubire, atunci totul poate fi salvat!!”…dar cantariti bine…pentru ca uneori cea mai buna alegere poate insemna drumuri diferite!

Mesaj:
Buna,ma numesc Anca si am 15 ani.Parintii mei sunt despartiti si recasatoriti si am un frate biologic mai mare si 4 frati vitregi(louiesc cu tata,mama vitrega si fratele bun,deoarece sunt mai aproape de scoala si mama poate economisi niste bani,ucanu-ma la ea in vizite).Invat intr-un liceu foarte bun si am o problema care ma supara de cateva luni de la inceperea scolii.
Relatiile cu parintii nu sunt tocmai perfecte.O iubesc pe mama foarte mult,as face orice pentru ea si ma inteleg bine si cu tatal vitreg,chiar daca nu-i vad foarte des.Pe mama vitrega o respect si ne intelegem rezonabil,insa cu tata am deseori probleme.Nicioata nu ma intelege(i se pare anormal sa-mi fac unghiile),imi reproseaza lucruri(de exemplu ca imi plateste naveta la liceu)…cand ne certsm foarte tare(sunt cazuri cand este si beat)ma injura,imi zice sa plec la mama s.a.Dar sunt si zile cand ne intelegem foarte bine sau cel putin asta incearca el,probabil simtinu-se vinovat,insa eu am inceput sa-l evit.Cu toate ca incers sa-l tot evit e can eram mica si se certa cu mama.(alta poveste si alte suparari in copilarie)
Oricum…adevarata mea problema nu este defapt legata de el,ci de scoala.
In scoala generala eram cea mai buna din clasa doar invatand la matematica si romana(am luat premiul 1 toti 4 ani).Astfel am si ajuns in liceul in care mi-am dorit,pe profilul mate-info intensiv.
Acum la liceu toti copii din clasa sunt destepti,cu bani,unii ok,altii mai putin…iar eu ma simt inferioara,nu socializez prea mult,iar asta ma afecteaza in fiecare zi.Am impresia ca nu fac fata,ca o sa iau note mici,ca nu o sa reusesc prea multe.Incerc sa am incredere in mine,dar nu functioneaza.Plang serile si nu prea vorbesc cu nimeni despre asta.Le-am zis ,totusi mamei si tatalui meu.Mama zicandu-mi ca nu-si permite meditatii si ori muncesc in liceul ala ori ma mut in altul.Tata a zis direct ca nu sunt in stare ,asa ca sa ma mut,iar meitatiile in niciun caz nu intra in discutie,ca el nu are bani(vesnica vorba a lui,dar pentru tigari are).
In momentul de fata incerc sa invat cat pot de mult,insa tot am o teama in mine de care nu scap,(mi-e frica de teste,mi-e frica sa nu uit lectia,mi-e frica sa nu iau bacul…).Imi doresc mult sa termin profilul asta cu bine si sa ajung la o facultate buna,sa am un serviciu bun si sa o ajut pe mama si pe fratele meu cu tot ce isi doresc.
Am si eu totusi unele momente frumoase:ador sa ascult muzica in fiecare zi si imi place sa ma aranjez in cand in cand ,cand nu ma vede tata.Prieteni nu am,am doar cunostinte si regret ca acum nu mai am nicio prietena foarte buna care sa stie totul despre mine.
Dati-mi niste sfaturi,va rog,in legatura cu scoala ,ce sa fac sa nu-mi mai fie frica ca uit sau ca nu trec clasa sau chestii din astea.Teama asta imi strica fiecare zi si nu vreau sa traiesc cu ea toti anii astia de liceu.Multumesc anticipat!

Draga Anca, e firesc sa ai temeri cata vreme nu ai mai mult sprijin din partea parintilor. Ai doar 15 ani dar dai dovada de maturitate (de fapt responsabilitate) prin scopul pe care ti l-ai propus, acela de a termina cu bine liceul si de a urma studiile de licenta, dupa care sa obtii un job bun. Pt acest lucru, poti fi mandra, deoarece mai putini adolescenti de varsta ta au astazi asemenea preocupari. Totusi, te-ar ajuta mai mult sa ai macar o prietena pe care sa te poti baza, careia sa-i spui ce te doare si care sa-ti fie alaturi la bine si la greu – o vei gasi daca o vei cauta. In ce priveste vopsirea unghiilor, daca este vorba doar de atat, nu e chiar un capat de tara si poate o negociere cu tatal(poate el nu e de acord sa pleci asa la scoala, dar in timpul liber n-ar fi impotriva) ar fi mai utila decat sa te ascunzi de el (pana la urma vei fi prinsa si poate se va supara mai tare). Iar daca nu obtii nimic in urma acelei discutii, avand doar 15 ani si nefiind totusi vorba de prea mari impuneri, poate ca iti va fi mai bine daca ii vei respecta deciziile. Esti la inceputul adolescentei si probabil ai mari framantari, iar daca vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva, psihologul scolar iti poate fi de folos (daca aveti unul in liceu). Succes si ai incredere ca orice problema are rezolvare!

Mesaj:
Am 17 ani si sunt in clasa a 11a, fiind din ce in ce mai presata de alegerea unei meserii si e unei cariere.Am capacitatea de a invata orice oricat, pot sa ma adaptez la orice. Insa, nu stiu ce sa fac cu viata mea. pur si simplu nu stiu. Nu ma atrage nimic in mod special. Am facut cu psihologul scolii un test in care erau prezentate 5 tipuri de personalitati, din care primele 3 erau luate in considerare. Cele 3 tipuri de personalitate care mi-au iesit au fost Artistic,Social si Intreprinzator. Sunt 100% de acord, acesti termeni ma reprezinta, iubesc muzica si dansul,arta, ma pricep cat de cat la muzica,stiu sa cant la 2 instrumente + cu vocea, la dans ma pricep.Sunt persoana sociabila si pot vorbi deschis in fata unui public sau sa intretin o conversatie.De asemenea, sunt interesata de domeniul afacerilor si vreau sa pornesc pe acest drum, insa am nevoie de capital. Daca ar fi dupa mine, as merge pe arta, insa nu este un castig foarte mare si parintii ma indeamna sa nu ma indrept spre acest domeniu.Si asa e, nu se prea castiga.Intreprinzator..hm, ideea mea era sa am un job bun din care sa castig multi bani si treptat sa imi strang un capital si sa imi creez propriile afaceri.Insa nu stiu care sa fie acest job.Mi-a tot fost insuflata ideea de medicina si mai ales facmacie (ca e de viitor,curata si ok).Da ,asa e. Insa nu prea ma vad tocindu-mi creierii multi ani si apoi facand acelasi lucru zilnic.Nu imi place rutina! Imi place sa calatoresc si sa fiu libera,sa citesc si prind repede limbile straine(desi nu stiu ce as face si cu alea mai tarziu) Am foarte multe idei, insa nu le pot pune in aplicare din cauza fortei de munca sau a diferitor facoti.Vreau sa ma hotarasc odata si sa ma apuc sa imi formez calea spre adevarata mea personalitate.Vreau ca fiecare zi de invatat si munca sa fie o distractie si placere.Am idealuri mari in viata..Dar nu stiu cum sa pornesc de undeva! nu stiu cum sa pornesc! Sper sa ma ajutati macar cu cateva idei..Va multumesc frumos !!

Apelati la un consilier vocational!

de acord… un consilier vocational ar fi ideal in acest punct. Succes!