Fiind instabil emotional si nefiind atent la anumite detalii, o fata cu care ma intalneam a spus ca nu mai putem continua pentru ca nu simte nimic pentru mine. Eu acum vreau sa lupt pentru ea cu orice mijloace, sa-i dovedesc ca m-am schimbat.
Mesaj anonim prin www.terapeuti.ro:
Buna, sper sa primesc si eu un sfat util aici. Am sa va povestesc pe scurt. Acum aproximativ 1 luna jumatate am cunoscut o fata prin intermediul unor cunostinte. Din prima oara cand am vazut mi-am zis ca acesta fata este speciala. Tin sa mentionez ca nu am mai avut o relatie stabile de ceva timp si m-am bucurat foarte tare cand am cunoscut-o. Au fost 2-3 saptamani suberbe alaturi de ea, m-am simtit extraordinar. Am ajuns sa ma indragostesc de ea. Recunosc, fiind instabil emotional si nefiind atent la anumite detalii ce conteaza pentru ea foarte mult a sugerat ca nu mai putem continua pentru ca nu simte nimic pentru mine. Poate a spus chestia asta doar sa nu imi spune ce nu i-a convenit in relatia noastra. Eu acum vreau sa lupt pentru ea cu orice mijloace, sa-i dovedesc ca m-am schimbat asa cum doreste ea sa fiu. Incerc sa-i acord acel spatiu, sa nu o contactez eu, astept sa ma contacteze ea pe mine. Daca as mai putea primi un sfat bun sau daca doriti sa mai aflati detalii imp
ortante pentru dumneavostra pentru a ma ajuta va stau la dispozitie.
mie mi se pare o abordare respectoasa si corecta, care sper sa fie apreciata de aceasta fata. Succes!
Daca ati realizat ca ati putea schimba anumite comortamente ati putea apela la dezvoltare personala. Putem schimba anumite lucruri care sesizam ca nu ne folosesc dar poate ca este bine sa fim noi insine si nu cum vor altii.Tu ti-ai spus ca e fata visurilor, Nu ea ca tu ai fi baiatul visurilor ei. Deci….ce “film” traiesti? daca te vera..te cauta…1
Am 17 ani si nu mai am pic de demnitate. Am acceptat ca un baiat sa ma insele pe fata, sa ma injure, sa se comporte deplorabil cu mine…
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Singurătatea e letala ,nu ? Ei bine exista si la 17 ani.. Am ajuns sa nu mai am pic de demnitate in momentul in care am acceptat un băiat la care tin prea mult ,sa ma însele pe fata , si sa trec cu vederea..sa ajungă sa ma înjure in ultimul hal si sa se comporte deplorabil cu mine , si sa-mi zică clar ca își bate joc ,si totusi eu sa nu pot trece peste.. Atunci cand am aflat de cea de a2 a cu care umbla in același timp.. Si totusi eu sa ma tot “leg ” si de cea mai mică ” firimitura ” primită. Si totusi eu as fi dat totul pt el, chiar daca noi poate vorbeam doar câte 2 luni si 5 pauza si tot asa.. E posibil sa tii atata la cineva? Sa ajung sa refuz toți băieții buni care au vrut poate sa ma facă fericita si sa ajung in halu in care sunt acum si scriu aici pt ca am nevoie de ajutor. Locuiesc intr-un oras micuț , nu prea ai de unde sa Cunoști lume sau persoane noi ca deja ne stim toți,nu ai unde sa ieși sau sa faci ceva, si simt ca imi irosesc cei mai frumoș
i ani din viata..ma simt atat de singura..si mi-as dori enorm sa vina un el care sa ma facă sa ma simt apreciata, sa ma ajute sa trec peste, dar efectiv aici nu este nimeni..si atunci cum fac sa trec peste? Cum fac sa imi revin? Sa simt ca fac ceva cu viata mea, nu la vârsta asta ,singura viata pe care o am sa o ajung sa o petrec in casa..simt ca înnebunesc ..
pare ca esti foarte concentrata si preocupata de a ‘a fi intr-o relatie cu cineva’. Eu ti-as recomanda sa incepi sa ai o relatie cu tine… sa te cunosti pe tine ca persoana cat de bine poti. Gandeste-te ca vine vremea facultatii si o sa pleci din acest orasel mic… o sa cunosti multi alti oameni. Incearca sa te opresti putin din aceasta cautare si sa te uiti si ingrijesti pe tine. Se poate, succes!Comuta-ti atentia, focuseaza-te pe citit, pe invatat, pe tine, pe dezvoltarea ta ca om. Stiu ca nu este usor, probabil suferi de un fel de abandon emotional din partea familiei daca cauti cu atata disperare atentia toxica in afara ta. Cauta-ti modele demne de urmat in jurul tau, in cartile pe care le citesti, in biografiile oamenilor care au reusit in viata si care si-au gasit drumul. Tu ai acum o personalitate in formare, incearca sa te inconjori de persoane de la care ai ce invata, demne si cu coloana vertebrala. Nu ramane in relatii toxice care-ti vor marca formarea ta ca om. Esti la varsta la care poti sa faci tot ce-ti doresti atata timp cat esti constienta de valoarea si de puterea ta.Poate poti discuta cu psihologul scoli despre aceste probleme. Insa este important sa iti consolidezi respectul de sine pentru a fi multumita de tine insuti. Cateodata lucrurile par ca nu au vreo rezolvare-mai ales la varsta de 17 ani- dar exista multe oportunitati de care vei deveni constienta. Vei termina liceul si probabl vei dori sa pleci din acel orasel ceea ce inseamna ca vei putea cunoaste alti oameni.nu singuratatea e letala, ci neiubirea de sine ! descopera sa te iubesti, nu sa cersesti” ! Nimeni nu te poate face fericita in afara de tine !Priveste in tine. De fapt te razbuni pe tine alimentand in acelasi timp orgoliul unui prost crescut. Priveste in sufletul tau. Ajuti un sadic sa
Cred ca sufar de anxietate. Nu sunt trist, dar ceva ma impiedica sa fiu fericit. Cu ceva luni in urma mi-a trecut prin cap ca as fi gay si m-a speriat de moarte gandul asta, care persista inca in mintea mea…
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Problema mea e si nu prea grava, sufar cred ca de anxietate. Nu sunt trist dar ceva ma impiedica sa fiu fericit. Cu ceva luni in urma, mi-a trecut prin cap ca as fi gay, si m-a speriat de moarte gandul asta care a persistat in mintea mea cam 10 luni. Acum ma simt mai bine. In mintea mea nu mai exista teama doar Dumnezeu, dar aici intervine problema actuala. Si voi da un exemplu. Ma uit la un peisaj.. Verdeata, frumos.. dar nu ma pot bucura de ceea ce vad pentru ca imi aduc aminte instant prin ce am trecut. Ma intreb si acum de ce mi-a venit gandul ala in minte dintr-o data si de ce i-am dat o asemenea importanta. Am scapat de o mare povara cu ajutorul Domnului ! Insa mai am un prag de trecut catre echilibrarea psihicului. Au ramas intrebari de genul: De ce eu ? De ce tocmai chestia cu gay-ul ? Oare inseamna ceva ? Paranoia stupida.. Astept un raspuns ! Va multumesc anticipat.
nu cred ca iti putem raspunde la aceasta intrebare a ta ‘de ce’. Este genul de raspuns pe care il gasesti doar in tine. Este posibil sa iti fi venit acest gand pt ca te afli intr-o perioada in care iti cauti identitatea sexuala si nu are cine sa iti explice ‘ce si cum’. Incearca sa discuti totusi cu un psiholog despre ce se intampla in tine, mai ales daca ai intrebari vis-a-vis de sexualitate. Succes!
Fetita mea este un copil linistit, retras, nu prea vorbaret, o fire foarte timida, cand este ascultata la lectii se pierde mereu si imi spune ca uita tot ce invata. Cand se supara, plange mereu…
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua,
Va rugam sa ne ajutati in privinta copilului nostru.Este fetita, are 13 ani si este in clasa a VI-a. Este un copil linistit, retras nu prea vorbaret.
Este o fire foarte timida, la ore mai ales cand este ascultata la lectii se pierde mereu imi spune ca uita tot ce invata.
I-am explicat ca trebuie sa aiba incredere in ea si daca simte ca ii e teama cand e la raspuns in fata profesorului trebuie sa se relaxeze, indiferent de nota trebuie doar sa explice ceea ce ea stie.Despre scoala in fiecare zi cand o intrebam cum a decurs ziua ne spune ca nimic nou..Uita sa isi noteze cateodata temele sau ce are de facut sau de adus. Daca o rugam sa mearga sa cumpere o paine, ea nu vrea ii este teama. Oluam impreuna, dar refuza.
Ca orice copil adora jocurile pe telefon si pe calculator.Daca ar sta toata ziua in fata lui cred ca ar fi minunat. De fiecare data cand este oprita de la calculator sau telefon spunandu-i-se frumos ca e suficient si ca e timpul pentru teme sau ca isi strica ochii, comenteaza mereu si spune sa o mai lasam ca toti copiii de varsta ei stau pe telefon sau pe calculator.Gresim noi? E normal sa stea toata ziua cu telefonul in mana? Atunci cand are teme grele, teste de evaluare sau teze nu vrea sub nici o forma sa invete din timp.Cu toate ca are sprijin fiind ambii parinti si bunici cadre didactice. Mereu ne spune sa o lasam in pace. Tatal ei e mult mai transant insa. Ii spune o data iar daca nu intelege el ii confisca telefonul sau ii interzice laptopul o zi sau doua. In acel moment incepe plansul o ora, doua, trei…apoi se linisteste si nu ne mai vorbeste. Eu, mama, merg mereu la ea si ii explic ca o iubim si ii vrem binele, ca ea e sufletul nostru, dar parca nu ne intelege..Poate noi procedam gresit..De o jumatate de an i-au aparut problemele de…domnisoara si atunci incep din nou crizele de plans . Pur si simplu stim ca e perioada ei cand o vedem plangand.I-am explicat ca nu e nimic grav,ca e normal ,ca e trecator si ca e adevarat incomod dar ca va trece.In zadar insa ..ea plange mereu.Spune ca vrea sa fie copil asa cum era mica..daca ii spun ca e domnisoara si ea,spune ca nu vrea acest lucru. De ce tot mare,mare. Prietene are putine, cateva colege dar cu care nu prea sta decat la scoala.
O luam in concedii dar se plictiseste,vrea acasa cu pasarile din gradina noastra cateva rate si gaini,iar daca vrem sa ne jucam cu ea ne spune ca nu acum. Daca are totusi buna dispozitie vine sa ne jucam jocuri cu zaruri.
In restul timpului liber deseneaza tot felul de pasari si animale.In vizita intra in joaca cu cativa copii dar foarte greu. In casa nu ajuta din proprie initiativa..e putin lenesa.Si la curatenie se lasa cu plans.Pentru bunica insa e altfel. Cu ea doarme in camera de maruntica, dar bunica nu ii spune prea multe. La ea nu plange caci nu ii cere nimic greu. Bunica o lasa pe calculator si pe telefon, bunica ii gateste mancarea preferata. I-am explicat bunicii(mama mea) ca ar trebui sa o puna la treburile zilnice si pe ea. Bunica o roaga, o roaga, o roaga si ..in cele din urma cu greu se lasa induplecata dar foarte rar. Pentru bunica fiica noastra e… citez “lumina diminetilor”.Decat sa planga sa-i rupa sufletul, mai bine nu ii mai dam sarcini. Cand facem curatenie in dulap o ajut ii explic dar ea face mereu cum intelege ea curatenia.
Mentionez ca de jumatate de an sotul meu a fost diagnosticat cu cancer si am fost plecati ceva timp si eu si sotul meu pentru tratamente. Pe fiica noastra nu a afectat-o vizibil acesta boala a tatalui ei,ea ne spunea mereu ca va fi bine. Si ne-am bucurat ca e optimista.Nici nu ne-am dorit sa se implice sufleteste. Dar totusi de vorbit nu prea ne-a vorbit telefonic cat timp eram plecati pt. tratament.Cat timp avea calculator, telefon era…bine pentru ea.
Va rugam sa ne spuneti sfatul d-voastra.Cum sa procedam corect.
Va multumim!
Buna ziua,
Va rugam sa ne ajutati in privinta copilului nostru.Este fetita, are 13 ani si este in clasa a VI-a. Este un copil linistit, retras nu prea vorbaret.
Este o fire foarte timida, la ore mai ales cand este ascultata la lectii se pierde mereu imi spune ca uita tot ce invata.
I-am explicat ca trebuie sa aiba incredere in ea si daca simte ca ii e teama cand e la raspuns in fata profesorului trebuie sa se relaxeze, indiferent de nota trebuie doar sa explice ceea ce ea stie.Despre scoala in fiecare zi cand o intrebam cum a decurs ziua ne spune ca nimic nou..Uita sa isi noteze cateodata temele sau ce are de facut sau de adus. Daca o rugam sa mearga sa cumpere o paine, ea nu vrea ii este teama. Oluam impreuna, dar refuza.
Ca orice copil adora jocurile pe telefon si pe calculator.Daca ar sta toata ziua in fata lui cred ca ar fi minunat. De fiecare data cand este oprita de la calculator sau telefon spunandu-i-se frumos ca e suficient si ca e timpul pentru teme sau ca isi strica ochii, comenteaza mereu si spune sa o mai lasam ca toti copiii de varsta ei stau pe telefon sau pe calculator.Gresim noi? E normal sa stea toata ziua cu telefonul in mana? Atunci cand are teme grele, teste de evaluare sau teze nu vrea sub nici o forma sa invete din timp.Cu toate ca are sprijin fiind ambii parinti si bunici cadre didactice. Mereu ne spune sa o lasam in pace. Tatal ei e mult mai transant insa. Ii spune o data iar daca nu intelege el ii confisca telefonul sau ii interzice laptopul o zi sau doua. In acel moment incepe plansul o ora, doua, trei…apoi se linisteste si nu ne mai vorbeste. Eu, mama, merg mereu la ea si ii explic ca o iubim si ii vrem binele, ca ea e sufletul nostru, dar parca nu ne intelege..Poate noi procedam gresit..De o jumatate de an i-au aparut problemele de…domnisoara si atunci incep din nou crizele de plans . Pur si simplu stim ca e perioada ei cand o vedem plangand.I-am explicat ca nu e nimic grav,ca e normal ,ca e trecator si ca e adevarat incomod dar ca va trece.In zadar insa ..ea plange mereu.Spune ca vrea sa fie copil asa cum era mica..daca ii spun ca e domnisoara si ea,spune ca nu vrea acest lucru. De ce tot mare,mare. Prietene are putine, cateva colege dar cu care nu prea sta decat la scoala.
O luam in concedii dar se plictiseste,vrea acasa cu pasarile din gradina noastra cateva rate si gaini,iar daca vrem sa ne jucam cu ea ne spune ca nu acum. Daca are totusi buna dispozitie vine sa ne jucam jocuri cu zaruri.
In restul timpului liber deseneaza tot felul de pasari si animale.In vizita intra in joaca cu cativa copii dar foarte greu. In casa nu ajuta din proprie initiativa..e putin lenesa.Si la curatenie se lasa cu plans.Pentru bunica insa e altfel. Cu ea doarme in camera de maruntica, dar bunica nu ii spune prea multe. La ea nu plange caci nu ii cere nimic greu. Bunica o lasa pe calculator si pe telefon, bunica ii gateste mancarea preferata. I-am explicat bunicii(mama mea) ca ar trebui sa o puna la treburile zilnice si pe ea. Bunica o roaga, o roaga, o roaga si ..in cele din urma cu greu se lasa induplecata dar foarte rar. Pentru bunica fiica noastra e… citez “lumina diminetilor”.Decat sa planga sa-i rupa sufletul, mai bine nu ii mai dam sarcini. Cand facem curatenie in dulap o ajut ii explic dar ea face mereu cum intelege ea curatenia.
Mentionez ca de jumatate de an sotul meu a fost diagnosticat cu cancer si am fost plecati ceva timp si eu si sotul meu pentru tratamente. Pe fiica noastra nu a afectat-o vizibil acesta boala a tatalui ei,ea ne spunea mereu ca va fi bine. Si ne-am bucurat ca e optimista.Nici nu ne-am dorit sa se implice sufleteste. Dar totusi de vorbit nu prea ne-a vorbit telefonic cat timp eram plecati pt. tratament.Cat timp avea calculator, telefon era…bine pentru ea.
Va rugam sa ne spuneti sfatul d-voastra.Cum sa procedam corect.
Va multumim!
Puteti afla raspunsuri utile penrtu modul in care evolueaza relatiile parinte-copii intr-o psihoterapie de familie.Căutați un psiho-hipnoterapeut să discute cu ea și să vedeți de unde vin aceste probleme. Succes!lasati curatenia si aratati-i copilului ca il iubiti!acordati-i atentie mai multaceea ce e relevant aici sunt aspectee legate de emotivitate si introversie. Nu e bine sa ramana in lumea virtuala, a copilariei indelungi, a povestilor si a lipsei de responsabilitati. Dar ea le ALEGE si le DORESTeE pentru ca nu se site in stare sa faca fata vietii si relatilor, nu poate sa tina pasul. De aceea trebuie sa apelati la un terapuet care sa lucreze cu ea pe emotii . Cu atat mai mult cu cat a existat si un diagnostic de cancer in familie…acolo s-au cristalizat unele emotii care nu au “iesit: afara. ..
Am o relatie de aproape un an cu un barbat casatorit. Si eu am fost casatorita insa pentru a putea fi impreuna cu el m-am despartit, insa acum ma tot amana…
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Ce sa fac ? Am o relatie de aproape un an cu un barbat casatorit,eu la fel am fost casatorita insa pentru a putea fi impreuna u m-am despartit datorita faptului ca si el dorea sa fim impreuna insa acum ma tot amana , desi eu sunt despartita cam de 5 luni de zile, spunandu-mi ca are nunta baiatul lui anul cesta in toamna si ca daca se desparte acuma copilu nu il mai vrea in viata lui deoarece il acuza ca ii distruge viata
,oare ce sa fac si cum sa procedez? Ne iubim extraordinar de mult dar cum sa fac?
Nu vreau sa mai astept , ori e alba ori e neagra mi-a tot spus ca ba sa treaca iarna , ba sa inceapa lucrul ba ca luna viitoare baga divortul si nu a fost asa desi plange si se roaga si e disperat sa nu ne despartim si ca ma vrea sa fim impreuna dar sa am rabdare,va rog sa ma ajutati sa iau deciazia corecta deoarece din cauza iubirii pe care o am pentru el , nu cred ca mai sunt capabila sa gandesc corect. Va multmesc!
Ce sa fac ? Am o relatie de aproape un an cu un barbat casatorit,eu la fel am fost casatorita insa pentru a putea fi impreuna u m-am despartit datorita faptului ca si el dorea sa fim impreuna insa acum ma tot amana , desi eu sunt despartita cam de 5 luni de zile, spunandu-mi ca are nunta baiatul lui anul cesta in toamna si ca daca se desparte acuma copilu nu il mai vrea in viata lui deoarece il acuza ca ii distruge viata
,oare ce sa fac si cum sa procedez? Ne iubim extraordinar de mult dar cum sa fac?
Nu vreau sa mai astept , ori e alba ori e neagra mi-a tot spus ca ba sa treaca iarna , ba sa inceapa lucrul ba ca luna viitoare baga divortul si nu a fost asa desi plange si se roaga si e disperat sa nu ne despartim si ca ma vrea sa fim impreuna dar sa am rabdare,va rog sa ma ajutati sa iau deciazia corecta deoarece din cauza iubirii pe care o am pentru el , nu cred ca mai sunt capabila sa gandesc corect. Va multmesc!
singura decizie corecta este cea a Dvs. Noi nu avem cum sa stim ce este cel mai bine de facut in aceasta situatie, poate doar generic, insa fiecare persoana este unica si ia singura deciile adecvate momentului sau. Succes!Negociati un termen limitaApelati la un terapeut. Discutia cu o persoana neimplicata va poate ajuta sa discerneti lucrurile cu adevarat importante pentru dvs. si sa luati o decizie.de ce sa te grabesti cu un act? nu actul conteaza, ci relatia ! construieste-o in alte coordonate..si vezi unde ajungeti
Am o prietena si iubitul ei este dependent de pornografie si masturbare de 10 ani. Credeti ca sunt riscuri daca se casatoresc?
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna.ma puteti ajuta cu un sfat?
Am o prietena si iubitul ei ia marturisit dupa 3 ani ca el este dependent de pornografie si masturbare de 10 ani.credeti ca sunt riscuri daca se casatoresc?va multumesc!
Buna.ma puteti ajuta cu un sfat?
Am o prietena si iubitul ei ia marturisit dupa 3 ani ca el este dependent de pornografie si masturbare de 10 ani.credeti ca sunt riscuri daca se casatoresc?va multumesc!
La ce tip de riscuri te referi? Cel mai probabil va continua tot asa, dar atata vreme cat nu le afecteaza niciunuia dintre ei cursul vietii, nu vad de ce ar fi o problema. Este vorba doar de capacitatea prietenei tale de a accepta sau nu aceasta “placere vinovata” a iubitului eiS-ar putea ca iubitul sa devina foarte dezamgit in timp de diferenta dintre ceeace-i ofera propriile fantasme si “realitatea”. De aici foarte posibile consecinte de interrelationare in viitor. Pe scurt ori se adapteaza si rezoneaza cu mecesitatile acestuia, ori, in lipsa reciprocitatii pe unul sau mai multe planuri, va trebui sa-si inventeze fel de fel de mecanisme de “adapatare” care sa o ajute a trai in codependenta, legata de dependenta acestuia, fie ca este vorba de sex, alcool, drog, mancare, etc.. Cand este vorba de depententa de sex, teorii tolerante la moda, gen “placeri normale si/sau nevinovate” nu prea tin cont de viitorul relatiei. Nu mai luam in calcul faptul ca orice exces are efecte colatereale cum ar fi: epuizarea energetica, si de aici scaderea puterii de concentrare si implicare in rezolvarea problemelor aparute, toate resursele persoanei fiind indreptatea pt obtinerea placerii si nu asupra adaptarii la relitatil vietii, ce mai apropiata “realitate” fiind chiar prietena dumneavoastra….daca e de 3 ani cu ea si nu i-a trecut “dependenta” atunci asta va continua! …daca ea accepta asta…e alegerea ei. Dar sa nu incerce sa il schimbe..ca va fi o batalie pierduta
Nu il mai inteleg pe fostul meu partener. Simt ca isi bate joc de sentimentele mele. De ce revine mereu in viata mea daca nu ma vrea?
Mesaj anonim de pe Terapeuti.ro:
Buan ziua ,
Ma numesc Cami si am 48 ani,am avut o relatie de 5 ani care nu sa finalizat si ne-am despartit, dupa doi ani de zile primesc un telefon de la aceea persoana inopinat ca vrea sa reluam legatura ca ma iubeste cu adevarat, ca v-a vinde casa din provincie si ne vom lua casa impreuna aici in Bucuresti, ca ii este foarte dor de mine precizez ca este plecat in Germania la munca de doi ani in acest timp am vorbit la telefon foarte rar pana acum o luna si doua sapatamani in care am vorbit zilnic, convorbirile dintre noi doi au fost ok pana acum doua saptamani in care reaspundea monosilabic la telefon sau nu raspundea cand il intrebam ce are imi spunea ca este foarte obosit dar eu simteam altceva in vocea lui. Ultimul telefon la sfarsitul lui martie a raspuns foarte nervos l-am intrebat ce are si mi-a dat acelasi raspuns ca este obosit, l-am intrebat cand vine acasa raspunsului a fost de genul ” ce trebuie sa iti spun tie cand vin, o sa vin” reactia mea a fost de surprindere ca si cum eu sunt un nimic si l-am intrebat daca noi avem o relatie a spus ca nu,si ca vreau un raspuns clar daca vom fii impreuna raspunsul lui a fost nu, nu vom fii impreuna raspuns clar ! credeti-ma ca a fost un soc cand l-am auzit i-am raspuns “bine ok la revedere” din aceea zi orice legatura dintre noi sa rupt.Sincer nu il mai inteleg, acum vrea acum nu vrea acum ma iubeste acum nu …sunt epuizata mental nu stiu ce sa mai cred si nu stiu ce sa fac,simt ca isi bate joc de sentimentele mele,de ce revine mereu in viata mea daca nu ma vrea, are 47 de ani are un copil din prima casnicie care sta cu mama ei in Italia am considerat ca este un om matur deja trecut printr-o casnicie si un divort, ca stie ce vrea. Ajutati-ma sa inteleg!
Buan ziua ,
Ma numesc Cami si am 48 ani,am avut o relatie de 5 ani care nu sa finalizat si ne-am despartit, dupa doi ani de zile primesc un telefon de la aceea persoana inopinat ca vrea sa reluam legatura ca ma iubeste cu adevarat, ca v-a vinde casa din provincie si ne vom lua casa impreuna aici in Bucuresti, ca ii este foarte dor de mine precizez ca este plecat in Germania la munca de doi ani in acest timp am vorbit la telefon foarte rar pana acum o luna si doua sapatamani in care am vorbit zilnic, convorbirile dintre noi doi au fost ok pana acum doua saptamani in care reaspundea monosilabic la telefon sau nu raspundea cand il intrebam ce are imi spunea ca este foarte obosit dar eu simteam altceva in vocea lui. Ultimul telefon la sfarsitul lui martie a raspuns foarte nervos l-am intrebat ce are si mi-a dat acelasi raspuns ca este obosit, l-am intrebat cand vine acasa raspunsului a fost de genul ” ce trebuie sa iti spun tie cand vin, o sa vin” reactia mea a fost de surprindere ca si cum eu sunt un nimic si l-am intrebat daca noi avem o relatie a spus ca nu,si ca vreau un raspuns clar daca vom fii impreuna raspunsul lui a fost nu, nu vom fii impreuna raspuns clar ! credeti-ma ca a fost un soc cand l-am auzit i-am raspuns “bine ok la revedere” din aceea zi orice legatura dintre noi sa rupt.Sincer nu il mai inteleg, acum vrea acum nu vrea acum ma iubeste acum nu …sunt epuizata mental nu stiu ce sa mai cred si nu stiu ce sa fac,simt ca isi bate joc de sentimentele mele,de ce revine mereu in viata mea daca nu ma vrea, are 47 de ani are un copil din prima casnicie care sta cu mama ei in Italia am considerat ca este un om matur deja trecut printr-o casnicie si un divort, ca stie ce vrea. Ajutati-ma sa inteleg!
eu ma gandesc ca nu va este clar ce se intampla cu el pt ca nici lui nu ii este clar. Atata timp cat el va ascunde lucruri importante, nu aveti cum sa le ghiciti. Eu va sugerez sa fiti responsabila in primul rand fata de Dvs. La aproape 50 ani ar trebui sa poata sa isi dea seama ce vrea pt sine. Daca nu, poate are nevoie de ajutor de specialitate. Succes!Inteleg ca ati mai fost in relatie cu aceasta persoana. Sesizati o asemanare intre modul in care relationati atunci si acum? Pentru ca este posbil sa reintrati intr-un tipar. Este important sa aveti grija de dvs. si sa discerneti lucrurile astfel incat sa “iesiti” din aceasta stare de epuizare pe care o mentionati.
Prietenul meu are 16 ani si mereu e trist si isi imagineaza cum se va omori. La psiholog i s-a spus ca e bipolar…
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Heii am un prieten de9 luni…si am observat niste stari Ciudate la el adica mereu e trist si se gândeste la ce e mai rau isi imaginează cum dintr-o prostie se v-a omori ..regreta greselile facute in trecut cu prietenii..imi spune de ura mereu…apoi ca il doare/il apasa mereu o dureree in piept cand se supara …nu poate sa uite chestiile rele ..ba chiar s.a dus la psihologul liceului si i.a spus ca e bipolar..ma rog el are 16 ani si eu la fel…incerc sa il inteleg dar nu reusesc. .helpp
nu poate exista un diagnostic la aceasta varsta. Ma gandesc ca este posibil ca el sa aiba probleme acasa… sau in afara scolii in general, de care tu sa nu stii. Este posibil sa fie intr-o depresie dar aceasta trebuie investigata. Ce ai putea sa faci este sa discuti cu parintii lui (este totusi minor) si sa le sugerezi sa mearga impreuna la un psiholog de familie, sau unul specializat pe adolescenti, unde sa incerce sa afle ce se intampla cu adevarat. Succes!“psihologul” liceului nu e specializat decat in consiliere. Ar fi de dorit sa mergeti la un psiholog clinician la spital sau o clnica privata si sa inceapa o terapie. Cat mai repede.
Am 17 ani si joc la jocuri de noroc de aproape 6 ani. Nu ma pot lasa de ele, sunt dependent, am vandut aproape tot din casa si acum nu mai am nicio solutie. In plus, am luat 25 de milioane de la un camatar si maine trebuie sa ii dau bani… am ajuns la marginea prapastiei si imi fulgera un gand prin cap sa imi iau viata…
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro
buna seara ma numesc Robert am 17 ani jumatate…nici nu stiu cum sa va spun asa ca va spun direct joc la jocuri de noroc de vro 5 6 ani si nu ma pot lasa de ele sunt dependent am vandut aproape tot din casa si acuma nu mai am nici o solutie ce sa fac am luat 25 de milioane de la un camatar si maine trebuie sa ii dau bani…am ajuns la marginea prapastiei nustiu ce sa fac imi fulgera un gand prin cap sa imi iau viata va rog frumos daca sunteti online imi puteti acorda 10 min sa vorbim poate pot sa scap si eu sau poate aveti vro solutie sa ma ajutati va rog eu mult…va multumesc!
Te
sfătuiesc să vorbeşti cu mama sau cu tatăl tău şi să-i povesteşti prin ce treci,iar
dacă simţi că nu te-ar înţelege,discuta cu psihologul şcolii. Există
metode de a te elibera de dependentăMuta te din oras, poate la bunici….iti cauti un loc de munca si totul se poate repara.Toti in viata gresim. Esti un tanar puternic – pentru ca ai avut curajul sa recunosti – si vrei sa rezolvi. ASUMA-TI ce s-a imtamplat – si fii convins ca orice se poate repara…cu puterea din tine. Ia-ti responsabilitatea sa treci prin asta si sa o rezolvi si vei deveni un barbat puternic de toata increderea ca vei rezolva in viata orice apare… asa e viata – capul sus si rezolva.Spune parintilor tai exact asa cum ne-ai spus si noua.. ca vrei sa rezolvi …sa te imprumute, iar daca nu au .. sa caute la alti adulti din jurul vostru … cu promisiunea ta ferma ca in vara te vei angaja si vei plati… nazbatia. Cand vei munci, iti va ocupa timpul si vei vedea ce greu se fac banii…poate nu te va mai atrage sa ii pierzi asa usor… si chiar poti sa-ti propui teluri, dorinte mai marete pentru care sa castigi bani – sa le realizezi … si atunci vei avea motivatie…. daca nici asa nu scapi de tentatia dependentei cauta in vara dupa ce ai terminat cu datoria… nu e mare lucru… tu poti sa castigi mai mult…. cauta terapii – exista – care sa te ajute sa nu te mai intereseze. Dupa aceata experienta iti vei proba tu -tie ca poti rezolva orice – esti barbat … chiar poti … succes… ai venit sa demonstrezi cine esti – moartea ce-ti ofera – autodesconsiderare?Exista oameni care fac nazbatii mai mari de atat – si cu responsabilitate… nimeni nu zice ca e usor… DAR LE DEPASESCBaiatule dute la politie, spune adevarul si poate ai o sansa. Nu prea ai loc de intors cu camatarii. Spune adevarul familiei pote te ajuta cu bani. Depune o cerere scrisa de protectie la politie, musai scrisa ca sa fie implicati incaz de ceva. Sfatul psihologilor trebuia sa-l ceri inainte de a ajunge pe mana interlopilor.
Cred ca m-a intepat o insecta. Am ramas cu o bubita rosie care ma maninca. De aproape 2 luni nu imi mai trece. Am fost la dermatolog, dar degeaba.
Buna ! Va rog frumos ,poate ma ajuta cineva.Cred ca ma intepat o insecta ca am ramas cu o bubita rosie care la pipait ma maninca.E de aproape 2 luni si nu imi mai trece.Am fost la dermatolog si mi-a dat flucinolon dar degeaba.
Reluati vizita medicala si anuntati medicul asupra ineficientei tratamentului.a zis sa dau in continuare cu ,crema recomandata si ca nu este nici un pericol ,ca el a avut asa ceva si ca dupa citeva luni a disparut .Nu stiu ce sa cred.Este un medic dermatolog foarte renumit la noi in oras
