Am 17 ani, iar la 10 ani m-am trezit noaptea, cand cineva isi baga mainile pe sub plapuma mea… Era fratele tatalui meu. Tata mi-a spus ca daca zic cuiva o sa ma loveasca, iar mama, desi a aflat, nu a vorbit cu mine despre ceea ce s-a intamplat.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Sper sa nu plictisesc pe nimeni cu povestea mea,dar nu mai pot sa tin totul in mine. Am 17 ani,am un frate de 7 ani,iar familia mea e pe cale sa se distruga. Tatal meu rareori era pe acasa,mai mult era plecat in strainatate,la munca,iar eu eram mereu cu mama sau pe la bunici. Nu aveam cine stie ce bani pentru ca construiam o casa,asa ca inca de mica nu prea ceream nimic. Mereu imi dorisem sa am un fratior,iar minunea s-a intamplat abia cand am implinit eu 10 ani,cand a venit tatal meu acasa. Doar ca venirea lui a adus mai multe ghinioane. Aflasem ca defapt el avea pe altcineva acolo,iar eu si mama,ca proastele ii trimeteam scrisori si plangeam de fiecare data. Atunci chiar il iubeam si il asteptam de fiecare data. Eram foarte fericita cand s-a intors,insa totul s-a schimbat. Era 29 octombrie 2008,ziua lui,iar mama era la maternitate. Acasa la noi erau niste vecini si fratele lui mai mare,el statea la noi si il ajuta pe tata cu habar n-am ce. Seara aia a schimbat totul pentru mine. Aveam 10 ani,a doua zi trebuia sa merg la scoala asa ca m-am culcat si m-am trezit noaptea cand cineva isi baga mainile pe sub plapuma mea. Eram somnoroasa si cand am auzit usa de la camera am crezut ca e tata,insa n-a fost el…eram un copil,care nu a inteles de la inceput ce se intampla. Mainile lui jegoase erau peste tot,nu se rusina sa ma atinga,iar cand mi-am dat seama ce se intampla,am sarit din pat ca arsa si am fugit in dormitorul parintilor in speranta ca tata era acolo,insa nu era. El plecase la bar sa-si sarbatoreasca ziua,fara ca sa-mi zica ca pleaca. Stiu,stiu sigur ca era fratisu,ii cunosteam respiratia,mainile alea aspre si urate,insa ce folos? El nu ma crede si pana in ziua de azi zice ca am visat si tine legatura cu el,ba chiar ii trimite si bani. Am sunat-o atunci pe mama si nu-mi raspundea,eram gata sa sun la politie de ce frica imi era,pana la urma eram in camera vecina,insa pana la urma am dat si de mama si am fugit la o vecina. A doua zi l-am gasit tot acolo,lucra cu tata,iar eu pur si simplu m-am inchis in mine. Tata imi spunea ca daca zic cuiva o sa ma loveasca. Nu am zis nimanui. Stie doar mama,el si bunica. De atunci m-am inchis in sine,am doar o prietena,mi-e frica de oameni noi,sunt paranoica,iar cand vad un barbat de vreo 40 de ani,imi vin in minte acele momente. Nici pana acum nu am uitat cum ma atingea,iar cosmarul ala imi vine in minte pana si acum. Visez mereu ca se intoarce si termina ce are de facut. Cand s-a intors mama ea nu a mai vorbit cu mine despre ceea ce s-a intamplat. Pur si simplu…iar venirea pe lume a fratelui meu a fost singurul lucru care poate m-a ajutat cat de cat. L-am crescut inca de mic,ramaneam cu el in weekend-uri,vacante si in fiecare seara cate 2 ore pt ca pleca bona mai devreme. E mare acum,si tin la el mai mult ca la orice. Cu mama nu prea am o legatura stransa,insa o iubesc. Munceste mult pentru noi si eu niciodata nu mi-am permis sa cer ceva de la ea sau sa-i zic prin ce trec.
Are probleme ei pana la urma. Tin totul pentru mine.Ba chiar am ajuns pana la a ma taia pe maini/picioare cu lama. Mda,visam cosmarurile alea si ma trezeam plangand,luam lama si durerea sufleteasca era inlocuita de cea fizica. De 7 ani ma trezesc si plang noaptea,nu ma asez niciodata langa un barbat. Mi-e frica de intuneric,de schimbari majore. Sunt mai plinuta si am sanii mari,asta m-a complexat mereu. La scoala toti tineau sa rada de mine,sa-si bata joc pentru ca na,eram mai grasuta,nu ma machiam,purtam mereu blugi ca sa ascund cat de cat picioarele mele urate si stateam mereu singura in banca,nu vorbeam cu nimeni. Anul trecut am schimbat clasa si acum pare mai ok,si totusi eu am ramas la fel. Uneori ma duc in fata oglinzii si incep a plange. Aud in cap tot felul de critici auzite. Eu nu sunt ca ceilalti de 17 ani,nu fumez,nu ma distrez,nu ma machiez,nu am o groaza de prieteni.Ma simt in plus de fiecare data si prefer sa nu am in jurul meu mai mult de 3 persoane,altfel in tru in panica. Parintii meu vor sa dea la divort,tata mananca aparte cu mancarea lui,iar mama e nevoita sa ne tina pe noi doar din banii ei. Nu am cerut niciodata nimic de la ea,desi toti au telefoane performante,haine scumpe si asa mai departe. Nu,eu refuz de fiecare data,cu toate ca stiu ca am nevoie. Ma simt inferioara celorlalti si mereu iau vina asupra mea,orice nu s-ar intampla. Mereu o sa fiu fata care o sa priveasca cu frica la lume. Am fost descurajata de toti. Mama,bunica spuneau ca sunt prostii gandurile mele. Iar eu imi doream sa fiu actrita,si acum imi doresc,dar nu o sa reusesc. Nu am facut niciodata cursuri pentru ca dupa cum am mai zis,nu cer nimic de la mama si pana la urma era sa ma simt aiurea printre atatia oameni noi. Si actrita…nu o sa ajung. Ma gandesc sa nu mai dau la facultate. O sa merg la munca,sa o ajut pe mama,sa crestem fratele impreuna. Ar fi multe de zis,dar pe scurt,asta a fost povestea mea. |
||
|
|
|||
|
|
Încetează sa-i mai ajuți pe ceilalți sacrificându-ti viață ,fă ceva pentru tine,nu este responsabilitatea ta sa-ti crești fratele ,problemele lor nu sunt ale tale ,căuta soluții să fii tu fericită cel mai important om pentru tine ești chiar tu însuți ,în primul rând ai grijă de tine
|
||
|
|
|||
|
|
eu unul iti accept suferinta pe care o ai si nu pot decat sa te incurajez sa faci ce simti tu ca ai nevoie… sa iti satisfaci dorintele… sa faci lucruri pt tine. Inteleg si ca iti iubesti mama si fratele si ca vrei sa ii ajuti insa dezvolta-te pe tine… cu cat esti mai puternica, cu atat mai mult bine poti face. Ai 17 ani, inca ai tot timpul din lume. Cand o sa ai ocazia iti recomand sa discuti cu psihologul scolar despre ce ai trait la varsta de 10 ani… este o trauma foarte puternica si te consuma din interior… nu o lasa inchisa in tine! Curaj, se poate!
 |
||
|
|
|||
|
|
Imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin asa ceva! Si mai ales ca nu ai avut un suport adecvat dupa toata intamplarea. Asa ceva lasa urme dureroase si e normal sa ai toate starile si sentimentele acestea. Ma gandesc ca ai avea nevoie de cineva cu care sa discuti, caruia sa ii impartasesti ce simti si ce petreci. Poate psihologul scolar daca crezi ca nu ar fi posibil sa vezi un psihoterapeut. O astfel de povara este greu de dus de una singura si nu meriti asta!
|
||
|
|
|||
|
|
Draga mea, ai nevoie de psihoterapie.Apeleaza la un psihoterapeut .Imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva.Un psihoterapeut te poate ajuta.Imi imaginez o terapie de durata.
|
||
|
|
|||
|
|
Traumele tale sunt reale, si necesita cateva sedinte de psihoterapie. Altfel, poti suferi toata viata, si sa te izolezi de oameni… O discutie cu un specialist se impune.
|
||
|
|
|||
|
|
Desi nu te cunosc, faptul ca am aflat despre viata ta ma face sa reactionez.Ma gandesc ca vrei sfaturi, daca ai scris aici.Parerea mea este ca ar trebui sa incepi sa citesti, intra in librarii si cauta cartile Niculinei Gheorghita, cartile lui Eckhart Tole, ale maestrului Aivanhov, ale lui Lazarev.Nu sunt scumpe si vei invata cum sa iesi la liman, de una singura, vei invata sa te regasesti, sa te iubesti, si, cei mai important, sa nu mai traiesti in trecut.Toti, sau aproape toti, am avut un trecut mai mult sau mai putin dificil.Ceea ce conteaza este prezentul.Si viitorul.Ziua de maine este rodul gandurilor noastre de azi.Daca vrei sa TRAIESTI , incepe azi, in acest moment.Si tu esti SPECIALA, la fel ca noi toti.Succes,Cu drag.
|
||
Inchiriem spatiu cu ora sau ziua pentru consiliere psihologica, psihoterapie sau testare psihologica – Bucuresti
Centru bine pozitionat in zona Militari, Cora Lujerului, ofera spre inchiriere spatiu cu ora sau ziua pentru consiliere psihologica, psihoterapie sau testare psihologica. Tarifele sunt de 30 lei/ora sau 100 lei/zi, in intervalul 10:30-18:30, de luni pana vineri. Cei interesati pot suna la tel.: 0724.813.112.
Diagnosticul meu este intelect de limita, depresie, anxietate, tulburare mixta de personalitate, crize bipomaniacale. Am fost la psiholog si psihiatru. In prezent mi s-a spus ca trebuie sa stau o vreme fara pastile si am inceput sa am stari foate urate, ma sperii si incep sa vorbesc singur.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua.Diagnosticul meu este intelect de limita,depresie moderata,anxietate moderata,tulburare mixta de personalitate,crize bipomaniacale.Am fost 2 ani la psiholog si psihiatru.In prezent mi sa spus ca trebuie sa stau o vreme fara pastile.Am inceput sa am stari foate urate de anxietate,incep sa imi inchipui diverse lucruri si apoi ma apuca o frica foarte mare de ca acele lucruri se vor intampla.In momentele respective nu am curajul sa cred ca nu se vor antampla acele lucruri.Ma sperii si incep sa dezvolt si sa vorbesc singur.Am inceput sa am din cand in cand idei fixe pe care le cred.Ajung sa nu mai stiu daca acele lucruri sunt sau nu reale.Nu comunic,nu am prieteni.Un lucru bun am inceput sa fac,am inceput sa vorbec cu parintii ptc starile sunt groaznice.Imi doresc sa le spun parintilor problemele si sa ma ajute.Cu cat trece timpul cu atat imi este mai greu,ajung sa nu mai realizez chesti generale,parca sunt complet inconstient.Ce pot face sa nu mai am aceste stari ?
|
||
|
|
|||
|
|
comunicati tot ce se intampla psihiatrului Dvs. si chiar putet cere si alte pareri. Ma gandesc ca poate intreruperea tratamentului nu este cea mai buna decizie in acest moment? Succes!
|
||
Sunt in Germania si nu am posibilitatea sa merg la doctor. Am suferit un accident la degetul mijlociu. Am trecut de pe interiorul degetului spre exterior un burghiu pentru lemn. Gaura de intrare arata destul de bine, dar gaura de iesire (exact la articulatie) arata destul de ciudat.
-
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna seara.Am suferit un accident vinerea trecuta la degetul mijlociu.Am trecut de pe interiorul degetului spre exterior un burghiu pt.lemn.In acest moment(la o saptamana de la eveniment) gaura de intrare arata destul de bine dar gaura de iesire(exact la articulatie)arata destul de ciudat,adica este carne pe afara.Acum eu nu inteleg cum functioneaza.Carnea aia va muri si pielea se va reface sau necesita ingrijiri speciale:taiere si sutura.Am ingrijit rana ,curat si schimb bandajul iau si antibiotic.Sant in germania in acest moment si nu am posibilitatea sa merg la doctor.Sper ca ma puteti ajuta sa inteleg cum functioneaza,ca sa pot lua deciziile de cuviinta.Va multumesc.
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei sfatul meu este sa mergeti totusi la urgenta pt o evaluare medicala ‘pe viu’. Dupa o saptamana, chiar si cu tratament, poate sa fie absolut orice acolo. Nu ezitati!
-
-
Fanache A. Remus da, mergi rapid la urgente, altfel riscati sa ramaneti fara mana sau sa nu o mai puteti folosi deloc. Exista solutie si pentru persoane din afara si se acorda tratament de urgenta fara probleme.
-
-
Angela Preda Ar fu bine sa mergi urgent la dr, cu riscul de a plati…se poate infecta
-
Am 22 de ani si un handicap din nastere la ambele picioare. Am un sot minunat si un copil. Am o teama in mine ca daca nu mi-as ascunde defectele ar rade lumea, m-ar arata cu degetul si l-as face pe sot de ras. Simt ca sunt o povara.
-
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua.Ma numesc Anamaria O. si am 22ani. Am nevoie de un sfat de o indrumare.Din nastere am un handicap de gradul 3. La ambele picioare am malformați. La piciorul stang am brida amniotica ear la dreptul nu am degete. Nu pot trece peste acest defect nu ma pot accepta asa cum sunt. Am o familie un soț minunat care ma acceptat asa cum sunt si avem un baețel de 4ani. De multe ori mi a spus sa numi mai ascund defectele asa sunt asa mam nascut si el ma acceptat si ma iubeste asa cum sunt. Dar nu stiu eu am o teama in mine ma tem ca ar rade lumea mar arata cu degetul si ca las face pe soț de ras cu mine. Pana la varsta de14ani mam putut accepta dar de la 15ani si pana in prezent nu ma mai pot accepta asa cum sunt si mereu imi ascund defectele. Am trecut prin foarte multe greutați de cand eram mica am avut un tata foarte rau agresiv violent si o mama care mai mult era plecata la munca si din țara pentru un ban si nu era langa mine am fost respinsa si ne dorita in familie de catre nimeni nici de frați,surori si parinți. Am venit ca o povara si mai ales ca si in prezent accelasi lucru il simt chear si in propria mea familie o povara. Am nevoie de ajutor de un sfat. Va mulțumesc
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei te simti o povara in familia ta si a sotului tau? Inteleg ca parintii tai au avut un comportament neadecvat fata de tine in trecut, insa spui ca sotul tau este alaturi de tine total. Poate ca a venti timpul sa explorezi acele traume din trecut? Incearca macar cateva sedinte de consiliere… de explorare a acestei dureri pe care o resimiti acum. Dupa ce iti clarifici sentimentele o sa fie mult mai mult loc de ratiune. Succes! emoticon wink
-
Sunt fata si am 13 ani. Parintii mei se cearta incontinuu de cateva zile, iar tata mi-a marturist ca vor divorta. Cum sa trec peste divortul lor?
-
Sunt fata si am 13 ani.Parintii mei se cearta in continuu de cateva zile.Asta s-a intamplat si anul trecut cant mama a aflat de infidelitatea tatei dar l-a iertat pentru mine si fratele meu.Dar acum tata mi-a marturist ca vor divorta.Nu stiu ce sa fac.De felul meu sunt inchisa in mine si imi e frica sa vorbesc cu ei despre asta cu ei.Ce sa fac?Cum ar trebui sa trec peste divortul lor?
-
Botezat-Antonescu Radu Andrei imi pare sincer rau pt situatia din familia ta insa vreau sa iti spun ca neintelegerile sunt intre parintii tai… tu si fratele tau nu aveti nicio vina ca relatia lor nu mai merge! Prin acest viitor divort o sa treceti toti 4 si ar fi de dorit, chiar daca sunteti inca mici (desi pari o fata matura ca atitudine), sa discutati totul impreuna pt binele comun, pe un ton cat mai linistit posibil (chiar te incurajez sa le transmiti asta parintilor tai). Curaj!
-
-
Elena Savu Parintii tai au de rezolvat o situatie neplacuta si pentru acest lucru discuta pe un ton mai ridicat.Dupa cat ai povestit ca au facut impreuna doi copii mari si intelepti inseamna ca au experienta de a rezolva cu succes sarcinile vietii.Au nevoie de timp si incredere in ei insisi ca vor reusi.Tu si fratele tau sunteti cei mai apropiati lor.Sigur ca nu este placut ce se intampla.Dar puteti sa ii ajutati sa se inteleaga fiecare ce isi doreste de la propria viata avand rabdare cu ei, avand incredere ca asa cum au mai facut si alta data vor rezolva si aceasta situatie, sa nu ii judecati, sa ii iubiti pentru ca s-au straduit pentru voi asa cum s-au priceput ei mai bine.Mult succes!Cu rabdare si iubire lucrurile se rezolva.
-
-
Fanache A. Remus daca ei deja au luat decizia de a divorta, tu nu ai ce sa faci, decat sa te hotarasti cu cine vrei sa ramai sa locuiesti in continuare. Pentru tine va fi o lectie de viata care te va maturiza intr-un fel, trebuie doar sa mergi mai departe si sa nu iti faci ganduri negre pentru ca nu ai de ce. Focuseaza-te pe scoala, prieteni/prietene, pe interesele din viata ta, iar cu familia incearca sa ai cat mai multe amintiri frumoase, atunci cand poti, cum poti. Ai grija de fratele tau si vezi daca nu se simte cumva vinovat de divortul parintilor, si ajuta-l si pe el sa treaca peste asta, pentru ca nici el si nici tu nu sunteti cauza divortului lor, e o problema care nu are legatura cu voi dar va afecteaza indirect.
-
-
Raluca Mihai Imi pare rau ca esti nevoita sa treci printr-un astfel de eveniment. Divortul este greu pentru toata lumea, nu doar pentru adulti. Este important sa stii ca, uneori, adultii nu reusesc sa se mai inteleaga si sa faca relatia lor sa functioneze si ajung la decizia de a se desparti. Asta insa nu inseamna ca ei nu te mai iubesc pe tine sau fratele tau. Din contra. In ceea ce priveste vorbitul cu ei pe aceasta tema, daca iti este greu sa vorbesti fata in fata cu ei, poti cauta alte metode de a le comunica ce vrei sa le spui. De ex sa le scrii o scrisoare. Este important ca si tu sa discuti cu cineva despre ce simti si ce petreci; poate o prietena apropiata sau un psiholog scolar, daca ai la scoala.
-
-
Gabi Bejinaru Poți trece mai ușor doar cu ajutorul unui prieten sincer și necondiționat…..
-
Angajam kinetoterapeut/instructor Pilates – Constanta
Candidatul ideal:
- interesul pentru a face miscare/pasiune pentru tehnica Pilates;
- studii in domeniul kinetoterapiei/balneofiziokinetoterapiei (cunostinte de anatomie si biomecanica miscarilor) – reprezinta avantaj;
- experienta profesionala in lucrul cu publicul/ clientii, de preferat in domeniul wellness;
- foarte bune abilitati de interrelationare si comunicare;
- atitudine proactiva, flexibilitate si adaptabilitate.
Descrierea jobului:
Configurarea si sustinerea claselor/sedintelor Pilates intr-un studio Pilates exclusiv feminin
Oferim:
- cursuri de pregatire in metoda Pilates;
- salariul fix + Bonus lunar din vanzari;
- mediu de lucru agreabil;
- program flexibil (partime/ fulltime);
- posibilitati de dezvoltare personala si profesionala.
Candidatele interesate pot aplica transmitand CV-ul pe adresa de e-mail contact@studiopilateson.com
Telefon: 0735.520.282
Inchiriez spatiu pentru colaborare – Bucuresti
Studioul nostru este situat in zona de Nord a capitalei si ofera servicii de pilates, yoga si masaj.
Oferim spre inchiriere 1-2 camere persoanelor ce activeaza in domenii precum: psihologie, psihoterapie, nutritie etc.
Pe langa spatiul pe care il inchiriem, asiguram si servicii de menaj si receptie.
Pentru cei interesati, va rugam sa ne contactati la numarul de telefon : 0724.900.906.
Am o fetita de 10 luni, iar de vreo saptamana nu o mai suport cand nu mananca si cand plange, simt o ura foarte mare pentru ea in momentele acelea. Nu primesc ajutor din partea nimanui, iar de o luna sotul este toata ziua plecat si vine noaptea tarziu.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Numele neu este Iuliana si am o fetita de 10 luni, de vreo saptamana nu o mai suport cand nu mananca si cand plange, simt o ura foarte mare pentru ea in momentele acelea. Este crescuta de mine încă de cand s-a nascut, nu am primit ajutor din partea nimanui, iar de o luna sotul este toata ziua plecat si vine noaptea tarziu si eu il astept de fiecare data si in plus dupa ce adoarme cea mica pe la 23:00, ma apuc sa fac treburile casei. Lucru care m-a obosit foarte rau si uneori cand sunt foarte suparata pe fetita incep sa imi fac tot felul de scenarii sinucigase in cap. Stiu ca am nevoie urgenta de terapie dar nu am cu cine sa las fata, si simt nevoia sa ma sfatuiasca cineva, sa pot vorbii cu cineva deschis despre acest subiect, mai ddevremeam avut o iesire si m-am exprimat urat despre fata in fata sotului si mi-a reprosat si nici nu mai vorbeste cu mine. Nu stiu ce sa fac si daca este doar o criza de oboseala cum as putea sa fac sa o trec cu bine si imi e frica de gandurile sinucigase pe care le am tot mai des. |
||
|
|
|||
|
|
eu am inteles ca in acest moment ati adunat o tensiune foarte mare in interiror care se exprima prin ‘ura’ si ‘ganduri sinucigase’ insa simtiti si nevoia de a discuta cu un terapeut despre asta. Parerea mea este ca sunteti inca in control… altfel nu ati fi putut sa ne vorbiti in acest fel si pt aceasta nu pot deca sa va laud! Pe scurt ideea ar fi ca un parinte nu isi poate creste cu usurinta singur copilul… mai ales daca este mama proaspata si nu a avut timpul necesar sa se refaca macar fiziologic daca nu psihologic/emotional. Inteleg ca sotul trebuie sa fie plecat cu munca dar poate ar fi de dorit sa isi schimbe programul pt ca este si copilul sau! Daca aveti posibilitatea sa mergeti la un terapeut este excelent si sunt sigur ca va fi de acord sa va primesca si bebelusul pt acele 50-60 min cat dureaza sedinta… daca nu… puteti incerca oricand alt terapeut
 . Succes! |
||
|
|
|||
|
|
Exact cum spune si colegul meu Radu, exista psihoterapeuti care sunt de acord sa va primeasca impreuna cu bebelusul. Parerea mea este ca aveti nevoie de suport sa depasiti aceasta situatie. Sentimentele si gandurile pe care le traiti in acest moment sunt absolut normale. Maternitatea aduce cu ea o multitudine de schimbari la care parintele trebuie sa se adapteze, la care se adauga multe situatii neprevazute si peste toate acestea tot sistemul hormonal al femeii care este "deranjat" ca sa zic asa.Oboseala, lipsa ajutorului, lipsa sprijinului chiar si moral, nu fac decat sa ingreuneze si mai tare situatia. Dar solutii exista! Daca doriti, putem discuta in particular.
|
||
|
|
|||
|
|
Ar putea fii depresie post partum . Ca mama a trei copiii pe care i-am crescut singura pot sa-ti dau un sfat. Pune curatenia pe locul doi. Nu poti sa le faci pe toate. Cand doarme copilul , odihneste-te si tu. Te poate ajuta sotul cu mancarea si curatenia. Daca nu, nu-i nicio problema. Odihneste-te si bucura-te de copilul tau. Copilul tau are nevoie de tine. In aceasta perioada ii cresc si dintisorii… nu e usor nici pentru el . Curaj !!!
|
||
|
|
|||
|
|
Aveti nevoie de ajutor specializat. In ce localitate sunteti?
|
||
|
|
|||
|
|
dragi colegi si persoane care postati pe acest grup: va multumim pt sfaturi si pareri insa respectati regulamentul in ceea ce priveste reclamele si diversele link-uri postate! Macar postati ceva de genul:’parerea mea este… ma puteti contacta in privat…’. Cred ca oricine poate sa raspunda cu un link al cabinetului propriu sau un link cu un articol de pe net. Multumesc!
|
||
|
|
|||
|
|
Mergeti urgent la un specialist, discutati cu sotul si cele doua familii aferente situatia si cu fetita se va gasi un suflet bun sa va ajute. Nu amanati , aveti nevoie de tratament….succes !
|
||
|
|
|||
|
|
Oboseala acumulata, stresul, grijile sa fie totul facut cum trebuie pentru copil, si mai ales faptul ca nu aveti nici un ajutor, nici un sprijin.Toate acestea contribuie la starea dvs de care vorbiti. Ar trebui sa gasiti pe cineva sa stea cu cea mica, macar cateva ore, ori ca sa dormiti, ori ca sa va relaxati, chiar sa iesiti la aer curat. Respirati adanc si umpleti-va mintea doar de ganduri pozitive.Bucurati-va de copil, aceste momente nu se intorc. Eventual, rugati-va sotul sa-si ia cateva zile libere si sa stea cu copilul ca dvs sa va relaxati putin. La fel, treaba nefacuta nu e un capat de tara. Succes si eu va mai astept.
|
||
|
|
|||
|
|
Multumesc pentru incurajari, ceea ce imi spuneti sunt constienta ca aveti dreptate si ca asa ar trebui, dar aveam mare nevoie sa ma descarc si sa pot spune cuiva care sa nu ma "condamne" si care sa nu imi spuna dar de ce nu faci aia sau trebuie facute si celelalte….etc. Va multumesc si sper sa imi treaca repede, sa fie doar o perioada neagra din psihicul meu, deoarece terapeuti aici unde locuiesc nu sunt si ca sa merg in Craiova e dificil cu fetita. Daca continui si nu ma mai pot abtine nervos o sa merg. Va multumesc! Precizez ca fata este dependenta de mine si nu sta cu nimeni altcineva, nici macar cu tatal mai mult de o jumatate de ora.
|
||
|
|
|||
|
|
chiar daca va este ‘peste mana’ incercati sa faceti acest efort (daca nu prezinta un disconfort sau pericol pt fata) pt ca trecerea timpului este o ‘lama cu doua taisuri’ in sensul ca poate ameliora si agrava starea. Numai bine!
|
||
|
|
|||
|
|
Exista si terapeuti care ofera consultatii online.
|
||
|
|
|||
|
|
http://www.antisuicid.com/
|
||
|
|
|||
|
|
Incearca psihoterapie online, nu mai e nevoie sa pleci, stai doar in fata calculatorului.
|
||
Am 23 de ani si aproape toata viata am fost complexat de felul in care arata corpul meu. Am o stima de sine scazuta si sunt insociabil. O alta problema este legata de viata sexuala: desi am erectie cand vad o fata dezbracata, nu reusesc sa o mentin si esuez in a avea contact sexual.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua. Sunt baiat, am 23 de ani si aproape toata viata am fost complexat de felul in care arata corpul meu (in trecut eram foarte slab), iar datorita acestui lucru, eram deseori bataia de joc a colegilor din scoala. De asemenea, am si o stima de sine scazuta si sunt si insociabil. Cand sunt pus in situatia de a socializa, fac fata fara probleme, insa dupa aceea, mai ales daca socializarea a fost de lunga durata simta o oboseala in tot corpul, de parca as fi facut nu stiu ce efort fizic. Mi s-a intamplat sa ies de cateva ori cu o fata, apoi sa trec pe la ea. Desi ne sarutam si ne mangaiam, am refuzat de frica esecului sa merg mai departe (mi se intamplase si cu cea de dinaintea ei). |
||
|
|
|||
|
|
daca nu exista nicio pb organica atunci nu ramane decat psihicul. Am putea sa teoretizam mult si bine online insa DU-TE la sexolog
. Este nevoie sa intri intr-un proces de explorare, dezvoltare, etc., si pt asta ai nevoie de sustinere… nu sunt suficiente cateva pareri. Sper ca reusesc sa te incurajez suficient. Succes! |
||
|
|
|||
|
|
Psihosexologia este exact acea ramura a psihologiei care se ocupa de cauzele psihice ale problemelor sexuale. Una din cele mai des intalnite situatii este anxietatea anticipatorie privind actul sexual sau parti ale acestuia si care se concretizeaza in pierderea erectiei sau tulburari de ejaculare. Am observat ca numesti "perversitati" acte pe care altii le pot considera normale. Convingerile disfunctionale pot agrava problematica expusa, pentru ca induc sentimente de vinovatie, rusine, etc. Cu o terapie personalizata, relaxare, educatie sexuala vei putea atinge scopul dorit. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Ai de lucru. Sa INVETI cum sa relationezi, sa comunici, sa interactionezi cu alte persoane. Sa inveti sa elimini frica, temerile nejustificate, care sunt undeva stocate in mintea ta subconstienta.
|
||
