Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna, sunt intr-o relatie de 3 ani si de curand am surprins o conversatie a iubitului meu cu un prieten si coleg de munca de al lui. Acel prieten il intreba daca si-ar lasa prietena pentru o colega de munca, la care iubitul meu i-a raspuns ca pentru o tura da, cine nu si-ar dori acea colega.
Curiozitatea mea este daca toti barbatii faca asta, daca toti se gandesc cum ar fi sa aibe o alta femeie, sau daca e doar din cauza imaturitatii si e doar o chestie de baieti care sa-i faca sa arate “smecheri”.
Multumesc anticipat!

De cele mai multe ori e ochestie de imaturitate din partea lor, de teama ca daca recunoaste adevarul- acela ca,spre exemplu nu-l intereseaza colega pentru ca-si iubeste prietena/sotia – ar fi subiectul glumelor lcolegilor

de cele mai multe ori este doar o problema de ‘postura macho’, postura care are o baza organica (masculul este programat genetic sa aiba mai multe partenere dpdv sexual pt binele speciei) insa suntem totusi oameni si ne putem controla aceste impulsuri.

Este clar ca imaginatia fiecaruia dintre noi, nu ne-o poate interzice nimeni. asa cum nici amintirile, atat timp cat nu ne afecteaza prezentul si le pastram doar ca o istorie a vietii noastre de dinainte de relatia prezenta, Femeia din cuplu este cea care poate sa faca un barbat sa se simta liber si in acelasi timp libertatea lui sa fie liberul arbitru de a nu isi dori cautarea de placeri sexuale in afara relatiei. Nu este vorba de iubirea ta catre el, nici a lui catre tine, ci este vorba de iubirea voastra. Adica, referitor la relatia de cuplu, suntem liberi sa facem orice, atat timp cat avem grija sa facem lucruri prin care sa pastram IUBIREA NOASTRA, si tot odata sa nu facem lucruri care ar putea sa strice iubirea Noastra. Este ceea ce partenerul are nevoie sa i se aminteasca uneori, sau sa-si aminteasca. Mi se pare fireasca afirmatia lui, este vorba de sinceritate, a spus ca doar pentru “o tura” Sti vorba aceea Vrabia malai viseaza ! ) Poate si tu ai admiratorii tai la servici care pot acea un vis cu tine, si cu siguranta ca nici nu ii bagi in seama. Asa ca, nu iti face probleme. Sunt chestii firesti !

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:În urma cu 9 ani am avut o relație timp de aproape 2 ani.ani.ne-am despărțit pe motivul ca nu mai simțeam nimic ptr el .. Am rămas prieteni foarte buni .. Doar ca la o anumita perioada ne întâlneam și făceam sex .. si bineînțeles ca ne întâlneam de foarte multe ori ca prieteni .. În aceasta vara am încălcat regula.regula.in loc sa facem sex de 2 ori pe an asa acum eram obișnuiți ,, timp de 2 luni am făcut sex încontinuu și am fost împreună tot timpul .. Acum îmi dau seama ca fără sa vreau mam îndrăgostit iar de el ,, ca acum 9 ani.ani.problema este ca el ma vede ca o prietena și mi-a spus ca indiferent ce legătură are el sau eu ,, noi ne vom întâlni odată la,ptr a face sex.sex.am nevoie de un sfat ,, nu vreau sa îl pierd ca prieten ..

pare sa fie genul de situatie in care ‘regulile’ trebuiesc redefinite. Din momentul in care apar sentimente de iubire, etc., nu mai vorbim de ‘friends with benefits’ ci de ‘urmatorul pas’. Este o problema de cuplu si va incurajez sa o rezolvati doar impreuna. Succes!

Se pare ca el nu vede lucrurile ca dvs. Subscriu la parerea colegului meu: rezolvati mpreuna situatia. Poate faptul ca sunteti si prieteni va ajuta in acest demers.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Intrebare…ce psiholog sa caut?

Buna ziua..scurt si la obiect.Am prietena, cu care suntem impreuna de un an, si dupa multe suisuri si coborasuri in relatie…am decis sa cautam un psiholog.A inceput aceasta relatie bazata pe minciuni…de la cele mici..la cele mai mari,..dar totusi nu m am dat batut tinand seama ca o iubesc.Am citit si am descoperit ca ar avea un comportament de socioatie,…nu recunoaste cand minte, se considera superioara fata de ceilalti, inventeaza dureri,incearca sa manipuleze, este razbunatoare…Ok a ti gandi..de ce mai stau cu ea….Pt ca o iubesc…si sper ca se poate schimba….Intrebarea mea este: ce tip de specialitate de psihologie sa caut, si daca ma puteti ajuta cu un nume de psiholog din judetul Alba
Va multumesc anticipat

In primul rand, e nevoie ca ea sa poata constientiza modul sau de comportament . O analiza tranzactionala ar putea identifica patternurile de reactie si comportament dupa care terapie comportamentala individuala si de grup. De obicei aceste persoane nu accepta schimbari decat atunci cand sufera sufleteste, moral. In ciuda aparentelor, au stima de sine scazuta si pe cei care intra in relatie cu ei ii considera slabi, inferiori

http://www.copsi.ro/718-rup-partea-ii-lista-cabinete-avizate pe link-ul alaturat vei gasi lista cabinetelor aprobate de colegiul psihologilor din Romania unde poti gasi un psihoterapeut de cuplu sau un consilier psihologic. Dar, in primul rand, trebuie amandoi sa doriti acest pas, in al doilea rand sa stiti amandoi pentru ce va duceti, scopul vostru cat mai precis definit. Daca scopul tau este ca partenera ta sa isi modifice trasaturile de personalite, modul ei de a fi, trebuie sa ai in vedere ca s-ar putea ca acest lucru sa nu se poata intampla si ca orice demers terapeutic sufera numeroase "hopuri", cu alte cuvinte nu este un drum lin. Din cate ai mentionat mai sus, pare mai degraba ca iubirea ta fata de partenera ta este mentinuta, in ciuda aspectelor negative pe care le-ai observat la nivelul personalitatii sale, de o imagine-iluzie pe care incerci sa o transpui in realitate. Orice schimbare in comportament, in gandire si in simtire a unei persoane se materializeaza numai atunci cand persoana respectiva si le-a dorit, a depus eforturile subiective pentru a reusi intr-un proces de transformare, sa zicem. Nu poti salva pe nimeni care nu doreste sa fie salvat. Numai bine!

Esti constient de suisurile si coborasurile relatiei si totusi esti hotarat sa continui…Ce vrei sa-ti dovedesti( poate vrei sa o schimbi sau sa o ,, salvezi"?)

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua
am o fetita de patru ani, grupa mijlocie si doamna sustine ca copilul nu vorbeste cu ingrijitoarea! anul trecut mi a zis acelasi lucru la sedinta, nu inteleg de ce? pt ca copilul vorbeste acasa, traieste intr un mediu ambiental si familial placut, lucrez cu ea acasa pe caiete si se descurca. Spre exemplu a zis doamna ca a intrebat o intr o zi ingrijitoarea care ii sunt papucii si nu i a raspuns…..
nu inteleg de ce refuza ai raspunde….? tin sa mentionez ca educatoarea are invatamant simultan,
multumesc!

Copiii sunt foarte complecși, iar faptul că nu vorbește fata poate fi cauzat de o mulțime de factori. Întrebați fata cum i se pare îngrijitoarea, ce părere are despre ea, ce relație are cu ea și ce relație crede că are învățătoarea cu familia.
Cu stimă,
psih. Tiberiu Seeberger

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Nu stiu cum sa incep, cu ce sa incep! De 2luni am inceput sa am probleme cu baiatul meu de aproape 8ani! De felul lui e un baiat f inteligent,parerea invatatoarei, foarte ambitios, sa termine primul temele,sa aibe fb pe linie. Nu i.am impus niciodata sa fie printre primii din clasa desi nu neg ca imi place f mult lucrul acesta. Nu minte niciodata, nu e bataus.. De aproape doua luni face atacuri de panica, nu sta fara mine ,plange pana si cu tatal lui,la scoala.. De o saptamana, lucrurile au luat.o rqzna! La scoala la prima ora se cbatau nu mai este atent la ore, nu mai face temele singur, sta pe langa cei cu probleme din clasa. Mie imi spune in permanenta sa am grija de mine cand vin de la munca sa nu mor, sa nu ma calce o masina pe drum.acasa cum ma vede, e bland,bun, iubitor. La scoala, refuza la after school si sa se spele pe maini ca sa nu piarda locul langa invatatoarea lui care e aceeasi de la scoala. Azi m.a sunat invatatoarea plangand ca nu mai poate, ca l.a acoperit pana acum, dar ca nu mai face teme, ca nu mai raspunde la ore, ca vorbeste in timpul orelor si mai nou se tavaleste cu batausii clasei. Am impresia ca efectiv cerseste atentie.. Nu stiu ce sa fac, incerc sa fiu calma darbsunt la limita. Va rog, ajutati.ma

mergeti cu el la un psihoterapeut specializat pe aceasta categorie de varsta. Nu va putem da sfaturi sa indrumari adecvate online. Este nevoie ca un specialist sa interactioneze cu baiatul Dvs. pt a-si forma o opinie competenta. Succes!

Ce schimbari sau evenimente au avut loc in acea perioada?( pierderi, decese, boli in familie sau in jur)??? Copiii preiau de multe ori fricile si temerile parintilor. Apelati la un specialist , poate chiar o terapie de familie .Noi putem face doar presupuneri , dar la cabinet impreuna cu copilul si tatal puteti evalua mai bine situatia.Succes!

Bună ziua. Problemele copiilor sunt foarte complexe întrucât ei își bazează mult faptele pe fantasme. Eu vă recomand să stați de vorbă cu băiatul și să îl întrebați ce reprezintă pentru el toate aceste fapte și să rezolvați problema pașnit, fără violențe verbale sau fizice.
Cu stimă,
psih. Tiberiu Seeberger

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am o problema…mama mea a decedat acum 3 luni. Eu am lucrat in străinătate si nu am putut fi alături de ea in clipele dinaintea decesului (a decedat de cancer). De doua săptămâni inainte se a muri nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine, poate ca sa nu ma vada ca sufăr. Acum ma gandesc mereu la ea, adorm foarte greu, am izbucniri in plans foarte dese, tin sa mentionez ca relația dintre tata si parintii mamei mele este teribila, si toate cad pe umerii mei, sunt prinsa la mijloc…Ma gandesc mereu la mama și nu pot scapa de vina ca nu am fost langa ea in clipele alea si ca am vazut-o direct la priveghi. Ajutati-ma, nu stiu incotro sa apuc si cum sa fac sa se mai estompeze putin din gandurile astea. Este o invalmaseala enorma in mintea mea….imi lipsește enorm.

Condoleante! Indiferent de circumstantele in care apare, moartea are un impact existential foarte puternic pt oricine. Avem nevoie de o perioada de doliu care variaza de la persoana la persoana. Dati-va voie sa suferiti aceasta pierdere dar aveti in vedere ca aceasta suferinta nu trebuie sa fie pt restul vietii. Ce simtiti acum este firesc, din pacate.

Bună ziua. Este normal ca după o astfel de experiență să fiți afectată însă un doliu prea lung din partea dumneavoastră, faptul că doriți să nu mai plângeți dar totuși nu vă puteți opri, este dovada unei patologii și astfel este recomandată o terapie.
Cu stimă,
psih. Tiberiu Seeberger

Imi pare rau de pierderea dvs.! Perioada de doliu are fazele ei si veti trece prin toate, nu neaparat in aceasi oridine, dar pana nu se va consuma "focul" nu va veti opri. Ati pute totusi scurta perioadele incepand cu ASUMREA, adica vinovatiile nu-si mai au rostul pentru ca trebuie sa va recunoasteti alegerile. Daca ati fi putut, ati fi ajuns la ea, dar ati ales (circumstantele au fost de asa natura) sa nu fiti, deci RECUNOASTETI-VA ALEGEREA!

In al doilea rand, daca mama a ales sa nu mai vorbeasca cu dvs. este ca nu a mai putut, fizic, sa fie coerenta, sa poata sa se exprime sau sa se faca inteleasa, indiferent de motivele din spate. Regretele sunt tardive si nu o mai aduc inapoi, dar dvs. puteti face ceva pentru a va usura perioada de doliu. Probabil sunt mult mai mutle vinovatii in afara de ultima sau multe lucruri nerezolvate in relatia cu ea, deci apelati la o persoana de specialtiate care sa va ajute. Nu lasati depresia sa puna stapanire pe dvs.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 17 ani, am o realtie de 1 an, acum cateva zile am ramas singura acasa, si am iesit seara in oras cu prietenul meu si alti amici, dupa el a venit si a dormit la mine, dimineata m -am trezit cu parintii acasa la ora 5-6 nu stiu exact, scandalul a fost groaznic, parintii mei stiau de el , au fost de acord, dar nu au fost niciodata ca prietenul meu sa vina la mine sau eu sa merg la el. Plus ca nici in oras sa ies seara , niciodata , deoarece cred ca asta o fac doar fetele usoare, ca sa spun asa. Mereu au fost foarte stricti cu mine, fiind in clasa a 12a si vad cum alti colegi ies in club, in oras cu prietenii si mi-as fi dorit sa ma lase si pe mine, dar nu… la scoala invat destul de bine, nu m-am gandit niciodata ca sa fac ceva care sa ma afecteze din acest punct de vedere, acum ei cred ca daca mi-am inceput viata sexuala , nu voi mai putea lua bacul, nu voi mai merge la scoala, le -am explicat ca nu are cum sa ma impiedice acest lucru sa imi urmez drumul mai departe,
dar ei o tin una si buna. Acum, mai nou spun ca prietenul meu ma ameninta ca cine stie ce imi face .. ca prea ii iau apararea, ca prea e nu stiu cum, el are 22 ani, tata vrea sa mearga la politie, eu chiar il iubesc si el la fel, m-a inteles mereu, cand am avut alte probleme cu ai mei la fel , m-a inteles, mi-a fost alaturi, nu m -a obligat sa fac nimic din contra de multe ori sfaturile lui chiar m-au ajutat foarte mult. Ai mei nu inteleg asta, vad in el un om rau. De atunci, zi de zi cu ai mei am cearta, imi vorbesc urat, m -au jignit in toate modurile posibile , au spus ca imi bat joc de ei, ca ii distrug . Pana la urma nu mai am 5 ani sa ma tina eventual si in lesa, vreau si eu sa ma distrez sa ies in oras cu prietenii , sunt constienta ca anul acesta pentru mine este greu , si pentru asta invat , dar cu ei asa.. imi fac rau, la scoala lesin , imi face la cabinet injectii.. sunt foarte stresata de ei, nu mai pot, dimineata cearta, ajung de la scoala , cearta, si toata dupa amiaza
aceleasii teorii si aceleasi replici.. nici nu imi vine sa mai vin acasa cand stiu ce ma asteapta, am gresit recunosc, le-am spus si lor, dar asta nu inseamna ca trebuie chiar sa exagereze in halul acesta. Nici nu ma pot concentra sa mai invat , sa fiu atenta la scoala.. . Nu stiu cum sa fac sa imi fie mie bine pana la urma, pentru ca ei o lunga perioada de timp sigur nu vor inceta cu aceste scandaluri.

Bună ziua. Conflictele dintre adolescenți și părinți sunt un lucru des întâlnit cauzat de conflictul dintre generații. Soluția este una singură: trebuie să rezistați acestor lucruri și să nu vă lăsați dărâmată. O cale către soluție este și o consiliere de întărire a stimă de sine și a diminuării stresului. Dacă doriți, putem discuta.

le poti spune parintilor tai ca tot ceea ce zic ca iti va face prietenul tau iti fac ei in acest moment. Totul pare foarte dificil si pare ca este nevoie de un moderator exterior in acest conflict. Eficient ar fi sa mergi cu parintii tai la cateva sedinte de consiliere de familie unde sa clarificati totul, asta daca accepta, daca nu o alta idee ar fi sa discuti situatia cu bunicii sau unchi/matusi/apropiati care sa poata aplana aceasta furie parinteasca. Curaj, se poate!

Buna seara .Este foarte traumatizanta situatia .Intr-un fel trebuie rezolvata .Incearca sa iti intelegi parintii. Ei,au principi ,pareri formate in timp ,.Sunt sigura ca nici nu constientizeaza faptul ca tu te simti atat de rau. Pentru ca ei sa vada situatia si din alta perspectiva ai nevoie de ajutor ,.Un adult sa medieze conflictul ,unul pe care parinti tai sa -l ia in considerare.Vorbeste cu diriginta ,daca se poate sau cu psihologul liceului .Cere pareri . Astept vesti bune .