Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt baiat, am 17 ani si sunt timid rau, nu am curaj sa vorbesc, abia pot duce o conversație. Sunt indragostit de o fata, nu cred ca o sa am curajul sa vorbesc cu ea…

  109 vizite

Actualizat: 16 mai 2017 | 3 raspunsuri
Terapeuti.ro 8:08am Apr 27
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt baiat. Am 17 ani, am o problema care as vrea sa scap o data pentru todeauna de ea. E vorba de “timiditate” ..
Sunt timid rau, nu am curaj sa vorbesc in lume, abia pot duce o conversație. Nu înteleg de ce sunt asa, tin sa mentionez ca nu am nici o relatie prea buna cu parintii. Nu am avut o copilarie frumoasa deoarece am fost mereu certat sau bajocorit de catre parinti iar de la prieteni am patit la fel. M-am inchis in mine si nu am cui sa-i spun ceea ce simt de exemplu, nu am pe nimeni langa mine si sincer habar nu am ce sa mai fac. De cateva luni sunt si indragostit de o fata, nu cred ca o sa am curajul sa vorbesc cu ea, insa cred ca ea m-ar intelege. Sunt mai mereu trist si din cauza fetei, pentru ca ma doare cad stiu ca nu e langa mine. Sunt descurajat de fel, ii vad nereu pe altii mai buni de cat mine, parca sunt in plus aici pe pamant asa simt cate o data.
Psiholog Monica Enescu 8:51am Apr 27
Bună! Timiditatea ta se poate explica prin relatiile tale din copilărie, un copil certat sau ironizat de către părinți se simte descurajat și singur, atitudine cu care pleacă mai departe în școală unde foarte des se întâmplă ca acei copii care au aparent încredere în ei sa îi chinuie pe cei mai vulnerabili, într-o dinamica de tip agresor-victima. De ce fac asta? Pentru ca în realitate nici ei nu au încredere în sine, încercând sa obțină putere devalorizandu-i pe alții. O persoană încrezătoare care se simte bine cu ea însăși nu va simți dorința de a îi batjocori pe alții. Dar toate astea se pot rezolva, apelează cu încredere la ajutorul unui psiholog/ consilier școlar, caută să îți faci prieteni care au interese și pasiuni comune cu tine și de asemenea te pot ajuta cărțile de dezvoltare personală. Te felicit pentru curajul tău de a descrie situația ta, și fii sigur ca exista și oameni care te-a asculta și susține! Îți doresc mult succes!
Pascu Viorica 9:16am Apr 27
un psihoterapeut cognitiv-comportamental te poate ajuta mult sa depasesti aceasta timiditate (anxietate sociala). Cred ca ai nevoie de mai multe sedinte structurate, care sa te ajute sa depasesti problema. Curaj, se poate ameliora mult si depasi!
Liliana Popa 12:38pm Apr 27
Salut! In primul rand vreau sa-ti spun ca nu esti singurul in aceasta situatie. Am intalnit multi adolescenti care au o problema cu timiditatea. Radacinile sunt adanci si e normal sa simti ceea ce simti, tinand cont de circumstante. Dar, nimic nu este batut in cuie pe lumea asta
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita