Mesaj:
In urma despartirii de barbatul pe care il iubesc extrem de mult si refuzul categoric al acestuia de a mai relua relatia strea de rau si durere sufleteasca a devenit fizica saproape ca nu mi mai dau seama cum este sa traiesc fara aceasta durere ,desi abia o mai duc.
Sunt deja 3 luni si nu reusesc sa ma detasez absolut deloc.
Diferenta de varsta dintre noi este de 9 ani.Eu sunt cea mare si dupa ce i-am tot spus ca se va termina intr-o zi si ca trebuie sa isi gasesca pe cineva de varsta lui, a si gasit.
Impactul realitatii a fost atat de puternic incat nu reusesc sa ma echilibrez si sa imi gasesc linistea.
II fac rau cu tot felul de reprosuri apoi ma simt si mai rau, ma simt penibila.M-am umilit chiar insistand sa ne impacam si spunandu-i cat de mult il iubesc.
Cred ca am facut deja o obsesie.
Ma simt ingrozitor.
In ultimele luni am facut un control mamar si mi-au aparut si niste nodului la sani.In copilarie am ramas orfana de tata la 13 ani.
Mama nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste , desi am simtit asta din plin chiar daca nu s-a manifestat fizic.
Am urmat o facultate .
Viata sexuala este acum inexistenta , neavand pe nimeni ,iar inaite de a-l avea pe el am avut perioade si de 6-8 luni in care nu am avut contact sexual.
Relatia de care am amintit mai sus , a fost una extraconjugala , eu fiind inca , casatorita dar separata de sotul meu din acte de 4 ani.
Suntem impreuna ,inca, deoarece avem un copil de 10 ani ,care este perfect .
Sunt in relatii cordiale cu sotul meu dar nu mai avem in comun decat copilul.
Sunt director de vanzari la o societate privata.
Nu am avut probleme cu politia.
Am avut un frate care a murit de cancer la 37 ani, adica acum 7 ani.Mai am o sora la care tin foarte mult dar cu care nu ma vad prea des pentru ca nu avem timp, ea fiind in provincie , eu lucrand in bucuresti.
Nu am avut afectiuni psihice in familie.
Nu am un diagnstic pus , doar nodulii de la san i-am verificat prin markeri tumoralii si inca sunt benigni.Problema aparuta , asa cum va spuneam a aparut o data cu despartirea de barbatul pe care il iubesc si starea de suferinta este de atunci extrem de mare.Nu ma pot concentra si detasa nici macar o secunda pe zi.
Vorbrsc cu el in gand continuu, ceea ce aproape ma innebuneste. Durerea sufleteasca este asa de mare incat o depaseste pe cea pe care a m simtit-om la moartea fratelui meu.
Este atat de mare incat o simt ca durere fizica acuta.

Va inteleg. Contactati-ma pentru cateva sedinte de terapie de eliberare emotionala. Se pot face fata in fata sau pe Skype.

Emotiile puternice , ca cele pe care le descrii tu, vireaza doar in doua directii: spre psihic sau spre somatic. Prezenta tumorilor la san vorbesc deja de o inchidere a ta in fata vietii, un refuz de a mai alimenta sursa vietii… si este pacat fata de copilasul tau de doar 10 anisori. Inteleg ca-ti sunt gandurile dominate de pierderea relatiei. Cred ca deja le-ai intors pe toate fetele posibile si ti-ai dat toate raspunsurile posibile si imposibile. Ce-ar fi sa-ti iei o pauza de la aceste ganduri? Ai putea incepe cu o jumate de ora in care sa te rasfeti cu ceva ce-ti place…poate un film, poate o actiune periculoasa de marketing agresiv, poate sa canti un cantec ce-ti placea concentrandu-te pe cuvintele cantecului, pe perfectiunea liniei melodice, sau poti incerca orice ce-ti cere o concentrare a atentiei marita… Un barbat, oricat de grozav ar fi este la urma urmei doar un om cu nimic mai vrednic decat ceilalti , singurele calitati care il fac unic sunt cele pe care noi i le atribuim. Subscriu d-nei Carmen , cateva sedinte de terapie sunt binevenite… Sedintele te pot ajuta sa te regasesti mai repede si sa te focalizezi pe lucruri importante, pe tine, pe copilul tau, pe cariere ta… banuiesc ca esti tanara, frumoasa si desteapta, puternica in felul tau, (ai reusit in viata fara tata, ai avut puterea de a te desprinde dintr-o relatie neutra cu sotul tau, ai o cariera, un copil care tanjeste dupa atentia si dragostea ta ) si poti descoperii ca viata mai are inca multe surprize frumoase rezervate special pentru tine… Lasa jalea si pleca in explorarea vietii! Ai pierdut o batalie, nu razboiul!

Intra pe gandire anticancer, si citeste ghidul de autovindecare de acolo. Actioneaza, fara sa mai astepti pana lucrurile se vor agrava.